Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA IAP ENALĂ
Dosar nr. 4339/740 /2007
284 /2009
DECIZIA PENALĂ NR. 281
Ședința publică de la 20 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu JUDECĂTOR 3: Daniela Panioglu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI
- este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul asigurator de răspundere civilă SC INSURANCE SA - SUCURSALA T împotriva Deciziei penale nr. 5 din data de 15 ianuarie 2009 Tribunalului Teleorman Secția Penală, din dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile. Intimatul inculpat a fost reprezentat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de obligare a recurentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Solicită să se constate că nu a fost indicat nici unul dintre cazurile de casare reglementate de lege.
CURTEA,
Prin decizia penală 5/A/15.06.2008, Tribunalul Teleormana respins ca nefondate apelurile declarate de inculpata, partea civilă și asiguratorul SC Românească - Sucursala T împotriva sentinței penale 213/20.06.2008 a judecătoriei Alexandria.
A reținut tribunalul prin sentința penală nr.213 din 20 iunie 2008 Judecătoria Alexandria în baza art.178 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.74-76 Cod penal a condamnat pe inculpata la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art.184 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.74-76 Cod penal a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 1 (una) lună închisoare.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele aplicate inculpatei, aceasta urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare.
A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În temeiul art.359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență A și în temeiul art. 998- 999 cod civil și art. 313 din Legea nr. 72/2006 a obligat inculpata în contradictoriu cu " Românească - " - Sucursala T să plătească acesteia suma de 3.146,84 lei cu titlu de despăgubiri civile și penalitățile de întârziere aferente calculate de la data rămânerii definitive și până la data plătii.
În baza art.14 și art.346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță T și a obligat inculpata în contradictoriu cu asiguratorul " Românească - " - Sucursala T să plătească acesteia suma de 1045,36 lei cu titlu de despăgubiri civile și majorările de întârziere aferente calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății.
În baza art.34 și art.346 Cod procedură penală a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și în temeiul art. 998 - 999 Cod civil a obligat inculpata în contradictoriu cu asiguratorul " Românească - " - Sucursala T să plătească acesteia suma de 3250 lei ( 1250 lei daune materiale și 2000 lei daune morale).
A respins ca nefondată cererea părții civile de acordare a contravalorii autoturismului 1310.
A respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul de Urgentă " - ".
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpata la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că la data de 2 mai 2007, în jurul orelor 9,00, inculpata, conducea autoturismul marca Cielo cu nr. de înmatriculare -, înmatriculat pe numele soțului său - dinspre localitatea, către localitatea
În autoturismul inculpatei, se afla fiul său în vârstă de 1 an și 2 luni,.
În același timp, dar din sens opus, circulau regulamentar autoturismele Renault Cielo cu nr. de înmatriculare B-42- condus de martorul și 1310 cu nr. de înmatriculare - condus de partea vătămată, care îl urma pe primul.
Când a ajuns la km 81 + 230, în apropiere de SC, inculpata a pierdut controlul autoturismului și a pătruns pe celălalt sens de mers.
Pentru a evita accidentul rutier, martorul a virat dreapta, manevra fiind reușită.
După o scurtă revenire pe sensul său de mers, autoturismul condus de inculpată, a pătruns din nou pe sensul opus, printr-un viraj brusc și amplu, împrejurare în care persoana vătămată nu a mai putut evita impactul, lovind cu partea frontală a autoturismului său, partea dreaptă a autoturismului condus de inculpată.
Urmare a accidentului rutier, cele două autoturisme au suferit avarii, a survenit decesul minorului și vătămarea corporală a inculpatei și a persoanei vătămate.
Față de situația de fapt descrisă și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză ( 44 - 50 ) în care s-a arătat că accidentul putea fi evitat de conducătoarea autoturismului Cielo, dacă menținea traiectoria normală, adică se deplasa pe sensul său de mers, se concluzionează că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei care a încălcat dispozițiile legale mai sus menționate.
A concluzionat judecătoria că faptele inculpatei astfel cum au fost reținute întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzute și pedepsite de art.178 alin.2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art.184 alin.1 Cod penal, și în baza acestor texte de lege a dispus condamnarea inculpatei.
La alegerea pedepselor precum și la individualizarea cuantumului acestora ca și a pedepsei de executat instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal.
Faptele fiind săvârșite în condițiile art.33 lit.a Cod penal instanța a dispus contopirea pedepselor conform art. 34 lit.b Cod penal.
Ca pedeapsă complementară instanța a fixat pe cea prev. de art.64 lit.a teza a II-a lit.b Cod penal având în vedere natura faptei săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei îndreptățind concluzia că aceasta este nedemnă să exercite dreptul electoral de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și a interzis acest drept pe timpul executării pedepsei.
Constatând îndeplinite cerințele art.81 Cod penal instanța a dispus executarea pedepsei în această modalitate.
Ca o consecință a acestei modalități de executare a pedepsei a făcut aplic. art.71 alin.5 Cod penal și în ce privește pedeapsa accesorie.
În conformitate cu art.359 Cod procedură penală instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că s-au constituit părți civile în procesul penal, partea vătămată, Spitalul Județean A, Serviciul Județean de ambulanță T și Spitalul de Urgență " ".
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar ( 14 - 20) de partea civilă Spitalul Județean A, instanța, în baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.346 Cod procedură penală a admis acțiunea civilă formulată și în temeiul art.998 - 999 Cod civil și art.313 din Legea nr.72/2006 a obligat inculpata să plătească acestuia suma de 3.146,84 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus penalitățile de întârziere aferente debitului, cu începere de la data rămânerii definitive și până la data plății.
De asemenea, apreciindu-se că în cauză s-a făcut dovada prejudiciului cauzat ( 26 - 29 ) inculpata a fost obligată să plătească către partea civilă Spitalul Județean de Ambulanță T suma de 1045,36 lei cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli - transport sanitar și majorările de întârziere aferente calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plătii.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă, instanța a reținut că aceasta a solicitat suma de 23.250 RON, sumă ce reprezintă 13.250 lei daune materiale și 10.000 RON daune morale.
A vând în vedere mijloacele de probă aflate la dosar instanța a apreciat în parte întemeiate pretențiile părții civile pentru argumentele ce vor succede.
Astfel, ca urmare a faptei ilicite a inculpatei (producerea accidentului rutier din culpa sa exclusivă) partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 24 - 125 zile îngrijiri medicale.
Din coroborarea declarațiilor martorilor și cu concluziile certificatului medico-legal nr.408/C/994 din 21.05.2007 a rezultat că partea civilă a efectuat cheltuieli cu întreținerea gospodării în valoare de 1250 lei (25 zile x 50 lei/zi - plata celor doi martori).
Faptul că partea civilă a plătit celor doi martori suma de 50 lei/zi (declarațiile celor doi martori fiind contradictorii sub acest aspect) din luna mai până în septembrie (150 zile) nu înseamnă că aceasta este îndreptățită la suma de 7500 RON în condițiile în care din certificatul medico-legal depus la dosar rezultă că a fost internat în secția chirurgie în perioada 2.05.2007 - 11.05.2007 și că a necesitat pentru vindecare 24 - 25 zile îngrijiri medicale.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că pe lângă daunele patrimoniale suferite de partea civilă au existat și prejudicii morale decurgând din internarea în spital (2.05.2007 - 11.05.2007 traumele fizice și psihice suferite, sechelele post traumatice care au afectat negativ participarea părții civile la viața socială și de familie, comparativ cu viața sa anterioară vătămării produse prin fapta ilicită a inculpatului.
În consecință, s-a apreciat că partea civilă a suferit un prejudiciu moral ce trebuie reparat prin plata unor despăgubiri civile estimate de instanță la suma de 2000 lei.
În aceste condiții, reținând că în cauză s-a făcut dovada existenței daunelor materiale în sumă de 1250 lei și a daunelor morale în valoare de 2000 lei, instanța având în vedere și principiul potrivit căreia cel care face o cerere în fața instanței trebuie să o și probeze, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat inculpata să plătească acesteia suma de 3250 lei.
Partea civilă a solicitat în procesul penal și suma de 4000 RON reprezentând contravaloarea autoturismului 1310.
Acesta, în calitate de mandatar al numitei, proprietara autoturismului marca 1310, înmatriculat sub nr. - (procură specială - 56) a fost despăgubit de către SC ROMÂNEASCĂ SA T cu suma de 2620 lei, suma maximă ce putea fi acordată de asigurator prin asigurarea obligației de răspundere civilă auto, conform normelor tehnice pe 2007 aprobate prin ordin de către Președintele Comisiei de supraveghere a asigurărilor.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză ( 104 - 110) a rezultat că valoarea reală a autoturismului, cu nr. de înmatriculare - la data producerii accidentului (2.05.2007) era de 3494 lei (preț cu TVA).
Întrucât partea civilă a predat autoturismul la centrul de colectare a fierului vechi pentru care în mod logic a primit o sumă de bani, iar în speță nu s-a făcut dovada caracterului cert al prejudiciului solicitat instanța nu a putut acorda diferențe dintre valoarea reală a autoturismului și suma acordată de asigurator.
Împrejurarea că există pe piața liberă oferte de vânzare a unor autoturisme 1310 - an de fabricație 1999 pentru prețul de 6.000 RON, 7000 RON nu înseamnă că partea civilă ar fi și încasat un astfel de preț în eventualitatea unei vânzări a autoturismului 1310, avariat în accidentul de circulație provocat de inculpată.
În consecință instanța a respins ca nefondată cererea părții civile de acordare a contravalorii autoturismului 1310.
Nefondată a fost apreciată și acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul de Urgență " " pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1 pct.34 din nr.OUG72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății" altei persoane răspund potrivit legii și au obligație să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Din textul legal mai sus menționat rezultă fără dubiu că inculpata are obligația să achite cheltuielile de spitalizare efectuate cu alte persoane care au suferit leziuni traumatice și au necesitat asistență medicală ca urmare a faptei sale ilicite (producerea accidentului rutier din culpa sa exclusivă).
Or, în speță, persoana care a fost internată la Spitalul de Urgență " " și care a beneficiat de asistență medicală în temeiul asigurării obligatorii este inculpata.
Față de cele expuse instanța a apreciat că acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul de Urgentă " " este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpata, partea civilă și asiguratorul SC Vienna Insurance - Sucursala T prin care au adus critici soluției pronunțată de judecătorie pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului inculpata arată că partea civilă nu are calitate procesuală întrucât autoturismul implicat în accident este proprietatea sorei acestuia și prin urmare nu este îndreptățit la dezdăunare.
O altă critică a apelantei cu privire la soluția pronunțată vizează cuantumul daunelor materiale acordate apreciind că sunt mari și solicită reaprecierea acestora.
În motivarea apelului partea civilă arată că despăgubirile materiale stabilite de judecătorie nu acoperă prejudiciul efectiv suferit.
Asiguratorul prin apelul declarat solicită redozarea daunelor morale apreciindu-le ca fiind prea mari.
Tribunalul, a analizat apelurile și examinând sentința în raport de motivele de apel, dar și din oficiu conform art.371 alin.2 Cod procedură penală constată că acestea sunt nefondate și urmează să fie respinse ca atare.
Verificând actele și lucrările dosarului conform art.378 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că judecătoria din analiza coroborată a materialului probator administrat a reținut corect situația de fapt constând în aceea că în dimineața zilei de 2 mai 2007 inculpata a condus autoturismul marca Cielo - dinspre localitatea către municipiul A, în autoturism fiind și fiul acesteia în vârstă de 1 an și 2 luni.
În același timp dar din sens opus circulau regulamentar autoturismele Renault condus de martorul și 1310 - condus de victima care-l urma pe primul.
La un moment dat inculpata a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens, împrejurare ce a determinat pe martorul să vireze dreapta reușind astfel coliziune a cu autoturismul condus de inculpată.
După o scurtă revenire pe sensul său de mers autoturismul condus de inculpată a pătruns din nou pe sensul opus, printr-un viraj brusc și amplu, împrejurare în care victima nu a mai putut evita impactul lovind cu partea frontală a autoturismului său partea dreaptă a autoturismului condus de inculpată.
Coliziunea a avut ca urmare moartea minorului, fiul inculpatei, vătămarea corporală a victimei și avarierea celor două autoturisme.
Pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului, a fost efectuată expertiză de specialitate care a concluzionat că accidentul putea fi evitat de inculpată, dacă menținea traiectoria normală adică se deplasa pe sensul său de mers.
În fine raportul de expertiză conchide că accidentul s-a produs din vina exclusivă a inculpatei urmare a încălcării dispozițiilor art.41 și 47 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
Faptele comise de inculpată au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare, iar pedepsele stabilite în cadrul procesului de individualizare pentru fiecare faptă ca și a pedepsei de executat sunt just aplicate cu respectarea criteriilor înscrise în art.72 Cod penal și apte să asigure finalitatea cerută de art. 52 Cod penal.
Și sub aspectul laturii civile a cauzei tribunalul a constatat că instanța de fond a dat eficiență principiilor ce decurg din dispozițiile art.998-999 Cod civil (oricine cauzează altuia un prejudiciu odată ce culpa este dovedită este dator a-l repara) și art.54 din Legea 136/1995 cu modificările și completările ulterioare angajând răspunderea asiguratorului în temeiul contractului de asigurare al inculpatei cu Românească - Sucursala
Astfel, în temeiul art.34 din OUG 72/2006 pentru modificarea și
completarea Legii 95/2006 instanța a admis acțiunile civile conexe cauzei penale de față, exercitate de Spitalul Județean de Urgență A și Serviciul Județean de Ambulanță T și a obligat inculpata în contradictoriu cu asiguratorul la plata cheltuielilor ocazionate cu spitalizarea victimei și respectiv a celor privind transportul acesteia la unitatea spitalicească.
A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul de Urgență " " întrucât la această unitate a fost internată inculpata, situație ce nu atrage aplicarea dispozițiilor art.34 din OUG nr.72/2006 care prevede că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuieli efective ocazionate cu asistența medicală acordată acestora și nu persoanelor din a căror culpă au fost cauzate cheltuielile.
Acțiunea civilă exercitată de partea civilă a fost admisă în parte și inculpata în contradictoriu cu asiguratorul SC Românească - SA - Sucursala Taf ost obligată să-i plătească suma de 3250 lei din care 1250 lei daune materiale și 2000 lei daune morale cu mențiunea că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză valoarea autoturismului condus de partea civilă era de 3494 lei, că acesta a predat autoturismul la un centru de colectare a fierului vechi pentru care a primit o sumă de bani, iar de la asigurator a primit suma de 2620 lei cu titlu de despăgubire.
Cuantumul daunelor morale a fost apreciat la 2000 lei și în opinia instanței această sumă reprezintă un echivalent just și echitabil pentru suferințele fizice și psihice suferit de partea vătămată.
Nici critica adusă de apelanta inculpată soluției pronunțate pe aspectul că partea civilă nu are calitate procesuală în cauză este lipsită de temei și corect judecătoria a apreciat-o în același sens, deoarece acesta prin acțiunea civilă conexă cauzei penale a executat un contract de mandat consfințit prin procura încheiată cu proprietara autoturismului.
Fată de toate acestea tribunalul a constatat că nu există motive de
reformare a sentinței și a menținut-o ca temeinică și legală.
Criticile aduse de apelanta parte civilă cu privire la cuantumul despăgubiri lor acordate de judecătorie nu își găsesc temeiul în ansamblul probelor administrate just apreciate de instanță.
Astfel prejudiciul suferit de partea civilă pentru autoturismul - a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză care a concluzionat că acesta a avut o valoare de 3494 lei cu TVA - expertiză ce nu a avut din partea părții civile nici o obiecțiune.
S-a făcut dovada că partea civilă a fost despăgubită de Românească - Sucursala T cu suma de 2620 lei (50 vol.II) și de asemeni că aceasta a predat autoturismul la centru colectare fier vechi pentru care a încasat o sumă de bani.
Diferența de 4000 lei solicitată de partea civilă nu-și găsește prin urmare justificare față de cele arătate.
Daunele morale acordate părții civile în sumă de 2000 lei acoperă prejudiciul nepatrimonial suferit urmare a leziunilor suferite, a spitalizării și modificărilor intervenite în ambiantul social, familial al acesteia.
Prin urmare cererea de majorare a acestora ca și cea de reducere a lor formulate de partea civilă, de asigurator și inculpată sunt neîntemeiate și urmează să fie respinse.
Așa fiind, apelurile declarate în cauză sunt nefondate și au fost respinse conform art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu consecințe înscrise în art.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs asiguratorul solicitând reducerea daunelor materiale și morale la care a fost obligată inculpata către partea civilă, deoarece daunele materiale nu au fost dovedite, iar partea civilă nu a suferit leziuni atât de grave care să justifice daunele materiale la care inculpata a fost obligată.
Curtea reține că recursul nu a fost motivat în drept și față de motivele arătate apreciază că nu este incident în cauză nici unul din cazurile de casare prev. de art.3859alin.1 Cod procedură penală.
Analizând astfel hotărârile pronunțate în raport de actele dosarului și motivele de recurs invocate reținând disp. art.3856alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul declarat de asigurator este nefondat.
Curtea reține că instanțele au analizat probele administrate în cauză și au reținut în mod corect atât situația de drept cât și încadrarea juridică a faptelor, reținând că faptele inculpate care, la data de 02.05.2007 în timp ce conducea autoturismul Cielo proprietate personală pe drumul național către A, a încălcat disp. legale privind circulația pe drumurile publice, pătrunzând pe sensul contrar de mers și a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus de partea vătămată, provocând leziuni acesteia care au necesitat îngrijiri medicale și, de asemenea, a provocat decesul fiului său minor, în vârstă de 1 an și 2 luni.
Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă, prev. de art.184 alin.1și art.178 alin.2 Cod penal.
Curtea reține că instanțele au soluționat în mod corect și latura civilă a cauzei, constatând îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, obligând în mod legal inculpata la despăgubiri către partea civilă care a suferit 24-25 zile de îngrijiri medicale, necesitând pentru vindecare atât tratamente medicale adecvate și o alimentație specifică, suferințele fizice implicând în mod și suferințe psihice, astfel încât sunt justificate daunele acordate.
Curtea reține că asiguratorul - singurul recurent din cauză - nu a fost obligat prin hotărâre, în mod legal instanțele dispunând citarea sa în proces conform disp. Legii nr.136/1995 cu toate modificările ulterioare pentru opozabilitate, obligația sa nefiind una solidară cu a inculpatei. Reținând că putea fi obligat prin hotărâre în mod direct atât asiguratorul, în baza contractului de asigurare de răspundere civilă contractuală cât și inculpata ca vinovată de săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii, însă instanța a dispus obligarea inculpatei. Curtea constată că obligația asiguratorului a devenit subsidiară, urmând ca partea civilă să se îndrepte împotriva sa doar în măsura și în limita în care nu îi sunt satisfăcute integral pretențiile de către cel obligat prin hotărârea instanței, care este titlul executoriu.
Deși nu a reținut incidența nici unui caz de casare, care limitează exercitarea recursului în cauză, Curtea a arătat în esență, prin considerațiile anterioare, natura obligației asiguratorului, hotărârile nefiind pe deplin edificatoare sub acest aspect.
În ceea ce privește incidența vreunui caz de casare în cauză, Curtea apreciază că disp. art.3859alin.2 Cod procedură penală care arată toate cazurile de casare pot fi invocate atât cu privire la soluționarea laturii penale cât și cu privire la soluționarea laturii civile, poate fi reținut raportat la oricare dintre cazurile de recurs, iar în speța de față, ar fi putut fi teoretic, reținut cazul prevăzut de pct.14 cu referire însă la cuantumul greșit al daunelor acordate, respectiv "limitele de pedeapsă" la care se referă art.3859pct.14 Cod procedură penală să fie interpretate - foarte larg, evident - în sensul de cuantumul despăgubirilor civile acordate, adică limitele daunelor materiale și morale.
Apreciem că se impune această interpretare, reținând că pct.14 are în vedere pedepsele greșit individualizate față de criteriile prev. de art.72 Cod penal or, în raport de alin.2 al art.3859care nu exclude niciunul dintre cazurile de casare sub aspectul analizei atât al laturii penale, cât și al laturii civile, aceasta este unica interpretare care poate fi dată textului, neînțelegându-se în ce altă modalitate s-ar putea raporta "limitele" la care face trimitere textul referitor la latura civilă a cauzei.
Reținând această interpretare, Curtea apreciază însă că acest caz de casare are în vedere strict acordarea de către instanțele de fond a unor daune materiale într-un cuantum vădit disproporționat față de probele administrate în cauză, fie excesiv de mic, fie dimpotrivă, excesiv de mare, iar aceasta să fie consecința aprecierii eronate, nelegale a probelor.
În ceea ce privește daunele morale, care sunt acordate de fiecare instanță urmare a percepției "ex propriis sensibus" a situației specifice din dosar, Curtea reține că, referitor la cuantumul acestora, nu poate interveni asupra întinderii sale în niciun sens, acesta fiind atributul exclusiv al instanței de fond, care percep direct și nemijlocit suferințele părții civile în dosar.
În consecință, fată de argumentele arătate, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge - ca nefondat - recursul declarat de recurentul - asigurator de răspundere civilă Insurance Vienna împotriva deciziei penale nr.5A/15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală,față de soluția ce urmează a se pronunța și constatând că recurenta se află în culpă procesuală, Curtea va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - asigurator de răspundere civilă SC Insurance Vienna împotriva deciziei penale 5A/15.01.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în dosarul nr-.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurent la plata sumei de 300 lei cheltuieli către judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata - inculpată, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din data de 20.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./17.03.2009
Ex.3
Red. Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Red. - Judecătoria Alexandria.
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu
