Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 342/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 342/R/2009
Ședința publică din 26 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR 2: Delia Purice
JUDECĂTORI: Maria Boer, Delia Purice, Livia Mango Președinte Secția Penală
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, aflat în arestul IPJ, împotriva deciziei penale nr. 70/A din data de 18 martie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest în altă cauză, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, pentru partea civilă se prezintă apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar, în substituirea apărătorului ales, avocat, lipsă fiind părțile civile, Spitalul Clinic de Urgență C, garant asigurător de răspundere civilă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, SC Reasigurare Astra SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură la data de 20 mai 2009 motive de recurs formulate de inculpatul, prin avocat, solicitând a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Apărătorul din oficiu al inculpatul, avocat solicită acordarea onorariului avocațial pentru prezența la două termene de judecată și studiu de dosar.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea deciziei penale atacate și rejudecând să se menține hotărârea pronunțată de Judecătoria D e Apreciază că motivele invocate în fața instanței de apel nu sunt de natură a duce la admiterea apelului. Instanța de fond a soluținat cauza legal și temeinic, având în vedere toate probele administrate. Nu s-au încălcat normele legale, astfel încât apelul declarat în cauză a fost greșit admis.
Consideră că soluția instanței de fond este temeinică și legală atât cu privire la latura penală a cauzei, cât și cu privire la latura civilă.
Apărătoarea aleasă a părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii Tribunalului Cluj. Instanța de apel a desființat hotărârea instanței de fond și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Se poate observa că acest dosar a avut un drum anevoios. S-a dispus inițial prin rezoluție scoaterea de sub urmărire penală, această soluție fiind menținută de procurorul ierarhic superior. Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere partea civilă, plângere care a fost admisă de către Judecătoria Dej și reținută cauza spre judecare. S-a repartizat unui alt complet de judecată, care a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d proc.pen. respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. A fost respinsă și acțiunea civilă. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă, apel care a fost admis de către Tribunalul Cluj și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind invocate mai multe excepții. Astfel că instanța de fond a judecat cauza fără să fi fost legal citate toate părțile din acest dosar. Conform codului d e procedură penală instanța trebuie să înceapă cercetarea judecătorească atunci când pricina se află în stare de judecată. Instanța de apel a considerat că nu a fost stabilită clar calitatea societății comerciale, proprietară a autovehicolului, de parte responsabilă civilmente. Instanța de apel a considerat că instanța de fond a lucrat cu superficialitate.
În concluzie, apreciază că instanța de apel, Tribunalul Cluja pronunțat o soluție legală și temeinică atunci când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat. Inițial Parchetul de pe lângă Judecătoria Deja pronunțat o soluție de scoatere de sub urmărire penală, soluția fiind menținută de către procurorul ierarhic superior. Ulterior Judecătoria Deja admis plângerea și a reținut cauza spre judecare, fiind repartizată unui alt complet de judecată. La judecata fondului s-a omis introducerea în cauză a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii și totodată nu s-a stabilit cu exactitate calitatea de parte responsabilă civilmente a societății comerciale, proprietară a autovehiculului implicat în incident. Din expertiza efectuată în cauză ar rezulta o culpă comună.
În concluzie, apreciază că soluția pronunțată în cauză este temeinică și legală față de probele administrate, motiv pentru care recursul promovat în cauză apare ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.650/10.XI.2008 a Judecătoriei D e j, în temeiul art.11 pct.2 lit.b, comb. cu art.10 lit.d pr.pen. a fost achitat inculpatul de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1,2 Cod penal, faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii - vinovăția.
În temeiul art.346 al.2 Cod proc.penală, s-a respins acțiunea civilă privind pe partea civilă din D-, precum și acțiunea civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență
A fost obligată partea civilă la 200 lei cheltuieli judiciare statului, conform art.192 pct.1 lit.a Cod proc.penală.
Pentru a pronunța sentința de mai sus s-a reținut că prin plângerea petentei, parte civilă, se solicită revocarea Rezoluțiilor 346/P/2007 și 283/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej ca netemeinice și nelegale și ca o consecință, a se dispune trimiterea în judecată a învinuitului pentru a fi judecat sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1, 2 cod penal.
În motivarea plângerii petenta a susținut că cele două rezoluții sunt netemeinice, apreciind că atât din punct de vedere obiectiv cât și subiectiv există elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă impunându-se trimiterea în judecată a inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv dos.penal 346/P/2007 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria D e j, în care au fost adoptate cele două rezoluții atacate, cât și încheierea penală din 27.03.2008 a Judecătoriei Dej prin care a fost admisă plângerea petentei, și au fost desființate cele două rezoluții, fiind reținută cauza spre soluționare se reține următoarele: Prin rezoluția 346/P/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dejs -a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1,2 cod penal reținându-se că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.
Pentru a adopta această rezoluție, procurorul a reținut că la 18. 03.2007 învinuitul a condus autovehiculul cu nr.de înmatriculare CJ.04. pe str.- - din La un moment dat în fața sa a apărut pe carosabil victima în vârstă de 9 ani, care încerca să traverseze în fugă strada din partea a sensului de mers spre localitatea de spre partea dreaptă, în acel moment învinuitul a virat stânga pentru a-l evita, acroșând astfel autoturismul 1310 cu nr.de înmatriculare - ce era parcat pe partea a direcției sale de deplasare cu fața în același sens. Când victima a văzut autovehiculul condus de învinuit s-a răzgândit, fugind înapoi spre partea a drumului de unde a plecat fiind acroșat cu partea dreaptă față a mașinii, prins între țeava de distribuție stradală a gazului metan și autovehiculul condus de inculpat. Victima a rămas pe loc iar autovehiculul condus de învinuit s-a oprit în poarta de metal a imobilului cu nr.49
În urma acestui accident victima a fost rănită grav fiind transportată inițial la Spitalul Municipal D apoi transferată la Spitalul Clinic Județean de Urgență C, cu dgs." prin accident rutier, traumatism cranio cerebral închis, comoție cerebrală, hematon periorbital stâng, plăgi excoriate ale feței, contuzie toraco abdominală, fractură închisă stâng, fractură deschisă gamba, pseudoamputație, șoc traumatic" cu toate îngrijirile medicale acordate victima a decedat o săptămână mai târziu.
Din Raportul de constatare medico legală nr.1816/III/153 din 26.06.2007 al IML C rezultă că moartea victimei a fost violentă datorându-se leziunilor meningo cerebrale și șocului traumatic și hemoragic, consecutiv unui politraumatism, leziunile tanato generatoare s-au putut produce prin lovire, compresiune între planuri dure, târâre și proiectare în cadrul unui accident rutier a cărui victimă a fost la data de 18.03.2007.
Între leziunile suferite la 18.03.2007 și moartea victimei există raport de cauzalitate directă, necondiționată.
La fața locului organele de poliție au efectuat cercetări, materializate în procesul verbal de cercetare la fața locului care cuprinde și planșa fotografică precum și o schiță a locului faptei.
Învinuitul a fost testat cu aparatul etilotest, recoltându-i-se și probe biologie de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ, fapt ce reiese din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.467/23.03.23007. Autovehiculul condus a fost găsit la fața locului în poziția descrisă în procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și în planșa fotografică și schița locului faptei. Nu s-a putut efectua verificarea autovehiculului din punct de vedere tehnic deoarece în urma accidentului s-au produs avarii la mecanismul de direcție, urmare a coliziunii cu conducta de gaz din rețeaua stradală și poarta imobilului de la nr.49B pe str.-.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică auto, de către expertul tehnic., fiind asistat de către expertul tehnic ing..
Cu privire la dinamica producerii accidentului, experții au concluzionat că datorită unor cauze (neatenție, blocare, sperietură) învinuitul a virat inițial stânga și a intrat în coliziune cu autoturismul marca, parcat pe partea a drumului, producând o deformare și o zgârietură pe partea dreaptă a acestuia, după impact învinuitul a virat dreapta și apoi stânga pentru revenire, după care intră în impact cu victima aflat pe stradă, pe care îl proiectează înainte și ușor pre stânga spre conducta de gaz aflată în lungul gardului imobilelor din zonă. Autovehiculul a rămas pe aceiași traiectorie și ajunge la conducta de gaz metan pe care o freacă pe o distanță de 3 metri și apoi strivește partea a copilului cu continuarea traiectoriei până în zona porții imobilului de la nr.49B după care se oprește fiind avariat. Verificarea tehnică efectuată de experți a reliefat faptul că sistemul de frânare a fost găsit complet, autovehiculul nu prezintă uzuri anormale la discurile de frână a roților față, frâna de mână a fost găsită completă, sistemul de frânare fiind în stare de funcționare normală(constatare ).
de deplasare a autovehiculului condus de către învinuit a fost stabilită între 51- 55 km la oră, viteză stabilită înainte de coliziunea cu autoturismul iar la momentul impactului cu victima, viteza era de 48,5 km/oră.
Atât procurorul care a instrumentat cauza cât și primul procuror al Parchetului în soluționarea plângerii părții vătămate, au concluzionat că accidentul de circulație din 18.03.2007, s-a comis din culpa victimei care a traversat strada în fugă fără o asigurare prealabilă, fiind surprinsă și accidentată de către învinuit care conducea regulamentar motiv pentru care, s-a dispus și respectiv s-a confirmat scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunea de ucidere din culpă. Astfel s-a apreciat că în cauză a fost administrat un probatoriu complet care nu face dovada culpei învinuitului în producerea accidentului de circulație iar pe de altă parte, nu s-a stabilit existența legăturii de cauzalitate între încălcarea dispozițiilor legale privind limita maximă a vitezei în localitate, starea tehnică a autovehiculului și producerea accidentului soldat cu decesul victimei.
Completul de judecată care a soluționat plângerea părții vătămate prin Încheierea penală din 27.03.2008 a admis plângerea, desființând Rezoluțiile 283/II/- și 346/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria D e j, reținând cauza spre judecare sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1,2 Cod penal, stabilind că soluționarea pe fond a cauzei urmează a fi făcută de către un alt complet de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere de desființare a rezoluțiilor Parchetului, primul complet de judecată a reținut că autovehiculul condus de către învinuit se deplasa cu o viteză între 51-55 km/oră, se deplasa de parcă ar dansa pe carosabil, cauza fiind defecțiuni la direcție și joc mare la rulmenții roții față dreapta. Ajuns în apropierea unui autoturism parcat pe partea a străzii - - învinuitul a observat la cca.15 metri un copil pe stradă. Din cauze ce nu pot fi stabilite, neatenție, blocare, sperietură, învinuitul a virat ușor stânga a intrat în impact lateral cu autoturismul, iar după acest impact lateral, virează dreapta, apoi din nou stânga pentru revenire moment în care intră în impact cu copilul aflat pe stradă, pe care îl proiectează spre înainte și ușor stânga spre conducta de gaz metan, apoi continuându-și traiectoria ajunge la conducta de gaz metan, pe care o frecă pe o distanță de 3 metri, și apoi îi strivește partea a corpului copilului cu continuarea traiectoriei până în poarta imobilului de la nr.49B unde se oprește.
Expertul a reținut că sistemul de frânare a autovehiculului a fost în stare de funcționare normală însă același expert precizează că, sistemul de direcție al autovehiculului nu corespundea condițiilor tehnice pentru a circula pe drumurile publice, deoarece tija de legătură dintre stabilizatoare și brațul inferior partea dreaptă era ruptă înainte de producerea accidentului iar rulmenții de la față dreapta aveau joc mare, reținându-se totodată că inspecția tehnică periodică era expirată. Expertul mai concluzionează că inculpatul a observat copilul pe marginea străzii de la circa 15 metri deci nu se poate considera că apariția copilului pe carosabil ar fi fost bruscă, din momentul în care l-a observat învinuitul ar fi avut obligația să acționeze sistemul de frânare să-l avertizeze acustic, însă a rămas practic blocat fără a reacționa, conform regulilor elementare a conduitei preventive.
Potrivit expertizei, culpa părților este concurentă în producerea accidentului, deoarece învinuitul nu a respectat condițiile legale referitoare la viteza de circulație în localitate, prevederile privind starea tehnică a autovehiculului și cele privind circulația preventivă iar victima minoră nu a respectat prevederile privind modul de traversare a părții carosabile.
Completul de judecată a apreciat că la dosar sunt probe suficiente pentru a fi trimis în judecată învinuitul sub aspectul infracțiunii de ucidere din culpă în modalitatea prev. de art.178 al.1,2 Cod penal.
Instanța sesizată prin încheierea de desființare a rezoluțiilor Parchetului și de soluționare a cauzei sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă a administrat proba cu martori, ale căror depoziții au fost consemnate la filele 77,83,97,99.
Inculpatul fiind ascultat în instanță fila 56, a aratat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului soldat cu moartea victimei, a încercat să facă tot posibilul pentru a evita producerea accidentului, arătând că circula cu o viteză redusă, din cauza gropilor din carosabil, i-a apărut brusc în față un copil, ce intenționa să tracă strada și pe care a încercat să-l evite, prin spatele acesteia, virând spre partea, însă victima probabil speriată s-a răzgândit, încercând să revină din nou pe partea a străzii de unde a plecat. Inculpatul mai arată că din cauza virajului brusc spre stânga pe care l-a făcut pentru a evita impactul cu victima, a acroșat o mașină staționată pe stânga drumului, după care din nou a fost proiectată pe carosabil oprindu-se în dreptul imobilului de la nr.48, arată că victima a fost lovită din cauza ricoșeului din mașina parcată pe stânga, victima fiind proiectată cu partea stânga față a autovehiculului iar după coborârea din mașină a observat că victima era căzută în afara carosabilului lângă o conductă stradală de gaz metan.
Inculpatul a susținut că nu avea cunoștință că mașina nu avea inspecția tehnică la zi sau că ar fi avut defecțiuni tehnice la sistemul de direcție. Recunoaște că nu a acționat sistemul de frânare sau avertizare sonoră, din cauza apariției bruște în față a victimei la o distanță mică iar primul său instinct a fost de a ocoli victima prin spatele acestuia, ocolind-o prin partea a drumului.
Martorii audiați în prima instanță ale căror declarații au fost consemnate la filele 77-83, arată că își mențin declarațiile pe care le-au dat la Poliție în dosarul de urmărire penală după ce acele declarații le-au fost citite în instanță.
Declarațiile martorilor audiați se coroborează între ele, reținându-se practic aceiași stare de fapt, astfel martorii, G, se aflau în mașina condusă de către învinuit, autovehicul tip autodubă, în spatele banchetei din spate, având o bună vizibilitate înspre partea din față pe direcția de mers. Martorii declară în esență că au observat la un moment dat că de pe partea a sensului de mers pe strada -, a ieșit brusc un copil încercând să traverseze strada moment în care învinuitul a virat spre stânga însă victima s-a întors încercând să revină la locul de unde a pornit, fiind lovit cu partea față a autovehiculului. Relevanță are în acest sens declarația dată de către ocupantul locului din dreaptă față a autovehiculului condus de învinuit, declarația acestuia se coroborează în întregime cu declarațiile martorilor G, care se aflu în același autovehicul în spatele banchetei din față, toți observând momentul producerii accidentului, arătând că acesta s-a produs în aceleași împrejurări. La fel și martorii și G declară că au văzut cum dinspre D se apropia de locul accidentului o autodubă de culoare venind în zig zag fără să fi avut viteză mare, a lovit o mașină care staționa pe partea a drumului din care a ricoșat intrând în țeava de gaz metan, accidentându-o pe victimă. La fel de relevantă este declarația martorului minor care declară că, în ziua accidentului în jurul orelor 12,00 se împreună cu victima cu mingea însă la un moment dat au întrerupt jocul, martorul spunând că va merge să se joace cu un prieten al său pe nume. Astfel victima a rămas pe conducta de gaz, pe stânga străzii - pe direcția localității jucându-se cu mingea. Martorul a plecat cu bicicleta din acel loc, însă după ce a parcurs circa 50 metri, a observat că dinspre D se apropia o autodubă fără să aibă viteză mare, după ce a trecut s-a oprit încercând să treacă strada, ocazie cu care a privit înapoi, văzând că autoduba a lovit o de culoare neagră, oprită pe stânga sensului de mers, moment în care a văzut-o pe victima că se afla pe țeava de gaz fiind lovit de autoduba.
Din declarațiile martorilor și, cei care s-au jucat cu victima în momentele anterioare producerii accidentului coroborate cu declarațiile martorilor ce se aflau în mașina condusă de învinuit, reiese că, victima a încercat să traverseze strada de pe partea pe partea dreaptă, învinuitul care nu avea viteză din cauza gropilor din carosabil a încercat să evite accidentarea acesteia, a virat brusc spre stânga pentru aoo coli prin spate, a acroșat o mașină parcată pe stânga drumului moment în care victima speriată s-a reîntors din nou pe partea fiind surprinsă de mașina ce a ricoșat din acroșarea celeilalte mașini parcate pe stânga fiind comprimată între autovehicul și țeava de gaz metan așa cum rezultă și din Raportul de expertiză aflat la dosar. Instanța apreciază raportat la probatoriul administrat atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești că accidentul de circulație a fost comis din culpa victimei care a traversat strada în fugă fără o asigurare prealabilă, fiind surprinsă și accidentată.
Rezultă că nu s-a făcut dovada culpei învinuitului, între producerea accidentului, soldat cu decesul victimei nu există o legătură de cauzalitate cu starea tehnică a autovehiculului sau depășirea limitei vitezei admise în localitate, motiv pentru care în temeiul art.11 pct.2 lit.b comb. cu art.10. lit.d cod proc.penală, l-a achitat pe inculpatul de sub invinuirea comiterii infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.1,2 Cod penal- faptei lipsindu-i unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume vinovăția.
mama victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 208.000 lei din care 8.000 lei daune materiale și diferența daune morale.
În temeiul art.346 al.2 cod proc.penală, instanța de fond a respins acțiunea civilă precum și acțiunea civilă a Spitalului Clinic Județean de Urgență
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond.
Mai arată partea civilă că instanța de fond nu a făcut o cercetare judecătorească, limitându-se la a consemna că martorii își mențin declarațiile, nu a stabilit cine are calitatea de garant și nu a introdus în cauză partea civilmente responsabilă -SC SRL.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu, instanța de apel apreciat ca fiind admisibil apelul penal declarat de, partea civilă pentru următoarele considerente:
Judecata a avut lac la prima instanță fără să fi fost stabilite și introduse în cauză toate părțile si fară sa fi fost legal citată asociația, în calitate de garant.
Conform art.321 al.1 pr.pen. instanța începe efectuarea cercetării judecătorești, când cauza se află în stare de judecată, iar în speța dată, instanța de fond a constatat că asigurarea obligatorie pentru autovehiculul condus de inculpat intră în vigoare abia la data de 19.03.2007, iar accidentul a avut loc în data de 18.03.2007.
Conform Legii nr. 32/2000, art.25, coroborată cu prev. Legii nr. 136/1995, în cazul în care accidentul de circulație s-a comis cu un autovehicul care nu avea asigurare obligatorie valabilă la data producerii accidentului, în situația în care autovehiculul este înmatriculat în România, în cauză se introduce ca și garant
Din adeverința 78/06.07.2007, eliberată de SC SRL C, rezultă că inculpatul avea calitatea de agent comercial-conducător auto din data de 01.03.2004, iar autovehiculul antrenat în accidentul de circulație, înmatriculat sub nr. - și condus de inculpat avea ca proprietar pe SC SRL D, situație ce impunea a se verifica în ce condiții a ajuns respectivul autovehicul în posesia și folosința inculpatului, atât timp cât proprietar al autovehiculului era societatea menționată, iar inculpatul avea calitatea de agent comercial-conducător auto din data de 01.03.2004 și dacă nu cumva respectiva societate are calitatea de parte civilmente responsabilă.
Chiar și în ceea ce privește cercetarea judecătorească, instanța de fond a lucrat cu superficialitate, nu a stabilit de ce inculpatul nu a avut nici o reacție de a frâna din moment ce a văzut victima de la 15 distanță, mulțumindu-se doar să afirme că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, cu toate că și prin expertiza întocmită în cauză s-a reținut culpa comună a inculpatului și a victimei.
Soluționarea prezentei cauze nu se poate face în mod corect de către instanța de fond, decât după stabilirea tuturor părților din proces și citarea lor legală, așa cum s-a arătat mai sus, iar atât timp cât nu au fost stabilite în mod corect părțile procesului, nu vedem cum ar fi putut fi soluționată corect pe fond.
Pe cale de consecință, neajunsurile hotărârii atacate expuse mai sus nu pot fi remediate decât prin rejudecarea cauzei de către prima instanță, în virtutea principiului legalității procesului penal consacrat de art. 2.pen.Cod Penal, a rolului activ al instanței de judecată, și în virtutea dreptului la un proces echitabil, în care toate părțile să-și poată face apărarea aspecte care trebuie avute în vedere de către instanța de judecată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen legal inculpatul criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs, inculpatul prin apărătorul său ales, a solicitat casarea deciziei penale atacate, și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond apreciind că aceasta a soluționat cauza în mod temeinic și legal fără a încălca normele legale, astfel încât apelul declarat în cauză a fost greșit admis.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală 70/18 martie 2009 s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond, respectiv Judecătoria D e j, ca urmare a desființării sentinței penale 650/10.11.2008 a acestei instanțe.S-a reținut în mod corect că judecata în fața primei instanțe a avut loc fără să fi fost stabilite și introduse în cauză toate părțile și fără legala citare a în calitate de garant.
Astfel, în sensul dispoz.art.379 pct.2 lit.b proc.pen.judecând apelul, instanța dispune rejudecarea de către primă instanță desființând sentința acesteia pe motiv că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta și de încunoștiința instanța despre această imposibilitate.
În cauză, potrivit art.25 din Legea 32/2000, raportat la Legea 136/1995 în ipoteza în care accidentul de circulație, a fost produs de un autovehicul care nu avea asigurare obligatorie valabilă la data producerii accidentului în situația în care autovehiculul este înmatriculat în România, în cauză se introduce ca si garant
De asemenea, potrivit art.3 din Ordinul -/16.08.2006 Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul respectiv tramvaiul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule.
Ori, în cauză s-a constatat că asigurarea obligatorie pentru autovehiculul condus de inculpat intra în vigoare la data de 19.03.2007, iar accidentul a avut loc în data de 18.03.2007, astfel că în cauză se impunea citarea în calitate de garant a acestei instituții.
De asemenea, în cauză în mod corect s-a reținut că instanța de fond nu a efectuat verificări și în ceea ce privește eventuala calitate de parte responsabilă civilmente a societății al cărei angajat era inculpatul la data producerii accidentului.
În consecință, în mod corect s-a apreciat că în cauză se impune rejudecarea cauzei de către prima instanță în scopul respectării principiului legalității procesului penal, a rolului activ al instanței de judecată și a dreptului la un proces echitabil.
Mai mult, prin această soluție se asigură o judecată în primă instanță în contradictoriu și cu realizarea dreptului la apărare.
Pentru toate aceste considerente, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză de instanța de apel, este legală și temeinică, astfel că având în vedere dispoz.art.385/15 pct.1 lit.b proc.pen. recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.189 și 192 alin.2 proc.pen.se va stabili onorar avocațial parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în D- jud.C, împotriva deciziei penale nr.70/A din 18 martie 2009 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru av..
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
03.06.2009 - 2 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice, Livia Mango
