Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 309/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.309/
Ședința publică de la 28 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursurile penale declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- inculpatul - domiciliat în C,-;
- partea civilă - domiciliat în,-, județul C;
- asiguratorulINSURANCE- cu sediul în C,-,
împotriva deciziei penale nr. 560/10.12.2008 pronunțată de Tribunalului Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 686/18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 178 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- recurentul inculpat și intimat, personal, asistat de avocat, în substituire avocat, în baza împuternicirii avocațiale de substituire nr.18/2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet individual;
- recurentul parte civilă și intimat Atila, personal și asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.48990/2009, emisă de Baroul Constanța - Cabinet de avocat;
Se constată lipsa recurentei asigurator Vienna Insurance, intimatelor părți vătămate și și a intimatului parte responsabilă civilmente SC Internațional SRL.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că nu dorește să dea declarații în fața instanței de recurs.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, critică hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA pentru nelegalitate și netemeinicie. Netemeinicia vizează cuantumul pedepsei aplicată inculpatului și nu corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de Codul penal. Consideră că nu au fost avute în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, altercația existentă între inculpat și partea vătămată, inculpatul lovind inițial microbuzul cu pasageri condus de partea vătămată. Aceasta l-a urmărit pe inculpat, a coborât ulterior, inculpatul s-a urcat în a agățat victima între obloanele -ului și microbuz, pe care a proiectat-o în fața microbuzului, cauzând fracturi care au condus în scurt timp la deces. Atitudinea procesuală a inculpatului, nu este una de recunoaștere și regret manifestat față de fapta comisă. Expertiza tehnică auto stabilește o culpă exclusivă în sarcina inculpatului în producerea accidentului, încălcarea de către acesta a dispozițiilor art.160 și art.173 din Regulament. Acest raport de expertiză coroborat cu declarațiile martorilor oculari, și cu fotografiile judiciare aflate la dosarul cauzei, procesele-verbale din dosarul de urmărire penală dovedesc modalitatea în care s-au derulat faptele premergător producerii incidentului.
Consideră că toate acestea dovedesc faptul că nu se impunea a se reține circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului din perspectiva niciuneia din prevederile art.74 Cod penal.
Solicită înlăturarea circumstanțelor atenuante și modificarea modalității de executare a pedepsei.
Al doilea motiv de recurs îl constituie împrejurarea că nu s-a dispus și suspendarea pedepsei accesorii.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul parte civilă și intimat Atila, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA. Motivele de recurs formulate de procuror sunt identice cu cele formulate de partea civilă și privesc individualizarea pedepsei. Consideră că hotărârea atacată este netemeinică. Există contradicții între soluția pronunțată și motivarea hotărârii instanței de apel. La fila 10 se reține că accidentul ar fi fost produs și ca urmare a unei stări de provocare, însă nu reține acest lucru la individualizarea pedepsei și implicit la reducerea acesteia. De asemenea, instanța de apel nu a avut în vedere și pericolul social concret al faptei. Este vorba despre o ucidere din culpă, însă consideră că fapta este una gravă. Din toate probele administrate în cauză că deși a existat o stare de provocare inculpatul nu trebuia să se comporte într-o astfel de modalitate.
Un alt motiv de recurs în constituie faptul că nu s-a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal, respectiv s-a dispus aplicarea unei pedepse complementare și nu a unei pedepse accesorii. Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat și intimat în temeiul dispozițiilor art.38515alin.(1) lit.b) Cod procedură penală, solicită respingerea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și partea civilă Atila și menținerea deciziei pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca temeinică și legală.
Consideră că instanța a apreciat în mod corect cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, raportat la modalitatea de producere a faptei, la pericolul social și la urmările produse. Este reală împrejurarea că nu au înțeles să se folosească de dispozițiile art.73 lit.b) Cod penal - provocarea, însă instanța de apel a avut în vedere faptul că infracțiunea s-a săvârșit în contextul unei stări de tulburare psihice determinată de victimă, care a venit cu un levier l-a amenințat pe inculpat, l-a șicanat încă înainte de producerea depășirii de către cele două autoturisme. Expertul în mod corect a stabilit culpa comună a celor două părți. Inculpatul, pe toată durata procesului penal a dovedit că regretă fapta, va achita despăgubirile civile.
Recursul declarat de inculpat vizează:
1) latura civilă a cauzei sub aspectul despăgubirilor civile, apreciază că acestea pot fi diminuate în raport de dovezile din dosarul de fond. Consideră că despăgubirile civile au fost stabilite într-un cuantum foarte mare, respectiv câte 7500 lei pentru fiecare parte civilă și 30.000 lei;
2) vizează pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a) și b) Cod penal, însă apreciază că în cazul aplicării unei pedepse cu suspendare, pedeapsa accesorie se suspendă de plin drept. Consideră totuși că TRIBUNALUL CONSTANȚA trebuia să se pronunțe și asupra pedepsei accesorii.
Depune la dosar motive de recurs.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de partea civilă Atila și respingerea recursului declarat de asiguratorul Vienna Insurance întrucât nu a declarat apel.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul formulează concluzii de admitere a acestuia doar în ceea ce privește achiesarea la punctul doi din recursul procurorului. Solicită a se avea în vedere și dispozițiile art.64 teza a-II-a lit.a) și b) Cod penal, care sunt în favoarea inculpatului, pentru că, menținând dispozițiile de la instanța de fond, instanța de apel nu a suspendat dispozițiile acestor drepturi. Un alt motiv formulat oral îl constituie interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.c) Cod penal.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul parte civilă și intimat Atila solicită respingerea recursului declarat de inculpatul. Consideră că latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de ambele instanțe. Referitor la daunele materiale consideră că suma este chiar modică, iar daunele materiale sunt excesive.
Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de asiguratorul Vienna Insurance, ca inadmisibil.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat și intimat arată că este de acord cu apărătorul său ales. Regretă cele întâmplate, nu a avut intenția să săvârșească faptele. Precizează că a fost șofer profesionist din anul 1995 până la producerea accidentului. În prezent lucrează la o firmă ca muncitor necalificat.
CURTEA:
Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 686 din 18.06.2008, Judecătoria Constanțal -a condamnat pe inculpatul - fiul lui si, ns. la data de 30.08.1968, studii 12 clase + școala profesionala, conducător auto,căsătorit, 1 copil, fără antecedente penale, domiciliat in Constanta str. -. -,nr.14 -;. A,.19,CNP -, la pedeapsa de 1 an închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1,2 cod penal cu aplic. art. 74 lit. a,c cod penal și art. 76 lit. d cod penal.
Conform prevederilor art. 71 cod penal au fost interzise inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
S-a luat act de împrejurarea că, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă in cauză.
In temeiul prevederilor art. 14 si art. 346.pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească, in solidar cu partea responsabila civilmente SC Internațional SRL si alături de asiguratorul INSURANCE SA câte 30.000 lei cu titlu de daune morale și câte 7.500 lei cu titlu de daune materiale părților civile Atila și .
Inculpatul a mai fost obligat să plătească statului, suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Instanța de fond a reținut, pe baza probatoriului administrat, următoarele:
La data de 3 august 2006,inculpatul se deplasa cu autotrenul cu semiremorca înmatriculate sub nr.B 33291 si B 49099 dinspre localitatea Constanta către localitatea Hârșova.
Pe același traseu se deplasa si victima care in calitate de conducător auto pe microbuzul nr. -, efectua curse de transport calatori.
Din declarațiile inculpatului si martorilor si rezulta ca intre inculpat si victima s-a creat o stare de șicanare in trafic întrucât victima nu l-a lasat pe inculpat sa e înscrie in depășire. In aceasta situație, inculpatul, ajungând cu autotirul pe segmentul de drum dupa traversarea podului de peste - Poarta A, a intrat in depășirea microbuzului pe care l-a acrosat cu partea dreapta spate a autotirului, fără insa sa oprească.
Deși inculpatul a precizat in declarațiile sale ca nu a observat momentul impactului, martorul, pasager in microbuz, a afirmat ca inculpatul in mod intenționat a intrat in impact cu microbuzul, ceea ce 1-a determinat pe conducătorul acestuia -victima - sa intre cu acesta in bordura laterala si sa oprească.
După acest moment victima a plecat cu microbuzul in urmărirea autotirului condus de inculpatul,ajungandu-1 din urma,iar prin strigate si semne i-a solicitat acestuia sa oprească;victima a depasit tirul condus de inculpat si a oprit microbuzul in afara părtii carosabile ( aspecte ce rezulta din fotografiile existente la dosar ) in apropierea intersecției cu drumul ce duce spre localitatea Poarta
Victima a coborât din microbuz,având asupra sa un levier, poziționându-se in apropierea microbuzului, in dreptul ușii stânga.In aceste împrejurări, inculpatul a oprit autotirul paralel cu microbuzul, pe unu de mers, pentru a putea discuta cu. Intre cei doi conducători auto au loc discuții contradictorii, timp in care, la un moment dat, victima, s-a urcat pe scara autotirului apucându-se cu mana stânga de ușa autocamionului,iar cu mana dreapta in care avea levierul a lovit portiera dreapta. Inculpatul avand motorul pornit, a plecat cu autotrenul,iar partea din spate a semiremorcii a prins intre oblonul din dreapta si ușa din stânga a microbuzului pe victima care a fost tarata intre cele doua autovehicule, rotita si proiectata in microbuzului, loc unde a decedat ca urmare-a leziunilor suferite.
După parcurgerea câtorva metri, inculpatul a oprit autotirul ca urmare a strigatelor martorului.
Din raportul de expertiza medico-legala nr. 475/2 din 19.09.2006 emis de Serviciul de Medicina Legala Constanta rezulta ca decesul numitului a fost violent, datorându-se anemiei acute urmarea unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple si hemoragie interna consecutiva. Leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu si de corpuri dure si comprimare intre corpuri dure,datează imediat înainte de moarte si au legătura de cauzalitate directa necondiționata cu mecanismul de producere a acesteia.
Situația de fapt astfel cum a fost reținuta de instanța rezulta din coroborarea următoarelor mijloace de proba: proces verbal de cercetare la locului însoțit de fotografii judiciare; raportul de constatare medico-legala nr.475/2 din 19.09.2006 eliberat de Serviciul de Medicina Legala Constanta,declarațiile martorilor si, declarațiile părții civile Atila raport de expertiza tehnica, declarațiile inculpatului.
Deși expertul tehnic auto concluzionat ca producerea accidentului putea fi evitata de către victima dar si conducătorul autotrenului,instanța apreciază,raportat la dinamica producerii accidentului,ca singura culpa in producerea acestuia,revine inculpatului, întrucât in calitate de conducător auto in momentul in care a pus in mișcare autotirul trebuia sa se asigure ca putea efectua aceasta manevra fara a pune in pericol participanții la trafic, ținând seama de poziția victimei (art. 160 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 ),aceasta cu atât mai mult cu cat astfel cum rezulta din declaratia inculpatului si-a dat seama de traiectoria pe care o urma semiremorca in momentul in care a pus in mișcare tirul. In condițiile in care autotirul a fost oprit de inculpat pe intai de mers paralel cu microbuzul staționat in afara părții carosabile, instanta retine ca au fost încălcate de către inculpat si dispozițiile legale referitoarea la oprirea /staționarea in afara localităților ( art. 173 din Regulament).
Instanța constata ca fapta exista, constituie infracțiune si a fost săvârșita de inculpatul.
In drept, fapta inculpatului care la data de 3.08.2006 prin încălcarea dispozițiilor din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 a provocat un accident auto in urma căruia numitul a decedat, întrunește sub aspect obiectiv si subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpa, prevăzuta si pedepsita de art. 178 alin.1,2 pen.
Sub aspect subiectiv inculpatul a actionat sub forma culpei din neglijenta întrucât putea sa prevadă rezultatul faptei sale având in vedere experiența pe care o avea in calitate de șofer profesionist.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicata inculpatului instanța va avea in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 si anume: dispozițiile din partea generala a Codului penal; limitele de pedeapsa prevăzute, pentru infracțiunea de ucidere din culpa, in partea speciala a Codului penal, gradul de pericol social al faptei pe care instanța îl apreciază ca fiind foarte ridicat si care rezulta din modul de comitere, inculpatul încâlcind dispozițiile legale referitoare la circulația pe drumurile publice, persoana inculpatului care se afla la primul conflict cu legea penala, cooperând cu organele judiciare si prezentându-se la termenele de judecata acordate de instanța. de aceste considerente instanța va face aplicarea art. 74 lit.a,c pen. reținând circumstanțe atenuante, orientându-se spre pedeapsa închisorii coborâta sub minimul special prevăzut de lege ( art.76.lit. d pen) apreciind ca astfel poate fi atins scopul preventiv-educativ al pedepsei prevazut in art. 52. pen.
Instanța constata ca scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei in regim penitenciar,deși inculpatul se afla la primul conflict cu legea penala, având in vedere circumstanțele reale de comitere a faptei,( inculpatul fiind deranjat potrivit propriei declarații de atitudinea pe care avut-o victima in trafic anterior opririi ) dar si împrejurarea ca inculpatul nu a dat dovada pe parcursul acestui proces penal ca a înțeles gravitatea faptei comise,din atitudinea sa reieșind ca a minimalizat consecințele faptei sale.
In baza art. 71. penal va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a doua si lit.b penal pe durata executării pedepsei principale.
Instanța va lua act ca partea vătămata ( sora defunctului ) nu s-a constituit parte civila in cauza.
In cursul procesului penal s-au constituit părți civile Atila si cu suma de 15.000 lei, daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu prilejul înmormântării si 30.000 lei fiecare daune morale. Instanța a încuviințat părților civile pentru dovedirea pretențiilor solicitate, proba testimoniala, fiind audiați martorii si ale căror declarații au fost consemnate si atașate la dosarul cauzei ( filele 58 si 59 din dosar).
Analizând elementele prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale, potrivit art.998-999.civil, instanța constata ca acestea sunt îndeplinite, respectiv fapta ilicita ( dovedita pe latura penala a cauzei), prejudiciul suferit de părțile civile Atila si, legătura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, vinovăția inculpatului care este ținut sa răspundă pentru culpa cea mai usoara.
De asemenea alături de inculpat va răspunde in solidar partea responsabila civilmente SC Internațional SRL deoarece inculpatul a săvârșit fapta in exercitarea atribuțiilor de serviciu. Inculpatul avea funcția de conducător auto,iar in calitate de prepus al partii responsabile civilmente prin conduita sa a cauzat decesul numitului,motiv pentru care in temeiul art. 1000 alin.3 civ. SC Internațional SRL va răspunde in solidar cu inculpatul pentru prejudiciile cauzate.
Din probele administrate in cauza rezulta ca părțile civile Atila si ( fratele,respectiv mama victimei ) in mod cert au cheltuit suma de 15.000 lei - suma solicitata prin avocat ales - in urma decesului numitului (cheltuieli efectuate cu înmormântarea si organizarea pomenilor ulterioare.
Prin moartea numitului,atât partea civila ( mama defunctului ) cat si Atila ( fratele acestuia au suferit un prejudiciu nepatrimonial consecința a suferințelor psihice produse. Decesul unei persoane apropiate care reprezenta un sprijin moral pentru familie,survenit in mod brusc a cauzat in mod evident o trauma care se impune a fi compensata prin acordarea de daune morale. unui copil,respectiv a fratelui,a produs consecințe vădit negative asupra psihicului părților civile instanța apreciind ca suma de 30.000 lei reprezintă o justa si echitabila reparație a prejudiciului moral.
Se constata-potrivit poliței de asigurare nr. -/6.03.2003 - ca autovehiculul înmatriculat sub nr. B-33291 era asigurat pentru răspunderea civila pentru pagubele produse tertilor la INSURANCE SA potrivit legii 136/1995 astfel ca s-a dispus citarea acestei societăți de asigurare in cadrul procesului penal. Ideea care a stat la baza obligativității încheierii contractului de asigurare obligatorie este tocmai protejarea terțelor persoane păgubite prin accidente de circulație care in caz de insolvabilitate a autorului nu ar putea sa recupereze paguba astfel ca văzând si dispozițiile art. 54 din Legea nr. 136/1995 stat instanța va obliga inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC Internațional SRL si alături de asiguratorul INSURANCE SA la plata:
- sumelor de 30.000 lei cu titlu de daune morale si 7.500 lei cu titlu de daune materiale catre partea civila Atila
- sumelor de 30.000 lei cu titlu de daune morale si sumei de 7.500 lei cu titlu de daune materiale catre partea civila
In baza art. 191.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prin decizia penală nr. 560 din 10.12.2008, TRIBUNALUL CONSTANȚAa respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 686 din 18 iunie 2008 Judecătoriei Constanța și l-a obligat pe apelantul parte civilă să plătească statului 90 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Totodată, apelul inculpatului a fost admis, s-a desființat sentința penală nr. 686/2008 a Judecătoriei Constanța și, rejudecând cauza, tribunalul a dispus, în temeiul art. 81 cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost înlăturată din hotărâre dispoziția privind executarea in regim de detenție a pedepsei. Celelalte dispoziții ale hotărârii apelate au fost menținute, iar in baza art. 192 alin. 3 cod pr. penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1,2 cod penal, întrucât la data de 3.08.2006 prin încălcarea dispozițiilor din Regulamentul de aplicare a OUG nr 195/2002 a provocat un accident auto, în urma căruia a decedat.
Din probele administrate în cauză, raportul medico legală nr 476/2/19.09.2006 al SML C, declarațiile martorilor și, raportul de expertiză tehnică auto, declarațiile inculpatului, în mod corect prima instanță a reținut culpa exclusivă a inculpatului care la plecarea de pe loc trebuia să se asigure că putea efectua această manevră fără a acroșa pietonii sau obiectele din jurul său.
Faptul că inculpatul în condițiile în care a oprit autotirul pe întâi de mers, paralel cu microbuzul staționat în afara părții carosabile, confirmă nerespectarea de către acesta și a dispozițiilor art. 173 din Regulament.
In cauză s-a făcut dovada că inculpatul a cauzat moartea victimei din propria lui culpă, constând în nerespectarea dispozițiilor legale din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 cu consecința decurgând din aceasta și cu privire la soluționarea acțiunii civile a cauzei.
Deși accidentul s-a produs și datorită stării de provocare generată de victimă, solicită a nu se reține totuși disp. art 73 lit. cod pr.penală, instanța de apel apreciind că nu sunt întrunit condițiile cerute de acest text pentru a se reține în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă și se reduce pedeapsa corespunzător, aspectul relevat neconstituind motiv de apel.
Referitor la individualizarea pedepsei, raportând soluția atacată la probatoriul administrat, considerăm că pedeapsa aplicată răspunde exigențelor legii penale, fiind de natură a asigura realizarea scopului prev. de aart. 52 cod penal.
Instanța de fond, nefăcând abstracție de lipsa antecedentelor penale, de faptul că inculpatul nu s-a sustras cercetării, a adoptat hotărâre de regret și nu de indiferență față de infracțiunea săvârșită, au fost împrejurări susceptibile de a constitui circumstanțe atenuante, aplicând o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.
In acest condiții nu se impune redozarea pedepsei aplicate inculpatului dar sub aspectul modalității de executare se constată îndeplinite condițiile art. 81 cod penal și se justifică suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului în raport de împrejurările și modalitatea de comitere, cu gradul concret de pericol social al faptei și circumstanțele ce caracterizează persoana inculpatului.
Sub acest aspect, motivul de apel este întemeiat și în baza art. 379 pct.2 lit a cod pr penală se va admite apelul declarat de inculpatul și desființând sentința penală apelată se va dispune în baza art. 81 cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare, calculat conform art. 82 cod penal, iar în baza art. 359 cod pr penală, se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art 83 cod penal, privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Se vor înlătura din sentința penală apelată dispozițiile privind executarea pedepsei în regim de detenție potrivit art. 57 cod penal și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cât privește acțiunea civilă, motivul de apel invocat este nefondat, în mod corecte prima instanță așa cum rezultă din actele aflate la dosar a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită prejudiciul suferit de părțile civile - Atila și, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu - dovedit și dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale, a căror întindere a fost judicios determinată în raport cu probele administrate.
In raport și cu gravitatea suferințelor morale produse părților civile, acestea sunt îndreptățire, fiind direct legate de evenimentul morții și suma acordată reprezintă justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral.
Referitor la apelul părții civile Atila, criticile formulate sunt nefondate.
Din considerentele prezentate mai sus, nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond valorificând criteriile prev. de art. 72 cod penal,pedeapsa aplicată este în raport cu exigențele legii penale.
Cu privire la schimbarea încadrării juridice solicitată de apărătorul apelantei părți civile, probele administrate nu dovedesc existența intenției indirecte de ucide, poziția subiectivă a inculpatului caracterizându-se prin culpă, încadrarea corectă a faptei este infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1.2 cod penal în raport de modul în care inculpatul a acționat, și nu de omor prev. de art. 174 cod penal.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 379 pct.1 lit. b cod pr.penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul parte civilă Atila, împotriva sentinței penale nr. 686/18.06.2008,pronunțată de Judecătoria Constanța, urmând a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Conform art.192 alin 3 cod pr penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Împotriva deciziei penale nr. 560 din 10.12.2008 a Tribunalului Constanța și a sentinței penale nr. 686 din 18 iunie 2008 Judecătoriei Constanța, au declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul, partea civilă Atila și asiguratorul SC " Viena Insurance " SA.
Parchetul de criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, cu referire expresă la aplicarea prevederilor art. 81 cod penal in mod nejustificat și fără a se motiva în concret, așa cum o cer prevederile legale.
O altă critică s-a referit la neaplicarea prevederilor art. 71 al. 5 cod penal în sensul că, s-a omis a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei și pentru pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
În concluzie, parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și urmare rejudecării să se înlăture aplicarea prevederilor art. 81 cod penal.
În subsidiar, s-a solicitat să se dispună aplicarea art. 71 alin. 5 cod penal referitor la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului.
Recurentul parte civilă Atila a criticat hotărârile de fond și apel în legătură cu individualizarea pedepsei aplicată inculpatului susținând în esență că, nu se impunea reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, și cu atât mai puțin suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Un alt motiv de recurs formulat de partea civilă Atila, s-a referit la faptul că, instanțele anterioare nu au aplicat o pedeapsă accesorie, ci o pedeapsă complementară.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și urmare rejudecării, să se înlăture circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului și să se majoreze pedeapsa aplicată acestuia, înlăturându-se dispozițiile privind suspendarea condiționată a executării pedepsei și dispunerea ca executarea să se facă în regim de detenție.
Totodată s-a solicitat ca in rejudecare, să se aplice inculpatului și pedeapsa accesorie in conformitate cu prevederile art. 71 cod penal rap. la art. 64 cod penal.
Inculpatul recurent a criticat hotărârile atacate in legătură cu cuantumul exagerat de mare al despăgubirilor civile la care a fost obligat și în legătură cu nesuspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii. Oral, inculpatul recurent a criticat și interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. c cod penal.
In concluzie, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului său, casarea hotărârilor de fond și apel și, urmare rejudecării să se reducă cuantumul despăgubirilor civile, să se înlăture aplicarea art. 64 lit. c cod penal ca pedeapsă accesorie și, totodată, să se suspende condiționat executarea pedepsei accesorii, in conformitate cu prevederile art. 71 alin. 5 cod penal.
Recurentul asigurator SC " Viena Insurance " SA a criticat hotărârile atacate in legătură cu pedeapsa aplicată inculpatului și cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile.
În esență, s-a susținut că instanțele au supraevaluat prejudiciul moral, acordând daune morale exagerat de mari, iar in privința daunelor materiale, nu s-a ținut seama de ceea ce s-a dovedit cu probele administrate, acordându-se despăgubiri mai mari decât cele probate efectiv.
Recurentul asigurator a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și urmare rejudecării să se reducă cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile și, totodată să se aplice inculpatului o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării sau suspendarea executării sub supraveghere.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile din recursurile parchetului, inculpatului, părții civile și asiguratorului, de probatoriul administrat, cât și din oficiu, în limitele prev. de art. 3856cod pr. penală, curtea reține următoarele:
Recurentul asigurator SC " Viena Insurance " SA B - Sucursala C nu a formulat apel în cauză, iar potrivit prevederilor art. 3851alin. 4 cod pr. penală nu pot fi atacate cu recurs sentințele care nu au fost apelate. Potrivit prevederilor legale menționate, decizia instanței de apel poate fi recurată de partea care nu a uzat de calea apelului numai cu privire la aspectele care au fost modificate din sentința instanței de fond.
În condițiile în care instanța de apel nu a modificat soluția instanței de fond cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate părților civile, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei este în consens cu punctul de vedere al recurentei, curtea va respinge recursul asiguratorului SC " Viena Insurance " SA, ca inadmisibil.
Drept urmare, în temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală va fi obligat recurentul asigurator la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Referitor la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, curtea constată că, reținerea de circumstanțe atenuante in favoarea inculpatului este justificată de lipsa antecedentelor penale ( art. 74 lit. a cod penal ), dar și de atitudinea corespunzătoare a inculpatului pe parcursul procesului penal ( art. 74 lit. c cod penal ) și, drept urmare, stabilirea cuantumului pedepsei de 1 an închisoare este temeinică și legală.
Conform situației de fapt reținută de instanțe, pe baza probatoriului administrat, victima a avut față de inculpat un comportament provocator, de natură să-l enerveze pe acesta din urmă și chiar dacă această situație nu justifică reținerea circumstanței atenuante a provocării, ea trebuie să se reflecte în pedeapsa aplicată, dar și în modul de soluționare al acțiunii civile.
Enervarea inculpatului, provocată de victimă, a fost în mod evident de natură să afecteze autocontrolul și stăpânirea de sine a inculpatului, iar această situație trebuie să-și găsească materializarea la stabilirea răspunderii penale a acestuia. În această ordine de idei, in mod temeinic instanța de apel a apreciat că, răspunderea penală a inculpatului trebuie să fie una mai ușoară, atât sub aspectul cuantumului pedepsei cât și al modalității de executare a acesteia.
Aplicarea prevederilor art. 81 cod penal, este justificată și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, date care sunt favorabile, și care au permis instanței de apel să aprecieze că, reeducarea inculpatului se poate face și fără executarea în regim de detenție a pedepsei, dar și de împrejurarea că ne aflăm în fața unei infracțiuni săvârșite din culpă.
Pentru considerentele menționate, curtea constată că nu se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și nici prevederilor art. 81 cod penal, iar criticile cu privire la aceste aspecte sunt neîntemeiate.
Critica inculpatului referitor la aplicarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. c cod penal, nu este întemeiată întrucât o astfel de pedeapsă nu a fost aplicată.
Întrucât interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal s-a făcut în baza prevederilor art. 71 cod penal, este evident că ne aflăm în fața unei pedepse accesorii, iar nu a uneia complementare așa cum eronat se susține în recursul părții civile Atila.
În speță, instanța de apel atunci când a făcut aplicarea prevederilor art. 81 cod penal, în conformitate cu prevederile art. 71 alin. 5 cod penal, trebuia să suspende condiționat și executarea pedepsei accesorii. Din acest punct de vedere, recursurile parchetului, inculpatului și părții civile sunt întemeiate, urmând a fi admise.
În privința cuantumului despăgubirilor materiale, de câte 7.500 lei pentru fiecare din cele două părți civile, curtea constată că a fost stabilit în mod temeinic, pe baza probelor administrate, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Critica referitoare la cuantumul exagerat al daunelor morale, de câte 30.000 lei pentru fiecare parte civilă, este întemeiată în condițiile în care, așa cum rezultă din situația de fapt, victima a avut o atitudine șicanatorie și provocatoare față de inculpat, iar în legătură cu prejudiciul moral, nu s-au făcut nici un fel de probe care să ateste sprijinul material oferit de victimă mamei și fratelui său. În condițiile menționate, aprecierea prejudiciului moral, ce era susceptibil de compensare pecuniară este una arbitrară și exagerată dacă se iau în considerare vinovăția sub forma culpei a inculpatului, dar și posibilitățile de plată ale acestuia.
Pentru considerentele amintite, recursul inculpatului va fi admis și se vor casa hotărârile recurate, iar în urma rejudecării se va reduce cuantumul daunelor morale de la 30.000 lei la 15.000 lei pentru partea civilă și de la 30.000 lei la 5000 lei pentru partea civilă Atila.
Raportat la cele ce preced, curtea va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, inculpatul și partea civilă Atila, va casa în parte hotărârile atacate și urmare rejudecării, va face aplicarea prevederile art. 71 al. ultim cod penal cu privire la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b cod penal și va reduce cuantumul despăgubirilor, constând în daune morale, în sensul celor precizate anterior.
Celelalte critici dovedindu-se neîntemeiate, iar examinarea din oficiu neidentificând alte motive de reformare, se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."a" Cod procedură penală, respinge recursul formulat de recurenta" INSURANCE ", SUCURSALA C -- cu sediul în C,-, împotriva deciziei penale nr. 560/10.12.2008 pronunțată de Tribunalului Constanța, în dosarul penal nr-, ca inadmisibil, obligând, conform art.192 alin.2 cod procedură penală, recurenta la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admite recursurile declarate de:
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA;
- inculpatul - domiciliat în C,-;
- partea civilă - domiciliat în,-, județul C;
împotriva deciziei penale nr. 560/10.12.2008 pronunțată de Tribunalului Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 686/18.06.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, casează hotărârile atacate și, rejudecând, dispune:
Face aplicarea art.71 alin. ultim. Cod penal, cu privire la art.64 alin.(1) lit.a) teza II), b) Cod penal.
Reduce cuantumul daunelor morale de la câte 30 000 lei la 15.000 lei pentru partea civilă și 5000 lei pentru partea civilă Atila.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2009.
Președinte, Judecător, Pentru judecător,
- - - - -, aflată în
O, conform art.
312 cod pr. penală
Semnează
Președinte de complet
- -
Pentru grefier,
- aflată în O,
conform art. 312 cod pr. penală
Semnează
Grefier șef secție
Jud. fond.:
Jud.apel: -,
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
3 ex./21.07.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Adriana Ispas
