Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 404/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 404/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul și părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 45/A din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul-recurent, asistat de avocat din oficiu din cadrul Baroului T, prezentă partea civilă-recurentă, asistată de avocat, pentru partea civilă-recurentă lipsă, se prezintă avocat, nereprezentați partea civilă-intimat Spitalul Clinic Municipal de Urgență T și asigurătorul SC - Transilvania SA C-
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părților civile-recurente și, avocat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, iar în rejudecare să se admită pretențiile civile în totalitate. Precizează că hotărârea instanței de apel nu este motivată în ceea ce privește acordarea cuantumului daunelor civile.
În privința recursului formulat de inculpat, solicită respingerea acestuia.
Apărătorul din oficiu al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu privire la recursul formulat de părțile civile, solicită respingerea acestuia și menținerea cuantumului daunelor civile, așa cum a fost stabilit.
Procurorul arată că hotărârea atacată este legală și temeinică sub aspectul laturii penale, însă în privința laturii civile, arată că instanța nu a făcut o motivare. Prin urmare, solicită admiterea recursului formulat de părțile civile, iar cu privire la recursul formulat de inculpat, solicită respingerea acestuia.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și a se lua în considerare declarațiile martorilor, precum șif aptul că nu este de acord cu expertiza efectuată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2028/03.09.2008, pronuntata de Judecatoria Timișoara in dosar nr-, în baza art 178 alin.2 Cod Penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la 2(doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-au interzis inculpatului drepturile prev.de art. 64 lit.- a,b, pe durata si in conditiile art. 71.
In baza art.81 s Cod Penal-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei, iar in baza art.82 a Cod Penal stabilit termen de incercare de 4(patru) ani, iar in baza art.359 s C.P.P.-a atras atentia inculpatului asupra prev.art.83
Cod PenalIn baza art. 71 al. final C.P.P. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii pedepsei principale.
In baza art. 14, 346.C.P.P. 998.Civ. a fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume de bani:
- 1716,15 RON către Spitalul Clinic Municipal de Urgență T, cu titlu de despăgubiri civile.
- 1090,50 RON daune materiale către părțile civile și.
- 5000 Euro daune morale către părțile civile și.
S-a respins în rest pretențiile părților civile și.
S-a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC - Transilvania SA și a obligat acest asigurător alături de inculpat la plata sumelor mai sus arătate către părțile civile și și Spitalul Clinic Municipal de Urgență T în limitele legale și contractuale.
S-a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului de prelungire a dreptului de circulație cu autovehiculul pe drumurile publice.
In baza art. 191alin.1 a C.P.P. fost obligat inculpatul la 1.000 RON lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
In data de 15.12.2006 în jurul orelor 12,30, inculpatul a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare -, pe Bv. - - din T, din direcția Punctele spre - și ajungând la trecerea de pietoni marcată și semnalizată, situată la intersecția cu str. - inculpatul a acroșat pe partea vătămată, care se afla angajată în traversarea străzii de la dreapta spre stânga pe direcția sa de deplasare, doborând-o la pământ. Ca urmare a evenimentului rutier partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic Municipal T, unde a decedat la data de 21.12.2006, moartea acesteia fiind violentă, datorându-se (conform raportului medico legal nr. 717/A/22.12.2006) hemoragiei meningo - cerebrale survenite în evoluția unui poli- traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă iradiantă la bază și traumatism toracic cu fracturi de claviculă, stern și coaste, complicate în final cu bronhopneumonie.
În declarațiile date de către inculpat de-a lungul timpului acesta inițial a recunoscut faptul că a accidentat pe partea vătămată în timp ce aceasta se afla angrenată în traversarea străzii pe trecerea de pietoni (fila 71 dosar ), după care acesta a recunoscut faptul că a accidentat pe partea vătămată, însă nu pe trecerea de pietoni ci după ce a trecut de marcajul pietonal. (fila 74 dosar; fila 37 dosar instanță). De asemenea în procesul verbal de cercetare la fața locului aflat la filele 5-7 dosar rezultă faptul că inculpatul a declarat organelor de poliție în prezența martorului, atunci când s-au efectuat măsurătorile la locul accidentului faptul că a accidentat pe partea vătămată care traversa strada regulamentar. De-a lungul timpului în urma nuanțării declarațiilor date atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței inculpatul a încercat să demonstreze faptul că accidentul nu s-a produs din vina sa, ci ca urmare a traversării neregulamentare a străzii de către partea vătămată, precum și a faptului că aceasta din urmă i-a apărut în fața mașinii fără ca el să poată să vadă sau să prevadă acest lucru, astfel că accidentul a fost inevitabil.
Într-o primă fază respectiv în faza de urmărire penală inculpatul a propus ca și martori pe numiții, și. Fiind audiat în faza de urmărire penală martorul a declarat faptul că nu a văzut cum s-a întâmplat accidentul, însă în fața instanței același martor a arătat că nu își menține declarația dată în faza de urmărire penală deoarece nu a fost scrisă de el ci doar semnată, însă nici în această fază a procesului nu a putut da detalii despre modalitatea săvârșirii faptei, afirmând doar că circulând cu autobuzul pe celălalt sens de mers a observat pe inculpat și mașina acestuia care era oprită la aproximativ 3-4 de trecerea de pietoni, în timp ce inculpatul discuta cu o bătrână. În declarațiile date în faza de urmărire penală martorul a relatat faptul că la data și momentul producerii accidentului se afla în apropierea intersecției unde a avut loc accidentul și a văzut că pe celălalt sens de mers era mai multă lume având loc un accident de circulație. De asemenea a relatat faptul că îl cunoaște pe inculpat de mai mult timp, și deși a văzut că acesta a fost implicat în respectivul accident de circulație nu s-a oprit la locul accidentului deoarece se afla împreună cu fiul său, iar afară era destul de frig. Acest martor a arătat în faza de urmărire penală faptul că accidentul s-a produs după trecerea de pietoni la aproximativ 3-4, iar partea vătămată a traversat strada prin loc nepermis.
În fața instanței a propus alți martori decât cei audiați în faza de urmărire penală ( și ) martori care au susținut varianta inculpatului, respectiv faptul că accidentul a avut loc după trecerea de pietoni și s-a datorat părți vătămate care a apărut dintr-o dată în fața autoturismului inculpatului iar acesta din urmă deși a frânat nu a putut evita impactul. Mai mult decât atât acești martori au relatat că deși au văzut că inculpatul a fost implicat în respectivul accident, nu s-au oprit să discute cu acesta, fie că se grăbeau la serviciu, fie nu au putut să dea o explicație acestui fapt.
Instanța de fond nu a putut reține aceste declarații, precum și pe cea dată de inculpat în faza de judecată dat fiind faptul că în faza de urmărire penală în primele declarații inculpatul a arătat că accidentul s-a produs pe trecerea de pietoni, fără a arăta faptul că pe 1 de mers s-ar fi aflat vreun microbuz care să-i fi obturat vederea. Aceste declarații se coroborează și cu raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, raport în care la punctul 3 se stabilește că impactul dintre autovehiculul implicat în accident și victimă a avut loc în mijlocul benzii a 3-a a sensului de deplasare dinspre Punctele spre str. - pe trecerea de pietoni care traversează Bv. - - dinspre str. -, iar vinovat de producerea accidentului se face inculpatul care putea evita accidentul, victima neîncălcând nici o prevedere legală. Acest raport de expertiză tehnică judiciară a fost întocmit pe baza declarațiilor existente la dosarul de urmărire penală date până la momentul respectiv, precum și pe baza procesului verbal de cercetare la fața locului și a schiței accidentului. În declarația dată în fața instanței inculpatul a arătat că în urma impactului nu a rămas nici un semn pe mașină, și crede că a atins victima cu din față a mașinii, iar victima s-a dezechilibrat și a căzut. Aceste afirmații nu au putut fi reținute de către instanță atâta timp cât din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă faptul că autoturismul inculpatului prezenta avarii la masca din față precum și la numărul de înmatriculare. Atunci când s-a efectuat expertiza, adică la aproximativ 3 luni de la data producerii accidentului inculpatul a prezentat autoturismul, însă pe acesta nu se mai găseau avariile de la data producerii accidentului, deoarece fuseseră înlocuite piesele deteriorate.
Din raportul de autopsie existent la filele 17-20 dosar, s-a reținut faptul că moartea numitei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo - cerebrale survenite în evoluția unui poli - traumatism cranio cerebral cu fractură de boltă iradiantă la bază și traumatism toracic cu fracturi de claviculă, stern și coaste, complicate în final cu bronhopneumonie, leziunile putându-se produce prin lovire cu și de corpuri / planuri dure posibil în cadrul unui accident rutier. Din același raport de autopsie au rezultat care au fost leziunile victimei, precum și locul unde acestea erau dispuse pe corpul victimei, cea ce a dus la concluzia că respectivele leziuni puteau proveni în urma unui accident de circulație. Aceste leziuni astfel cum au fost ele descrise în raportul de autopsie (fractură claviculă 1/3 internă cu deplasare; dublă fractură de stern corespunzător arc costal 2-3 și 4-5; fracturi costale C2, C3, C4, C 5,C6, C7, C8, C9, C,10 pe linia axilară anterioară stânga; fracturi costale C2,C3,C4,C5,C6,C7 pe linia medio claviculară dreapta; fracturi costale C2, C3, C4, C 5,C6, C7, C8, C9, C,10 pe linia axilară anterioară dreaptă; fracturi costale C2,C3,C4,C5,C6,C7 pe linia paravertebrală dreapta; escoriați comisura bucală stânga, peri bucal superior dreapta, stâng, drept; echimoze stâng, drept parieto temporal subclavicular drept supra clavicular drept; plagă contuză - tepmoral drept; dilacerale și contuzii cerebrale; infiltrant sanguin epicranian), au fost produse prin impact direct cu autoturismul (leziunile de pe partea a corpului) având în vedere sensul de deplasare atât al autoturismului cât și al victimei; prin proiectare datorită contactului corpului victimei cu solul (leziunile situate pe partea dreaptă a corpului) și prin impact indirect (dilacerarea și contuziile cerebrale, precum și infiltratul sanguin epicranian), și deși autoturismul nu a avut viteză mare victima a suferit multiple fracturi datorită stării sale fragile a sistemului osos, având în vedere vârsta înaintată a victimei.
Cu privire la locul producerii accidentului s-a putut observa cu ușurință faptul că deși inculpatul încearcă să afirme că accidentul s-a produs din culpa victimei acesta traversând strada prin loc nepermis, precum și datorită faptului că victima i-a apărut dintr-o dată în fața mașinii acest lucru nu va putea reținut de către instanță, și fiind contrazis de probatoriul administrat în cauză. Astfel, în raportul de expertiză tehnică judiciară este analizată situația în care cele declarate de către inculpat în faza de urmărire penală, atunci când afirmă faptul că vederea de pe partea dreaptă i-a fost obturată de existența unui microbuz, precum și de faptul că victima s-a angajat în traversarea străzii după trecerea de pietoni prin fața microbuzului, iar în urma calculelor matematice s-a stabilit că varianta corectă este cea în care inculpatul a declarat în data de 15.12.2006, faptul că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni, și nu varianta inculpatului din data de 29.03.2007, stabilindu-se cu certitudine faptul că accidentul s-a produs în mijlocul benzii a 3-a a sensului de deplasare dinspre Punctele spre str. - pe trecerea de pietoni care traversează Bv. - - dinspre str. -.
În urma stabilirii locului în care s-a produs accidentul, precum și a dinamicii acestuia s-a concluzionat faptul că vinovat de producerea accidentului se face inculpatul care a încălcat prev. art. 35, 48, 100 lit.3 lit.b din OUG 195/2002 republicată, precum și cele ale art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare OUG 195/2002 republicată.
Fapta inculpatului care prin încălcarea prev. art. 135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 republicată nu a acordat prioritate de trecere victimei în traversarea străzii pe marcajul pietonal și care a avut ca urmare accidentarea acesteia, care în urma multiplelor leziuni suferite a decedat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod Penal, iar instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului sub forma culpei mai sus arătate și a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate prima instanță a pornit de la limitele pedepsei prev. în partea specială a codului penal, și a ținut cont de gradul de pericol social al faptei săvârșite (în speță fiind vorba de producerea unui accident de circulație pe marcajul pietonal, fapt ce are un puternic impact asupra opiniei publice), precum și de persoana inculpatului, care se află la primul contact cu legea penală.
Având în vedere lipsa antecedentelor penale rezultate din fișa de cazier judiciar aflată la fila 69 dosar, precum și a faptului că inculpatul este o persoană bine integrată în societate și constatând că în speță sunt întrunite cumulativ prev. art. 81.Cod Penal referitoare la pedeapsa aplicată și persoana inculpatului prima instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executare efectivă a acesteia, astfel că a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82.Cod Penal a stabilit un termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 359.C.P.P. a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83.
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. final a C.P.P. suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
La soluționarea laturii civile instanța de fond a avut în vedere pe lângă prev.art. 14, 346.C.P.P. și 998.civ. și constituiriile de părți civile formulate în cauză, precum și faptul că la data producerii accidentului pentru autoturismul condus de către inculpat exista încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto. Astfel, părțile civile și au formulat cerere de constutire de parte civilă atât în faza de urmărire penală (fila 65 dosar ) cât și în ședința publică din 12.12.2007, fila 23 dosar, depunând în acest sens un set de copii facturi fiscale, și copii chitanțe, însoțit de opisul documentelor ( fila 14 - 21 dosar), Spitalul Clinic Municipal de Urgență Taf ormulat cerere la fila 76 dosar, depunând în acest sens decontul de cheltuieli însoțit de copia foii de observație 33758/15-.21.12.2006 (filele 76-98 dosar ).
Avand in vedere modalitatea de solutionare a laturii penale judecătoria a constatat ca in speta sunt intrunite elementele constitutive ale raspunderii civile delictuale, singura discutie prezentand elementul referitor la prejudiciu. Pentru a fi antrenata aceasta raspundere este necesar ca prejudiciul cauzat prin fapta ilicita sa fie determinat sau determinabil, astfel incat instanta prin probatoriul administrat in cauza sa poata stabili cu certitudine intinderea exacta a prejudiciului. In speta putem vorbi despre un prejudiciu determinat atunci cand ne referim la suferințele psihice cauzate părților civile și ca urmare a decesului mamei lor in urma producerii accidentului, suferinte care pot fi stabilite ca urmare a declarațiilor martorilor și care au relatat instanței că victima și cei doi fii ai săi erau foarte apropiați fiind o familie foarte unită. De asemenea s-aua avut în vedere cheltuielile efectuate în urma decesului, cheltuieli care erau necesare și care au fost făcute conform copiilor chitanțelor și facturilor existente la dosar și care reprezintă cheltuielile cu radiografiile, taxă la medicină legală, servicii funerare și taxă de înhumare și care adunate conform chitanțelor depuse sunt în sumă totală de 1090,50 RON.
Instanța de fond nu a putut acorda în întregime despăgubirile materiale solicitate de către părțile civile și, respectiv pretențiile formulate pentru taxă de succesiune, având în vedere faptul că aceste părți civile chiar și în cazul unei morți naturale a numitei ar fi trebuit să dezbată succesiunea pentru a-și intabula dreptul lor de proprietate.
Referitor la daunele morale solicitate de către părțile civile și prima instanța le-a găsit întemeiate numai în parte și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 Euro către părțile civile. La aprecierea cuantumului despăgubirilor morale acordate judecătoria a avut în vedere pe lângă suferințele fizice și psihice cauzate victimei în urma producerii accidentului, și suferințele psihice cauzate fiilor victimei ca urmare a decesului acesteia.
Dat fiind cele mai sus reținute și ținând cont de faptul că inculpatul avea încheiată poliță de asigurare de răspundere civilă auto, precum și prev. art. 42 lit.d din Ordinul 3108/2004, unde se arată că în caz de vătămare corporală se au în vedere eventualele cheltuieli prilejuite de accident (cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, de tratament, de spitlaizare, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripților medicale), probate cu documente justificative și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prev. de reglementăriile în vigoare, instanța de fond a obligat pe inculpat la plata sumelor de 1716,15 RON către Spitalul Clinic Municipal de Urgență T, și a constatat că repararea prejudiciului este garantată de asigurătorul SC - Transilvania SA, și a obligat acest asigurător alături de inculpat la plata prejudiciilor mai sus arătate către cele două părți civile în limitele legale și contractuale.
Judecătoria a respins în rest pretențiile părților civile și.
Referitor la cererea apărătorului inculpatului de a prelungi dovada eliberată de către poliție ce dă dreptul inculpatului de a circula cu autovehiculul pe drumurile publice, instanța de fond a respins-o având în vedere atât faptul că art. 111 alin.6 din OUG 195/2002 a fost declarat neconstituțional, cât și motivației dată hotărârii de condamnare, prin care s-a stabilit faptul că accidentul a avut loc pe trecerea de pietoni din culpa exclusivă a inculpatului.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa întrucât nu se face vinovat de infracțiunea de ucidere din culpă reținută în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței, însușită de prima instanță.
De asemenea, au declarat apel și părțile civile și, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și urmare a rejudecării admiterea acțiunii civile în sensul de a obliga inculpatul împreună cu asigurătorul de răspundere civilă la plata integrală a daunelor morale în sumă de 23.500 euro.
Prin decizia penală nr. 45/A din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. a fost admis apelul declarat de părțile civile și, ambii cu domiciliul în T,-,.B,.3,. 8, jud. T, împotriva sentinței penale nr. 2028/03.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
A fost desființată sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 14.C.P.P. 346.C.P.P. și 998.civ. a fost obligat inculpatul alături de asigurătorul SC T TRANSILVANIA SA C N în limitele contractuale la plata sumei de câte 7.500 Euro sau echivalentul în lei la data plății pentru fiecare din apelanți părți civile și, cu titlu de daune morale.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, domiciliat în T,-,. 1A, împotriva aceleași sentințe.
În baza art. 192 al. 2.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Pentru a pronunța această decizie penală, examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. tribunalul a constatat că în ceea ce privește latura penală a cauzei, prima instanță în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, a cercetării judecătorești, a declarațiilor testimoniale, a raportului de expertiză tehnică judiciară auto, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală deși inculpatul a negat vinovăția sa, pedeapsa aplicată acestuia de 2 ani închisoare fiind corect individualizată conform criteriilor art. 72.pen. iar modalitatea de executare a pedepsei astfel cum a fost dispusă de instanța de fond, prin aplicarea prev. art. 81- 83.pen. este temeinică în condițiile lipsei antecedentelor penale ale inculpatului și respectiv pericolul social redus al infracțiunii reținute în sarcina acestuia.
În ceea ce privește însă latura civilă a cauzei, privind pe părțile civile și, instanța de apel a constatat că modul în care a soluționat solicitarea de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este neîntemeiat, atât în ceea ce privește faptul că a stabilit o sumă comună pentru cele două părți civile, cât și sub aspectul cuantumului considerat ca fiind prea mic al acesteia.
S-a considerat că, dacă în cazul cheltuielilor reprezentând daune materiale se putea dispune despăgubirea comună a celor două părți civile succesoare, fiii victimei, în ceea ce privește daunele morale, acestea trebuiau individualizate pentru fiecare dintre părțile civile menționate astfel, instanța de apel în raport cu probatoriul administrat în latură penală din care a reținut vina exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație ce a avut ca finalitate decesul mamei părților civile, a apreciat că, acesta împreună cu asigurătorul de răspundere civilă SC T Transilvania SA CNu rmează a fi obligat la plata sumei de câte 7.500 Euro sau echivalentul în lei la data plății, pentru fiecare din apelanții părți civile și.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Pentru considerentele expuse în latura penală a cauzei, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleași sentințe.
Împotriva deciziei penale nr. 45/A din 13.02.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 29.10.2008 a declarat recurs, inculpatul recurent și de părțile civile și, în termenul prevăzut de lege, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 03.03.2009 sub nr-.
În motivele de recurs depuse printr-un memoriu separat la dosar, la data de 26.03.09, părțile civile recurente au arătat că hotărârea este nelegală, deoarece, nu au fost acordate despăgubirile civile solicitate în totalitate și nu s-a motivat respingerea acestora. Inculpatul recurent nu a motivat în scris recursul.
Din analiza deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizate din oficiu, Curtea constată că recursurile declarate sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia recurată, Tribunalul, nu a motivat latura civilă a cauzei, motivul pentru care a respins pretențiile părților, fiind astfel dat cazul de recurs prevăzut de art.3859pct. 9.
C.P.P.Cu ocazia rejudecării potrivit art.38518C.P.P. vor fi avute în vedere și celelalte motive de recurs.
Având în vedere cele expuse în baza art. 38515pct.2 lit. c pr.pen va admite recursurile declarate de inculpatul recurent și de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 45/A din 13.02.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 29.10.2008, va casa decizia penală recurată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș.
Potrivit art.192 al.3 pr.pen cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. c pr. pen. admite recursurile declarate de inculpatul recurent și de părțile civile și împotriva deciziei penale nr. 45/A din 13.02.2009 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr- din 29.10.2008.
Casează decizia penală recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului de către aceeași instanță, Tribunalului Timiș.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu se va avansa din contul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red../23.04.2009
Tehnored. 27.04.2009-2 ex.
Primă instanță: jud. - Judecătoria Timișoara
Instanța de apel - jud.,
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
