Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 391/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 391
Ședința publică din data de 18 aprilie 2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Pachetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de asigurătorulSocietatea de asigurare SA - prin Sucursala, cu sediul în P, str.- -, -.1B, județ P, împotriva deciziei penale nr.261/22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de asigurător împotriva sentinței penale nr.144/02 august 2007 pronunțată de Judecătoria, județul B, prin care în temeiul art.178 alin.1,2 cod penal, art.184 alin.1 și 3 cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b cod penal și art.34 cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui ș, născut la data de 07.06.1982 în municipiul Râmnicu S, județ B, domiciliat în comuna, sat, județul B, la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art.82 cod penal s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.
Potrivit art.83 cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni, înăuntrul termenului de încercare.
În temeiul art.71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a - c cod penal, iar în baza art.71 alin.5 cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art.346 cod pr.penală cu referire la art.998 - 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă. A fost obligat inculpatul în solidar cu SC - Sucursala B, în limita plafonului aprobat pentru anul 2006, în cuantum de 160.000 lei, din care 10.000 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.346 cod pr.penală, cu referire la art.998 - 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul clinic de Urgență B, Calea, nr.8, sector 1, B și a fost obligat inculpatul, în solidar cu SC - Sucursala B, în limita plafonului aprobat pentru anul 2006, în cuantum de 415,58 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În temeiul art.346 cod pr.penală, cu referire la art.998 - 999 cod civil s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Județean B, obligându-l pe inculpat, în solidar cu SC - Sucursala B, în limita plafonului aprobat pentru anul 206, în cuantum, de 772,68 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
În temeiul art.193 cod pr.penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții civile, iar potrivit art.191 cod pr.penală la 950 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile: recurenta - asigurător - Societatea de Asigurare SA - Sucursala P, intimatul inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat, în substituire pentru avocat din cadrul Baroului P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2116/2008, intimații părți civile, Spitalul Județean B, Spitalul de Urgență, intimata-parte responsabilă civilmente SRL, pentru care a răspuns avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat, declară că nu are cereri de formulat.
Avocat, având cuvântul pentru intimata parte responsabilă civilmente SC SRL, declară că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, declară că nu are cereri de formulat.
Se ia act de declarațiile părților, se constată terminată cercetarea judecătorească și se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legale și temeinice a celor două hotărâri criticate de recurentă.
Avocat, având cuvântul pentru intimata parte responsabilă civilmente SC SRL solicită respingerea recursului ca nefondat, urmând ca recurenta, în măsura în care, în cadrul contractului cu asigurătorul să-și rezolve problemele. Cu privire la critica adusă despăgubirilor materiale și morale, apreciază că în mod corect instanțele au reținut prejudiciul cauzat părții civile, motiv pentru care și acest motiv de recurs este nefondat și pe cale de consecință solicită a fi respins. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere în parte a recursului, considerând că sentința pronunțată de instanța de fond este nelegală sub aspectul modului în care a fost soluționată latura civilă a cauzei, solicită admiterea recursului, casarea în parte, în latură civilă a hotărârii, obligarea părții responsabile civilmente în solidar cu inculpatul și alături de asigurator la plata despăgubirilor civile.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 144 pronunțată la data de 02.08.2007 de Judecătoria P, județul B, în temeiul disp. art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 07.06.1982 în municipiul Râmnicu S, județul B, domiciliat în comuna, sat, județul B, la pedeapsa de 2 ani închisoare iar în temeiul disp. art. 184 alin. 1,3 Cod penal același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza disp. art. 33 lit. b Cod penal și art. 34 Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în condițiile prev. de art. 81 Cod penal, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani conform art. 82 Cod penal.
În temeiul art. 83 Cod penal s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii de noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.
În temeiul disp. art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c Cod penal, iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În latură civilă, s-a admis acțiunea promovată de partea civilă și a fost obligat inculpatul în solidar cu SC - Sucursala B, în limita plafonului aprobat pentru anul 2006, în cuantum de 160.000 lei din care 10.000 lei despăgubiri materiale și 150.000 lei cu titlul de daune morale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență B și a fost obligat inculpatul în solidar cu SC - Sucursala B, în limita plafonului aprobat pentru anul 2006 la plata sumei de 415,58 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate precum și acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Județean B și a fost obligat inculpatul în solidar cu SC - Sucursala B, în limita plafonului aprobat pentru anul 2006, la plata sumei de 772,68 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul este salariat la SC SRL B, și începând cu data de 23 mai 2006 avut în primire autoutilitara cu platformă marca R cu nr. de înmatriculare -, amenajată pentru transport material lemnos.
La data de 04 noiembrie 2006 inculpatul a primit sarcina de serviciu de a efectua un transport de material lemnos de la SC SRL Nehoiu deplasarea efectuându-se pe ruta - Nehoiu și retur.
În jurul orei 10.30 inculpatul a plecat din comuna în condiții de trafic normal, carosabil uscat, cer senin. După ieșirea din localitatea și traversarea unui pod având o viteză de 50 km/oră inculpatul trebuia să reducă viteza pentru a se înscrie într-o curbă la dreapta.
În același timp pe DN 10 în sensul de mers Nehoiu - P, se deplasa autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare -, proprietatea lui din comuna, sat, județul B condus de. În zonă se mai aflau în afara carosabilului două autocamioane.
După ce a intrat 10 metri în curbă la dreapta datorită neatenției inculpatului, autoutilitara depășește axul șoselei, care era marcat regulamentar, pătrunde pe sensul opus de deplasare, pe care circula regulamentar autoturismul condus de partea vătămată.
În aceste împrejurări, pe sensul opus de deplasare al autovehiculului condus de inculpat are loc un impact violent între autoutilitară și autoturismul în urma căruia acesta din urmă este aruncat în șanțul marginal din dreapta iar autoutilitara, după ce mai rulează pe contrasens circa 17 metri, intră în același șanț și pe oprește în gardul unui imobil și într-un pom din stânga sensului său de deplasare.
În urma impactului ambele autovehicule au fost avariate și totodată din accidentul de circulație a rezultat moartea conducătorului auto și vătămarea corporală a ocupantului, respectiv a părții vătămate ce a prezentat leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 45-50 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la culpa în producerea accidentului de circulație, prima instanță a reținut că aceasta aparține în exclusivitate inculpatului care, din neatenție, la ieșirea din curbă dreapta, pe DN 10 la km 59+800, la intrarea în localitatea Nehoiu, județul Bai ntrat pe contrasens cu autoutilitara pe care o conducea și părăsind de circulație a lovit frontal autoturismul 1310 condus de partea vătămată, producând decesul acestuia și vătămarea corporală a celui de al doilea ocupant al autoturismului.
S-a reținut că autoturismul 1310 se deplasa regulamentar și deși conducătorul auto a încercat să evite impactul, prin manevră la dreapta și frânarea autoturismului, nu a reușit din cauza distanței reduse dintre vehicule și vitezei neadecvate a autoutilitarei.
Prin urmare, instanța de fond, reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor de ucidere și vătămare corporală din culpă, în baza disp. art. 178 alin. 1 și 2 și art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal a dispus condamnarea acestuia la pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptelor săvârșite, importanța valorilor sociale vătămate, urmărire produse și persoanei inculpatului.
În soluționarea laturii civile, instanța de fond a reținut că acțiunea formulată de partea civilă este întemeiată, atât în privința daunelor materiale în cuantum de 10.000 lei, dovedită cu probatoriile administrate în cauză cât și în privința prejudiciului moral, reținând că prin decesul fiului său, partea civilă a fost grav afectată psihic datorită puternicelor sentimente de afecțiune existente între aceștia.
Totodată, au fost admise acțiunile civile promovate de unitățile spitalicești și s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 144 din 02.08.2007 a declarat apel Societatea de Asigurare SA care a criticat hotărârea pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a soluționat latura civilă a cauzei, prin obligarea sa la despăgubiri în solidar cu inculpatul, întrucât în baza contractului de asigurare funcționează doar răspunderea contractuală și nu răspunderea delictuală.
Totodată, s-a susținut că despăgubirile materiale și morale stabilite nu au suport probator.
Prin decizia penală nr. 261 din 22.11.2007 Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de asigurător și a dispus obligarea apelantei la cheltuieli judiciare către stat.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Instanța fondului, în mod justificat, pe baza mijloacelor de probă administrate, a reținut că inculpatul, salariat la SC SRL B, începând cu 23.05.2006 avea în primire și conducea autoutilitara cu platforma marca R cu număr de înmatriculare - amenajată pentru transport lemnos, pentru care administratorul avea contract de asigurare cu Societate de Asigurare SA - Sucursala
În ziua de 04.11.2006, inculpatul, în cadrul atribuțiilor de serviciu, trebuia să efectueze un transport de lemne de la SC SRL Nehoiu și se deplasa pe ruta - Nehoiu.
Deși deplasarea se făcea pe un drum uscat și condițiile de vizibilitate erau perfecte nu a redus viteza la ieșirea din localitatea și a intrat în curba de la ieșirea de pe pod.
Datorită vitezei și neatenției, inculpatul a depășit cu autoutilitara axul drumului și a izbit autoturismul 1310 condus de care circula din sens opus și regulamentar. Toate încercările acestei persoane de a evita impactul au fost zadarnice.
Autoturismul s-a oprit în șanț iar autoutilitara într-un gard. Conducătorul auto a decedat iar însoțitorul său a suferit leziuni ce au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, după mai multe internări în spitale, inclusiv în Spitalul Județean B și Spitalul Clinic de Urgență.
Se reține că în mod corect fapta inculpatului a fost considerată infracțiune și judicios a fost încadrată în dispozițiile art. 178 alin. 2 Cod penal, ce incriminează și sancționează uciderea din culpă dar și în dispozițiile art. 184 alin. 1,3 ce incriminează și sancționează vătămarea corporală gravă din culpă.
De asemenea, printr-o interpretare corespunzătoare a prevederilor ce reglementează concursul ideal de infracțiuni s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. b Cod penal iar printr-o evaluare atentă a pericolului social real al fiecăreia din faptele comise, dar și a inculpatului în condițiile art. 72 din Codul penal, pedepsele aplicate, de 2 ani închisoare pentru uciderea din culpă și 3 luni închisoare pentru vătămare corporală gravă din culpă au fost contopite în condițiile art. 34 Cod penal, dispunându-se să execute, pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
Și dispoziția în sensul că sunt incidente condițiile expres și limitativ prevăzute în art. 81 din Codul penal referitoare la suspendarea executării pedepsei este temeinică și legală ca și durata termenului de încercare stabilită.
Tot legală și temeinică a fost apreciată și aplicarea disp. art. 71 alin. 5 Cod penal prin suspendarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
Referindu-se la critica apelantei Societatea de Asigurare SA, tribunalul a reținut că aceasta nu se justifică, prima instanță soluționând latura civilă a cauzei cu respectarea și interpretarea corespunzătoare a dispozițiile cuprinse în art. 998 - 999 Cod civil cu referire la dispozițiile Legii nr. 95/2006 dar și a dispozițiilor art. 54 alin. 4 și art. 57 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din România.
Totodată, s-a motivat că societatea de asigurare a fost citată în proces în calitate de asigurător, raporturile sale fiind întemeiate pe contractul de asigurare pentru autoutilitara - condusă de șoferul inculpat, salariat al SC SRL
S-a mai reținut că în baza contractului de asigurare se raporturi juridice ce au la bază o solidaritate tacită ce dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă și să obțină despăgubiri atât de la cei răspunzători (recte inculpatul) dar și direct de la asigurătorul de răspundere civilă, acest contract atestând existența asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse terților prin accidente de autovehicule.
În ceea ce privește critica referitoare la întinderea pagubelor produse prin accidentul de circulație, tribunalul a reținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, dovezile făcute de persoanele vătămate justificând nivelul despăgubirilor acordate.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs Societatea de Asigurare SA care, reiterând criticile invocate în apel, a susținut că soluția instanței de fond este nelegală întrucât Legea nr. 136/1995 și normele de aplicare a acesteia nu stabilesc o solidaritate a răspunderii părților contractante pentru prejudiciile de care asigurații răspund, la rândul lor, față de terțele persoane prin accidentele de autovehicule iar citarea sa în cauză are menirea să asigure doar opozabilitatea hotărârii penale cu privire la existența faptei, a persoanei și a vinovăției acestuia precum și pentru opozabilitatea cu privire la despăgubirile civile stabilite în sarcina exclusivă a persoanei răspunzătoare de producerea accidentului.
Totodată, a susținut că hotărârea este afectată de netemeinicie în privința modului de soluționare a laturii civile, întrucât despăgubirile materiale și morale stabilite nu au minimul de suport probator.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art. 3859pct. 18 C.P.P. pe baza materialului probator administrat în cauză, constată că recursul declarat de Societatea de Asigurare SA este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, rezultă că prin sentința penală nr. 144 din 02.08.2007 pronunțată de Judecătoria P, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal precum și obligarea acestuia, în solidar cu Societatea de Asigurare - Sucursala B, la plata despăgubirilor către părțile civile și unitățile spitalicești, respectiv Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Județean
Situația de fapt, împrejurările comiterii infracțiunilor și vinovăția inculpatului, reținute pe baza întregului material probator administrat în cauză, au intrat în puterea lucrului judecat, împotriva sentinței nefiind promovată calea ordinară de atac a apelului de către părțile interesate conform disp. art. 362 alin. 1 lit. a-c Cod proc. penală.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, se constată că Societatea de Asigurare - Sucursala Bau zat de căile ordinare de atac, criticând soluția instanței de fond, atât sub aspectul greșitei rețineri a solidarității în privința despăgubirii părților civile cât și a întinderii daunelor acordate.
În opinia Curții, instanțele de fond și apel au dat o interpretare corespunzătoare probelor administrate în cauză, precum și dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă stabilită în temeiul Legii nr. 136/1995, astfel cum a fost modificată și completată ulterior.
Astfel, trebuie reținut că în conformitate cu Decizia nr. I din 28 martie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție pronunțându-se în interesul legii, a stabilit că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă.
În motivarea acestei soluții, s-a arătat că prin art. 48 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidentele de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare.
De asemenea, potrivit art. 481alin. 2 din aceeași lege "contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule."
Aceste dispoziții legale, menite să asigure posibilitatea dezdăunării victimelor accidentelor de circulație, impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
În acest cadrul s-a stabilit prin art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 că drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă", în limitele obligației acestuia, stabilite în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubelor.
Din coroborarea acestei reglementări cu dispoziția cuprinsă în art. 54 alin. 4 din lege, s-a concluzionat că voința legiuitorului a fost de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de "asigurător", care oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Ca atare, caracterul limitat, derivat din contract al obligației asumate de societate de asigurare exclude asimilarea poziției sale, determinată de aplicarea disp. art. 54 alin. 4 coroborate cu cele ale art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, cu modificările ulterioare, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nici o prevedere legală nu permite o asemenea interpretare.
Prin urmare, s-a concluzionat, în urma analizei dispozițiilor legale menționate că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală bazată pe art. 998 din Codul Civil a celui care, prin fapta sa a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
În raport de cele reținute de instanța supremă și având în vedere că în cauza de față s-a făcut dovada existenței contractului de asigurare de răspundere civilă auto cu polița seria - nr. - din 25 septembrie 2006 pentru auto -, proprietatea asiguratului SC SRL B, valabilă la data producerii accidentului de circulație de către inculpat, rezultă că obligarea asigurătorului la despăgubiri civile în solidar cu inculpatul este pe deplin justificată, reținând că instanța de fond a limitat răspunderea acestuia la limita plafonului aprobat pentru anul 2006.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor materiale și morale acordate părților civile, se constată că și în această privință soluțiile adoptate sunt legale și temeinice.
Astfel, referitor la pretențiile civile ale unităților spitalicești se constată că acestea au fost dovedite cu deconturile aflate la dosarul cauzei, așa încât acțiunile civile fiind întrutotul întemeiate au fost în mod corect admise în totalitate, în privința asigurătorului fiind limitate la plafonul aprobat pentru 2006.
Cu privire la acțiunea formulată de partea civilă, Curtea constată că acesta s-a constituit parte civilă cu suma de 160.000 lei compusă din 10.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei și pomeniri ulterioare și suma de 150.000 lei daune morale.
Prin declarația dată la 10 august 2007, inculpatul a fost de acord să despăgubească părțile civile, deci inclusiv pe cu sumele solicitate.
Cum în privința modului de soluționare al laturii civile operează principiul disponibilității părților, iar inculpatul, persoana responsabilă de producerea decesului victimei a fost de acord să despăgubească partea civilă cu sumele solicitate, în mod temeinic și legal instanța de fond dispus în consecință.
În plus, se constată că în fața primei instanțe, asigurătorul a lipsit la toate termenele de judecată, deși a fost legal citat și nu a formulat nici un fel de apărări în legătură cu cererile formulate de părțile civile, așa încât și sub acest aspect soluția pronunțată de instanța de fond și menținută în apel este pe deplin justificată.
În raport de considerentele expuse, Curtea, constatând că hotărârile recurate sunt legale și temeinice iar criticile invocate de asigurator sunt nefondate, în baza disp. art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge recursul ca nefondat, cu obligarea recurentului la cheltuieli judiciare către stat, conform disp. art. 192 alin. 2.C.P.P. inclusiv cu privire la onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de asigurătorul SOCIETATEA DE ASIGURARE SA - PRIN SUCURSALA P, cu sediul în P, str. - -, -.1B, județul P, împotriva deciziei penale nr. 261/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 144/02.08.2007 pronunțată de Judecătoria Pogoanele.
Obligă recurentul la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu pentru intimatul inculpat, fiul lui și, născut la 07 iunie 1982, domiciliat în comuna, județul B, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI
Tehnored. GM
2 ex./06.05.2008
Dosar apel nr- Tribunalul Buzău
Judec. apel /G
Dosar fond nr- Judecătoria
Judec. fond
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Gabriela Diaconu, Ioana Nonea
