Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 36/2008. Curtea de Apel Militara
| Comentarii |
|
CURTEA MILITARĂ DE APEL
RECURS
Dosar nr-
DECIZIA Nr.36
Ședința publică din data de10 decembrie 2008
Curtea Militară de Apel compusă din.:
PREȘEDINTE: colonel magistrat
JUDECĂTOR: colonel magistrat
JUDECĂTOR: magistrat
s-a întrunit pentru rejudecarea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva deciziei nr.7 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B în dosarul nr-, privind pe inculpatul caporal angajat pe bază de contract.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror militar colonel magistrat din cadrul Parchetului Militar d e pe lângă Curtea Militară de Apel.
Grefier a fost.
La apelul nominal a răspuns inculpatul caporal angajat pe bază de contract asistat de apărător ales, avocat cu împuternicire avocațială nr.- precum și intimata parte responsabilă civilmente Ministerul Apărării prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Au lipsit asigurătorul Sucursala B și intimatele părți civile Spitalul Universitar de Urgență B și Spitalul de Cronici Geriatrie "Sf. "
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei învederând instanței că prin decizia recurată s-a dispus în baza art.379 pct.1 lit.b pr.pen. respingerea ca nefondat a apelului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București împotriva sentinței nr.36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București.
Înainte de trecerea la dezbateri președintele completului a întrebat părțile dacă sunt cereri, chestiuni prealabile sau înscrisuri noi de depus.
Nefiind solicitate cereri sau ridicate excepții, președintele completului a constatat recursul în stare de judecată.
Respectând dispozițiile art.38514pr.pen. s-a procedat la audierea inculpatului caporal angajat pe bază de contract, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Procurorul a precizat că, întrucât inculpatul în declarația s-a a afirmat că a vizitat victima în mai multe rânduri, a întrebat dacă a acordat ajutor financiar acesteia.
Instanța a respins întrebarea procurorului ca neutilă cauzei.
Reprezentantul Ministerului Publica precizat că hotărârea recurată este criticabilă în sensul că în motivarea deciziei dată de instanța de apel s-a reținut că la starea de pericol a contribuit și conducătorul autospecialei - că au fost încălcate dispozițiile art.142 din nr.OUG195/2002- și că nu mai revine asupra motivelor de recurs care se află în scris depuse la dosar; de asemenea procurorul a mai arătat că instanța urmează să aibă în vedere și declarația șoferului autospecialei în care face mențiunea că victima s-a angajat în traversare la aproximativ 6-7 prin fața acesteia, apreciind că în aceste condiții inculpatul putea observa deplasarea victimei dacă acesta și-ar fi concentrat atenția asupra traficului și ar fi adaptat viteza la condițiile de trafic (bandă obturată de prezența mașinii, existența trecerii de pietoni precum și intersecția respectivă).
Pe cale de consecință, reprezentantul parchetului militar a solicitat instanței în temeiul art. 38515pct.2 lit.d) rap.la art.3859alin.1 pct.18 pr.pen. admiterea recursului, casarea deciziei recurate, desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului cu aplicarea dispozițiilor art.81-82 pen. precum și obligarea acestuia la despăgubiri civile către părțile civile intimate.
Reprezentantul Ministerului Apărării a arătat că inculpatul nu se face vinovat de producerea accidentului, întrucât victima a traversat printr-un loc nepermis, iar inculpatul nu avea motive să reducă viteza față de cea pe care o avea.
Apărătorul inculpatului a solicitat în baza dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b)pr.pen. respingerea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză.
Apărătorul a precizat că la dosar se află depuse concluziile scrise și că nu mai revine asupra lor decât succint; astfel, a arătat că în primul ciclu procesual instanța de apel Tribunalul Militar Teritorial B s-a pronunțat prin Decizia nr.31 din data de 29 octombrie 2007 și a dispus admiterea apelului parchetului militar în baza dispozițiilor art.379 pct.2 lit.b pr.pen. rap.la art.197 alin.2 pr.pen. în ref. la art.292 alin.2 pr.pen. - nu s-a pronunțat și pe celelalte chestiuni de fond și probațiuni.
Apărătorul a mai arătat că prin Decizia nr.51 din data de 18 decembrie 2007 a Curții Militare de Apel s-a dispus rejudecarea cauzei, astfel instanța de apel, rejudecând apelul a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București și a menținu hotărârea instanței de fond; apărătorul, în opinia sa a apreciat că în cauză nu sunt probe care să conducă la condamnarea inculpatului.
De asemenea, apărarea mai precizează faptul că din analiza întregului certificat medico-legal nr.A/- Cap. Concluzii pag.8 de la literele a-c nu rezultă leziuni ale unor organe ale victimei care ar fi putut duce la decesul acesteia; la litera c din amintitul certificat rezultă că decesul numitului este complicația infecțioasă pulmonară apărută în evoluția fracturilor multiple ale membrelor și anume bronhopneumonia; or, în opinia apărării cauza decesului este bronhopneumonia ca urmare unor suferințe cronice nesesizate de medici și nu leziunile traumatice cauzate de accidentul de circulație.
Apărătorul în final a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B ca nefondat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate în cauză.
În subsidiar, apărarea a arătat că dacă instanța consideră că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa, a cerut instanței înlocuirea răspunderii penale cu aplicarea dispozițiilor art.181pen. întrucât cel pe care îl apără nu are culpă în producerea accidentului.
Inculpatul caporal angajat pe bază de contract având cel din urmă cuvântul a arătat că se consideră nevinovat și că este de acord cu susținerile apărătorului său.
După care,
CURTEA
Prin rechizitoriul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București din 16 ianuarie 2007 inculpatul militar angajat pe bază de contract caporal din cadrul 02180 Baf ost trimis în judecata Tribunalului Militar București pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. în art.178 alin.2 din pen.
În fapt s-a reținut că caporal, în ziua de 24 mai 2005, a condus pe strada - - din B autoturismul marca Cielo, cu număr de înmatriculare B 67, aparținând 02576 Când a ajuns la intersecția cu str. - Cooperativei a surprins și accidentat pe numitul, de 76 de ani, care se angajase în traversarea străzii în apropierea trecerii de pietoni semnalizată regulamentar pentru inculpat, pe o altă trecere de pietoni semnalizată în așa fel încât nu putea fi observată de inculpat.
Din accident a rezultat vătămarea numitului, care a fost inițial internat la Spitalul Universitar de Urgență B și ulterior a fost transferat la Spitalul "S " din B, unde, la data de 2 iulie 2005 a decedat.
Din actul medico-legal nr. A-, precum și din raportul de nouă expertiză emdico-legală nr.-, document avizat la data de 8 noiembrie 2006 de Comisia de Avizare și Control de pe lângă Institutul Național de Medicină Legală "Prof. dr. Minovici" din B, a rezultat că moartea numitului a fost violentă. Ea s-a datorat bronhopneumoniei, complicație survenită în evoluția unui politraumatism, care s-ar fi putut produce în condițiile unui accident de circulație, cu leziuni cu cauzalitate indirectă în deces.
Prin sentința nr.36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București inculpatul caporal a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a) din pr.pen. rap. la art.10 alin.1 lit.d) din pr.pen. apreciindu-se că nu există culpa concurentă a inculpatului în raport cu producerea accidentului.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 24 mai 2005 inculpatul circula pe strada - - dinspre B către la volanul autoturismului marca CIELO cu numărul de înmatriculare B 67 aparținător 02576 B, în misiune ordonată cu o viteză de circa 64 km/oră superioară vitezei permise de lege în localități pentru zonele necircumstanțiale, de 50 km/oră.
În intersecția străzii - - cu strada - Cooperativei, la intrarea în intersecție era montat în mod vizibil pentru inculpat indicatorul "Trecere pentru pietoni".
În interiorul intersecției la circa 1 metru de trecerea de pietoni semnalizată vizibil pentru inculpat, pe 1 de mers dinspre B spre, pe care se deplasa inculpatul, se afla oprită o mașină de strâns gunoiul a societății cu numărul de înmatriculare B 32. În aceste condiții inculpatul s-a angajat în schimbarea direcției de mers trecând de pe 1 pe 2 a carosabilului și în timp ce rula prin dreptul acestuia, a văzut un pieton care se angajase în traversarea străzii - - de la dreapta la stânga pe direcția sa de mers la o distanță de aproximativ 7 metri de autospeciala "" oprită în intersecție și la circa 15,6 metri față de trecerea de pietoni situată la intrarea în intersecție, traversare efectuată pe o trecere de pietoni semnalizată printr-un semn corespunzător pe partea a drumului față de direcția de mers a inculpatului și cu fața spre, fapt care a făcut ca acesta să nu poată observa respectivul semn de circulație.
De îndată ce a observat pietonul, angajat în traversare fără să se asigure și în pas grăbit, inculpatul a încercat să frâneze și să evite impactul prin virare spre stânga însă datorită distanței mici față de acesta, apariției bruște a pietonului și vitezei mari, cu care inculpatul circula cu 14 km peste limita legală pentru deplasarea în oraș, accidentul nu a mai putu fi evitat, așa încât pietonul lovit de autoturismul cu viteză la impact de 52 km/oră a decedat după 39 zile petrecute în Spitalul Universitar de Urgență B și Spitalul de Cronici și Geriatrie "Sf. " din
Spitalul Universitar de Urgență B și Spitalul de Cronici și Geriatrie "Sf. " B s-au constituit părți civile în cauză împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente Ministerul Apărării cu suma de 8235,94 (optmiidouăsutetrezecișicinci și nouăzecișipatru bani) lei și respectiv cu suma de 293,36 (douăsutenouăzecișitrei și treizecișișase bani) lei reprezentând cheltuieli cu îngrijirea medicală ocazionate de spitalizarea victimei înainte de decesul acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București.
Prin decizia nr.7 din 6 martie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureștia repsins ca nefondat apelul Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București reținând vinovăția în sarcina victimei prin traversarea în fugă a drumului, la o distanță mult mai mare fața de trecerea de pietoni semnalizată vizibil pentru inculpat (50-80 metri în loc de 15,4 metri), fără să se asigure, prin fața " autospecialei " oprite în intersecție.
Criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Ba declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
Curtea Militară de Apel, judecând recursul, a constatat caracterul fondat al acestuia, a casat decizia instanței de apel și a desființat sentința instanței de fond, a condamnat inculpatul și l-a obligat la plata despăgubirilor civile către spitalele constituite părți civile în cauză pronunțând decizia nr.25 din 9 iulie 2008.
Cu prilejul judecării acestui recurs, din eroare, Curtea nu a dat eficiență dispozițiilor art.38514alin.(11) din pr.pen. și nu a ascultat inculpatul prezent, achitat la termenele anterioare.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare condamnatul, care a fost admisă prin decizia nr.35 din 10 decembrie 2008 a Curții Militare de Apel, prin care s-a dispus casarea deciziei atacate și rejudecarea de înadată a recursului Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B.
Procedând la judecarea recursului declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B instanța constată următoarele:
Prin sentința nr.36 din 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Militar București și menținută prin decizia nr.6 din 6 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Militar Teritorial B inculpatul gradat voluntar caporal a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.a) rap. la art.10 alin.1 lit.d) din pr.pen. pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută în art. 178 alin.2 pen. și au fost respinse ca nefondate acțiunile civile exercitate în cauză de Spitalul Universitar de Urgență B și respectiv Spitalul de Cronici și Geriatrie "S " din B pe motiv că faptei inculpatului îi lipsește un element constitutiv și anume vinovăția (sub forma culpei) prevăzută de lege pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Pentru a hotărî astfel cele două instanțe, în mod corect au stabilit locul și timpul producerii faptei penale a inculpatului însă, cu privire la contribuția cauzală a inculpatului la omorârea victimei instanțele nu s-au pronunțat în mod motivat asupra elementelor din conținutul expertizei tehnice auto nr. 930 din 9 februarie 2006, care a stabilit fără echivoc determinarea accidentului de către inculpat prin conduita contrară prevederilor care reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice.
Astfel expertiza a constatat că accidentul soldat cu moartea victimei s-a produs cu o viteză de impact a automobilului de 52 km/oră, după o frână de circa 28 metri, măsurată după urmele de frânare, determinându-se viteza de 64km/oră cu care circula autoturismul în momentul constituirii stării de pericol, prin pătrunderea pe carosabil a victimei.
Pentru evitarea impactului ar fi fost necesar ca inculpatul să fi circulat cu 37 km/oră.
Pornind de la confuzia dintre termenii de impact, considerați sinonimi cu accident și faptă penală pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și comparând viteza maximă prevăzută de lege ( art.155 alin.1 din Hotărârea Guvernului României nr.85/2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice) pentru circulația în localități de 50 km/oră pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul cu viteza stabilită de expert ca fiind necesară și suficientă pentru evitarea impactului în situația dată, de 37 km/oră, prima instanță a ajuns la concluzia că, dat fiind faptul că victima a pătruns intempestiv pe carosabil, pe o trecere de pietoni pe care inculpatul nu o putea observa din cauza modului de semnalizare, a drumului dintr-o zonă a trotuarului neobservabilă datorită felului neregulamentar în care era parcată autoutilitara cu nr. de înmatriculare B 32, uciderea victimei de către inculpat nu ar fi putut fi evitată de inculpat chiar dacă acesta ar fi circulat cu viteza stabilită de lege pentru acel sector de drum.
Raționamentul este specios, înșelător, greșit, chiar dacă nu în mod evident, pentru următoarele argumente:
- inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru că a condus autoturismul cu o viteză mai mare decât limita legală și nici pentru că a produs un accident pe drumul public, un impact între mașina sa și o persoană ci pentru fapta strict determinată, că a ucis o persoană în urma unui accident auto, săvârșit pe drumul public pe care circula fără să respecte regulile minime de prudență stabilite de lege, accident la producerea căruia a avut o contribuție cauzală majoră, alături de victima care s-a angajat în traversare în fugă și fără să se asigure și de șoferul autospecialei cu nr. de înmatriculare B 32, care a oprit mașina în intersecție obturând observarea zonei solicitate a drumului;
- schimbarea obiectului judecății din fapta determinată într-una virtuală excede activității de realizare a justiției, aprecierea asupra felului în care eventual s-ar fi putut produce și a eventualelor consecințe ale unui eventual accident ținând de activitatea de predicție, de știința statisticii, a ghicitului în jocul întâmplării cu necesitatea și nu de activitatea de judecată propriu-zisă;
- transformarea (juridic realizată) a "contribuției cauzale" fără relevanță penală, în cauză a activității inculpatului care, conducând pe drumul public autoturismul marca Cielo cu numărul de înmatriculare B 67, cu depășirea vitezei legale, a accidentat mortal victima, angajat în traversare în fugă și fără să se asigure, în zona trecerii de pietoni, dintr-o zonă a drumului mascată vederii inculpatului de autospeciala parcată regulamentar, în "cauză concurentă" a respectivului accident, soldat cu moartea victimei, cu atacarea răspunderii penale se impune "sine die" instanței, aducând cu sine vinovăția ca trăsătură a faptei săvârșite de inculpat în condițiile în care nu a prevăzut producerea faptei socialmente periculoase, deși putea și trebuia să o prevadă.
Este de domeniul evidenței că limitările legale ale vitezei de deplasare, măsurile stabilite de normele care guvernează domeniul sunt stabilite pentru realizarea deplasării pe drumurile publice în condiții de siguranță și că inculpatul, posesor al permisului de conducere auto putea și trebuia să știe acest lucru.
, în mod greșit prima instanță l-a achitat pe inculpat pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată, considerând că a săvârșit-o fără vinovăție, ca într-un caz fortuit, în condițiile în care a circulat cu mașina cu o viteză de deplasare superioară celei legale, cu bună știință, împotriva prudenței și circumspecției la care legea îl obliga.
În condițiile în care instanța a făcut confuzie între "fapta penală" și "accident", fără să distingă după cum acest accident este legat de urmarea imediată a uciderii persoanei accidentate sau nu, nu are relevanță juridică privitor la răspunderea penală a inculpatului faptul că acesta ar fi putut (sau nu) să evite "impactul", "accidentul" dacă ar fi mers cu viteza prevăzută de lege pentru sectorul de drum pe care se deplasa, pentru că urmarea imediată a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost uciderea respectivei persoane (chiar dacă din culpă) iară nu implicarea sa într-un "impact", "accident" sau "incident" de circulație cu urmări neprevăzute de legea penală ci doar, eventual de cea civilă sau de legea morală etc.
Procedând astfel prima instanță a schimbat obiectul judecății și a mutat aprecierea din lumea obiectivă în cea virtuală, din "real" în "eventual", din judecată veritabilă în predicție.
Respingerea acțiunii civile a părților civile Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul de Cronici și Geriatrie "S " din a devenit astfel, pentru această instanță, ca necesară față de soluția pronunțată în latura penală, având în vedere că numai săvârșirea faptelor penale duce la eventuala obligare la despăgubirea instituțiilor de sănătate publică cu valoarea serviciilor medicale prestate victimelor.
Față de cele de mai sus arătate menținerea de către instanța de apel a hotărârii primei instanțe, în condițiile verificării acesteia în apelul declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar București, apare ca neîntemeiată și nelegală.
, Curtea a reținut în sarcina inculpatului vinovăția sub forma culpei în uciderea numitului, chiar dacă în concurență cu aceeași formă de vinovăție și a victimei. În consecință va admite recursul declarat în cauză de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva deciziei nr. 7 din 6 martie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial București, va casa decizia atacată și va desființa sentința nr.36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București și, rejudecând cauza, îl va condamna pe inculpatul caporal la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. în art. 178 alin.2 din pen.
Conform art.81 și 82 din pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 (patru) ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, calculat conform art.82 pen.
Îi va atrage atenția asupra dispozițiilor art.83 din pen.
În cauză, împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente Ministerul Apărării, s-au constituit părți civile Spitalul Clinic Universitar de Urgență B cu suma de 8235,94 (optmiidouăsutetrezecișicinci și nouăzecișipatru bani) lei, conform adresei nr.10807 din 12 aprilie 2006 precum și Spitalul de Cronici și Geriatrie "Sf. " B cu suma de 293,36 (douăsutenouăzecișitrei și treizecișișase bani) lei conform adresei nr. 1749 din 10 aprilie 2006, ambele sume reprezentând cheltuielile de spitalizare ale victimei.
Cum potrivit art.106 alin.1 din OUG nr.150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări de sănătate, persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altor persoane, răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile ocazionate de asistența medicală a acestora și cum inculpatul caporal angajat pe bază de contract se face vinovat în culpa concurentă cu victima de producerea accidentului care a generat cheltuielile de spitalizare acesta va fi obligat la plata către părțile civile a Jd in sumele pretinse de acestea cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Cum în conformitate cu art. 1000 alin.3 din civ. comitenții sunt ținuți a răspunde pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat și conform art.1003 din civ. când delictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute în solidar pentru despăgubire, iar în cauză instanța reține calitatea de prepus al inculpatului, angajat pe bază de contract față de Ministerul Apărării, ce a săvârșit fapta în funcția de șofer încredințată, instanța va obliga la plata despăgubirilor către părțile civile a inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării.
Pe cale de consecință, în baza art.14 și 347 din pr.pen. și a art.999 civ. art.1000 alin.3 și art.1003 din civ. ținând cont de culpa sa concurentă, va admite în parte acțiunea civilă exercitată în cauză de partea civilă Spitalul Clinic Universitar de Urgență B și Spitalul de Cronici și Geriatrie "Sf. " B și îl va obliga pe inculpat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării să plătească acestora cu titlu de despăgubiri civile - cheltuieli de spitalizare, astfel: suma 4117,97 97 (patrumiiunasutășaptesprezece,nouăzeci și șapte) lei către Spitalul Clinic Universitar de Urgență B și suma de 146,68 (unasutăpatruzecișișase, șasezeci și opt) lei către Spitalul de Cronici și Geriatrie "Sf. "
În baza art.191 alin.3 din pr.pen. instanța va obliga pe inculpat să plătească statului, în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării suma de 1000 (unamie) lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B împotriva deciziei nr. 07 din 06 martie 2008 a Tribunalului Militar Teritorial București și în consecință:
Casează decizia atacată, desființează sentința nr. 36 din 14 iunie 2007 a Tribunalului Militar București și rejudecând cauza, îl condamnă pe inculpatul caporal angajat pe bază de contract din 02180 B, fiul lui și, născut la 13 august 1983 în municipiul B, fără antecedente penale, necăsătorit, domiciliat în municipiul B,-, - 26 bis, apartament 58, sector 3, la 2 (doi) ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 pen.
Conform art. 81 și 82 pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Îi atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Admite în parte acțiunea civilă a Spitalului Universitar de Urgență B și îl obligă pe inculpat să-i plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării suma de 4117,97 (patrumiiunasutășaptesprezece,nouăzeci și șapte) lei (RON) cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Admite în parte acțiunea civilă a Spitalului de Cronici și Geriatrie "Sf. " din B și îl obligă pe inculpat să-i plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării suma de 146,68(unasutăpatruzecișișase, șasezeci și opt) lei (RON), cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Îl obligă pe inculpat să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării suma de 1.000 (unamie) lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.12.2008.
Cu opinie separata,
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Colonel magistrat Colonel magistrat magistrat
MANEAG dr.
GREFIER
Opinie separată
Asupra soluției pronunțate în dosarul nr-
Motivele pentru care nu pot fi de acord cu soluția și motivarea pe care colegii mei au pronunțat-o în dosarul - sunt de interpretare și de aplicare a legii.
Sunt de acord cu modul cum a fost reținută situația de fapt cu contribuția pe care fiecare parte implicată în accidentul de circulație a avut-o, respectiv, conducerea prin intersecție de către inculpat cu o viteză mai mare decât cea prevăzută de lege, de contribuția pe care victima a avut-o la producerea accidentului, precum și de condițiile concrete de producere a accidentului.
Nu sunt însă de acord cu concluziile la care au ajuns colegii mei în ceea ce privește vinovăția inculpatului în ceea ce privește producerea accidentului precum și, în mod indirect, în decesul victimei.
Astfel consider necesar și obligatoriu ca odată cu condamnarea pentru infracțiunea e ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al. 2 pen. inculpatului să îi fie adusă la cunoștință, indicat expres, în ce a constat culpa sa, contribuția sa în producerea accidentului. De altfel aceasta este și esența infracțiunii prevăzute de art. 178 al. 2 pen.: ". să existe anumite dispoziții legale sau măsuri de prevedere pentru exercițiul profesiei sau meseriei ori pentru efectuarea acelei activități;
. fapta să fie urmarea nerespectării acestor dispoziții legale sau măsuri de prevedere."
În cazul de față din analiza condițiilor concrete în care s-a produs accidentul nu am putut identifica norma juridica sau dispoziția legală pe care inculpatul nu a respectat-o, și care să fi condus la producerea accidentului.
Este adevărat că inculpatul a condus autoturismul prin intersecție cu o viteză mai mare decât cea prevăzută de lege, dar această încălcare a legii, culpă, nu a fost decisivă în producerea accidentului. În fapt victima a avut o contribuție esențială în producerea accidentului prin traversarea neregulamentară - prin mijlocul unei intersecții, prin fața unui camion, fără să se asigure și în alergare - așa cum indică unul din martorii aflat într-o mașină în spatele inculpatului. Este adevărat că victima a decedat și este regretabilă orice pierdere de vieți omenești, dar nu pot stabili vinovăția acestui deces în sarcina inculpatului fără suportul legii. Legea stabilește exact condițiile în care o persoană, conducător auto, este răspunzător de săvârșirea unui accident și de uciderea din culpă a unei persoane. În cazul în care condițiile accidentului, nu se circumscriu condițiilor legale și latura reală, faptică nu corespunde laturii normative, nu putem condamna penal o persoană.
Întrucât nu am putut identifica norma juridică pe care inculpatul a încălcat-o și care să fi contribuit la producerea accidentului, cred că fapta a fost săvârșită fără vinovăție, deci soluția pe care o susțin este de achitarea a inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 10 al. 1 lit. d Cod procedură penală, soluție care are consecințele legale asupra tuturor laturilor procesului penal.
Judecător,
Cpt. mag. dr.
PROCES VERBAL
Conform art.312 alin.2 pr.pen. pentru domnul judecător membru în complet aflat în caz de împiedicare de a semna hotărârea, semnează președintele completului judecător colonel magistrat G.
Red.Gh.
Tehnored.2 ex./30.12.2008
Jud.Fond:
Jud.Apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
