Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 405/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 405/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de partea civilă, de partea responsabilă civilmente A & B Co L și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46/A/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, prezentă partea civilă-recurentă, asistată de avocat din cadrul Baroului T, reprezentată partea responsabilă civilmente "A & B Co SRL de către avocat din cadrul Baroului T, nereprezentate partea responsabilă civilmente - intimat SC SA și partea vătămată-intimat Spitalul Județean Ortopedie II.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul părții responsabile civilmente A & B Co SRL depune la dosar motive de recurs.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părții responsabile civilmente-recurent, avocat, solicită admiterea recursului și menținerea soluției pronunțată de prima instanță. Cu privire la recursul formulat de inculpat, solicită admiterea acestuia, iar în privința recursului formulat de partea vătămată, solicită respingerea recursului.
Apărătorul părții civile recurente, avocat, solicită admiterea recursului, desființarea în parte a ambelor hotărâri și în rejudecare, să se rețină culpa exclusivă a inculpatului, iar cu privire la pretențiile civile, solicită obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei totale, cuantumul pretențiilor justificându-se și coroborându-se cu înscrisurile de la dosar. Solicită, de asemenea, plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, arată că singurul vinovat de producerea accidentului este inculpatul, partea civilă circulând regulamentar. Solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor și să fie înlăturare declarațiile martorilor, colegi ai inculpatului, ca fiind subiective.
În ceea ce privește recursurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente, solicită respingerea acestora, din probatoriu rezultând că factorul favorizant în producerea accidentului este virarea la stânga, fără să se asigure sau să semnalizeze, peste linia continuă.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent, avocat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond care apreciază că nu există raport de cauzalitate, iar inculpatul și partea civilă se aflau în aceeași culpă. Mai precizează că rezultatul vătămării nu este consecința directă a activității inculpatului. De asemenea, arată că instanța a stabilit că există o culpă în sarcina inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă de 6 luni cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ce are consecințe uriașe pentru inculpat, acesta fiind șofer profesionist. Solicită a se avea în vedere declarațiile tuturor martorilor audiați, din unele declarații reieșind că semnalele luminoase s-au declanșat după impact.
Cu privire la recursul părții responsabile civilmente, solicită admiterea acestuia, iar în privința recursului declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia.
Procurorul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, din probe rezultând culpa compună în producerea accidentului.
Inculpatul-recurent, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1590/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în baza art. 11 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4.
Cod PenalÎn baza art. 346.C.P.P. s-a respins acțiunea civilă exercitată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art. 346 Cod procedură penală s-a respins acțiunea civilă exercitată de către partea civilă - împotriva inculpatului, a părții responsabile civilmente SC CO SRL și a asigurătorului SC SA - Sucursala
În baza art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În data de 19.07.2006, în jurul orei 18.30 - inculpatul, în timp ce se deplasa cu autoutilitara marca, cu număr de înmatriculare -, pe - - din T - in momentul efectuării unui viraj spre stânga, peste liniile duble continue - a lovit cu ușa fata motoscuterul inscripționat cu însemnele poliției, condus de către partea vătămată. Se precizează că, urmarea acestui accident a constat în vătămarea corporală a părții vătămate - ce conform certificatului medico-legal nr.1835/02.08.2006 al IML Tan ecesitat 70 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile cauzate.
În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, ale părții vătămate, declarațiile martorilor, și G, procesul-verbal de cercetare la fața locului; rapoartele medico-legale nr. 442/A/21.07.2006 si nr. 443/A/21.07. 2006 ale IML T; planșe fotografice, raportul de expertiză medico-legala, raportul de expertiză criminalistică.
În faza de judecată au fost audiați: inculpatul, partea vătămată, martorii, G, și.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză față de inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC - B CO SRL, cu suma de 139.950 lei din care: 25.000 lei cu titlu de daune materiale; 10.000 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de cu îngrijirea sa; 4.950 lei, constând din pierderea suferită la locul de muncă prin neacordarea primelor la salariu pe perioada august 2006-iunie 2007 si 100.000 cu titlu de daune morale.
Partea vătămată Spitalului Clinic Județean de Urgenta T s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1618,68 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată.
În fapt, prima instanță a reținut că la data de 19.07.2006, in jurul orei 18.45, Serviciul Poliției Rutiere Taf ost sesizat telefonic cu privire la comiterea unei eveniment rutier în care a fost implicat un lucrător de poliție din cadrul Secției nr. 2 Poliție - aflat în timpul programului de lucru - și care s-a soldat cu vătămarea corporală a acestuia.
La locul evenimentului reclamat - respectiv în T, pe - - în direcția de deplasare către localitatea Nouă, în dreptul imobilului cu nr. 25, la sediul SC - B CO SRL - lucrătorii de poliție au stabilit că în accident au fost implicate autoutilitara marca cu număr de înmatriculare - condusă de către inculpatul ( angajat al SC - B CO SRL ) și motoscuterul inscripționat cu însemnele poliției, cu număr de înmatriculare -, condus de către partea vătămată, lucrător de poliție în cadrul Secției nr. 2
Din primele cercetări efectuate la fața locului de către organele de poliție s-a reținut că inculpatul a condus autoutilitara in exercitarea atribuțiilor de serviciu deplasându-se pe - - din T, din direcția, spre localitatea Nouă, pe a II-a de circulație, pe un sector de drum prevăzut cu două benzi de mers pe sens, sensurile fiind despărțite intre ele de o linie dubla continua. În dreptul imobilului cu numărul 25, la sediul societății angajatoare, inculpatul a virat la stânga - deși în acel loc manevra era interzisă, întrucât sensurile de mers erau despărțite, la acel moment de linie dublă continuă - pentru a intra în curtea societății. După efectuarea parțială a manevrei de virare la stânga, autoutilitara a fost percutată în partea a cabinei - portiera și de protecție față -de motoscuterul condus de partea vătămată, care ca urmare a impactului s-a dezechilibrat și a căzut la o distanță de 11,5 de locul producerii impactului (conform schiței de orientare a locului faptei ).
Partea vătămată își desfășoară activitatea în cadrul Poliției Municipiului T- Secția 2 Poliție și în data de 19.07.2006 orele 18.30 era în timpul programului de muncă, patrulând pe - -, fără a fi în misiune, fapt comunicat de către Secția 2 Poliție prin adresa nr. -/16.08.2006 ( fila 26 dosar ).
Urmare a evenimentului rutier, a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 70 zile îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală nr. 1835/02.08.2006 al IML
Prima instanță a reținut că infracțiunea de vătămare corporală din culpă este incriminată de art. 184..Cod Penal care o definește în alin. 1 drept fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2^1 care Cod Penal a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181, săvârșite din culpă; iar alin. 2 și 4 indică forma ei agravată,respectiv dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2.Cod Penal, săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități.
Infracțiunea de vătămare corporală din culpă în forma agravată prev. de art. 184 alin. 2, 4.Cod Penalse realizează sub aspect obiectiv, prin fapta prin care s-a produs integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită spre vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activități.
Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficient să existe fără legătură între ele o faptă ilicită - sancționată prin normele legale - și un prejudiciu suferit de altă persoană, ci este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu.
S-a apreciat că, în speța dedusă judecății instanța trebuie să stabilească dacă între conduita inculpatului - care a efectuat manevra de depășire, fără a semnaliza, într-o zonă în care această manevră era interzisă, datorită liniei duble continue - și urmarea accidentului rutier, vătămarea corporală a părții vătămate, există un raport de cauzalitate.
De asemenea, s-a reținut că doctrina și practica judiciară au statuat că pentru stabilirea existenței legăturii de cauzalitate în latura obiectivă a infracțiunii trebuie să fie respectate următoarele reguli: se va stabili, în primul rând,antecedența cauzală- respectiv se vor identifica - în antecedența rezultatului - toate contribuțiile umane care ar putea avea legătură cauzală cu acesta. Pentru verificare valorii cauzale a acestor contribuții, urmează să se examineze legătura concretă pe care ele au avut-o cu producerea rezultatului, luându-se în considerare și cea mai mică legătură efectivă, folosindu-se criteriulsinequa non- izolându-se ipotetic fiecare contribuție, spre a se vedea dacă, în lipsa ei, rezultatul s-ar fi produs în același mod și în aceleași proporții.
În cazul pluralității de contribuții, trebuie să se constate legătura dintre ele, lanțul lor neîntrerupt, ținându-se cont de faptul că întreruperea nu poate avea loc decât prin intervenția unui nou lanț cauzal, fără conexiune cu primul. Dacă celelalte contribuții intervenite ulterior nu aparțin unui lanț cauzal, ci acționează în cadrul aceluiași proces cauzal, legătura de cauzalitate nu este întreruptă.
În antecedența cauzală a rezultatului pot fi reținute numai acele contribuții cu privire la care s-a stabilit nu numai aspectul fizic, ci șiaspectul psihic al legăturii de cauzalității. În cazul infracțiunilor de culpă, legătura sub aspect psihic este realizată atunci când făptuitorul nu și-a dat seama că actul său ar putea produce urmarea, deși putea și trebuia să-și dea seama de aceasta sau când și-a dat seama de posibilitatea producerii urmării, dar a considerat în mod greșit că aceasta nu va avea loc - fiind suficient să se constate că făptuitorul trebuia și putea să-și dea seama de urmarea periculoasă pe care contribuția sa ar putea-o produce.
cauzală trebuie să fie stabilită și în raport cu împrejurările cu legătură de cauzalitate - persoana ar fi trebuit și ar fi putut să cunoască împrejurarea cu legătură de cauzalitate sau să prevadă ivirea ei.
Prin prisma regulilor mai sus expuse, s-a procedat - în continuare - la stabilirea raportului de cauzalitate între acțiunea inculpatului și producerea rezultatului socialmente periculos, urmările accidentului rutier.
S-a reținut că, dinamica producerii accidentului - astfel cum rezultă din coroborarea procesului-verbal de cercetare la fața locului, a schiței accidentului, a expertizei tehnice, a declarațiilor inculpatului și ale martorilor indică următoarea desfășurare:
Inculpatul a condus autoutilitara autoutilitara marca cu număr de înmatriculare -, in exercitarea atribuțiilor de serviciu, deplasându-se pe - - din T, din direcția, spre localitatea Nouă, pe a II-a de circulație, pe un sector de drum prevăzut cu două benzi de mers pe sens, sensurile fiind despărțite intre ele de o linie dubla continua. În dreptul imobilului cu numărul 25, la sediul societății angajatoare, inculpatul a virat la stânga - deși în acel loc manevra era interzisă, întrucât sensurile de mers erau despărțite, la acel moment de linie dublă continuă - pentru a intra în curtea societății. După efectuarea parțială a manevrei de virare la stânga, autoutilitara a fost percutată în partea a cabinei - portiera și de protecție față -de motoscuterul inscripționat cu însemnele poliției, cu număr de înmatriculare - condus de partea vătămată, care ca urmare a impactului s-a dezechilibrat și a căzut la o distanță de 11,5 de locul producerii impactului.
Prin rechizitoriul s-a reținut împrejurarea că inculpatul a încălcat prin conduita sa dispozițiile art.160 al. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care statuează următoarele: "Conducătorul de vehicul care intenționează să pornească de pe loc sau să se oprească să întoarcă, să iasă dintr-un rând de vehicule staționate sau să intre intr-un asemenea rând, să vireze spre dreapta sau spre stânga pentru schimbarea benzii ori direcției de deplasare sau să meargă înapoi este obligat să efectueze aceste manevre numai după ce a semnalizat si s-a asigurat ca o poate face fără sa pună in pericol participanții la trafic care îl urmează, îl precedă ori cu care urmează să se întâlnească, ținând seama de poziția, direcția și viteza acestora".
Însă, din declarațiile martorilor, G și coroborate cu cele ale inculpatului reiese faptul că anterior efectuării virajului la stânga, inculpatul a semnalizat această intenție.
Astfel, îndeclarația sa olografă, dată la 19.07.2006 imediat după accident, inculpatularată că:" circulând pe a doua și asigurându-mă din spate și din față că nu circulă nici un autovehicul din față cu semnalizarea pusă spre stânga să virez la punctul de lucru. În timp ce viram spre stânga să intru la imobilul cu nr. 25, - -, am sesizat că din partea, l-am sesizat pe un motoscuter acroșându-mi portiera și din față a mașinii, chiar aproape să intru la punctul de lucru. Nu am auzit nici un semnal acustic din spatele mașinii și nici lămpi luminoase."
Martorul ocular - coleg de serviciu cu inculpatul, ce a surprins accidentul rutier din poarta imobilului cu nr. 25 - confirmă împrejurarea că inculpatul a semnalizat înainte de a efectua virajul spre stânga și declară: " a încetinit, a semnalizat că virează spre stânga și, pentru că din sens opus nu venea nimic s-a angajat în virare la stânga pentru a aduce microbuzul la poarta imobilului cu nr. 25 am văzut pe șoferul microbuzului,după ce s-a angajat în virarea spre stânga și a făcut circa 2 metri de la direcția de deplasare inițială spre localitatea, probabil că l-a observat pe motociclistul polițist, deoarece a făcut o manevră de eschivare spre dreapta. polițist, după părerea mea avea o viteză destul de mare, astfel că odată angajat în manevra de depășire a microbuzului pe partea, în timp ce acesta făcea manevra de virare spre stânga cu încălcarea liniei continue, nu a mai putut evita impactul cu microbuzul."
Totodată, s-a reținut că martorul ocular-coleg de serviciu cu inculpatul, împreună cu care se afla în momentul accidentului, în cabina autoutilitarei - precizează: "circulam pe de pe lângă axul drumului, iar în dreptul imobilului cu nr. 25, conducătorul auto a semnalizat stânga, a tăiat linia continuă, intenționând să intre la imobilul cu nr. 25. Imediat cum partea din față a microbuzului a intrat pe sensul celălalt de mers, din partea ușa microbuzului a fost lovită de un motoscuter cu însemnele poliției, iar după lovire motoscuterul a ricoșat pe iarbă.
Martorul ocular - coleg de serviciu cu inculpatul, ce a surprins accidentul rutier din poarta imobilului cu nr. 25 - relatează: " Mașina rula pe a doua, lângă axul drumului, delimitat de celălalt sens de mers prin linie continuă. Am observat cum microbuzul a semnalizat intenția de virare spre stânga și a parcurs circa 3 metri,moment din care, din spatele microbuzului a apărut un motoscuter de poliție, care s-a angajat în depășirea microbuzului pe partea, în timp ce microbuzul făcea manevra de virare".
S-a reținut că schița de orientare a locului producerii accidentului rutier - fila 8 dosar - precum și procesul-verbal de cercetare la fața locului confirmă - prin informațiile pe care le oferă cu privire la poziția autovehiculelor implicate în accident și urmele de frânare - susținerile inculpatului și ale martorilor oculari.
Partea vătămată este singura persoană care descrie o altă modalitate în care s-a efectuat virajul la stânga de către inculpat, respectiv: " Am ajuns în spatele unui camion care circula pe aceeași bandă cu noi. În acel moment, șoferul camionului a efectuat o manevră spre dreapta, lăsându-mi impresia că m-a observat și că va trece pe Observând această manevră, mi-am continuat drumul tot pe a -II-a, în apropiere de linia continuă, dar fără aod epăși, iar în momentul în care am ajuns în partea a camionetei ( fiind angajat în manevra de depășire) am observat că camioneta virează brusc la stânga, acroșându-mă pe partea dreaptă a mea"
Această modalitate nu a putut fi reținută, deoarece nu este coroborată cu nici un alt mijloc de probă, fiind contrazisă de probatoriul mai sus expus; martorul ocular a indicat împrejurarea că " nu am putut observa dacă a semnalizat sau nu, ci doar faptul că acesta a virat brusc spre stânga".
Raportat la aceste mijloace de probă, instanța de fond a reținut faptul că inculpatul, anterior efectuării virajului la stânga, a semnalizat această intenție.
S-a apreciat că norma rutieră încălcată, însă de către inculpat este prev. de art 77 alin. 2 Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, care statuează următoarele: " longitudinal format dintr-o linie continuă simplă sau dublă interzice încălcarea acestuia.".
Din acest motiv, s-a considerat că se impune analiza faptului dacă acțiunea inculpatului - de a efectua virajul, după semnalizare spre stânga, încălcând linia continuă - se află în legătură de cauzalitate cu urmarea accidentului rutier, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate.
Prima instanță a reținut că din procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă că în zona producerii accidentului, circulația se desfășoară pe ambele sensuri de mers cu câte două benzi de mers pe sens, sensurile fiind despărțite prin marcaj dublu continuu; pe ambele sensuri, unu este din beton acoperit cu, iar a doua este din înveliș asfaltic.
Din depozițiile inculpatului și ale martorilor, G și, prima instanță a reținut că anterior producerii evenimentului rutier partea vătămată nu avea în funcțiune semnalele luminoase și acustice de prioritate.
În schimb, partea vătămată și colegul său afirmă că ambii circulau cu semnalele luminoase și acustice de prioritate în funcțiune,iar martorul declară în fața instanței că motoscuterul poliției nu avea decât semnalele luminoase în funcțiune.
Partea vătămată a precizat ca se afla in patrulare pe raza Secției 2 Politie, împreună cu colegul său și că a observat pe - - un autoturism marca 1304, de culoare roșie, care era condus de către un cunoscut pentru comiterea mai multor infracțiuni de furt, moment în care a hotărât să treacă la urmărirea acestuia.
S-a reținut că din acest motiv, atât partea vătămată, cât și colegul său susțin că au pus în funcțiune semnalele luminoase și acustice ale motoscuterului și au început urmărirea.
Partea vătămată - în data de 19.07.2006 orele 18.30 - era în timpul programului de muncă, patrulând pe - -, fără a fi, însă, în misiune,fapt comunicat de către Secția 2 Poliție prin adresa nr. -/16.08.2006 ( fila 26 dosar ).
De asemenea, s-a reținut că partea vătămată a declarat în faza de cercetare judecătorească: "La intersecția străzii cu - - am ajuns în spatele unui autotren și am fost nevoiți să rulăm mai bine de 100 în urma lui întrucât, în ciuda semnalelor acustice și luminoase, contrar regulamentul de circulație pe drumurile publice, conducătorul autotrenului nu mi-a acordat prioritate. Colegul meu a trecut pe prima bandă de mers și a reușit să înainteze".
Martorul s-a deplasat în fața părții vătămate cu motoscuterul, după care, conform declarației sale:" La un moment dat am ajuns să ne deplasăm în spatele autoturismului condus de către inculpat, care nu ne-a acordat prioritate, ignorând semnalele acustice și luminoase . eu am trecut de pe a doua bandă de mers pe prima bandă de mers și practic am depășit autoutilitara pe partea dreaptă,continuându-mi astfel drumul, astfel că nu pot furniza amănunte în legătură cu modul concret de producere al accidentului ".
S-a constatat astfel că, prima bandă de circulație - pe care a trecut colegul părții vătămate, era liberă, astfel că partea vătămată ar fi putut să urmeze același traseu și să depășească autoutilitara inculpatului pe partea dreaptă. Or, în condițiile în care prima bandă de circulație în sensul de deplasare al părților era liberă, iar sensurile de mers erau despărțite prin marcaj longitudinal continuu, părții vătămate nu i-ar fi fost permisă depășirea pe partea, chiar dacă ar fi fost în misiune.
Instanța de fond a reținut astfel că singura persoană care ar fi putut să evite producerea accidentului rutier a fost partea vătămată, dacă ar fi trecut pe prima bandă de mers, ce era liberă, conform declarațiilor mai sus enunțate. Apărarea părții vătămate este necoroborată cu celelalte mijloace de probă, astfel că ea nu va putea fi reținută de către instanță ca fiind plauzibilă.
Pentru motivele mai sus arătate, prima instanță a constatat că între acțiunea inculpatului - de a efectua virajul, după semnalizare, spre stânga, încălcând linia continuă - nu există legătură de cauzalitate cu urmarea accidentului rutier, respectiv vătămarea corporală a părții vătămate.
Întrucât în cauza dedusă judecății s-a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, pentru lipsa laturii obiective, în baza art. 11 alin. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.P.P. instanța de fond a achitat pe inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă, prev. de art. 184 alin. 2, 4.
Cod PenalPentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală a unei persoane trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile privind existența faptei ilicite, a prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a formei de vinovăție: culpă sau intenție.
Raportat la soluționarea acțiunii penale și la argumentele deja expuse, în sensul că partea vătămată se face singura răspunzătoare de producerea urmărilor rezultate din accidentul rutier, în baza art. 346.C.P.P. prima instanță a respins, ca fiind neîntemeiate, acțiunile civile exercitată de către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T și de către partea civilă - împotriva inculpatului, a părții responsabile civilmente SC CO SRL și a asigurătorului SC SA - Sucursala
Împotriva sentinței menționate au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, criticând soluția ca netemeinică, motivat de achitarea inculpatului, apreciată ca fiind netemeinică în raport cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
Împotriva aceleași sentințe a declarat apel și partea civilă, în ceea ce privește latura civilă a cauzei criticând soluția ca netemeinică, motivat de faptul că nu i-au fost acordate despăgubirile civile cu care aceasta s-a constituit în cauză și le-a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar și nici daunele morale pentru perioada în care a suportat îngrijiri medicale.
Prin decizia penală nr. 46/A din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara și partea civilă, împotriva sentinței penale nr. 1590/24.06.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
A fost desființată sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art. 184 al. 2 și 4.pen. a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.07.1958 în de, jud. A, domiciliat în T,-,. 3, jud. T, la o pedeapsă de 6(șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă privind partea vătămată.
Au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a-II- și lit. b pen. în limitele art. 71.pen.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
În baza art. 82.Cod Penal s-a stabilit termen de încercare cu durata de 2 ani și 6 luni.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83.pen.
În baza art. 71 al. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a pedepsei închisorii s-a dispus și suspendarea executării pedepselor accesorii.
S-a stabilit culpa inculpatului și a părții vătămate la 50%.
În baza art. 14.C.P.P. 346.C.P.P. și art. 998 civil a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CO SRL T și alături de asigurătorul SC SA - Sucursala T în limitele contractuale, la plata către partea civilă, a sumei de 2.961,7650 lei reprezentând 50% din sumele constatate ca dovedite, precum și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 191 al. 1.C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, în fond.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate precum și în limitele art. 371.C.P.P. instanța de apel a reținut aceeași stare de fapt, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare al instanței și astfel cum a fost reținută și de prima instanță, în sensul că în data de 19.07.2006 în jurul orelor 18,30 inculpatul în timp ce se deplasa cu autoutilitara marca cu nr. de înmatriculare TM - 08-, proprietatea părții civilmente responsabile SC Co SRL Tae fectuat un viraj spre stânga peste liniile duble continue ce demarcau sensurile de mers, a fost lovit în ușa față stânga de motoscuterul Poliției condus de partea civilă, care a necesitat pentru îngrijire medicală un număr total de 90 zile.
În ceea ce privește însă interpretarea probelor administrate, instanța de apel având în vedere în principal raportul de expertiză tehnico-auto judiciară efectuat de expert, care în concluziile prezentate( fila 55 dosar P) a reținut în sarcina inculpatului efectuarea unei manevre de viraj la stânga într-un loc nepermis peste marcajul longitudinal continuu dublu, fără o suficientă asigurare, motiv pentru care nu a sesizat semnalele luminoase de culoare albastră ale motoscuterului, iar în sarcina părții vătămate efectuarea unei depășiri fără respectarea prevederilor legale, pe partea a autoutilitarei angajate în efectuarea unui viraj la stânga și cu semnalizarea în funcțiune, chiar și în condițiile în care partea vătămată în mod nelegal a pus în funcțiune semnalele luminoase și acustice pentru a i se acorda prioritate, deși deplasarea nu era efectuată în interesul serviciului, partea vătămată nefiind în misiune în acel moment.
S-a considerat ca evident faptul că expertul pe baza probelor accesate a stabilit corect raportul de cauzalitate a accidentului de circulație în raport cu acțiunea fiecăruia dintre cei doi participanți, inculpat și parte vătămată.
În consecință, instanța de apel a apreciat că ambii participanți se fac vinovați de producerea accidentului în proporție de 50% fiecare, acest aspect urmând a avea relevanță în ceea ce privește latura civilă a cauzei.
În ședința publică din 13.02.2009, instanța de apel a consemnat declarația inculpatului intimat ( fila 45 dosar), care și-a menținut declarațiile date în cursul urmării penale și a cercetării judecătorești în primă instanță.
Pentru considerentele reținute, tribunalul a admis apelurile declarate în cauză în baza art. 379 pct. 2 lit. a C.P.P. și având în vedere criteriile prev. de ar.t 72.pen. instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4.pen.
Tribunalul a dispus aplicarea art. 81.pen. privind suspendarea condiționată a suspendării pedepsei aplicate inculpatului, stabilirea unui termen de încercare cu durata de 2 ani și luni prev. de art. 82.pen. urmând a atrage atenția inculpatului asupra prev. art. 83.pen.
Instanța de apel a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a Teza a-II-a pen, și litera b pen. în limitele art. 71.pen. ca pedepse accesorii pe care le-a suspendat în baza art. 71 al. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
Aplicarea modalității de executare a pedepsei închisorii prin suspendarea condiționată a acesteia este motivată de conduita inculpatului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia și gradul redus de pericol social al infracțiunii săvârșite, acestea determinând instanța să aprecieze că scopul educativ și sancționator a pedepsei penale se poate realiza față de inculpat și fără privarea de libertate a acestuia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei în raport cu gradul culpei stabilită de instanța de apel și cu probele administrate în susținerea laturii civile a cauzei de către partea vătămată constituită parte civilă, în ceea ce privește despăgubirile civile solicitate de acesta, în raport cu chitanțele, bonurile fiscale și declarațiile testimoniale, s-a constatat că acestea se ridică la un total de 2961, 7650 lei, în ceea ce privește cheltuielile medicale în valoare de 1975 lei și cheltuieli cu alimentația pe durata spitalizării și a îngrijirilor medicale în cuantum de 986,765 lei, instanța eliminând prin calculul rezultat cheltuieli solicitate pentru bere, reviste, țigări, vase bucătărie, vin, detergenți, etc.
De asemenea, nu au fost acordate cu titlu de despăgubiri nici suma de 4950 lei solicitată de partea civilă cu titlu de prime neîncasate pe durata îngrijirilor medicale, considerând că acestea au în mod evident un caracter aleatoriu și nu obligatoriu.
În ceea ce privește daunele morale, instanța de apel a apreciat că în raport cu suma solicitată de partea civilă în cuantum de 100.000 lei, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale, suma rezonabilă poate fi considerată la 40.000 lei, această sumă în raport cu proporția culpei de 50% stabilită de instanță, va fi acordată pentru 20.000 lei părții civile.
S-a dispus ca sumele pe care inculpatul este obligat prin prezenta hotărâre să le plătească părții civile vor fi achitate în solidar cu partea civilmente responsabilă SC Co SRL T și alături de asigurătorul SC SA Sucursala în limitele contractuale RCA.
Împotriva deciziei penale nr. 46/A/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.12.2008 au declarat recurs în termenul legal partea civilă (la data de 23.02.2009), partea responsabilă civilmente CO (la data de 23.02.2009) și inculpatul (la data de 17.02.2009), înregistrate pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA - Secția Penală sub nr- din 04.03.2009.
În motivarea recursului, partea civilă a solicitat casarea ambelor hotărâri atacate în baza art. 38515pct. 2 lit. c alin. 3 și lit. d C.P.P. iar în urma rejudecării să se rețină culpa exclusivă a inculpatului intimat la săvârșirea infracțiunii și să se admită în totalitate pretențiile părții civile și obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente CO și la plata sumei totale de 139.950 lei arătând că: starea de conflict rutier a fost generată de către inculpat, care a schimbat direcția de mers fără a se asigura și fără a semnaliza, efectuând manevra de virare la stânga trecând peste linia continuă ce desparte cele două sensuri ale Bd. - - din T; partea civilă nu a constituit un factor de determinare sau favorizare a producerii accidentului, aspect confirmat de singurul martor ocular,; inculpatul putea să observe și să audă cu minim de diligență semnalele luminoase și acustice ale motoscuterelor ce veneau în spatele său; nu a avut posibilitatea să prevadă că inculpatul va vira stânga peste linia continuă; între acțiunea inculpatului și accidentul rutier există raport de cauzalitate; din depozițiile martorilor și rezultă temeinicia pretențiilor sale, a cheltuielilor efectuate pe perioada convalescenței, a tratamentului medicamentos urmat și a cheltuielilor pe care le-a efectuat. În drept, au fost invocate disp. art. 361-385.C.P.P. și celelalte texte legale menționate (filele 6-8).
În motivarea recursului său, inculpatul a depus prin serviciul Registratură la data de 08.04.2009 un memoriu, prin care a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței, arătând că: soluția dată în apel este rezultatul unei grave erori de fapt prin care s-a ajuns la condamnarea sa; anterior producerii accidentului, partea civilă nu avea în funcțiune la motoscuter semnalele luminoase și acustice de prioritate; partea vătămată și colegul său au declarat în mod neadevărat că se aflau în misiune; intenția sa de a face virajul la stânga nu intră în lanțul cauzal și nu a fost determinant pentru producerea accidentului; instanța de apel apreciază că expertul stabilește culpa lui prin trimiterea la raportul de expertiză efectuat de expert; instanța de apel nu s-a aplecat asupra tuturor probelor; partea vătămată a manifestat nesinceritate și pe latura civilă, depunând facturi pentru produse ca bere, țigări, vase de bucătărie, vin, detergenți etc.; partea vătămată a cerut și contravaloarea chiriei și a unui medicament foarte scump (heparină), deși la dosar nu s-a depus nici o rețetă sau scrisoare medicală din care să rezulte că a avut nevoie de acel medicament iar statutul polițistului prevede că acești funcționari beneficiază de compensarea chiriei, nu plătesc asigurări medicale în schimb primesc medicamente gratuite. În drept, au fost invocate disp. art. 3859pct. 18.C.P.P. (filele 21-24).
Recursul părții responsabile civilmente nu a fost motivat în scris.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile declarate de partea civilă, de partea responsabilă civilmente CO și de inculpatul sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.
Astfel, din probele administrate reiese, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul și partea civilă au avut o culpă comună în producerea accidentului rutier. Inculpatul a virat la stânga peste marcajul cu linie continuă care desparte sensurile de mers, încălcând disp. art. 52 din nr.OUG 195/2002 (în numerotarea de la data săvârșirii faptei), art. 102 alin. 2 și art. 135 alin. 1 din nr.HG 85/2003 (în vigoare la data accidentului). Partea civilă a efectuat o manevră de depășire prin stânga pe contrasens, încălcând disp. art. 46 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, art. 149 alin. 1 și art. 150 lit. a) și c) din nr.HG 85/2003.
Instanța de recurs nu poate primi susținerea părții civile potrivit căreia el nu a constituit un factor de determinare sau favorizare a producerii accidentului și nu a avut posibilitatea să prevadă că inculpatul va vira stânga peste linia continuă. Se observă că parte civilă putea evita producerea accidentului dacă ar fi manifestat o diligență obișnuită, efectuând prin dreapta manevra de depășire a autovehiculului condus de inculpat, așa cum a procedat colegul său care rula în fața lui.
Curtea va înlătura și susținerea părții civile conform căreia inculpatul putea să observe și să audă cu minim de diligență semnalele luminoase și acustice ale motoscuterelor ce veneau în spatele său. Din probele dosarului nu rezultă că partea civilă și colegul său ar fi urmărit în trafic vreun suspect; dimpotrivă, din adresa nr. -/16.08.2006 a Poliției Municipiului T - Secția 2 Poliție reiese că la data accidentului partea civilă nu a fost trimis la eveniment (fila 26 dosar de urmărire penală).
Instanța de recurs nu își poate însuși critica inculpatului conform căreia instanța de apel a apreciat, prin trimiterea la raportul de expertiză efectuat de expert, că expertul stabilește culpa lui. Instanța de apel și-a însușit concluziile expertului și astfel a considerat în mod corect că vinovăția în producerea accidentului aparține ambilor conducători auto în proporție de 50 % fiecare.
Referitor la raportul de cauzalitate, instanța de apel a stabilit în mod just existența acestuia între acțiunile inculpatului și părții civile pe de o parte și rezultat (accidentul rutier, de pe urma căruia a rezultat vătămarea corporală a părții civile) pe de altă parte. În mod evident accidentul rutier și, în consecință, vătămarea părții civile nu s-ar fi produs fără acțiunea inculpatului de a vira la stânga peste marcajul cu linia continuă ce desparte sensurile de mers, conjugată cu acțiunea părții civile de a depăși prin stânga pe contrasens autovehiculul condus de inculpat.
Așadar, instanța de apel a apreciat în mod corect că fapta a fost comisă de către inculpat cu vinovăție și că prezintă pericolul social al unei infracțiuni, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii reținute în actul de sesizare a instanței.
În privința sancțiunii, instanța de recurs remarcă faptul că instanța de apel a aplicat o pedeapsă de 6 luni închisoare, în cuantumul minim prevăzut de lege (de la 6 luni la 3 ani - art. 184 alin. 2 și 4.pen.), în condițiile în care pe de o parte inculpatul a avut un comportament procesual corespunzător (a recunoscut săvârșirea faptei atât în faza de urmărire penală, cât și în faza judecății), are loc de muncă, nu are antecedente penale.
Referitor la individualizarea executării pedepsei închisorii, se constată că în mod corect s-a dispus suspendarea condiționată a executării, văzându-se lipsa antecedentelor penale și aprecierea că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Curtea observă că prima instanță a individualizat în mod corect și pedepsele accesorii, interzicând inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) pen. pe durata pedepsei închisorii și suspendând apoi executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii, deoarece prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul devine nedemn să fie ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice ori să ocupe o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Privitor la recursul părții responsabile civilmente, instanța de recurs remarcă faptul că în mod just inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător. Între inculpat și partea responsabilă civilmente există un raport de prepușenie, ce intră sub incidența art. 1000 alin. 3.civ. potrivit cărora comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat. Între partea responsabilă civilmente și asigurătorul de răspundere civilă s-a încheiat un contract de asigurare, astfel încât răspunderea asigurătorului se angajează în limitele legale prevăzute de Legea nr. 136/1995 și în limitele contractuale.
În privința laturii civile, Curtea observă că nivelul sumelor acordate cu titlu de despăgubiri nu poate fi modificat în condițiile în care va fi menținută soluția dată acțiunii penale, cererea de modificare a cuantumului despăgubirilor neîncadrându-se în motivele de recurs expres și limitativ arătate în art. 3859alin. 1.pr.pen.
Curtea constată că în cauză nu sunt incidente alte motive de recurs ce pot fi luate în considerare din oficiu potrivit art. 3859alin. 3.pr.pen.
Pentru considerentele de mai sus, în baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate de partea civilă, de partea responsabilă civilmente CO și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46/A/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.12.2008.
Față de această soluție, se constată că este neîntemeiată solicitarea apărătorului părții responsabile civilmente privind plata cheltuielilor sale judiciare.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. fiecare din cei trei recurenți va fi obligat la plata a câte 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b pr. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de partea civilă, de partea responsabilă civilmente CO și de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 46/A/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 11.12.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă pe fiecare din cei trei recurenți la plata a câte 100 lei cheltuielile judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red /27.04.2009
Dact 2.ex./28.04.2009
Prima inst. - Judecătoria Timișoara - jud.
Inst. Apel - Tribunalul Timiș - jud.
- jud.
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Florin Popescu, Anca
