Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 236/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr- (Număr în format vechi 2528/2008)
DECIZIA PENALĂ NR. 236
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Mirancea
JUDECĂTOR 3: Adriana Elena
GREFIER-
____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de partea civilă și de asigurator răspundere civilă SC" ASIGURĂRI " SA, împotriva deciziei penale nr. 580 din 09 10 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurent parte civilă, personal, asistat de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 27 ianuarie 2009 emisă de Cabinet Individual, intimat parte civilă, lipsă fiind recurent asigurător de răspundere civilă SC" ASIGURĂRI " SA, intimatul inculpat, intimatele părți civile,SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B și intimata parte responsabilă civilmente INTERNAȚIONAL MARKETING TEHNOLOGY SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurent parte civilă, arată că înțelege să retragă recursul declarat.
Curtea, a procedat la identificarea părții civile, care se legitimează cu seria S nr. - CNP -.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act de manifestarea de voință a recurentului parte civilă, în sensul că acesta a înțeles să retragă recursul declarat.
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp. art. 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului declarat de asigurător răspundere civilă SC" Asigurări " SA.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat, ca fiind inadmisibil, având în vedere următoarele considerente.
Sentința penală nr. 108/2008 a Judecătoriei Sector 6 a fost comunicată asigurătorului care a lipsit la pronunțare la data de 03 martie 2008 ( fila 309 dosar fond). La primul termen de judecată, intimatul asigurător, a formulat o cerere intitulată"cerere de aderare la apelul inculpatului " cerere care în mod corect a fost pusă în discuție de către instanță, la termenul din 26 09 2008 și calificată ca fiind niște concluzii în apărare cu privire la apelul inculpatului. Întrucât asiguratorul nu are apel declarat în cauză, pune concluzii de respingere a recursului,arătând totodată că acestuia nu i-a fost agravată situația în apel.
Apărătorul ales pentru partea civilă, având cuvântul pe recursul declarat de asigurător, pune concluzii de respingere și menținerea sentinței penale nr. 580/2008 ca fiind legală și temeinică.
Intimat parte civilă, având cuvântul, pe recursul declarat de asigurator răspundere civilă, pune concluzii de respingere.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, în baza lucrărilor și a actelor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 108/21.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în baza art. 178 alin. (2) Cod penal rap. la art. 74 lit. a) Cod penal și art. 76 lit. d) Cod penal a condamnat pe inculpatul,la pedeapsa de 1 an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 184 al. (1) și (3) Cod penal rap la art. 74 lit. a) Cod penal si art. 76 lit. e) Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare.
In baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care a sporit-o până la 2 ani închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
In baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, ce reprezintă termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării, atenționare ce va fi comunicată în scris inculpatului.
S-a admis în parte acțiunea civila exercitata de partea civila.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă - ASIGURĂRI, la plata către partea civilă a sumei de80.000lei (800.000.000 lei vechi)cu titlu de daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civila exercitată de partea civila.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă - ASIGURĂRI la plata către partea civilă a sumei de100.000 lei (1.000.000.000 lei vechi)cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente INTERNATIONAL MARKETING & SRL, Centrul de, sector 2, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei (100.000.000 lei vechi) cu titlu de daune morale.
S-a admis în parte acțiunea civila exercitata de partea civila.
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă - ASIGURĂRI la plata către partea civilă a sumei de 100.000 lei (1.000.000.000 lei vechi) cu titlu de daune morale.
A obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente INTERNATIONAL MARKETING & SRL, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 lei (100.000.000 lei vechi) cu titlu de daune morale.
S-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență
A fost obligat asigurătorul de răspundere civilă Societate de asigurare - Reasigurare la plata către SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B a sumei de 202,24 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 193 alin. 2 și 4 Cod procedură penală cu referire la art. 191 alin. 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente INTERNATIONAL MARKETING & SRL, la plata către partea civilă a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
In baza art. 191 al. 1 și 3 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente INTERNATIONAL MARKETING & SRL, la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 22.03.2005 în jurul orelor 13, inculpatul conducând cu o viteză de cea 75 km/ autoturismul -coupe, cu numărul de înmatriculare B 63577/05/12, deținut de societatea comercială Internațional în temeiul precontractului de vânzare-cumpărare nr. 924/17.03.2005 ( 24-27 ) încheiat cu CC. pe Bulevardul din B, sector 6, dinspre către, în condiții de circulație în ambele sensuri, a pierdut controlul asupra direcției de mers acroșând bordura terasamentului liniilor de tramvai din partea, după care a virat dreapta, a rupt parapetul metalic și a pătruns pe trotuar accidentând pe numita, care a decedatei pe soțul acesteia,. Aceștia din urma, în momentul părăsirii carosabilului de către autoturismul condus de către inculpat, se deplasau, în condiții normale, pe trotuarul pietonal protejat de balustrada de metal, aflat în partea dreaptă a Bulevardului, raportat la direcția de deplasare dinspre către, partea vătămată aflându-se în partea.
În timpul impactului, din față - parașoc a autoturismului, surprinsă în imaginile de la filele 16-19 din dosarul de urmărire penala s-a desprins, iar imaginile de la filele 16-19 din dosarul de urmărire penală s-a desprins, iar mașina s-a rotit cu partea frontală spre dreapta iar spatele mașinii către stânga, spre bordură, ajungând cu partea frontală în sensul invers al direcției de mers, spre, producându-se de altfel și o ruptură a unei porțiuni de 3,2 metri a parapetului metalic.
Dinamica producerii accidentului astfel prezentată este surprinsă în concluziile raportului de expertiză tehnică-judiciară susținute de declarațiile părții vătămate, care arată că auzind un zgomot puternic venind din spatele său, a văzut autoturismul condus de inculpat care rupsese parapetul și se îndrepta înspre el și soția sa. Partea vătămată a fost acroșată de autoturism și împinsă înspre gardul din partea dreaptă a trotuarului, suferind mai multe leziuni a căror vindecare au necesitat un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale, iar soția acestuia, aflată în partea a trotuarului, în sensul direcției de mers, și-a pierdut viața în urma contactului cu autoturismul condus de inculpat (conform certificatul de deces nr. 627/23.03.2005 aflat la fila 105 din dosar).
Cu toate că, astfel cum reiese din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 22.03.2005, orele 13,30, în ziua producerii accidentului partea carosabilă era uscată, vizibilitatea bună, marcajele și indicatoarele vizibile ( 9 ), starea de pericol creată s-a datorat inculpatului, ivindu-se în două faze, astfel cum reiese și din cuprinsul raportului de expertiză tehnică-judiciară de la fila 56, și anume: 1) starea de pericol potențial determinată de deplasarea autoturismului condus de inculpat cu viteză excesivă, înjur de 75 km/ (conform concluziilor celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză, 58 și 80, interpretate în favoarea inculpatului, viteză calculată prin raportare la avariile autoturismului, ruperea balustradei de metal, a stâlpilor de susținere, prezentate în cuprinsul procesului-verbal de verificare a stării tehnice a autovehiculului de la 27-29 ), în raport cu condițiile de trafic și 2) starea de pericol iminent creată prin efectuarea de către inculpat a unor manevre bruște de virare și frânare, executate la viteză mare, introducând autoturismul în derapaj necontrolat, ne mai existând astfel posibilitatea controlării vehiculului și implicit a evitării impactului.
Instanța de fond a reținut, potrivit concluziilor celor două rapoarte de expertiză tehnică judiciară efectuate în cauză și conform principiului interpretării probelor, în caz de dubiu, în favoarea inculpatului, că doar o deplasare cu o viteză de maxim 62 km/ ar fi făcut posibilă evitarea impactului, prin frânare în condițiile în care derapajul nu s-ar fi produs, iar posibilitatea tehnică a evitării accidentului exista în condiții de deplasare cu viteză sub limita maximă legală.
Inculpatul, ulterior accidentului a găsit-o pe victima în stare de inconștiență/deces, aspect confirmat și de depozițiile părții vătămate, moarte violentă datorată insuficienței cardio-respiratorii acute și a traumatismului cranio-cerebral (potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. A3/474/20.05.2005, 48-50 ), ca urmare a impactului cu autoturismul condus de inculpat.
Prezentându-se, în aceeași zi, la Spitalul Universitar de Urgență B, partea vătămată a fost diagnosticată cu contuzie forte genunchi cu escoriații multiple (conform foii de prezentare de la filele 44-46 ), leziuni traumatice care au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. Al/6219/24.06.2005 de la fila 47
Față de situația de fapt reținută mai sus, instanța a înlăturat susținerile inculpatului referitoare la viteza de deplasare (acesta susținând că conducea cu maxim 60 km/), inexistența unui contact direct între mașină și victime (acestea fiind lovite de parapetul metalic, mașina condusă de inculpat neajungând pe trotuar), precum și cele privind cauza producerii accidentului, care conform apărării sale s-a datorat unui autoturism marca care venind din spatele său a intrat brusc doi, în fața sa, fără a semnaliza manevra, drept pentru care, pentru a evita impactul, inculpatul a acționat sistemul de frânare, trăgând de volan stânga. Față de prevederile art. 69 Cod de procedură penală în conformitate cu care "declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză", toate aceste apărări ale inculpatului nu sunt reținute în stabilirea situației de fapt, având în vedere și concluziile rapoartelor de expertiză administrate în cauză și depozițiile părții vătămate. Astfel, în concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară se arată că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat era de circa15de km/h (78, conform primei expertize efectuate), iar viteza percepută de partea vătămată este de 75- 80 km/ ( 190 dosar fond). Contactul direct între autoturismul condus de inculpat și victime este probat de depozițiile părții vătămate în care se subliniază că a văzut mașina condusă de inculpat venind în viteză pe trotuar, impactul având loc în momentul imediat următor. A mai arătat partea vătămată că nu este reală afirmația inculpatului în sensul că soția sa ar fi fost lovită de parapet și nu de autoturism deoarece parapetul desprins se afla la aproximativ patru metri în spate față de locul în care a fost acroșată soția sa.
În realitate, a reținut instanța de fond ca autoturismul a pătruns pe trotuar, lovind-o pe partea vătămată și acroșându-1 pe el, proiectându-1 în partea dreaptă a trotuarului. Poziția autoturismului ulterior impactului (pe carosabil, cu partea frontală în sens invers față de direcția de deplasare, la o distanță mică de cadavrul soției sale) se datorându-se probabil răsucirii acestuia ca urmare a impactului și revenirii pe carosabil. Susținerile părții vătămate sunt întărite de concluziile rapoartelor de expertiză tehnică judiciară care prezintă dinamica producerii accidentului: "doi pietoni care se aflau pe trotuar au fost loviți de autoturism probabil indirect" ( 55 ), " în timpul mișcărilor necontrolate, autoturismul a rupt balustrada de metal care proteja trotuarul pietonal de carosabil și în continuare a impactat cei doi pietoni care se deplasau pe trotuar" ( 76 ). Apărarea inculpatului în sensul că un autoturism marca, venind din spatele său, a trecut brusc de pe I pe II în fața sa, fapt pentru care, în vederea evitării contactului cu acesta a acționat sistemul de frânare cu consecința producerii accidentului, nu poate fi reținută de instanță, nici un alt mijloc de probă nevenind în sprijinul său, martorul propus de inculpat, numita "" neputând fi identificat, iar partea vătămată a arătat că nu 1-a văzut pe inculpat discutând cu vreo persoană la locul săvârșirii faptelor.
In drept, instanța fondului a constatat ca fapta inculpatului care în data de 22.03.2005, în jurul orelor 13, conducând cu o viteză de cea 75 km/ autoturismul -coupe, cu numărul de înmatriculare B 63577/05/12, pe Bulevardul din B, sector 6, dinspre către, a pierdut controlul asupra direcției de mers acroșând bordura terasamentului liniilor de tramvai din partea, după care a virat dreapta, a rupt parapetul metalic și a pătruns pe trotuar accidentând pe numita, care a decedat, și pe soțul acesteia, care a suferit leziuni a căror vindecare au necesitat îngrijiri medicale de 45-50 de zile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă în raport cu partea vătămată și vătămare corporală din culpă față de partea vătămată, prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. (2) Cod penal și respectiv art. 184 alin. (1) și (3) Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond potrivit art. 72 din Codul penal, a ținut seama de dispozițiile părții generale ale Codului penal referitoare la condițiile răspunderii penale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciat în concret, de circumstanțele personale ale inculpatului respectiv de faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind o persoană responsabilă, cu un comportament corespunzător în societate, conform depoziției martorul în circumstanțiere, - ( 209 dosar fond). Astfel, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii va fi avută în vedere de instanță ca o circumstanță atenuantă, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a și a art. 76 lit. d Cod penal.
Pe baza acestor criterii, instanța fondului în temeiul art. 178 alin. (2) cu aplicarea art. 74 alin. (1) litera a și art. 76 lit. d Cod penal și în baza art. 184 alin. (1) și (3) Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. (1) litera a și a art. 76 litera d Cod penal, a apreciat că stabilirea unei pedepse de 1 an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă și respectiv de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă sunt apte să răspundă scopul preventiv și educativ al pedepsei, definit de art. 52 Cod penal.
În aplicarea prevederilor art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu șase luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, instanța a apreciat ca săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare din culpă de către inculpat atrag nedemnitatea acestuia de exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
Întrucât în raport de circumstanțele personale ale inculpatului și de împrejurările cauzei, instanța a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepsei pot fi atinse și tară executarea efectivă a pedepsei privative de libertate, urmează să suspende condiționat executarea acesteia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit art. 82 Cod penal, cu consecința, potrivit art. 71 alin. (5) Cod penal a suspendării executării pedepselor accesorii. De asemenea, în baza art. 359 Cod de procedură penală, instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării, atenționare ce va fi comunicată în scris acestuia.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:
a) În cauză există următoarele constituiri de parte civile:
- La termenul din data de 06.09.2007, partea vătămată a solicitat obligarea în solidar a inculpatului și a părții responsabile civilmente, la plata sumei de 50.000 euro, dintre care 40.000 euro, daune morale și 10.000 euro, cu titlu de daune materiale.
- Cu privire la cheltuielile de spitalizare privind-o pe partea vătămată, prin adresa nr. 32941/14.09.2006, la termenul din data de 06.09.2007,Spitalul Universitar de Urgență B( 8 dosar fond) se constituie parte civilă cu suma de 202,24 lei, potrivit decontului de la fila 9.
- Numiții-și,în calitate de fii ai părții vătămate, conform certificatelor de naștere de la filele 102-103 din dosar, accidentată mortal de către inculpat s-au constituit părți civile cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale.
b) Cu privire la condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a apreciat că acestea sunt întrunite și anume:
- fapta ilicită-constând într-o faptă prevăzută de legea penală, și anume art. 178 alin.(2) Cod penal, respectiv art. 184 alin. (1) și (3) Cod penal;
- prejudiciul (cert și nereparat încă) constând în: a) rezultatul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a încălcării dreptului la integritate corporală, drept subiectiv nepatrimonial ocrotit prin legea penală; b) suferința psihică și consecințele indirecte, de natură materială, în ceea ce le privește pe părțile civile - și;
c) cheltuielile de spitalizare suportate de Spitalul de Urgență B ca urmare a internării părții vătămate în vederea diagnosticării și tratării leziunilor produse prin fapta inculpatului.
- legătura de cauzalitate directă și indirectă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs;
- vinovăția sub forma culpei cu prevedere (ușurința).
c) Cu privire la persoanele răspunzătoare:
Pe lângă inculpat, în calitate de autor al faptelor ilicite de ucidere din culpă,
respectiv vătămare corporală din culpă, mai sunt răspunzătoare pentru plata
prejudiciului cauzat:
- Partea responsabilă civilmente Internațional Marketing &Tehnology;
-Asigurătorul de răspundere civilă delictuală, - Asigurări SA;
Cu privire la partea responsabilă civilmente, instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, atât cele generale - în persoana inculpatului - prepus sunt întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie, prevăzute de art. 999 cod civil - cât și cele specifice acestei forme de răspundere: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei "în funcțiile încredințate", deduse din dispozițiile art. 1000 alin.(3) Cod civil.
Raportul de prepușenie între inculpat și Internațional își are temeiul în contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 76/22.04.2004 ( 29 dosar fond) încheiat între aceștia din care s-au născut raporturi juridice cărora le este specifică subordonarea, inculpatul având calitatea de angajat la data săvârșirii faptelor, respectiv 22.03.2005 în jurul orelor 13 (conform decizia nr. 845/01.03.2006 de la 30, raporturile de muncă au încetat ulterior, și anume la data de 01.03.2006).
Și cea de-a doua condiție, și anume privitoare la săvârșirea faptei "în funcțiile încredințate" este îndeplinită în cauză, răspunderea comitentului fiind angajată și în situația în care inculpatul-șofer și-a exercitat abuziv sarcinile încredințate, conducând în afara programului stabilit (prin fișa postului nr. 76/05.04.2004 îndatoririle inculpatului constau în transportarea personalului de conducere având următorul program de lucru de luni până vineri între orele 8-12, 15-19, deplasările în interes personal și în afara orelor de menționate sau neînsoțit de personalul de conducere fiind interzise), deoarece comitentul era obligat să exercite controlul și supravegherea activității desfășurate de prepus.
În conformitate cu dispozițiile art. 41-42 din Legea nr. 136/1995 din - privind asigurările și reasigurările în România, în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, asigurătorul putând fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Cu privire la autoturismul condus de inculpat și implicat în accident, la data săvârșirii faptelor era încheiată cu - Asigurări polița de asigurare de răspundere civilă auto nr. -/22.12.2004 valabilă de la 01.01.2005 la 31.12.2005 ( 142 dosar fond), formă de asigurare reglementată de Ordinul nr. 3108/2004 din - pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule și autorizarea asigurătorilor pentru practicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule.
La stabilirea limitelor obligațiilor ce-i revin asigurătorului de răspundere civilă delictuală, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 19 raportat la art. 7 din acest Ordin în conformitate cu care "asigurătorii RCA acordă, în baza primelor de asigurare plătite, despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații acestora răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule care au loc în limitele teritoriale ale contractului de asigurare, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în limitele stabilite anual prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pentru anul în care au fost săvârșite de către inculpat faptele, respectiv 2005 limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005 sunt următoarele: a) de la 1.000.000 lei până la maximum 3.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor păgubite, în caz de avariere ori de distrugere a bunurilor, pentru pagube materiale directe si indirecte de peste 1.000.000 lei; b)pâna la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
De asemenea, s-au avut în vedere și dispozițiile art. 42 din Ordinul nr. 3108/2004 potrivit căruia: "la stabilirea despăgubirilor pe baza convenției dintre asigurați, persoanele păgubite și asigurătorii RCA, în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: a)diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de către persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitalizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuieli cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificat medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult de salariul de bază minim brut pe economie; f) daune morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România; 2. În caz de deces: a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative; b) cheltuielile de transport al cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea; c) veniturile nete nerealizate și eventuale alte cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și până la data decesului, prevăzute la pct. 1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului; d) daune morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
d) In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor:
Instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă a părții civile și a hotărât în baza art. 14 și art. 346 alin. (1) Cod de procedură penală și art. 999 Cod civil, obligarea asigurătorului de răspundere civilă - Asigurări la plata sumei de 80.000 lei, iar pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente Internațional, la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
Instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale de 90.000 lei prejudiciul suferit de partea civilă prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial la integritate fizică, orice durere fizică fiind resimțită cu ajutorul creierului, presupunând o suferință psihică, precum și suferința cauzată de pierderea soției.
În ceea ce privește obligarea inculpatului la plata daunelor materiale în cuantum de 10.000 euro, instanța a respins cererea părții civile, ca urmare a nedovedirii cheltuielilor determinate de pretinsa îngrijire suplimentară acordată de tatăl său sau a producerii unui alt prejudiciu material în patrimoniul său prin fapta inculpatului.
Cu privire la acțiunea civilă exercitată de părțile civile - și, instanța a avut în vedere declarațiile martorului ( 290 dosar fond) care arată că părțile civile, în vârstă de 24 de ani și respectiv 21 de ani, la data decesului mamei lor, numita, au fost grav afectate de moartea mamei lor care îi sprijinea moral și material, o va admite în parte, obligând asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări la plata către fiecare a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale. De asemenea, îl va obliga pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente Internațional, la plata către fiecare parte civilă, - și a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, apreciind că o despăgubire în cuantum total de 110.000 lei pentru fiecare este de natură să acopere prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului.
De asemenea, instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B, urmând a obliga asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări la plata sumei de 202,24 lei cu titlu de despăgubiri civile, probate prin decontul de la fila nr. 9 din dosar.
Având în vedere soluția de condamnare a inculpatului, în baza art. 191 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Internațional, la plata către stat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Totodată, în baza art. 193 alin.(2) și (4) Cod de procedură penală, instanța a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente Internațional, la plata către partea vătămată-parte civilă a sumei de 1.400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, probate prin chitanța nr. 6/06.02.2008 de la fila 282, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatul, partea responsabila civilmente, părțile civile, și.
Inculpatuluideși i-au fost acordate mai multe termene in vederea pregătirii apărării și motivare cererii de apel nu s-a prezentat in fata instanței de judecata și nici nu a depus in scris motivele pentru care a înțeles să critice sentința apelata.
Partea civilaa criticat sentința instanței de fond sub aspectul laturii civile sub aspectul cuantumului daunelor morale la care a fost obligat inculpatul întrucât instanța de fond nu a avut in vedere faptul ca a suferit un dublu prejudiciu fiindu-i vătămată integritatea fizica necesitând un număr de 45-50 de zile de îngrijiri medicale și având de suferit ca urmare a decesului soției sale de asemenea partea civila a mai criticat sentința penala pentru faptul ca in dispozitivul hotărârii atacate s-a omis a se trece obligarea, inculpatului in solidar cu partea responsabila civilmente SC INTERNATIONAL SRL la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Părțile civile siau criticat sentința penala apelata sub aspectul laturii civile in sensul ca despăgubirile care le-au fost acordate nu sunt de natura a acoperii prejudiciul cauzat prin fapta inculpatului.
Partea responsabila civilmente SC INTERNATIONALSRLa criticat sentința apelata tot sub aspectul laturii civile, in sensul ca, in mod greșit a fost reținută calitatea de parte responsabila civilmente întrucât la data producerii accidentului de circulație inculpatul nu se afla in exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, astfel încât se impune exonerarea sa de la plata daunelor morale către părțile civile precum și de la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Ulterior, la data de 11.04.2008, asigurătorul SC - ASIGURĂRI SA, a depus la dosar o cerere la aderare la apelul inculpatului, sub aspectul laturii civile împotriva sentinței penale nr.108 pronunțata la data de 21.02.2008 de către Judecătoria Sectorului 6 B in sensul acordării daunelor morale in limita prevăzuta de Ordinul nr.3108/2004 precum și înlăturarea obligație asigurătorului de la plata despăgubirilor și inserarea dispoziției ca hotărârea este opozabilă asigurătorului in limita prevăzuta de Ordinul nr.3108/2004.
Cu privire la aceasta cerere pe de o parte, având in vedere ca in dreptul penal R nu exista instituția aderării la apelul exercitat de către o parte Tribunalul a calificat-o ca fiind susțineri in apărare iar pe de alta parte, chiar daca ar fi fost calificata aceasta cerere ca fiind o cerere de apel oricum aceasta a fost depusa la dosar cu depășirea termenului prevăzut de către art.363
C.P.P.Examinând hotărârea apelata in raport de motivele de apel invocate cât și din oficiu, conform art.372 al.2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat următoarele:
Analizând materialul probator in cauza, s-a constatat ca intr-adevăr ca data de 22.03.2005, în jurul orelor 13, inculpatul conducând cu o viteză de cea 75 km/ autoturismul -coupe, cu numărul de înmatriculare B 63577/05/12, pe Bulevardul din B, sector 6, dinspre către, a pierdut controlul asupra direcției de mers acroșând bordura terasamentului liniilor de tramvai din partea, după care a virat dreapta, a rupt parapetul metalic și a pătruns pe trotuar accidentând pe numita, care a decedat, și pe soțul acesteia, care a suferit leziuni a căror vindecare au necesitat îngrijiri medicale de 45-50 de zile.
Faptele inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă în raport cu partea vătămată și vătămare corporală din culpă față de partea vătămată, prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. (2) Cod penal și respectiv art. 184 alin. (1) și (3) Cod penal.
Având in vedere ca toate motivele de apel au vizat latura civila a cauzei, Tribunalul se va limita în a verifica hotărârea apelata numai sub aspectul laturii civile.
Astfel, sub aspectul laturii civile, partea vătămată a solicitat la data de 06.09.2007 obligarea în solidar a inculpatului și a părții responsabile civilmente, la plata sumei de 50.000 euro, dintre care 40.000 euro, daune morale și 10.000 euro, cu titlu de daune materiale.
Cu privire la cheltuielile de spitalizare privind-o pe partea vătămată, prin adresa nr. 32941/14.09.2006, Spitalul Universitar de Urgență s-a constituit parte civilă cu suma de 202,24 lei, potrivit decontului.
Părțile vătămate - și,în calitate de fii ai defunctei, conform certificatelor de naștere, s-au constituit părți civile cu suma de 100.000 euro fiecare, reprezentând daune morale.
In ceea ce privește condițiile răspunderii civile delictuale, Tribunalul a apreciat că in ceea ce-1 privește pe inculpat acestea sunt întruniteexistând o faptailicită-constând într-o faptă prevăzută de legea penală, și anume art.178 alin.(2) Cod penal, respectiv art. 184 alin. (1) și (3) Cod penal;prejudiciul cert și nereparat încăconstând în: a) rezultatul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a încălcării dreptului la integritate corporală, drept subiectiv nepatrimonial ocrotit prin legea penală; b) suferința psihică și consecințele indirecte, de natură materială, în ceea ce le privește pe părțile civile - și ; c) cheltuielile de spitalizare suportate de Spitalul de Urgență ca urmare internării părții vătămate în vederea diagnosticării și tratării leziunilor produse prin fapta inculpatului;legătura decauzalitate directă și indirectădintre fapta ilicită și prejudiciul produs;vinovățiasub forma culpei cu prevedere (ușurința).
Cu privire la persoanele răspunzătoare de asemenea, Tribunalul constatat ca pe lângă inculpat, în calitate de autor al faptelor ilicite de ucidere din culpă, respectiv vătămare corporală din culpă, mai este răspunzător pentru plata prejudiciului cauzat și Asigurătorul de răspundere civilă delictuală, - Asigurări SA, ca urmare a existentei contractului de asigurare de răspundere civila ;
Cu privire la partea responsabilă civilmente, SC INTERNAȚIONAL MARKETING & SRL Tribunalul a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile specifice răspunderii comitentului pentru fapta prepusului prev. de art. 1000 alin.3 civ. și anume săvârșirea faptei "în funcțiile încredințate".
Raportul de prepușenie între inculpat și Internațional își are temeiul în contractul individual de muncă înregistrat sub numărul 76/22.04.2004 încheiat între aceștia din care s-au născut raporturi juridice cărora le este specifică subordonarea, inculpatul având calitatea de angajat la data săvârșirii faptelor.
Însă in ceea ce privește condiția privitoare la săvârșirea faptei "în funcțiile încredințate", Tribunalul a constatat ca aceasta este neîndeplinită în cauză întrucât răspunderea comitentului nu trebuie sa funcționeze daca prepusul depășește limitele conferite de funcție, profitând sau abuzând de funcție, ori daca acționează pentru propriul sau interes fără legătura cu interesele comitentului sau daca acționează împotriva intereselor comitentului. Fiind necesar ca obligația comitentului de a garanta faptele prepusului sa fie circumscrisa in anumite limite raționale.
Însă, inculpatul conducând în afara programului stabilit (prin fișa postului nr. 76/05.04.2004 îndatoririle inculpatului fiind în a transporta personalul de conducere având următorul program de lucru de luni până vineri între orele 8-12, 15-19, deplasările în interes personal și în afara orelor de menționate sau neînsoțit de personalul de conducere fiind interzise) și-a exercitat in mod abuziv sarcinile încredințate, acționând in propriul sau interes, fără nici un fel de conexiune cu funcția încredințată.
Tribunalul, a constatat că, practic instanța fondului și-a întemeiat soluția de solidaritate a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului pe dispozițiile art. 1000 alin. l privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de către lucruri.
Este însa de remarcat ca prin aceasta confundare a celor doua temeiuri - art. 1000 alin.3 și art. 1000 alin. l civ. - s-a ajuns la o anumita deformare a răspunderii comitentului pentru faptele prepusului, prin extinderea excesiva a acesteia (mai ales in cazurile accidentelor auto).
Așa fiind, Tribunalul a constatat ca apelul formulat de către partea responsabila civilmente Internațional Marketing & L este întemeiat și in consecință îl va obliga doar pe inculpat la plata despăgubirilor acordate părților civile, și -.
În ceea ce privește răspunderea societății de asigurare, SC - Asigurări,Tribunalul a constatat ca pentru autoturismul marca -coupe, cu nr. de înmatriculare /05/12, condus la data de 22.03.2005 de către inculpatul a existat poliță de asigurare RCA pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005 la SC - Asigurări SA.
Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România reprezintă legea cadru referitoare la activitatea de asigurare ce se desfășoară sub forma asigurărilor de viață, a celor generale, facultative sau obligatorii.
În conformitate cu dispozițiile art.50 al. 2 din Legea nr. 136/1995, in forma in vigoare la data săvârșirii faptei, în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate in afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate in acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate in baza unui raport contractual existent cu deținătorul autovehiculului respectiv.
În forma actuală a art.50 alin 2 din Legea 136/1995 se prevede că în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât persoanelor aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, cât și persoanelor aflate în acel autovehicul, cu excepția conducătorului autovehiculului respectiv.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art.54 alin.4 și ale art.57 din Legea 136/1995, astfel cum au fost avute în vedere prin decizia nr. 1/2005 dată în interesul legii și publicată în Of. la 14.06.2005, au fost modificate sau abrogate prin G nr.61/2005 în sensul că nu se mai prevede citarea obligatorie a asigurătorului în proces (dispoziție de drept procedural), iar persoanele păgubite sunt despăgubite în mod direct de către asigurător (dispoziție de drept material).
În stabilirea calității societăților de asigurare în procesul penal și modalității în care răspund pentru prejudiciile cauzate de inculpați,Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.14 alin.3 și ale art.24 alin.3 C.P.P. precum și pe cele ale art.4 din G nr.61/2005 de modificare și completare a Legii nr. 139/1995 publicată în Of. din 30.06.2005.
Potrivit art.14 alin.3 repararea C.P.P. pagubei în procesul penal se face conform dispozițiilor legii civile.
Pornind de la aceste dispoziții legale se înțelege că orice acțiune civilă formulată în procesul penal trebuie soluționată identic cu acțiunea civilă cu același obiect formulată separat în fața instanței civile.
Ca atare, rezolvarea acțiunii civile având ca izvor contractul de asigurare în discuție trebuie să găsească aceeași soluționare în cadrul procesului penal ca atunci când ar constitui temeiul unui proces civil.
Întrucât SC - Asigurări SA este chemată să răspundă în procesul penal potrivit legii civile, respectiv a Legii 136/1995, pentru pagubele provocate de inculpatul, acestea au calitatea depărți responsabilecivilmenteavând în vedere cum definește art.24 alin. 3.C.P.P. această parte a procesului penal, calitate care de altfel le dăposibilitatea să-și formuleze apărăriîn cadrul procesului penal, inclusiv să promoveze căile de atac.
Sintagma "potrivit legii civile" referitoare la răspunderea persoanei chemate în procesul penal pentru prejudiciile cauzate de inculpat reprezintă o formulare de natură generală care trebuie înțeleasă, așadar, în sens larg și nu limitativ la răspunderea pentru fapta altuia reglementată de art.1000 alin.2-4.civ.
Obligarea societăților de asigurare către părțile civile se va face în mod direct așa cum prevăd dispozițiile actuale ale art.55 alin.l din Legea 136/1995.
S-a mai constatat că, din contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de circulație, rezultă uncaracter limitatal obligației asumate de societatea de asigurare.
La stabilirea limitelor obligațiilor ce-i revin asigurătorului de răspundere civilă delictuală, Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 19 raportat la art. 7 și art. 42 din Ordinul nr. 3108/2004, pentru anul în care au fost săvârșite de către inculpat faptele, respectiv 2005 limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în unul și același accident de autovehicul, indiferent de numărul persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, aplicabile asigurărilor obligatorii RCA a căror valabilitate începe în anul 2005 și în cazul accidentelor produse în anul calendaristic 2005 fiind de până la 1.000.000.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 5.000.000.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
maximă a despăgubirilor de asigurare prevăzută pentru fiecare persoană accidentată este de natura contractului de asigurare și exclude obligarea în solidar cu inculpatul la plata întregii sume la care aceștia au fost obligați cu titlu de despăgubiri către părțile civile.
In ceea ce privește cuantumul despăgubirilor Tribunalul a reapreciat probele administrate in cauza constata ca prin stabilirea cuantumului daunelor morale la cuantumul de 80.000 lei, prejudiciul suferit de partea civilă prin încălcarea dreptului subiectiv nepatrimonial la integritate fizică, orice durere fizică fiind resimțită cu ajutorul creierului, presupunând o suferință psihică, precum și suferința cauzată de pierderea soției, reprezintă o justa despăgubire, nejustificându-se o mărire a cuantumului daunelor morale cu atât mai mult cu cat pe repararea prejudiciului moral poate fi făcuta nu neapărat prin plata unei sume de bani cat si prin sancționarea inculpatului.
Tribunalul mai reținut ca in mod corect instanța de fond a respins cererea de acordare a daunelor materiale ca urmare a nedovedirii cheltuielilor determinate de pretinsa îngrijire suplimentară acordată de tatăl său sau a producerii unui alt prejudiciu material în patrimoniul său prin fapta inculpatului.
De asemenea, cu privire la acțiunea civilă exercitată de părțile civile - și, Tribunalul a reapreciat probele administrate in cauza și având in vedere ca părțile civile erau majore la data decesului mamei de moartea mamei lor care îi sprijinea moral și material, găsește întemeiata, in parte, cererea acestor părți civile insa va reduce cuantumul daunelor morale la 60.000 lei, obligând asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări la plata către fiecare parte civilă a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale, neimpunându-se majorarea acestora.
În consecință, tribunalul sub aspectul micșorării cuantumului daunelor morale a constatat ca fiind admisibil apelul formulat de către inculpat.
Prin decizia penală nr. 580/9.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I Penală a admis apelurile declarate de inculpatul și al părții responsabile civilmente SC Internațional Marketinc & Tehnology SRL, a desființat, în parte, sentința penală a primei instanțe și, rejudecând în fond, a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat asiguratorul de răspundere civilă SC - Asigurări SA la plata sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale.
A desființat, în partea, sentința penală apelată, în ce privește latura civilă a cauzei și, în fond, rejudecând:
A admis, în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă.
A obligat asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări la plata către partea civilă a sumei de 80.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins cererea de acordare de daune materiale formulată de partea civilă .
A admis, în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă,.
A obligat asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări la plata către partea civilă a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
A admis, în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă,.
A obligat asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări la plata către partea civilă a sumei de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
A admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă, Spitalul Universitar de Urgență
A obligat asigurătorul de răspundere civilă - Asigurări la plata către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență Bas umei de 202,24 lei cu titlu de despăgubiri civile.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
A respins, ca nefondate apelurile declarate de părțile civile, și.
A respins cererea formulată de partea civilă de obligare a apelantului - inculpat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acesta în apel.
În baza art.192 alin.2 Cod proc. pen. a obligat părțile civile, și la plata a câte 150 lei fiecare, cheltuielile judiciare către stat, în apel.
In baza art.192 alin.3 Cod proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor inculpatului și părții responsabile civilmente rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs partea civilă și asigurătorul de răspundere civilă SC Asigurări
La termenul de azi partea civilă a declarat că își retrage calea de atac promovată astfel că instanța va lua act de această manifestare de voință, neechivocă.
Societatea Comercială Asigurări Sa nu s-a prezentat în instanță pentru a-și motiva calea de atac promovată.
Examinând hotărârea atacată din oficiu, prin prisma motivelor prevăzute de art. 3859pct. 21 alin. (3) Cod procedură penală, Curtea constată că ea este legală și temeinică iar recursul asiguratorului SC Asigurări SA apare inadmisibil.
După judecarea cauzei în fond și pronunțarea sentinței penale nr.108/21.02.2008 a Judecătoriei Sector 6 B în dosarul nr-, asiguratorul de răspundere civilă nu a atacat această hotărâre deși a fost chemat să răspundă în procesul penal potrivit legii civile, respectiv Legea 136/1995, având ca izvor contractul de asigurare.
La data de 11.04.2008, aceasta a depus la dosarul instanței de control judiciar o cerere de aderare la apelul inculpatului care nu a putut fi calificată drept apel, pe de o parte, nefiind cunoscută instituția aderării la apelul unei părți din proces, pe de altă parte, datorită termenului de declarare a unei căi de atac, cu mult depășit față de cele 10 zile prevăzute de lege (art. 363 Cod procedură penală).
În împrejurarea în care societatea de asigurări nu a folosit calea apelului și situația nu i-a fost îngreunată în apelul celorlalte părți, ea nu poate ataca cu recurs decizia Tribunalului iar în lumina dispozițiilor art. 3851(4) Cod procedură penală acesta apare inadmisibil.
Prin urmare, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 3854raportat la art. 369 Cod procedură penală va lua act de retragerea recursului declarat de partea civilă și va respinge, ca inadmisibil, conform art. 38515pct. 1 lit. a Cod procedură penală, recursul asigurătorului SC Asigurări SA.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de recurentul parte civilă și-l obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul asigurator de răspundere civilă SC Asigurări împotriva deciziei penale nr. 580/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- și-l obligă la 250 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
3 ex.-18.02.2009
- Secția I Penală
Jud. apel: și
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Dumitru Mirancea, Adriana Elena
