Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 424/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 424
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal având ca obiect "ucidere din culpă" (art. 178 Cod penal) formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 66/A din 01.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui,
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul promovat nu a fost motivat, la termenul de judecată anterior cauza fiind amânată la cererea inculpatului recurent pentru a-și angaja apărător, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru inculpatul recurent și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile în cauză, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că întrucât acesta nu s-a prezentat în instanță, nu cunoaște care sunt motivele pentru care este nemulțumit de hotărârea recurată, însă presupune că recursul vizează redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată, deoarece alte motive de reformare a hotărârii instanței de apel nu există. Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și redozarea pedepsei ce i-a fost aplicată acestuia. Deși instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă mai mare, în apel pedeapsa a fost redusă la 1 an închisoare cu suspendare, astfel încât urmează a se aprecia recursul acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată, deși a fost coborâtă sub minim. Solicită respingerea recursului declarat în cauză de inculpat.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. 151 din 3.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Murgenis -a dispus condamnarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15 decembrie 1974 în municipiul Bârlad, județul V, cu domiciliul în localitatea, județul V, studii 12 clase, fără ocupație, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, b și c și art. 76 lit. d Cod penal.
În temeiul art.71 al.2 Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II si art.64 lit. Cod penal, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Potrivit disp. art. 82 Cod penal s-a fixat termen de încercare 3 (trei) ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Instanța a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 21.07.2006, în jurul orelor 17,30, inculpatul -, s-a deplasat cu autoturismul proprietatea mamei sale, marca cu nr. VS-O3-, la locuința cumnatului său, pentru al lua pe fiul său acasă.
La ieșirea din locuința cumnatului său, fiind rugat de acesta să îl ia până la magazin, inculpatul i-a spus cumnatului său să meargă și să dea la o parte sârma care interzicea accesul în acea zonă.
În timp ce numitul mergea să dea la o parte acea sârmă, inculpatul s-a urcat în autoturismul marca, a pornit mașina, după care fără să se asigure a început să ruleze cu spatele spre direcția în care plecase cumnatul său.
După ce a parcurs aproximativ 10- 20 metri, inculpatul l-a acroșat pe, cu partea dreaptă-spate a autoturismului, moment în care acesta a căzut pe carosabil și a suferit un traumatism cranio-cerebral, în urma căruia a decedat.
Inculpatul nerealizând ce s-a întâmplat, a încercat să ruleze mai departe, prinzând, astfel, victima sub mașină. Acesta a oprit autoturismul după ce a auzit o persoană care-i striga disperat să oprească.
Cele ce preced rezultă din actele și lucrările dosarului, respectiv proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor, schiță și planșă foto, raportul de expertiză medico-legală coroborate cu declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptei de către inculpat.
A apreciat instanța că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "ucidere din culpă" prev. de art. 178 alin 2 Cod penal.
Prezent și interogat în instanță, inculpatul a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Considerând că, în cauză, a fost înlăturată prezumția de nevinovăție de care a beneficiat inculpatul, instanța l-a condamnat pe inculpat, în temeiul textului de lege mai sus arătat la o pedeapsă individualizată potrivit art.52 și art. 72 Cod penal.
Modul concret și circumstanțele în care au fost săvârșită fapta, precum și sinceritatea inculpatului care a arătat că regretă fapta săvârșită sunt elemente pe care instanța le-a apreciat ca circumstanțe atenuante, potrivit art.74 al. 1 lit."a","b" și "c" Cod penal.
În cauză instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.76 lit. "d" Cod penal.
În temeiul art. 71 al. 2 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit."a","b"și "c" Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, până la terminarea executării pedepsei.
Instanța a considerat că inculpatul - poate fi reeducat și fără executarea pedepsei cu privare de libertate.
În temeiul art. 81 Cod penal, art. 82 Cod penal și art. 83 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultantă aplicată inculpatului -, a stabilit termen de încercare pentru acesta și a atras atenția asupra dispozițiilor referitoare la revocarea beneficiului libertății condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în timpul termenului de încercare.
În temeiul art. 71 al. 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a fost suspendată executarea pedepsei accesorii.
Ca o consecință a condamnării, în temeiul art.191 Cod procedură penală, instanța obligat pe inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare avansate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului (11 dosar apel), apreciat că în cursul urmăririi penale s-au constatat multe neregularități, acte de urmărire efectuate incomplete, fără să îndeplinească cerințele Codului d e procedură penală, creând o stare de dubiu care ar trebui să profite inculpatului. În cuprinsul motivelor de apel s-a formulat în același timp și o solicitare de refacere a unor probe administrate în cursul urmăririi penale sau al judecății.
În primul rând s-a susținut că în procesul-verbal încheiat cu ocazia cercetării la fața locului, sunt consemnate date contradictorii, neclare, care împiedică lămurirea împrejurărilor accidentului, nu s-au respectat dispozițiile art. 91,131 Cod procedură penală, nu s-a indicat distanța față de repere certe care să prezinte stabilitate, topografia locului faptei, nu este întocmită schița locului faptei, nu sunt audiați martorii asistenți la întocmirea procesului-verbal.
S-a solicitat ca o concluzie la acest motiv de apel, audierea martorilor asistenți, pentru a indica dacă au fost și martori oculari, impunându-se reaudierea, să se ceară lucrătorilor de poliție întocmirea schiței locului faptei și să se constate că experimentul judiciar efectuat în cauză, în lipsa unui proces-verbal nu poate constitui mijloc de probă.
Un alt motiv de apel a vizat faptul că în opinia inculpatului, nu s-a încălcat nici una dintre prevederile ce reglementează legislația rutieră, nici în ceea ce privește mersul cu spatele, întrucât el a pornit de la o distanța de 25 de intersecție și nici referitor la purtarea centurii de siguranță în timpul manevrei de mers înapoi, solicitându-se efectuarea unei expertize tehnice criminalistice auto pentru lămurirea modului în care s-a produs evenimentul și posibilitățile de evitare a acestuia.
La termenul la care au avut loc dezbaterile în cauză, inculpatul, prin apărător, a susținut cererea de administrare a unor probatorii, care a fost respinsă pentru motivele expuse în încheierea de dezbateri.
În susținerea orală a apelului, în afară de motivele expuse în scris, inculpatul, prin apărător, a arătat că solicită achitarea întrucât nu s-a răsturnat prezumția de nevinovăție, nu s-a dovedit vinovăția apelantului în condițiile în care, după cum arată și martorii și se precizează în raportul de necropsie, victima se afla într-o stare avansată de ebrietate. A mai susținut inculpatul că nu a încălcat nici una dintre prevederile nr.OUG 195/2002 sau ale regulamentului emis în aplicarea acestei ordonanțe, deoarece a efectuat manevra de mers înapoi pe o distanță mai mică de 50 și s-a asigurat în prealabil, trimițând chiar victima în acest scop. De asemenea, inculpatul arată că drumul denivelat a determinat probabil căderea victimei, aflată în stare de ebrietate astfel încât este posibil ca inculpatul să nu fi avut posibilitatea reală să îl vadă pe vătămat, care să se afle într-o adâncitură a drumului efectuată de un tractor.
Pentru aceste motive, a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d întrucât lipsește vinovăția ca element constitutiv al infracțiunii, tocmai pentru lipsa posibilității ca inculpatul să îl observe pe vătămat, existând dubii care nu pot decât să profite inculpatului.
Examinând actele și lucrările dosarului atât prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, potrivit art. 371 al. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
În mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în comiterea, la data de 21 iulie 2006 unei infracțiuni de ucidere din culpă împotriva părții vătămate, faptă constând în lovirea victimei cu partea din spate a autoturismului,în timpul unei manevre de mers înapoi, la care nu s-a asigurat corespunzător, ceea ce a cauzat decesul victimei.
Criticile aduse modalității de instrumentare a acuzei în cursul urmăririi penale sunt nefondate iar eventualele deficiențe în întocmirea actelor procedurale de către organele de cercetare penală nu pot fi remediate în etapa procesuală a judecății în apel.
Astfel, din interpretarea literală a dispozițiilor art. 131 Cod procedură penală, rezultă că nu este obligatorie întocmirea schiței locului faptei, organul judiciar având facultatea de a întocmi schițe, desene sau fotografii ori alte asemenea lucrări, în cauză fiind realizate fotografii judiciare.
Declarațiile martorilor oculari sunt apreciate ca fiind contradictorii dar trebuie avut în vedere faptul că cei doi martori oculari, și au dat fiecare câte patru declarații în cauză ( 29, 35, 61, 30, 38, 62 urm. pen. 40, 41 fond), fiind explicabilă existența unor ușoare diferențe în declarațiile succesive al martorilor, față de timpul scurs de la data producerii accidentului până la momentele în care au fost audiați.
Probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare efectuate, experimentul judiciar, care se coroborează parțial cu declarațiile inculpatului, reflectă cu prisosință săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului. Inculpatul recunoaște în principiu săvârșirea faptei dar precizează că nu a văzut victima cu toate că s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi. Acest aspect din declarația inculpatului este contrazis însă de depozițiile martorilor oculari, care arată că atunci când a efectuat manevra de mers înapoi, mașina condusă de inculpat a lovit victima și apoi a călcat-o. de producere a accidentului descris de martori este confirmat și de concluziile raportului de expertiză medico-legală și de suplimentul la acest raport (25,54 urm.pen.), ambele lucrări medico-legale confirmând ipoteza unei căderi ca urmare a unei heteropropulsii, având în vedere și leziunile prezente pe corpul victimei pe coapse, postero-lateral sau la genunchi, leziuni ce pot fi calificate ca leziuni de impact.
Nu este susținută de probe apărarea inculpatului în sensul că victima a căzut într-o adâncitură a drumului cauzată de un tractor și nu a putut fi văzut de inculpat. Fotografiile judiciare efectuate la fața locului (13,14 urmărire penală) exclud această ipoteză, nefiind evidențiate asemenea adâncituri ale drumului în fotografii.
În raport de modul de derulare a faptelor reflectat de ansamblul probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, s-a reținut că vinovăția inculpatului constă tocmai în neasigurarea corespunzătoare la efectuarea manevrei de mers înapoi, ceea ce a determinat lovirea victimei, dezechilibrarea acesteia și decesul cauzat de leziunile suferite.
Inculpatul a încălcat dispozițiile art. 35 și 54 din nr.OUG195/2002, potrivit cărora " la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private" iar "Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic."
Nu se poate susține în raport de modul în care inculpatul a procedat și de dispozițiile legale citate că inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului, în măsura în care tocmai conduita sa imprudentă a condus la producerea evenimentului rutier soldat cu decesul victimei.
Pe de altă parte, culpa conducătorului auto este exclusivă, starea de ebrietate a victimei fiind doar un factor favorizator în ceea ce privește consecințele traumatismelor în condițiile preexistenței stării de ebrietate a victimei și a posibilității ca acesta să se dezechilibreze mai ușor, nefiind justificată reținerea unei culpe concurente a victimei în producerea accidentului.
Prin urmare, față de argumentele expuse, s-a reținut că sunt nefondate motivele de apel prin care se s-a solicitat achitarea inculpatului întrucât sunt întrunite în mod cumulativ elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății atât sub aspect obiectiv cât și subiectiv.
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 52,72, pen. - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptelor și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului
La stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare,fără privarea de libertate, potrivit art. 81.pen. s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv conduita sa procesuală corectă, fiind reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a,b, c pen..
De altfel, cuantumul pedepsei este echilibrat, coborât sub minimul special prevăzut de normele incriminatoare, ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, pedeapsa rezultantă fiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art.52 al.1 teza ultimă pen.: "prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Examinând din oficiu sentința, tribunalul a constatat că în mod eronat instanța de fond nu s-a pronunțat din oficiu asupra acțiunii civile în ceea ce privește despăgubirea fiicei minore a victimei, luând act de manifestarea de voință a numitei, soția victimei, în sensul că nu are pretenții civile de la inculpat, cu toate că victima avea și un copil minor, născută la 27.02.1994 care a fost citată doar în apel.
Atitudinea procesuală a soției defunctului este determinată, cel mai probabil de relația de afinitate existentă între inculpat și victimă, care a fost cumnatul său și de faptul că minora se află în prezent în îngrijirea mătușii sale, sora defunctului, care interpelată a declarat că are grijă de minoră împreună cu inculpatul, mama minorei fiind plecată în străinătate.
Oricum, tribunalul fiind investit cu soluționarea unui apel declarat de inculpat, nu s-a putut pronunța din oficiu asupra acțiunii civile, în condițiile art. 17 Cod procedură penală, deoarece o asemenea soluție ar contraveni dispozițiilor art. 372 Cod procedură penală, ce consacră principiul neagravării situației în propria cale de atac (reformatio in pejus).
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 66/A din 1.04.2009 în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct.1 lit. b Cod procedură penală a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 151/2008 a Judecătoriei Murgeni, care a fost menținută.
Potrivit dispozițiilor art. 192 al.2 Cod procedură penală, apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate, către stat.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 alin. 1 Cod procedură penală hotărârile au fost recurate de inculpatul pentru motive de netemeinicie, susținând că s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată, în condițiile în care nu s-a dat suficientă eficiență acelor împrejurări reale și personale de natură a atenua răspunderea penală.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând hotărârile recurate în raport de criticile invocate, ce vor fi analizate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 alin. 1 pct. 14 cod procedură penală, precum și din oficiu pentru cazurile enumerate în art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod procedură penală, curtea reține următoarele:
Instanțele de fond și de apel, pe baza probatoriului administrat în cauză, în mod judicios și temeinic motivat au reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport de situația de fapt stabilită.
În contextul împrejurărilor concrete în care s-a comis fapta, în mod corect și în deplină concordanță cu materialul probator administrat au reținut în sarcina inculpatului săvârșirea, la data de 21 iulie 2006 a infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 2 Cod procedură penală, împotriva victimei în condițiile în care, fără a se asigura corespunzător, în timpul unei manevre de mers înapoi a acroșat victima cu partea dreaptă spate a autoturismului, moment în care aceasta a căzut pe carosabil și a suferit un traumatism cranio-cerebral, în urma căruia a decedat.
Fiind antrenată răspunderea penală inculpatului, instanțele de fond și de apel au valorificat toate probele administrate și au dat eficiență corespunzătoare tuturor împrejurărilor care să conducă la realizarea unei juste individualizări a pedepsei.
În considerarea dispozițiilor art. 72 Cod penal - care stabilesc criteriile generale de individualizare a pedepselor, dar și al condițiilor concrete în care s-a comis fapte, al urmărilor produse și al împrejurărilor legate de persoana inculpatului, în mod just s-a apreciat că aplicarea unei pedepse privative de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei înfăptuiește în concret atribuțiile funcționale ale sancțiunii penale ca mijloc de reeducare, de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și de reintegrare în comunitate inculpatului, păstrându-se totodată o proporție între gravitatea acțiunii infracționale și durata în timp necesară procesului educațional de socializare.
Acordând semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis fapta - neasigurarea corespunzătoare la efectuare manevrei de mers înapoi ceea ce a determinat lovirea victimei și dezechilibrarea acesteia - precum și urmărilor produse, respectiv, suprimarea vieții unei persoane, instanțele au evaluat corect gradul de pericol social al faptei.
Însă, semnificativ este și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o inserție socială corespunzătoare, a făcut demersuri pentru înlăturarea consecințelor materiale ale faptei sale, a fost sincer în declarațiile date, a manifestat un regret profund față de urmările tragice ale accidentului, ceea ce denotă o periculozitate redusă a persoanei inculpatului, împrejurări reținute drept circumstanțe atenuante facultative, potrivit dispozițiilor art. 74 Cod penal, cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege în conformitate cu dispozițiile art. 76 Cod penal.
Însă, nu se poate admite ca aceleași circumstanțe atenuante să conducă instanța de recurs spre o aplicare mai largă a efectelor lor în condițiile în care față de judecata desfășurată în fața primei instanțe și a instanței de apel, nu au apărut elemente noi care să conducă la asemenea concluzie.
Cum pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins printr-o reducere a cuantumului pedepsei, ce nu are acoperire în realitate a gradului concret de pericol social al faptei comise.
Astfel nu poate fi primită critica inculpatului cu privire la greșita individualizare pedepsei întrucât prin pedeapsa aplicată - cuantum și modalitate de executare-, s-a dat posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni.
În temeiul considerentelor expuse, urmează ca în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 66/A din 1.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei
onorariu de avocat oficiu, care va fi avansată din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
pentru președinte pentru președinte
aflat în aflat în
semnează semnează
președinte instanței președinte instanței
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.07.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciubotariu, Scripcariu Gabriela
