Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 425/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 425
Ședința publică de la 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Ciubotariu
JUDECĂTOR 3: Scripcariu Gabriela
Grefier - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului formulat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr. 76/A din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru condamnatul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, la termenul de judecată anterior cauza fiind amânată pentru lipsa condamnatului recurent și pentru ca acesta să fie citat la domiciliu, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. pentru condamnatul recurent și reprezentantul Ministerului Public arată că nu au de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile în cauză, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat în cauză de condamnat.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin Sentința penală nr.25/14.01.2009 a Judecătoriei Vaslui, în baza art. 403 alin. 3 raportat la art.394 alin.1 Cod pr. penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul, privind revizuirea sentinței penale nr.1599/14.06.2005 a Judecătoriei Vaslui și modificată prin DP 149/A/6.04.2006 a Tribunalului Vaslui și rămasă definitivă prin DP nr.378/8.05.2007 a CA I, ca inadmisibilă.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de trimitere cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui.
A fost respinsă cererea de suspendare execut. pedepsei.
A fost obligat, conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală revizuentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1599/14.06.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui, în dosarul nr. 8228/2004, modificată prin decizia penală nr.149/A din 6 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 08.05.2007 prin decizia penală nr. 378/08.05.2007 a Curții de APEL IAȘI, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.3 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal și la o pedeapsă de 1 (un) an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal.
S-a înlăturat cumulul aritmetic dintre pedeapsa de 1 (un) an de închisoare, aplicată prin sentința penală nr.874/23 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia penală nr.408/A din 18 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 30.06.2005 ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr.433/30.06.2005 a Curții de APEL IAȘI pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal și pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 407/14 aprilie 1999 pronunțată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă în 26 aprilie 1999, prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 36 alin. 1 Cod penal, art. 33 lit. a) Cod penal și 34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele de: 3 (trei) ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 3 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, 1 (un) an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal, aplicate prin sentința penală nr. 1599/14.06.2005 pronunțată de Judecătoria Vaslui. în dosarul nr.8228/2004, modificată prin decizia penală nr. 149/A din 6 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 08.05.2007 prin decizia penală nr. 378/08.05.2007 a Curții de APEL IAȘI, și de 1 (un) an de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 874/23 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia penală nr. 408/A din 18 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 30.06.2005 ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 433/30.06.2005 a Curții de APEL IAȘI pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a) Cod penal în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani de închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.83 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute alături de această pedeapsă și pe cea de 2 (doi) ani de închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 407/14 aprilie 1999 pronunțată de Judecătoria Bârlad, rămasă definitivă în 26 aprilie 1999, prin neapelare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu privire la care s-a menținut revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei, revocare dispusă prin sentința penală nr. 874/23 iunie 2004 pronunțată de Judecătoria Bârlad, modificată prin decizia penală nr. 408/A din 18 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui, rămasă definitivă în 30.06.2005 ca urmare a respingerii recursului prin decizia penală nr. 433/30.06.2005 a Curții de APEL IAȘI, astfel încât s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani de închisoare.
În fapt, s-a reținut că, în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, în temeiul aceleiași rezoluții infracționale, la datele de 12 februarie 2003 și 3 aprilie 2003, inculpatul, cu prilejul încheierii cu a convențiilor nr.174/12.02.2003 și nr. 221/03.04.2003, prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv a 11 contracte individuale de muncă, a atestat în mod necorespunzător adevărului că Asociația Agricolă, al cărei reprezentant legal era, a angajat un număr de 5 șomeri, în vârstă de peste 45 de ani, precum și 6 șomeri unici întreținători de familie.
S-a reținut și că pe parcursul executării celor două contracte, tot prin folosirea unor mijloace frauduloase, respectiv depunerea lunară la. a unor declarații privind obligațiile de plată către bugetul asigurărilor pentru șomaj, precum și a unor tabele nominale fictive în care erau individualizate în mod nereal orele efectiv lucrate și sumele cuvenite pentru cei 11 salariați, ale căror semnături au fost contrafăcute de inculpat, a indus și menținut în eroare pe reprezentanții, cu prilejul încheierii și executării contractelor sus-menționate, inducere în eroare în lipsa căreia aceștia nu ar fi încheiat și executat contractele în condițiile stipulate, cauzându-se astfel părții vătămate un prejudiciu în cuantum totale de 302.773.680 lei, reprezentând facilitățile acordate potrivit Legii nr.76/2002, sumă virată eșalonat în perioada 19 aprilie 2003 - 20 aprilie 2003 și 28 martie 2003-26 aprilie 2004.
Atât instanța de apel, cât și instanța de recurs au apreciat că prima instanță a procedat la o riguroasă analiză a materialului probator administrat în cauză și în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului.
În termenul prev. de art. 363 Cod procedură penală a declarat apel condamnatul. Printr-un memoriu depus ulterior la dosar a criticat hotărârea sub aspectul legalității în sensul că;
- nu a fost audiat de către procuror ca urmare a cererii de revizuire aflată în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui;
- în cauză rechizitoriul a fost întocmit de un procuror al iar cererea de revizuire a fost examinată și soluționată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui;
- în momentul soluționării cererii dosarul de fond se afla la CA astfel că procurorul nu putut să studieze dosarul cauzei;
- a fost încălcat art.6 din CEDO pentru că nu a fost audiat de procuror și nu i s-a trimis un exemplar de pe referatul întocmit pentru soluționarea cererii de revizuire.
- un judecător de la Curtea de APEL IAȘI ce a făcut parte din completul de recurs era incompatibil să judece întrucât revizuientul formulat plângeri penale împotriva acestuia. În acest caz decizia CA nr.378/2007 este nulă absolut;
- instanța investită cu judecarea cererii de revizuire este inferioară în grad celei care a pronunțat decizia al cărei revizuire de fapt condamnatul o cerere. Acesta a reclamat de fapt modul în care fost soluționat apelul de către Tribunalul Vaslui, astfel că cererea de revizuire nu putea să fie soluționată de Judecătoria Vaslui.
- prima instanță a ignorat sau a respins aplicarea Decizie nr.70/2007 a Bd ată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Prin decizia penală nr. 76/A/-, a Tribunalului Vaslui apelul inculpatului a fost respins ca nefondat cu următoarea argumentație:
Rezultă din actele dosarului că, cererea de revizuire formulată de condamnat a fost trimisă conf. art.397 Cod pr. penală la procuror care a întocmit referatul prin care s-a opinat că, cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât condamnatul invocă greșita aplicare a legii, situație care nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prev. de art.394 Cod pr. penală.
Este adevărat că revizuientul nu a fost audiat de procuror însă audierea lui nu era obligatorie. Potrivit art.399 alin.1 Cod pr. penală procurorul ascultă dacă este cazul persoana care solicită revizuirea. Legea lasă la aprecierea procurorului dacă consideră necesar să-l audieze sau nu pe revizuent.
Cererea de revizuire a fost înaintată conform art.397 pr. penală procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care judecat cauza în primă instanță, respectiv Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui. În cauză rechizitoriul a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui însă această situație nu influențează competența procurorului care soluționează cererea de revizuire.
Din referatul întocmit de procuror, rezultă că acesta a studiat dosarul cauzei și a întocmit referatul care este documentat în ceea ce privește situația infracțională a revizuentului, situația de fapt din dosar, astfel că susținerea revizuentului apelant precum că procurorul nu ar fi studiat dosarul cauzei nu este susținută.
Prin faptul că nu a fost audiat și nu i- fost comunicat un exemplar de pe referatul întocmit de procuror nu i- fost încălcat revizuentului dreptul la un proces echitabil și nu i- fost îngrădit accesul la justiție.
Cererea formulată de condamnat a fost soluționată conf. prevederilor legale de procuror după care a fost trimisă la instanță unde revizuientul a fost asistat de un apărător desemnat din oficiu, acesta a avut acces la dosar a formulat cereri, a depus acte, astfel că i-a fost respectat dreptul de a se adresa instanței unde cererea sa a fost rezolvată conform procedurii prevăzută de lege.
Instanța a avut în vedere atât situația personală a inculpatului, vârsta acestuia, atitudinea acestuia în timpul procesului, problemele familiale pe care le are, condițiile concrete în care a comis faptele.
Faptul că un judecător ce a participat la judecarea cauzei în recurs ar fi fost incompatibil nu influențează soluția dată de prima instanță la judecarea cererii de revizuire care se referă la hotărârea dată de prima instanță așa cum a fost modificată de instanța de apel. Într-o astfel de situație competența de a soluționa cererea de revizuire revine instanței care a pronunțat sentința a cărei revizuire se cere.
Nu se poate face aplicarea unei decizii a respectiv Decizia nr. 70/2007 în procedura revizuirii cauzelor prev. de art. 393 și următoarele.
În termen legal revizuentul a atacat cu recurs decizia Tribunalului, criticând ambele hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice arătând că va motiva recursul după primirea deciziei, însă nu s-a mai prezentat la judecarea recursului, deși a fost citat legal.
Analizând cele două hotărâri, instanța de recurs constată că recursul condamnatului - revizuent este nefondat din următoarele motive:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac de retractarea împotriva sentințelor penale definitive, nu poate deveni admisibilă decât în condițiile existenței vreunuia din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, pentru a nu se aduce atingere principiului stabilității ordinii publice.
Potrivit dispozițiilor art. 394 Cod procedură penală (1) revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Motivele invocate de condamnatul - revizuent nu se circumscriu acestor cazuri prevăzute de textul de lege amintit.
Așa cum a motivat și instanța de fond, aspectele invocate de condamnatul - revizuent au fost avute în vedere de instanța de fond și în căile ordinare de atac.
De fapt ceea ce importă, este faptul că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu nici unui caz dintre cele prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.
În atare condiții prima instanță, corect și legal, a respins cererea revizuentului, soluție care a fost menținută și de instanța de apel.
Nu există alte motive de nelegalitate a hotărârilor atacate.
Pentru cele ce preced, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. Cod procedură penală recursul de față va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de condamnatul, împotriva deciziei penale nr. 76/A din 22.04.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui, hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu suportat din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2009.
Pt.Președinte pt. Judecător pt. Judecător
- - - - -
aflat în semnează aflat în semnează
vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
pt. Grefier
- -
aflat în semnează
grefier șef
Red.
Tehnored.
02 ex./30.06.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Jud.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Ciubotariu, Scripcariu Gabriela
