Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 501/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 501/2009
Ședința publică de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 38/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent asistat de avocat și avocat cu delegație pentru părțile civile intimate, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel - Tribunalul Alba pentru efectuarea unui raport de expertiză care să stabilească viteza cu care se deplasa inculpatul, în vederea stabilirii încadrării juridice corecte a faptei comise de către acesta.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecând, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.e Cod pr. penală cu aplicarea art. 47 Cod penal, achitarea inculpatului, constatându-se în cauză prezența unei cauze care înlătură răspunderea penală, respectiv cazul fortuit.
Avocata părților civile intimate solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală. Din întreaga probațiune administrată s-a stabilit fără echivoc că inculpatul are culpă în producerea accidentului.
Apreciază că nu poate fi primită critica formulată câtă vreme expertiza efectuată în cauză nu a fost contestată, fiind însușită de către inculpat. De asemenea, în speță nu se poate reține cazul fortuit.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală. În mod corect s-a stabilit vinovăția inculpatului, fiind avute în vedere toate apărările acestuia, care au fost răsturnate prin probele administrate. Inculpatul a încercat să inducă o anumită culpă altui conducător auto care a derapat anterior în șanț. Inculpatul nu a adaptat viteza la condițiile meteo, astfel în mod corect s-a stabilit că nu poate fi reținută lipsa vinovăției sale și nici incidența cazului fortuit.
Având ultimul cuvânt, inculpatul recurent lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.80/2008 pronunțată de Judecătoria S în dosar penal nr- în baza art.334 pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea prev.de art.178 al.2 pen. în infracțiunea prev.de art.178 al.1,2 pen.
În baza art.178 al.1,2 pen. rap.la art.74 al.1 lit.a,c cu aplic.art.76 lit.d pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 pen.
În baza art.14, 346.pr.pen. rap.la art.998, 1000 al.3, 1003.civ. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească în favoarea părților civile suma de 5598 lei daune morale, 40000 lei daune morale, 80 lei lunar despăgubiri periodice începând cu data de 18.02.2005, suma de 20.000 lei daune morale și suma de 2.788,65 lei daune materiale.
S-a constatat calitatea de asigurator al SC SA.
S-a făcut aplicarea disp.art.191 al.3 pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență ca stare de fapt din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei că la data de 18.02.2005 urmare a nerespectării dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, inculpatul a produs din culpă un accident rutier soldat cu decesul victimei.
În drept s-a reținut că fapta inculpatului așa cum a fost descrisă și dovedită cu mijloacele de probă administrate în cauză întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 pen.
În baza acestui text de lege s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.
Apreciindu-se că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului s-a dispus suspendare condiționată a executării pedepsei aplicate.
Sub aspectul laturii civile a cauzei pentru prejudiciul material și moral cauzat părților civile, și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC ROMANIA SRL la plata de despăgubiri civile.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal statuat de art.363 pr.pen. inculpatul și părțile civile și aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea motivelor de apel inculpatul relevă în esență ca aspect critic existența în speța dedusă judecății a cazului fortuit, argumentat de faptul că moartea victimei este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, solicitând astfel adoptarea unei soluții de achitare conform disp.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.pen.
Părțile civile și critică soluția adoptată sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, în sensul majorării despăgubirilor civile eșalonate acordate părții civile de la suma de 80 lei lunar la suma de 160,5 lei lunar precum și a daunelor morale de la suma de 40.000 lei la suma de 50.000 lei, iar părții civile majorarea daunelor morale de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei.
Prin decizia penală nr. 38/A/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr- au fost admise apelurile formulate de inculpatul și de părțile civile și, a fost desființată sentința penală nr. 80/2008 a Judecătoriei S sub aspectul neaplicării art. 13.pen. la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, cuantumului despăgubirilor periodice acordate părții civile, cuantumului daunelor morale acordate părților civile și și necomunicării hotărârii la IPJ A, și, în urma unei noi judecăți în aceste limite, s-a făcut aplicarea disp. art. 13.pen. la încadrarea juridică a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
A fost majorat cuantumul despăgubirilor periodice acordate părții civile de la suma de 80 lei lunar la suma de 160, 5 lei lunar.
A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile de la suma de 40.000 lei la suma de 50.000 lei, iar părții civile de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei.
S-a dispus comunicarea hotărârii către IPJ A în vederea anulării permisului de conducere emis pe numele inculpatului, la data rămânerii definitive a hotărârii.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
În baza art. 192 al. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate au fost lăsate în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei, instanța de fond a reținut o temeinică stare de fapt și a dat o încadrare juridică corespunzătoare infracțiunii săvârșite de inculpat.
Astfel, din coroborarea întregului material probator existent la dosarul cauzei respectiv: procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului, însoțită de planșele cu fotografii judiciare, raportul de expertiză tehnică auto, depoziția martorului coroborate cu declarațiile inculpatului rezidă că la data de 18.02.2005 inculpatul se deplasa la volanul autoutilitarei marca Mercedes cu număr de înmatriculare 45. pe DN.7 în direcția S-D în condiții de ninsoare și viscol (carosabilul fiind acoperit cu zăpadă).
În jurul orei 19,30 ajuns în zona km.330+400, moment în care din sens invers circula un autovehicul de mare tonaj () care ocupa aprox.1m.din lățimea benzii S-
Inculpatul sesizând prezența pe de mers a tirului și pentru a evita impactul s-a deplasat pe marginea din dreapta a drumului, dar întrucât nu a apreciat suficient marginea carosabilului, a intrat în șanț, unde a pierdut controlul autoutilitarei deplasându-se aprox.50 de-a lungul șanțului după care a lovit cu partea dreaptă față, partea a autoturismului Audi cu număr de înmatriculare AB.02.MBE care se afla în șanț datorită unui derapaj ce a avut loc înainte cu câteva minute.
Lângă autoturismul Audi se aflau patru persoane care încercau să scoată din șanț printre care și victima. În timpul impactului dintre cele două autovehicule victima suferă multiple traumatisme, traumatisme urmare cărora survine decesul.
Fiind dovedită existența faptei și săvârșirea acesteia de către inculpat, în mod corect prima instanță a adoptat o soluție de condamnare conform disp.art.345 al.2 pr.pen.
Critica inculpatului potrivit căreia în cauză ar fi incidente disp.art.47 pen. privind existența cazului fortuit nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp.art.47 pen. " nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu poate fi prevăzută".
Ori, din ansamblul probator administrat în cauză rezidă că inculpatul datorită condițiilor improprii de circulație (ninsoare, viscol, drum acoperit cu zăpadă) și neadaptării vitezei la condițiile de drum, putea să prevadă rezultatul faptei sale.
Întrucât de la data săvârșirii infracțiunii și până la data soluționării cauzei au intervenit 2 legi penale succesive cu privire la aplicarea pedepsei accesorii respectiv Lg.278/2006 și OUG 60/2006, prima instanță trebuia să rețină în speță incidența disp.art.13 pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv a legii penale vechi care nu prevede obligativitatea pedepsei accesorii, în cazul în care se aplică o pedeapsă cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
Totodată, prima instanță dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.178 al.1,2 pen.,îi revenea obligația raportat la disp.art.101 al.1 lit.a din OUG 195/2002, art.357 al.2 lit.f pr.pen. să dispună comunicarea hotărârii către IPJ A pentru ca la rămânerea definitivă a hotărârii să se dispună anularea permisului de conducere.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, Tribunalul reține următoarele:
Partea civilă, soția victimei, s-a constituit parte civilă în cauză (conform cererii depuse la fila 12 din dosarul instanței de fond) cu suma de 4.954 lei daune materiale, 160,5 lei despăgubiri periodice lunare și 50.000 lei daune morale.
În ceea ce privește daunele morale, în raport de suferința ce i-a fost pricinuită ca urmare a pierderii unei persoane dragi și apropiate, Tribunalul a apreciat că se impune acordarea acestora în cuantumul solicitat.
În privința despăgubirilor periodice acordate, s-a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului (16 dosar urmărire penală ), că la data decesului victima avea o pensie în cuantum de 321 lei lunar, pensie care era destinată exclusiv pentru întreținerea sa și a soției părții civile.
În doctrina și doctrina juridică de specialitate s-a statuat cu valoare de principiu că indiferent dacă realiza sau nu venituri din muncă, soția victimei a suferit un prejudiciu datorită infracțiunii săvârșite de inculpat, constând în lipsa întreținere pe care i-o asigura, având dreptul la despăgubiri corespunzătoare cheltuielilor de întreținere prestate de victimă în favoarea sa, despăgubiri care se stabilesc prin raportare la dispozițiile codului civil.
În acest context, Tribunalul a apreciat că acordarea sumei de 160,5 lei lunar (321:2) cu titlu despăgubiri periodice părții civile este menită a acoperi repararea integrală a prejudiciului cauzat urmare faptei inculpatului.
În privința despăgubirilor civile solicitate de partea civilă, Tribunalul a constatat că aceasta, prin cererea de constituire de parte civilă, depusă la dosarul cauzei (28 dosar prima instanță) s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei daune morale.
Tribunalul a apreciat însă că suma de 20.000 lei acordată de prima instanță, nu este menită a conferi o oarecare satisfacție morală părții civile care a suferit un prejudiciu atât de mare, ca urmare a pierderii tatălui său.
În acest context, Tribunalul a majorat cuantumul daunelor morale de la suma de 20.000 lei la suma de 40.000 lei, sumă menită a conferi o oarecare satisfacție morală părții civile.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, rejudecarea și adoptarea unei soluții de achitare, ca urmare a reținerii cazului fortuit.
În expunerea motivelor de recurs, inculpatul a susținut că instanța de apel i-a înlăturat, cu o motivare foarte succintă, apărările, astfel că hotărârea nu cuprinde considerentele pe care se sprijină.
S-a arătat că în cauză se impunea suplimentarea probatoriului, în sensul solicitării unor informații autorizate în legătură cu starea vremii în momentul producerii evenimentului rutier, pentru a se putea determina apoi viteza cu care circula inculpatul.
În acest sens, s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că producerea accidentului nu îi poate fi imputată, având în vedere că impactul s-a produs în afara carosabilului, ieșirea de pe drum fiind cauzată de pătrunderea parțială a unui pe sensul său de mers.
S-a susținut că viteza de deplasare nu a putut fi stabilită de expert, iar pe de altă parte, conform propriilor declarații, aceasta a fost redusă și adaptată condițiilor de trafic, având în vedere că limita legală era de 90 km/.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limitele statuate de art. 385 ind. 9 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect primele instanțe au stabilit culpa inculpatului în producerea accidentului rutier, soldat cu decesul victimei.
Din declarațiile inculpatului coroborate cu cele ale martorului a reieșit că premergător accidentului, inculpatul circula cu o viteză de aproximativ 50- 60 km/, în condiții de ninsoare abundentă, carosabil umed și vizibilitate redusă.
Potrivit art.48 din OUG 195/2002, conducătorul de vehicule trebuie să adapteze viteza în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, iar în conformitate cu prevederile art. 158 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002 conducătorul de vehicule este obligat să reducă viteza dacă prevede un pericol, în următoarele situații: pe timp de ceață, ploi torențiale sau ninsori abundente.
Chiar dacă inițial, starea de pericol nu a fost declanșată de inculpat, ci de conducătorul tirului care a pătruns aproximativ un metru pe sensul său de mers, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi respectat prevederile legale enunțate.
În atare situație, nu se poate reține incidența cazului fortuit, cât timp neprevederea rezultatului produs se grefează pe conduita culpabilă a inculpatului, care a circulat cu o viteză neadaptată condițiilor de trafic, fiind în imposibilitate de a efectua manevra de evitare în condiții de siguranță.
Sub acest aspect, este lipsit de relevanță faptul că inculpatul a circulat cu o viteză mai mică decât cea maximă admisă pe porțiunea respectivă de drum, cât timp acesta avea obligația legală de a adapta viteza condițiilor deosebite de trafic, conform prevederilor art. 48 din OUG 195/2002 și art. 158 din Regulamentul de aplicare al OUG 195/2002.
Totodată, nu poate fi reținută susținerea inculpatului, privind nemotivarea hotărârii de către instanța de apel, cât timp apărările sale au fost înlăturate tocmai prin raportare la prevederile art. 47.pen. și având în vedere nerespectarea dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice de către inculpat.
De asemenea, Curtea constată că inculpatul recurent nu a solicitat administrarea altor probe în fața instanței de apel, formulând o astfel de cerere doar în recurs, în vederea trimiterii cauzei spre rejudecare.
Față de cele expuse, Curtea reține că în speță nu sunt incidente cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 9 și 10.pr.pen. nefiind justificată trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
Reținând totodată că apărările inculpatului, referitoare la incidența cazului fortuit, nu sunt susținute de probele administrate, instanțele procedând în mod corect la adoptarea unei soluții de condamnare, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 38/A/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 160 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored. LS/2ex/10.09.2009
Jud.fond: Gh.
Jud.apel:,
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
