Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 547/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENAL
DECIZIE PENAL Nr. 547
Ședința public de la 20 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Judector: - I -
Judector: - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea recursului penal, având ca obiect " ucidere din culp " promovat de inculpații recurenți și împotriva deciziei penale nr.75/A din 04.04.2008 pronunțat de Tribunalul Vaslui în dosarul penal nr-.
Procedura de citare a fost legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier, dup care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința public din data de 9 octombrie 2008, susținerile prților fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea zi care face parte integrant din prezenta decizie. Din lips de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13 octombrie 2008 și apoi pentru astzi, 20 octombrie 2008.
Ulterior deliberrii,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor penale de faț:
Prin sentința penal nr. 2021 din 20 decembrie 2007 pronunțat de Judec toria Vasluis -au hotrât urmtoarele:
În baza art. 178 alin.2 cu Cod Penal aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeaps de 4 (patru) luni închisoare pentru svârșirea infracțiunii de ucidere din culp.
Pe durata prevzut de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționat a executrii pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni, care se va socoti de la data rmânerii definitive a prezentei hotrâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendrii condiționate a executrii pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedur penal i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendrii condiționate prevzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 178 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a Cod penal, în condițiile art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, la o pedeaps de 5 (cinci) luni închisoare pentru svârșirea infracțiunii de ucidere din culp.
Pe durata prevzut de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevzute de art. 64 lit. a, b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționat a executrii pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani și 5 (cinci) luni, care se va socoti de la data rmânerii definitive a prezentei hotrâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendrii condiționate a executrii pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În baza art. 359 Cod procedur penal i s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendrii condiționate prevzute de art. 83 Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal raportat la art. 999, art. 1000 alin. 3, art. 1003 cod civil a obligat în solidar inculpații și, în solidar și cu partea responsabil civilmente Spitalul Județean de Urgenț V, la plata ctre partea civil -, domiciliat în comuna, județul B, CNP -, a sumei de 30.000 RON reprezentând despgubiri pentru daune morale.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal s-a respins cererea prții vtmate, domiciliat în comuna, jud. B, CNP - privind acordarea de despgubiri pentru daune materiale ca neîntemeiat.
Pentru a hotrî astfel, instanța de fond a reținut urmtoarele:
Prin rechizitoriul nr. 464/P/2001 al Parchetului de pe lâng Judec toria Vaslui înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. 5901/2006 (-) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecat a inculpaților și pentru svârșirea infracțiunii prevzute de art. 178 alin. 2 Cod penal și scoaterea de sub urmrire penal a învinuitului pentru svârșirea infracțiunii prevzute de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În actul de sesizare al instanței s-a artat c, la data de 20.09.2005, numitul, deținut în Penitenciarul Vaslui, a fost internat la Spitalul Județean V, secția "Chirurgie ", fiind preluat de medicii de gard, inculpații - medic primar chirurg și, medic primar chirurg, care l-au diagnosticat cu "abdomen acut" și au solicitat efectuarea de investigații de laborator îns, fr a aștepta rezultatul respectivelor investigații și motivând c starea deținutului se înrutțise, au decis efectuarea unei intervenții chirurgicale, anume laparatomie exploratorie.
În timpul efecturii intervenției, celor doi medici le-a parvenit rezultatul investigațiilor, din care rezulta c deținutul era în com diabetic, fapt ce a dus la schimbarea diagnosticului inițial de "abdomen acut" în cel de "diabet zaharat".
În consecinț, dup finalizarea intervenției chirurgicale, inculpatul a prescris deținutului administrarea unui tratament de terapie intensiv despre care s-a stabilit prin raportul de expertiz medico-legal întocmit de INML B, avizat de Comisia superioar medico-legal din cadrul INML B, c nu a fost aplicat în conformitate cu evoluția deficitului metabolic al pacientului, fapt care a condus la decesul acestuia la data de 21.09.2000, în jurul orelor 13.00.
S-a apreciat c situația de fapt reținut este dovedit cu urmtoarele mijloace de prob: plângerea numiților și -; declarațiile învinuiților; raport de constatare medico - legal de autopsie nr. 78/C/31.01.2001; avizul nr. 5213/2001 emis de IML I; raport de nou expertiz medico - legal nr. A- întocmit de IML B; avizul nr. E- emis de INML B; avizul nr. E- emis de Comisia Superioar Medico - Legal din cadrul INML B; procese verbale de prezentare a materialului de urmrire penal.
Pe parcursul cercetrii judectorești, au fost audiați inculpații (fila 26) și (filele 24 și 117) și au fost administrate probele propuse de aceștia, fiind audiați martorii (fila 37), (fila 51), (fila 63) și înaintate relații de ctre Colegiul Medicilor din România prin adresa nr. 3937/02.08.2007 (fila 103) și Colegiul Medicilor V prin adresele nr. 956/11.09.2007 (fila 107), nr. 957/11.09.2007 (fila 110) și nr. 956/16.10.2007 (fila 126).
Au fost solicitate de ctre instanț relații Serviciului Medico - Legal Județean V, înaintate prin adresa nr. 312/E din 10.10.2007.
Analizând actele și lucrrile dosarului, instanța reține urmtoarele:
La data de 31.03.2000, deținutul a fost încarcerat în Penitenciarul Vaslui, urmând a executa o pedeaps privativ de libertate de 5 ani închisoare pentru svârșirea infracțiunii de tâlhrie. Ulterior, la data de 08.06.2000, acesta a fost transferat la Penitenciarul Bucure ști, revenind în Penitenciarul Vaslui la data de 19.07.2000. În fișa sa medical, atât la transfer, cât și la revenirea în Penitenciarul Vaslui, acesta figura ca fiind "clinic sntos".
La data de 18.09.2000, deținutul a fost scos la munc și, deoarece în jurul orelor 11.30 acesta se simțea ru, a fost condus la cabinetul medical al Penitenciarului Vaslui, unde a fost consultat de martorul, asistent medical (consultația 10663) și diagnosticat cu "spasmofilie manifest", fiind scutit de munc în perioada 18 - 20.09.2000.
La data de 20.09.2000, în timp ce se afla în camer, în jurul orei 09.00, deținutul a început s se simt ru, acuzând dureri abdominale. În consecinț, a fost condus din nou la cabinetul medical și, deoarece martorul, medicul Penitenciarului Vaslui, se afla în ziua respectiv la sediului Serviciului de Medicin Legal V, fcând parte din comisia de amânare - întrerupere a executrii pedepsei pe caz de boal, deținutul a fost consultat de asistentul medical de serviciu -, care a stabilit diagnosticul prezumtiv "abdomen acut", aducându-i la cunoștinț despre acest lucru, telefonic, martorului. Cu acordul acestuia, s-a hotrât transportarea deținutului la Spitalul Județean de Urgenț V, fiind completat de ctre asistent bilet de trimitere la consultație (analiz), ctre secția Chirurgie, semnat și parafat de medicul stomatolog al penitenciarului,.
În baza acestui bilet, deținutul a ieșit din Penitenciarul Vaslui la ora 09.20 și, conform fișei de observație nr. 21831 Spitalului Județean V, la ora 10.40 fost internat la secția "Chirurgie - ". La spital, deținutul a fost preluat de inculpații, medic primar chirurg și respectiv, medic primar, care erau de serviciu la triaj și respectiv la reanimare.
Diagnosticul stabilit a fost "În observație: abdomen acut" și, concomitent, s-a solicitat efectuarea unor investigații de laborator.
La ora 11.00, în foaia de observație se consemneaz deshidratare global, abdomen acut de 5 zile, stare general profund alterat, apatic, somnolent, abdomen destins, aspirație și pregtire pentru operație laboratorie".
Deoarece analizele de laborator întârziau și, conform propriilor susțineri, starea pacientului de înrutțea, cei doi inculpați, de comun acord, au decis efectuarea unei intervenții chirurgicale - laparatomie exploratorie, fr a aștepta rezultatul analizelor de laborator și fr a se lua msuri de pregtire preoperatorie a pacientului în mod corespunztor, în scopul corectrii dezechilibrelor metabolice.
Astfel, la ora 15.00, s-a intervenit chirurgical de ctre inculpatul, asistat de inculpatul și s-a constatat c pacientul prezenta "anse uscate"; concomitent, a sosit și rezultatul analizelor de laborator, care indicau o glicemie de 6,92 gr. %o, uree =0,72 mg %, bicarbonați=12 mEq/l, mEq/l, mEq/
În funcție de aceste elemente, la 72 ore de la internare, conform mențiunilor din fișa de observație, se consemneaz la rubrica "diagnostic" - "diabet zaharat decompensat. Stare toxico - septic; pseudoabdomen acut".
În raport cu noul diagnostic, deținutul a fost transferat la secția de terapie intensiv, sub supravegherea inculpatului, care a prescris tratamentul ce trebuia administrat.
În mod normal, tratamentul corect al unei come diabetice cetoacidozice presupune combaterea hiperglicemiei, a acidozei, a pierderilor hidroelectrolitice, a dezechilibrului hemodinamic; combaterea hiperglicemiei aplicate în acest caz a determinat o scdere brusc a glicemiei sub 3 %o la aproximativ 3 ore de la începerea tratamentului, iar în acest timp trebuiau luate msuri de redresare a echilibrului hidroelectrolitic, acidozei și a tulburrilor hemodinamice.
Terapia efectuat de ctre inculpatul nu a fost corect, în sensul c msurile de combatere a hiperglicemiei, și ele inconsecvent aplicate, nu au fost însoțite de msuri adecvate de corectare a celorlalte dezechilibre - hidroelectrolitic, hemodinamic, acidotic.
În aceste condiții, la data de 21.09.2000, în jurul orelor 13.00, deținutul a decedat.
În raportul de constatare medico - legal nr. 78/C din 31.01.2001 s-a concluzionat c moartea pacientului a fost patologic și s-a datorat unei insuficiențe cardiorespiratorii acute survenite ca urmare a unei come diabetice cetoacidozice, instalat la un pacient cu diabet zaharat ignorat, la care intervenția chirurgical a introdus elemente de instabilitate, iar între coma diabetic cetoacidozic de tip inaugural, aprut la un pacient cu diabet zaharat ignorat și moarte exist un raport direct de cauzalitate.
În concluziile referitoare la conduita terapeutic, înaintate prin Serviciul de Medicin Legal Jud. V prin adresa nr. 78/Ca s-a menționat c s-a intervenit chirurgical (laparatomie) fr consultarea analizelor de laborator efectuate în urgenț, rezultate ce ar fi permis un diagnostic cert înainte de operație; o atitudine terapeutic cu intervenție chirurgical, pe o suspiciune de abdomen acut, la un diabet zaharat decompensat, fr încercarea corectrii dezechilibrelor metabolice, este o atitudine greșit; terapia comei cetoacidozice nu a fost corect efectuat, conform standardelor medicale actuale; msurile de combatere a hiperglicemiei, și ele inconsecvent aplicate, nu au fost însoțite de msuri adecvate de corectare a celorlalte dezechilibre - hidroelectrolitic, hemodinamic, acidotic; prin tratamentul incorect condus au fost irosite șansele reale de supraviețuire pe care le avea pacientul.
Aceste concluzii au fost avizate de ctre Comisia din cadrul Institutului de Medicin Legal I, care a precizat urmtoarele: moartea lui a fost patologic și ea s-a datorat unei come diabetice grave cu leziuni consecutive ale organelor; efectuarea unor analize cu ocazia celor 10 consultații cu diagnosticul "clinic sntos" ca și înainte de intervenția chirurgical, ar fi creat șanse de supraviețuire; un tratament activ al acidocedozei diabetice și evitarea operației ar fi creat de asemenea șanse de supraviețuire.
În raportul de nou expertiz medico - legal nr. - din 18.09.2003, întocmit de Institutul Național de Medicin Legal " Minovici" B s-a concluzionat c moartea lui a fost neviolent și s-a datorat insuficienței multiorganice acute survenit în evoluția unui diabet zaharat tip I decompensat, cu com cetoacidozic și hiperpotasemie; simptomatologia prezentat la internarea în spital a fost asemntoare celei unui abdomen acut, intervenția chirurgical fiind efectuat la cca. 3 ore de la internare, fr consultarea rezultatelor de laborator uzuale și a dus la agravarea deficitului metabolic și la instalarea comei; tratamentul chirurgical și cel de terapie intensiv nu au fost aplicate în conformitate cu evoluția deficitului metabolic al bolnavului (fapt confirmat atât de evoluția clinic cât și de evoluția valorilor crescute ale glicemiei, potasemiei, glicozuriei și corpilor cetonici), ceea ce a dus la decesul pacientului, examenul histopatologic efectuat pe material cadaveric neobiectivând prezența vreunei alte afecțiuni patologice cu potențial tanatogenerator.
În consecinț, s-a apreciat c au existat deficiențe grave de acordare a asistenței medicale atât la Cabinetul Medical al Penitenciarului cât și la nivelul secțiilor Spitalului Județean
Aceste concluzii au fost aprobate de ctre Comisia de Avizare și Control de pe lâng INML - B prin avizul nr. E- din 17.11.2003 și prin avizul nr. E- din 06.05.2005 al Comisiei Superioare Medico - Legale din cadrul Institutului de Medicin Legal " Minovici"
S-a precizat astfel, cu privire la asistența primar, anterior internrii în spital, c aceasta indic superficialitate și incompetenț medical, bolnavul nu a fost examinat, diagnosticat și tratat corect, fiind vorba deci de o culp medical cert prin superficialitate și incompetenț.
Cu privire la internarea în Spitalul Vab olnavului, secția reanimare, s-a apreciat c "s-a intervenit prea rapid, înainte de a avea rezultatul analizelor de laborator sau, dac le-au avut, și mai grav, s-a intervenit înainte de pregtirea preoperatorie a pacientului cu hidratare masiv, alcalinizare atent și concomitent insulinizare", concretizându-se astfel culpa inculpatului, medic chirurg.
Referitor la conduita inculpatului, s-a reținut în continuare: "De la intervenția operatorie intempestiv, greșelile terapeutice au urmat în lanț, pân la decesul previzibil în condițiile în care bolnavul, deshidratat, oliguric pân la anurie (hiperpotasemie), hipotensiv, hiperinsulinizat fr adaos de lichide și ulterior de ser glucozat corectat cu insulin când glicemia a sczut de la 6,92 %o la 2,61 % în câteva ore.
fr susținere hidric și energetic înseamn pericole de edem cerebral, accentuarea deshidratrii, hipotensiune, colaps cardiovascular și exitus. []
Cu așa tratament decesul era previzibil. Deci, de la început pân la sfârșit s-au fcut numai erori terapeutice crase, în cascad".
În consecinț, s-a concluzionat c "în ambulatoriu și în spital este vorba de eroare medical prin incompetenț și superficialitate".
Referitor la faptele reținute în sarcina lor, cei doi inculpați au susținut c nu sunt vinovați, motivându-și acțiunile astfel.
Astfel, referitor la intervenția chirurgical, s-a susținut c, la data respectiv Spitalul Județean de Urgenț nu era dotat cu aparatura necesar, astfel încât rezultatul analizelor a întârziat și, în condițiile în care starea bolnavului, suspect de abdomen acut, se agrava, singura soluție era cea a unei intervenții exploratorii, deoarece dac într-adevr era un abdomen acut, întârzierea putea fi fatal și medicul era acuzat de culp medical prin inacțiune.
Aprrile efectuate în acest sens de ctre inculpați nu au fost susținute de nici unul din rapoartele medico - legale întocmite în cauz, în toate concluzionându-se c, chiar dac bolnavul prezenta semne ce sugerau abdomen acut, s-a intervenit prea rapid, înainte de a avea rezultatul analizelor de laborator.
Mai mult decât atât, în legtur cu acest aspect, într-o declarație dat pe parcursul urmririi penale la data de 09.09.2001 (filele 83- 85), inculpatul a artat c "Starea grav la internare a necesitat dirijarea în secția de terapie intensiv, unde medicul de gard inițiaz și conduce tratamentul. Dup aproximativ 4 ore de terapie intensiv, starea bolnavului se agrava progresiv, fapt ce a impus luarea în considerare a unui abdomen acut neglijat traumatic sau infecțional, vechi de 4 zile, a crui prezenț pe fondul unui diabet zaharat ar fi întreținut și agravat coma diabetic. exploratorie în acest caz a fost o intervenție scurt de aproximativ 15 - 20 minute care poate fi considerat ca o manevr de diagnostic diferențiat iar terapia intensiv nu a fost întrerupt".
Se poate observa c, din conținutul acestei declarații rezult c, în momentul efecturii intervenției chirurgicale, conform propriilor susțineri, inculpatul știa c bolnavul suferea de diabet zaharat, deci primise rezultatul analizelor, aspect contrazis îns de declarațiile sale ulterioare, dar și de declarațiile celuilalt inculpat. Chiar și în aceste condiții conform rapoartelor medicale întocmite în cauz, dac se cunoștea rezultatul analizelor de laborator anterior efecturii intervenției chirurgicale, atunci aceast intervenție trebuia precedat de "pregtirea preoperatorie a pacientului cu hidratare masiv, alcalinizare atent și concomitent insulinizare. Era necesar o expectativ armat și de așteptare a rezultatelor, de corectare hidroelectrolitic, caz în care semnele abdominale (consecințele pierderilor electrolitice) s-ar fi atenuat și chiar amendat, permițând asistența neintervenționist în continuare".
Inculpatul a susținut, de asemenea, c în lucrrile medico - legale întocmite se teoretizeaz ce ar fi trebuit s se fac în cazul glicemiei foarte crescute, omițând s se observe c acea criz diabetic nici nu putea fi bnuit la un tânr de 21 ani, ea fiind constatat ulterior intervenției chirurgicale, din rezultatul analizelor. Susținerile sale în acest sens sunt contrazise îns de concluziile exprimate de Serviciul de Medicin Legal Jud. V, în care s-a artat c "medicii aveau de-a face cu un diabet zaharat la debut; stadiile premergtoare ale diabetului zaharat rmân de cele mai multe ori nedescoperite, boala aprând brusc și nu rareori prin com inaugural în form juvenil (pacientul avea 21 ani)" (fila 45).
De asemenea, în conținutul aceluiași raport se menționeaz "medicii au confundat simptomatologia diabetului zaharat cu un abdomen acut []; nu s-au efectuat alte manevre, examinri sau teste pentru a se face un diagnostic diferențial al abdomenului acut (amilazemie, manevre pentru evidențierea unor dureri în, examenul contracturii musculare, etc.)"(fila 42).
Inculpatul a susținut c la data respectiv lipseau din farmacia spitalului medicamentele necesare tratrii pacientului ( și soluții alcaline - bicarbonat de sodiu sau altele asemntoare), substanțele necesare nu existau din lipsa fondurilor pentru comenzi, nu se fabricau în țar, etc.
În sprijinul susținerilor sale, acesta a invocat relațiile înaintate de Colegiul Medicilor V prin adresa nr. 956/16.10.2007, în care se arat "Nu avem date de arhiv pentru a stabili cantitțile de ser fiziologic, bicarbonat de sodiu și tham achiziționate de Spitalul Județean de Urgenț V în luna septembrie 2000. V putem comunica în mod sigur c serul fiziologic și bicarbonatul de sodiu ca și alte soluții cristaloide și înlocuitori de plasm erau în cantitți total insuficiente. În ceea ce privește soluția tham aceasta lipsea în totalitate din cauza sistrii importului. Începând cu anul 2003 medicamentele și materialele sanitare sunt evidențiate cantitativ valoric la nivelul farmaciilor conform dispozițiilor Ministerului Sntții și deci din aceast perioad se pot afla absolut precis cantitțile de medicamente și materiale sanitare solicitate, intrate și eliberate".
În primul rând, trebuie menționat c, așa cum rezult din adresa nr. 365/29.09.2004 (fila 81 - dosarul de urmrire penal), Colegiul Medicilor din V nu a fost sesizat în legtur cu faptele imputate celor doi inculpați, astfel încât nu a efectuat o anchet, conform Regulamentului de Funcționare a Departamentului de Jurisdicție și Litigii a Colegiului Medicilor din România, astfel încât punctul de vedere exprimat de aceast adres, la 4 ani dup deces, în baza materialului prezentat, nu este susținut de alte acte întocmite cu privire la eventualele constatri fcute.
De asemenea, conform legii, Colegiul Medicilor nu are atribuții în ceea ce privește evidența medicamentelor și materialelor sanitare existente la un moment dat în farmacia unui spital; în aceste condiții, în lipsa unor acte doveditoare atașate la respectiva adres ( nr. 956/16.10.2007) sau a unor referiri la actele consultate, nu se poate aprecia c adresa respectiv, prin ea însși, este apt a face dovada celor menționate.
Mai mult decât atât, conținutul respectivei adrese este în parte contrazis de adresa nr. 1458/28.02.2005 a Spitalului Județean de Urgenț V (fila 149 - dosar de urmrire penal) din care rezult c "În anul 2000 evidența stocului de medicamente s-a realizat în sistem informatizat".
Din conținutul aceleași adrese și din situațiile anexate rezult, de asemenea, c pentru bicarbonatul de sodiu flacoane prima intrare în farmacie este din data de 24.10.2003, iar pentru prima intrare este din data de 24.02.2005, pân la datele respective acestea neexistând în farmacia spitalului.
În aceste condiții, trebuie menționat faptul c aprrile inculpatului cu privire la imposibilitatea aplicrii tratamentului adecvat datorit medicamentelor necesare sunt contrazise de relațiile comunicate, pe parcursul cercetrii judectorești, de Serviciul Medico - Legal Județean
Astfel, la solicitarea instanței, prin adresa nr. 312/E din 10.10.2007, acesta a comunicat, printre altele, c "medicamentele necesare tratrii corecte apar consemnate în documentația medical, cantitțile, momentul și ritmul de administrare fiind inadecvate și insuficiente, în special în ceea ce privește rehidratarea care era absolut necesar corectrii dezechilibrelor hidroelectrolitice și acido-bazice."
Așadar, terapia aplicat de inculpatul a fost greșit nu doar în ceea ce privește cantitțile de substanțe administrate, posibil de justificat prin lipsa medicamentelor necesare, ci și în cerea ce privește momentul în care acestea au fost administrate și ritmul de administrare, aspecte pe care inculpatul nu a reușit s le justifice.
Mai mult decât atât, așa cum s-a reținut în actele medico-legale, "insulinizarea fr susținere hidric și energetic înseamn pericol de edem cerebral, accentuarea deshidratrii, hipotensiune, colaps cardiovascular și exitus". Conform propriilor afirmații, inculpatul cunoștea tratamentul ce trebuia prescris și deci și consecințele nerespectrii acestuia; obligația ce îi revenea era s depun toate diligențele pentru a salva viața pacientului. Deși cunoștea c nu exist în farmacia spitalului medicamentele necesare aplicrii unui tratament corespunztor, dar și urmarea neaplicrii unui asemenea tratament, a continuat s îi administreze pacientului insulin, fr a aplica îns în mod concomitent și msuri de corectare a celorlalte dezechilibre - hidroelectrolitic, hemodinamic, acidotic, pân a doua zi, în jurul orelor 13.00, când a intervenit decesul.
În acest sens, nu s-a fcut dovada faptului c, așa cum a susținut în suplimentul de declarație luat la termenul din data de 04.10.2007, inculpatul ar fi încercat s procure de la alte secții sau de la alte unitți sanitare cantitțile de soluții necesare; de asemenea, în adresa nr. 312/E din 10.10.2007, a Serviciului Medico - Legal Județean V se arat "o unitate sanitar care este depșit din punct de vedere al posibilitților de tratament apeleaz la alte unitți sanitare, eventual cu transferul pacientului".
S-a mai susținut, de asemenea, de ctre ambii inculpați c între faptele imputate acestora și rezultatul produs - moartea pacientului -nu exist un raport de cauzalitate, faptele medicilor nu constituie cauza conjugat ce era obligatorie pentru producerea efectului letal, ci doar, cel mult, acestea pot fi considerate condiții favorabile în dezvoltarea cauzei inițiale, localizate în Penitenciarul Vaslui. Ori, condiția favorabil nu atrage rspunderea penal, ci numai cauza.
În sprijinul acestei susțineri, s-au invocat mențiunile existente în raportul de constatare medico - legal: "desigur, tratamentul unei come cetoacidozice, la un pacient la care a intervenit și un factor suplimentar de stres (operația), poate întâmpina dificultți; [,] o terapie corect ar fi putut preîntâmpina evoluția favorabil; [] apreciem noi c, prin tratamentul incorect condus, au fost irosite șanse reale de supraviețuire pe care le avea pacientul; [] exist mortalitate prin com diabetic chiar cu tratament corect efectuat".
În legtur cu aceste aprri ale inculpaților, instanța a reținut, în primul rând, c existența raportului de cauzalitate dintre faptele inculpaților și rezultatul produs a fost stabilit cu claritate în concluziile raportului de expertiz medico - legal nr. - din 18.09.2003 efectuat de Institutul Național de Medicin Legal " Minovici" B, în care s-a menționat: intervenția chirurgical efectuat la cca. 3 ore de la internare, fr consultarea rezultatelor de laborator uzuale a dus la agravarea deficitului metabolic și la instalarea comei; tratamentul chirurgical și cel de terapie intensiv nu au fost aplicate în conformitate cu evoluția deficitului metabolic al bolnavului, ceea ce a dus la decesul pacientului, examenul histopatologic efectuat pe material cadaveric neobiectivând prezența vreunei alte afecțiuni patologice cu potențial tanatogenerator.
În al doilea rând, este adevrat c rapoartele medicale întocmite au stabilit c au existat deficiențe grave de acordare a asistenței medicale nu numai la Spitalul Județean de Urgenț V, ci și la nivelul cabinetului medical al Penitenciarului Vaslui, unde diagnosticul clinic al sindromului diabetic putea fi stabilit cu ușurinț prin anamnez, începând cu 06.09.2000, pe baza simptomelor prezentate de deținut, dar acesta nu a fost examinat, diagnosticat și tratat corect, fapt ce a contribuit și el la producerea rezultatului - decesul deținutului.
Faț de concluziile raportului de expertiz medico - legal menționate anterior, instanța a apreciat îns c nu va putea reține drept cauz unic a producerii rezultatului asistența primar defectuoas de la nivelul penitenciarului. Astfel, este incontestabil c, la producerea rezultatului au contribuit și neefectuarea unor analize corespunztoare în penitenciar, și intervenția chirurgical, și tratarea necorespunztoare a comei cetoacidozice, și acest aspect a fost confirmat de toate actele medicale întocmite în cauz.
Mai mult decât atât, a considera drept cauz a rezultatului doar acea condiție care a declanșat procesul genetic (asistența medical defectuoas din penitenciar, în cazul de faț), creând pentru celelalte condiții aptitudinea de a produce rezultatul, ar presupune ca la stabilirea legturii de cauzalitate s se dea eficienț teoriei moniste a cauzei eficiente exprimate în literatura de specialitate, teorie criticat îns în doctrina juridic deoarece nu ofer criterii pentru a stabili momentul în care o condiție devine eficient și nici pentru a deosebi o condiție care are o atare însușire de celelalte.
În consecinț, s-a reținut c, pentru stabilirea legturii de cauzalitate, este adevrat c trebuie s se fac distincție între contribuțiile esențiale sau cauzal necesare, fr de care rezultatul nu s-ar fi produs sub nici o form și contribuțiile înlesnitoare, fr de care rezultatul s-ar fi putut produce, îns nu în modul și msura în care s-a produs, dar și contribuțiile înlesnitoare pot atrage deopotriv rspunderea penal, ca și în cazul contribuțiilor esențiale.
Faptele comise de inculpații și întrunesc fiecare elementele constitutive ale infracțiunii prevzute de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Svârșirea faptei și vinovția fiecrui inculpat fiind dovedite, instanța a condamnat pe fiecare din aceștia la câte o pedeaps cu închisoarea, în limitele prevzute de textul incriminator.
Astfel, la individualizarea judiciar a fiecrei pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevzute de art. 72 Cod penal, și anume: dispozițiile prții generale ale Codului penal, limitele de pedeaps fixate în partea special, gradul de pericol social al faptei svârșite, împrejurrile în care acestea au fost comise, contribuția diferit pe care fiecare din cei doi inculpați a avut-o la producerea rezultatului, reținând o contribuție mai mare în privința inculpatului, persoana fiecrui inculpat.
Astfel, s-a reținut c inculpatul nu are antecedente penale, este cstorit, are un copil, este absolvent de studii superioare, este medic specialist chirurg de 28 ani iar inculpatul este medic specializat în terapie intensiv la Spitalul Județean de Urgenț V, din 1972, nu are antecedente penale, iar din adresa nr. 956/11.09.2007 a Colegiului Medicilor V rezult c nu se poate reține în sarcina lor alt fapt care ar fi putut pune în discuție competența și conduita lor deontologic.
De asemenea, s-a reținut în favoarea fiecrui inculpat circumstanța atenuant prevzut de art. 74 lit. a Cod penal: conduita bun a acestora înainte de svârșirea infracțiunii.
Pe cale de consecinț, s-au coborât sub minimul special prevzut de lege pedepsele stabilite, în limitele permise de art. 76 lit. d Cod penal.
Pe durata prevzut de art. 71 Cod penal s-au interzis celor doi inculpați doar drepturile prevzute de art. 64 lit. a, b Cod penal, faț de urmtoarele considerente.
Astfel, potrivit art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, modificat prin Legea nr. 278/2006, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viaț sau la pedeapsa închisorii a atras de drept interzicerea drepturilor prevzute de art. 64 lit. a - c Cod penal, respectiv: dreptul de alege și de a fi ales în autoritțile publice sau în funcțiile elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritții de stat; dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfșura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru svârșirea infracțiunii.
Modificarea legislativ a intervenit ca urmare a condamnrii României de ctre Curtea European a Drepturilor Omului la data de 28.09.2004 în cauza Sabou și Pârclab României, când s-a reținut c interzicerea drepturilor printești ale reclamantului reprezint o ingerinț, prevzut de lege, în dreptul la respectarea vieții de familie și a analizat dac aceast ingerinț urmrea un scop legitim, în condițiile în care interesul copilului trebuie considerat ca primordial și numai un comportament deosebit de nedemn poate determina ca o persoan s fie privat de drepturile sale printești în interesul superior al copilului.
Curtea a constatat astfel c interzicerea exercitrii drepturilor printești se aplic în mod automat și absolut, cu titlu de pedeaps accesorie, oricrei persoane care execut o pedeaps cu închisoarea, în absența oricrui control exercitat de ctre instanțele judectorești și fr a lua în considerare tipul infracțiunii și interesul minorilor, constituind o sancțiune moral având drept scop pedepsirea condamnatului și nu o msur de protecție a copilului.
În consecinț, atunci când a încercat s se conformeze hotrârii Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 28.09.2004, legiuitorul român a apreciat greșit considerentele Curții, prin limitarea lor la contrarietatea dispozițiilor art. 71 Cod penal faț de dispozițiile art. 8 din În realitate, Curtea a constatat c reglementarea național nu corespunde exigențelor Convenției în condițiile în care interzicerea exercitrii drepturilor se aplic în mod automat și absolut, cu titlu de pedeaps accesorie, oricrei persoane care execut o pedeaps cu închisoarea, în absența oricrui control exercitat de ctre instanțele judectorești și fr a lua în considerare tipul infracțiunii și interesul legitim protejat în cauz.
Așadar, interzicereaope legis, indiferent de infracțiunea pentru care se aplic pedeapsa principal și fr un control din partea instanței, a celorlalte drepturi prevzute de art. 64 Cod penal, inclusiv cel de la lit. c, contravine exigențelor convenționale.
În consecinț interzicerea, ca pedeaps accesorie, a dreptului prevzut de art. 64 lit. c Cod penal nu s-a aplicat în mod automat de ctre instanț, ci s-a limitat la situațiile în care inculpatul s-a folosit de funcția, profesia sau activitatea desfșurat pentru a svârși infracțiunea, avându-se în vedere și alte criterii, precum natura și gravitatea infracțiunii svârșite, împrejurrile cauzei, scopurile urmrite prin svârșirea infracțiunii, persoana inculpatului.
În cauz, s-a reținut c vreunul din cei doi inculpați s-a folosit de funcție pentru a svârși infracțiunea ori c și-a exercitat în mod abuziv sau incorect atribuțiile, svârșind infracțiunea, devenind astfel nedemn s o exercite în continuare, astfel încât instanța a apreciat c nu sunt întrunite condițiile pentru a interzice acestora, ca pedeaps accesorie, și dreptul prevzut de art. 64 lit. c Cod penal.
Nu poate fi confundat îns aceast pedeaps accesorie cu msura de siguranț a interzicerii exercitrii unei funcții sau profesii prevzut de art. 115 Cod penal, care se ia în cazul în care fptuitorul nu poate exercita în mod nepericulos funcția, profesia, meseria sau ocupația din cauza incapacitții, nepregtirii sau altor cauze care îl fac impropriu pentru activitatea respectiv.
Instanța a apreciat c nu se impune a fi luat faț de inculpați nici aceast msur de siguranț, deoarece din actele dosarului nu rezult c luarea acesteia este necesar pentru înlturarea unei stri de pericol decurgând din incapacitatea profesional a acestora.
În acest sens, au fost avute în vedere relațiile înaintate de Colegiul Medicilor V, din care rezult, între altele, c inculpatul, în timpul celor 28 de ani de activitate în calitate de medic specialist chirurg în cadrul secției de chirurgie a Spitalului Județean de Urgenț V, a atins pragul profesional calificat, fiind unul din chirurgii de baz ai spitalului, cu un randament superior, cu atât mai mult cu cât în majoritatea perioadei schema a fost descompletat, acoperind toate necesitțile ivite. În privința inculpatului s-a menționat c acesta este specialist în terapie intensiv și din 1972 pân în prezent a fost medicul de baz al secției, fiind mulți ani șeful secției, director al spitalului și al Direcției Sanitare, inspector în cadrul Direcției Sanitare, a urmat pe parcurs toate cursurile de perfecționare organizate de minister, a participat în schimb de experienț în Belgia, a participat la diferite conferințe și consftuiri pe linie profesional organizate pe plan local sau național.
De asemenea, s-a mai artat c nici unul din cei doi inculpați nu a comis nici o abatere de la normele deontologice sau de disciplin, au avut un comportament exemplar faț de pacienții pe care i-au tratat, nu a fost înregistrat nici o plângere împotriva conduitei lor.
În raport de elementele ce caracterizeaz persoana fiecrui inculpat, instanța a apreciat c scopul pedepselor poate fi atins și fr privarea de libertate a acestora.
În consecinț, fiind întrunite cumulativ condițiile prevzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționat a executrii pedepselor aplicate pe durata unor termene de încercare stabilite conform art. 82 Cod penal, care se vor socoti de la data rmânerii definitive a prezentei hotrâri.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendrii condiționate a executrii pedepselor închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii iar în baza art. 359 Cod procedur penal, s-a atras atenția fiecrui inculpat asupra cazurilor de revocare a suspendrii condiționate prevzute de art. 83 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, la termenul din data de 27.02.2007, prinții lui, și -, au artat c se constituie prți civile cu suma de 20.000.000 lei, din care 15.000.000 lei reprezint cheltuieli efectuate cu înmormântarea și 5.000.000 lei cheltuieli efectuate cu dezgroparea de 7 ani.
Ulterior, la termenul din data de 22.11.2007, când li s-a solicitat s precizeze cu ce sum se constituie parte civil fiecare, partea civil a artat c el se constituie parte civil cu suma de 20.000.000 ROL, din care 15.000.000 ROL reprezint cheltuieli efectuate cu înmormântarea și 5.000.000 ROL cheltuieli efectuate cu dezgroparea, iar partea civil - a artat c se constituie parte civil cu suma de 400.000.000 ROL reprezentând despgubiri pentru daune morale.
La același termen de judecat, inculpații prin aprtor au artat c se opun cererilor de constituire ca parte civil deoarece sunt tardive și ei se consider nevinovați.
Referitor la susținerile inculpaților, instanța nu a putut aprecia drept tardive cererile prților civile, pentru urmtoarele considerente.
Astfel, în privința cererii de despgubiri pentru daune materiale, partea civil doar a precizat, la termenul din data de 22.11.2007, c el este cel care a fcut cheltuielile cu înmormântarea și îngroparea, precizând așadar cererea de constituire ca parte civil care, de fapt, s-a fcut la termenul din data de 27.02.2007.
La termenul din data de 27.02.2007, deși inculpații fuseser deja audiați, aceștia nu au artat c se opun constituirii de parte civil dup citirea actului de sesizare pentru c este tardiv, ci doar pentru c sunt nevinovați.
În privința cererii prții civile - privind obligarea inculpaților la despgubiri pentru daune morale, trebuie menționat c aceasta a solicitat obligarea persoanelor vinovate de moartea fiului su la plata de daune morale pentru prima dat cu prilejul declarației dat în fața organelor de urmrire penal la data de 15.02.2001 (fila 93 din dosarul de urmrire penal), cu mult înainte de sesizarea instanței și implicit citirea actului de sesizare.
Faț de aceast manifestare de voinț exprimat anterior, la termenul din data de 22.11.2007 aceasta doar a precizat, la interpelarea instanței, cuantumul sumei pe care o solicit cu titlul de daune morale, nu s-a constituit propriu zis, pentru prima dat, parte civil în cauz.
Analizând așadar pretențiile materiale formulate de partea civil, instanța a reținut c acesta nu a propus administrarea de probe pentru dovedirea eventualului prejudiciu material suferit în urma svârșirii faptei de ctre inculpați, motiv pentru care în baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal s-a respins cererea prții vtmate privind acordarea de despgubiri pentru daune materiale ca neîntemeiat.
Referitor la cererea prții civile - privind acordarea de despgubiri pentru daune morale, instanța a apreciat c aceasta a suferit unprejudiciul afectiv, constând în suferințele cauzate ca urmare a lezrii sentimentelor de afecțiune provocate prin moartea fiului su și, în raport de gravitatea suferințelor morale produse acesteia, a apreciat c suma de 30.000 cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despgubiri, în sensul prevzut de art. 14 din Codul d e procedur penal și art. 998 și urmtoarele din Codul civil.
Astfel, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedur penal raportat la art. 999, art. 1000 alin. 3, art. 1003 Cod civil au fost obligați în solidar, inculpații și, în solidar și cu partea responsabil civilmente Spitalul Județean de Urgenț V, la plata ctre partea civil - a sumei de 30.000 RON reprezentând despgubiri pentru daune morale.
Vzând dispozițiile art. 191 Cod procedur penal vor fi obligați inculpații în solidar cu partea responsabil civilmente la plata ctre stat a sumei de 350 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotrâri au declarat apel inculpații și Parchetul de pe lâng Judec toria Vaslui.
1. Înmotivarea scris a apelului declarat de Parchet, se critic sentința în ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, pedepse apreciate ca fiind prea blânde și pentru faptul c nu s-a aplicat și pedeapsa complementar prevzut de art. 64 lit.c pen.
În plus, la dezbaterea apelului s-a mai susținut un motiv care vizeaz omisiunea grațierii pedepselor stabilite la fond, în cauz fiind incidente dispozițiile Legii nr.543/2002, deoarece fapta dedus judecții nu este exceptat de la grațiere potrivit art. 4 din actul normativ citat.
Apelurile inculpaților au fost motivate în scris pentru termenul din 28 februarie 2008, apoi aceste motive au fost dezvoltate și completate prin memorii separate pentru fiecare dintre cei doi inculpați și ulterior prin concluziile puse la dezbaterea prezentului apel.
2.Inculpatulsolicit achitarea și exonerarea de orice obligație civil, în primul rând pentru c instanța nu a inclus în fenomenul cauzal stadiul premergtor internrii victimei, nu s-a stabilit gradul de culpabilitate dezvoltat în penitenciar raportat la eventualele conduite culpabile ulterioare.
O alt critic vizeaz faptul c sentința s-a bazat în exclusivitate pe concluziile actelor medico-legale, care au fost preluate selectiv și nu au fost analizate în spirit critic, ceea ce se imput actelor medico-legale fiind tratarea exclusiv teoretic a faptelor, cu ignorarea condițiilor concrete de fapt în care au acționat cei doi inculpați.
Un al treilea motiv de apel are în vedere starea în care a fost adus pacientul la urgenț și actele care îl însoțeau, respectiv un bilet semnat de medicul stomatolog al penitenciarului, cu diagnosticul de "abdomen acut".
Consider inculpatul c singura soluție corect în situația în care întârzia rezultatul analizelor medicale a fost aceea a unei intervenții exploratorii, în condițiile în care starea pacientului se înrutțea continuu. Mai arat inculpatul c la momentul internrii nu exista nici o suspiciune cu privire la diagnosticul de diabet zaharat confirmat ulterior și invoc în aprare adresa emis de Colegiul medicilor la 11.09.2007, în care se precizeaz c în anii 2000-2001 din cauza finanțrii deficitare situația laboratorului era precar și se foloseau metode tradiționale de analiz care necesit un timp îndelungat de execuție.
De asemenea, inculpatul menționeaz c faț de vârsta pacientului nu putea fi bnuit criza diabetic iar datele din lucrrile medico-legale sunt pur teoretice.
Un al patrulea motiv de apel se refer la teoria cauzalitții, care aplicat cauzei ar conduce la concluzia c incizia efectuat de medicul nu constituie cauza conjugat ce era obligatorie pentru producerea efectului letal, ci cel mult poate fi considerat ca o condiție favorabil în dezvoltarea cauzei declanșate la penitenciar și care nu atrage rspunderea penal.
La dezbateri, aprtorul inculpatului a insistat pe relevanța în cauz a perioadei premergtoare internrii în spital a victimei, care a prezentat o simptomatologie specific diabetului, descris și în scrisorile trimise familiei sale și cu toate acestea la penitenciar a fost consultat doar de un asistent medical ce a apreciat c ar fi vorba despre un abdomen acut.
Acest diagnostic de abdomen acut a fost confirmat și de actele medico-legale, iar starea pacientului a fcut imposibil o anamnez deoarece era în stare de com, motiv pentru care s-au dispus investigații și întrucât starea pacientului se înrutțea s-a procedat la acea intervenție exploratorie.
Se critic, în același timp modul în care instanța de fond a înțeles s dea eficienț în cauz teoriei echivalenței condițiilor prin înlturarea teoriei moniste, fr nici un argument. Inculpatul susține astfel c determinant în cauz în producerea decesului a fost boala de care suferea pacientul, astfel încât dac nu ar fi existat aceast boal, neconstatat la timp de cei responsabili, pacientul nu ar fi murit. În plus, se arat c nu s-a discutat latura subiectiv, respectiv intervenția doctorului, determinat de situația particular din speț, respectiv agravarea strii pacientului.
De asemenea, s-a invocat c exist mortalitate în coma diabetic și este posibil ca decesul s fi survenit chiar și fr factorul stresant al inciziei, ceea ce creeaz un dubiu.
În latura civil a cauzei, s-a criticat hotrârea pentru faptul c s-au acordat daunele în solidar, nediferențiat în funcție de culpa fiecruia dintre cei doi inculpați în condițiile în care rspunderea penal este personal.
3. Inculpatul, în afar de motivele scrise comune cu ale celuilalt inculpat(26 dos.apel), formuleaz un memoriu prin care, în primul rând solicit s se aib în vedere perioada anterioar internrii, respectiv aceea din Penitenciarul Vaslui, unde a aprut cauza principal a decesului.
O a doua critic vizeaz preluarea concluziilor actelor medico-legale, care au un viciu fundamental constând în tratarea exclusiv teoretic a cazului.
Al treilea motiv vizeaz aceleași aprri cu ale doctorului referitoare la starea pacientului la internare, diagnosticul de "abdomen acut", imposibilitatea de comunicare cu pacientul, condiții în care intervenția exploratorie se impunea.
Al patrulea motiv de apel relev faptul c la internarea în secția de Terapie intensiv, victima era deja în com, dar cu diagnosticul evidențiat de rezultatul analizelor și deși a fost mobilizat tot personalul secției, victima nu a supraviețuit.
În aprarea sa, inculpatul invoc lipsa medicamentelor necesare din dotarea spitalului, cu referire la relațiile obținute de la Colegiul medicilor care confirm aceste aprri. În plus, se arat c în secție a existat un flacon din medicamentul, indicat în acea situație, care era îns insuficient faț de starea pacientului deci medicul știa ce trebuia fcut, dar nu a dispus de mijloacele terapeutice necesare.
Se mai precizeaz c nu existau posibilitți pentru obținerea medicamentelor de la alte unitți spitalicești, iar transportul pacientului aflat în com profund la un alt spital nu era indicat.
În latura civil se critic nediferențierea culpei celor doi inculpați în stabilirea despgubirilor și mai ales neluarea în considerație a etapei din penitenciar. La dezbaterea apelului, inculpatul, prin aprtor, și-a însușit toate demonstrațiile formulate în aprarea doctorului și a reliefat, în plus, faptul c medicul știa ce trebuie fcut, a încercat s salveze pacientul, dar nu a avut cu ce, existând o constatare în actele medico-legale în sensul c sunt cazuri în care cu tot tratamentul ideal administrat, pacientul nu se mai poate salva.
Tribunalul Vaslui prin decizia penal nr. 75/A/3 aprilie 2008 admis apelurile declarate de Parchetul de pe lâng Judec toria Vaslui și ale inculpaților și i, a desființat în parte în latura penal sentința penal nr. 2021/2007 a Judec toriei Vaslui și în rejudecare:
În baza art. 1 din Legea 543/2000 a constatat grațiate pedepsele aplicate inculpaților și a redus termenele de încercare potrivit art. 120.pen. la 2 ani pentru fiecare dintre cei doi inculpați.
A înlturat din sentinț dispozițiile contrare și a menținut celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare au rmas în sarcina statului.
În pronunțarea acestei decizii Tribunalul a reținut urmtoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a reținut vinovția inculpaților în comiterea faptei de ucidere din culp dedus judecții.
Aprrile inculpaților nu sunt fondate în ceea ce privește stabilirea legturii de cauzalitate între modul în care și-au îndeplinit îndatoririle profesionale și decesul pacientului și modalitatea în care au fost interpretate concluziile actelor medico-legale în contextul probator al cauzei.
Victima a fost internat la Spitalul Județean V, la data de 20 septembrie 2000 când cei doi inculpați erau de gard la secțiile Chirurgie ( ) și respectiv Terapie intensiv ( ) și a decedat în ziua urmtoare.
a fost deținut în Penitenciarul Vaslui și în cauz s-au efectuat cercetri și faț de medicul acestei instituții, dar faț de acesta s-a dat o soluție de scoatere de sub urmrire penal motivat de faptul c deținutul nu a fost consultat de acest medic, ce se afla în executarea altor îndatoriri de serviciu, ci de asistenții medicali, condiții în care opereaz un puternic dubiu cu privire la existența unei culpe în sarcina medicului.
Inculpații au invocat în aprarea lor faptul c victima trebuia diagnosticat în Penitenciar cu diabet zaharat, dar la cele 10 controale efectuate a fost declarat clinic sntos. Este adevrat c actele medico-legale relev deficiențe în modalitatea de acordare a asistenței medico-legale în Penitenciar și imput lipsa unui diagnostic și tratament corect, dar Tribunalul constat c în prezenta cauz s-a dat o soluție de netrimitere în judecat faț de medicul militar, iar limitele sesizrii instanței sunt determinate de actul de sesizare.
Cazurile și condițiile în care se poate extinde procesul penal pentru alte fapte sau alte persoane sunt expres și limitativ prevzute de lege în art. 336, 337.pr.pen. și nu s-a fcut aplicarea acestor texte în cauza de faț.
Prin urmare, obiectul judecții îl constituie doar faptele inculpaților modul în care s-au reflectat acțiunile lor asupra strii de sntate a victimei.
La data internrii s-a procedat la explorarea chirurgical a pacientului fr a se aștepta rezultatele analizelor care au evidențiat faptul c acesta se afla în com diabetic și ulterior, ca urmare a tratamentului defectuos prescris și administrat, s-a produs decesul acestuia.
În aceste condiții, în care se pune în discuție decesul cauzat de asistența medical necorespunztoare, cauza nu putea fi soluționat decât cu luarea în considerare a lucrrilor medico-legale efectuate, esențiale pentru determinarea tanatogenezei și a condițiilor în care aceasta s-a produs, inclusiv a eventualelor legturi cauzale între deces și conduita profesional a medicilor care au avut victima în îngrijire.
În cursul urmririi penale s-au întocmit un raport de constatare medico-legal de autopsie (39-46 urm.pen.), avizat de Institutul de Medicin Legal I(66 urm.pen.), s-a efectuat o nou expertiz medico-legal la INML " Minovici " (67 urm.pen.) și aceast lucrare a fost de asemenea confirmat, de dou ori, de Comisia de Avizare și Control de pe lâng INML (79,80 urm.pen.), ultimul aviz fiind dat de Comisia Superioar Medico-legal la data de 6 mai 2005 (156 urm. pen.).
Din succesiunea evenimentelor, rezult c ambii inculpați, prin conduitele lor culpabile, au contribuit la decesul victimei.
Astfel, concluziile raportului de nou expertiz medico-legal relev faptul c intervenția chirurgical, efectuat de inculpatul fr consultarea analizelor de laborator a condus la agravarea deficitului metabolic și instalarea comei și c atât tratamentul chirurgical cât și cel de terapie intensiv nu au fost aplicate în conformitate cu evoluția deficitului metabolic al bolnavului, ceea ce a dus la decesul pacientului, iar avizul Comisiei Superioare este extrem de explicit cu privire la existența unei culpe medicale.
Nu se poate ignora aceast constatare a experților, care a fost determinat dup analiza detaliat a întregii documentații medico-legale, inclusiv a explicațiilor date de inculpatul la solicitarea INML.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, actele medico-legale stabilesc cu certitudine o conduit culpabil, respectiv un tratament neadecvat.
S-a aprat inculpatul susținând c nu existau în farmacia Spitalului Județean V substanțele necesare, dar din relațiile furnizate de Serviciul Medico-Legal Județean V rezult c în tratamentul bolnavului atât cantitțile cât și momentul și ritmul de administrare a medicamentelor au fost inadecvate și insuficiente.
Prin urmare, lipsa medicamentului nu a fost singura care a determinat decesul pacientului.
De altfel, nici nu s-a fcut dovada c s-ar fi încercat obținerea substanțelor necesare de la alte unitți spitalicești sau transferul bolnavului, care nu a fost exclus de medicul legist ca soluție în situația dat.
Prin adresa nr. 2990/15.05.2002 a Spitalului Județean V, s-a comunicat organelor de urmrire penal c a fost eliberat din farmacia spitalului toat medicația prescris pacientului, cu excepția unui gram de (115 urm.pen.).
Pe de alt parte, se reține și o culp omisiv a inculpatului, care nu a dispus efectuarea unor explorri funcționale la intervale orare mai reduse, întrucât nu s-au fcut investigații de laborator de la ora 20 pân la 6 dimineața, iar experții au apreciat c ar fi fost necesare investigații mai frecvente, cu aplicarea de msuri de corecție funcție de rezultate.
La un pacient cu o stare grav, care a fcut imposibil anamneza la internare, dup cum susțin inculpații, diagnosticat cu o com diabetic este inexplicabil pasivitatea din punctul de vedere al msurilor exploratorii ce trebuiau dispuse pentru stabilirea unei conduite terapeutice adecvate evoluției pacientului.
Instanța de fond a identificat în mod corect, în antecedența cauzal, contribuțiile celor doi inculpați, care au legtur cu decesul pacientului, lanțul cauzal fiind relevat cu claritate de actele medico-legale. Din analiza acestor acte medico-legale se desprinde concluzia c în ipoteza în care nu s-ar fi intervenit chirurgical și i s-ar fi administrat pacientului un tratament adecvat pentru coma diabetic ca urmare a unei monitorizri atente, ar fi crescut șansele sale de supraviețuire chiar și în condițiile preexistenței diabetului nediagnosticat in Penitenciar.
Este adevrat c se poate instala decesul chiar și în ipoteza unui tratament ideal, dar în cauz, acest tratament ideal nu a fost administrat ci dimpotriv a existat o conduit terapeutic inadecvat calificat fr rezerve de experți ca fiind culp medical.
Relațiile comunicate la judecata în prim instanț (110 dos fond) de ctre Colegiul Medicilor V, la 7 ani de la decesul pacientului în spital nu pot în nici un caz s înlture concluziile actelor medico-legale, formulate dup analiza întregii documentații medicale a cauzei.
Modul de redactare a concluziilor de ctre experți nu exclud culpa inculpatului, ci dimpotriv stabilesc un lanț cauzal în care regsim contribuțiile ambilor inculpați, fiind aplicabil în cauz pentru determinarea legturii de cauzalitate dintre faptele deduse judecții și rezultatul incriminat(decesul pacientului) teoria echivalenței condițiilor care se verific și dac excludem ipotetic fiecare contribuție din antecedența cauzal.
Pentru aceste argumente, Tribunalul constat c instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și a înlturat în mod judicios prezumția de nevinovție în ceea ce îi privește pe ambii inculpați, cu respectarea principiilor prevzute de art. 65, 66.pr.pen. pronunțând soluții de condamnare a acestora, astfel încât sunt neîntemeiate solicitrile apelanților de a fi achitați.
Nu este fondat nici critica adus de inculpați în legtur cu modul de soluționare a laturii civile a cauzei.
Atunci când din cauza unor acte efectuate din culp, simultan sau succesiv, de mai multe persoane, s-a produs un rezultat care întregește rezultatul unei fapte de culp, prevzut în legea penal, toate aceste persoane vor fi socotite coautori ai acelei fapte, întrucât contribuția fiecreia a concurat nemijlocit la producerea rezultatului.
Pe cale de consecinț, Tribunalul reține c exist coautorat și la faptele svârșite din culp și în mod judicios, în soluționarea laturii civile s-a reținut la fond rspunderea solidar a inculpaților, solidaritatea fiind caracteristic rspunderii civile delictuale, ale crei reguli sunt aplicabile în soluționarea acțiunii civile alturate celei penale (art. 1003.civ.).
Apelul Parchetului nu este fondat în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a exercita profesia de natura aceleia de care s-au folosit inculpații pentru svârșirea infracțiunii, prevzute de art.64 al.1 lit.c pen..
În primul rând, din materialul probatoriu administrat se desprinde concluzia c cei doi inculpați sunt practicieni cu o vast experienț profesional, cu reputații deosebite în comunitate și cu rezultate remarcabile, evidențiate prin actele depuse, fapta dedus judecții fiind un episod singular, justificat în parte prin precaritatea condițiilor materiale în sistemul sanitar la momentul respectiv.
În al doilea rând, nu se poate reține c inculpații au svârșit fapta folosindu-se de profesia medical, ci în cursul exercitrii acesteia. Date fiind elementele care îi circumstanțiaz favorabil pe inculpați, condițiile concrete ale svârșirii faptei, legate de existența unor deficiențe în modul de realizare a finanțrii activitților de asistenț medical, inclusiv sub aspectul aprovizionrii cu medicamente, aparatur medical, etc., Tribunalul reține c în mod justificat instanța de fond nu a aplicat pedeapsa accesorie prevzut de art. 64 lit.c pen. ca urmare a unei analize pertinente a criteriilor indicate în art.71 al.3 pen..
Toate elementele favorabile inculpaților, atât sub aspect personal cât și real, au fost valorificate în mod judicios de instanța de fond, în procesul complex al individualizrii pedepselor, care sunt de natur s asigure reeducarea inculpaților și atingerea scopului prevzut de art. 52.pen. fiind stabilite cu respectarea criteriilor de individualizare prev. de art. 72.pen. 74 lit.a, 76 lit.d pen..
Apelul Parchetului este fondat în ceea ce privește faptul c nu s-au aplicat dispozițiile legii nr.543/2002 privind grațierea unor pedepse. Infracțiunea de ucidere din culp prevzut de art. 178 al.2 pen. nu a fost exceptat de la grațiere în mod expres prin prevederile art.4 din actul normativ citat, ceea ce însemn c în raport de natura infracțiunii și cuantumul pedepselor aplicate celor doi inculpați sunt incidente dispozițiile art. 1 din acest act normativ.
Faț de modalitatea de executare a pedepselor, respectiv de faptul c s-a suspendat condiționat executarea acestora, sunt aplicabile dispozițiile art. 120.pen.
Examinând din oficiu sentința apelat, Tribunalul constat c sentința este nelegal în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii a dreptului electiv prevzut de art. 64 al.1 teza I.
Prin decizia în interesul legii nr. LXXIV /5.11.2007 a ÎCCJ s-a stabilit c dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaz în sensul c, interzicerea drepturilor prevzute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul Penal, soluție conform și cu jurisprudența CEDO ( Cauza Hirst Marii Britanii ).
Apelurile sunt fondate sub aceste dou ultime aspecte și vor fi admise în baza art. 379 pct.2 lit.a pr.pen..
Rejudecând, pentru argumentele expuse, în baza art. 1 din Legea nr.543/2002 se vor constata grațiate pedepsele aplicate inculpaților și se vor reduce termenele de încercare la câte doi ani, conform art. 120.pen.
Se vor înltura pedepsele accesorii prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a pen. motivat de faptul c nu se impune în raport de fapta svârșit și de persoanele inculpaților interzicerea dreptului de a alege.
Se vor înltura dispozițiile contrare din sentinț și vor fi menținute celelalte dispoziții.
În termenul prevzut de art. 385 ind.3 alin.1 C.P.P. hotrârile pronunțate au fost recurate de inculpații și.
Inculpatul a formulat urmtoarele critici:
Din actele medico-legale lipsește interpretarea unei perioade esențiale din evoluția cazului respectiv starea victimei la primul contact cu medicii, aspect ce rezult din raportul de expertiz " Minovici" - "Starea general a pacientului foarte grav., apatic, tegumente uscate,", medicii au prelevat probele la 11,30, iar rezultatele de laborator au sosit dup 4 ore când era terminat intervenția chirurgical; adresa colegiului medicilor V nr. 957/11 septembrie 2007 justific întârzieri de 6-7 ore în efectuarea analizelor ca urmare a numrului ridicat al acestora;
La momentul internrii nu exista nici un dubiu asupra anamnezei cazului în afara biletului de trimitere cu diagnosticul posibil de abdomen acut; singura opțiune a fost intervenția chirurgical, deși aceasta s-a fcut cu rezerve constând într-o incizie exploratorie; nefiind constat peritonit, incizia a fost închis.
Inculpatul a invocat urmtoarele:
În momentul în care au venit rezultatele de laborator victima se afla într-o grav com diabetic și a fost transferat urgent la secția de terapie intensiv; prin administrarea insulinei glicemia a sczut. Experții medico-legali nu au cunoscut realitțile din spital și au interpretat conduita medicului ca fiind neprofesional plecând de la premisa c se dispune de toate mijloacele pentru efectuarea tratamentului optim;
S-a dovedit c substanța necesar în acel tratament specific era " " care nu se afla în farmacie, fiind produs de import; inculpatul cunoștea despre ce anume tratament trebuia fcut și a folosit un singur flacon existent; în concluziile medico-legale, atitudinea medicilor faț de caz a fost caracterizat cu superficialitate și lips de profesionalism.
Ambii inculpați au formulat și urmtoarele critici:
- nu s-a ținut cont de prima etap în evoluția cazului localizat în Penitenciarul Vaslui unde victima a stat câteva zile fr o îngrijiri medical adecvat;
- instanțele și-au însușit conținutul expertizelor medico-legale care au fost efectuate pe premise greșite;
- în latur civil, s-a artat c exist o culp a medicului de penitenciar; teza coautoratului este greșit, și prin urmare rspunderea în solidar este înafara dispozițiilor legale.
S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotrârilor și pe fond achitarea inculpaților pentru faptele care au fost trimiși în judecat.
Criticile formulate de inculpați se încadreaz în drept în cazul de casare prevzut de art. 385 ind.9 alin.1 pct.18 din pr.pen. privind eroare de fapt având drept consecinț pronunțarea unei hotrâri greșite de condamnare și sunt nefondate.
Astfel, exist eroare de fapt atunci când situația de fapt stabilit prin hotrârile recurate nu este confirmat de probele dosarului.
Eroarea de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor ci discordanța între cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinț pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.
Examinând actele și lucrrile dosarului Curtea constat c situația de fapt stabilit prin hotrârile atacate nu este contrar probelor dosarului.
Instanța fondului a fcut o corect analiz a probelor care au servit ca temei la soluționarea laturii penale și civile a cauzei cât și a celor care au fost înlturate.
De asemenea instanța de control judiciar s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate iar prin admiterea cilor de atac introduse de procuror și inculpați a dat eficienț dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002 constatând grațiate pedepsele aplicate.
Este de precizat faptul c vinovția inculpaților rezult în special din expertizele medico-legale întocmite de Serviciul de Medicin-Legal V nr. 78/C/31 ianuarie 2001 (41-45 dosar urmrire penal); avizul Comisiei de Avizare și Control a actelor medico-legale din cadrul I nr. 5213/10.10.2001 (66 dos. urmrire penal); raportul de noua-expertiz medico legal " Minovici" B nr. A 5/5707/18.09.2003 ( 67 - 78 dosar urmrire penal); avizul dat de Comisia de Avizare și Control din cadrul Institutului de Medicin Legal a " Minovici" B nr. 5707/17.11.2003 (79 dosar urmrire penal) și completarea aceleiași comisii ( 80 dos. ).
Edificator în cauz este avizul comisiei superioare medico-legale din cadrul Institutului de Medicin Legal " Minovici" B nr. 2462/06.05.2005 ( 156 dos. ) care în compunerea prevzut de art. 20 alin.1 din Ordonanța nr. 1/20 ianuarie 2000 - republicat - care la pct. 2 concluzionat c în ambele ipostaze, în ambulatoriu și în spital, "este vorba de eroare medical prin incompetenț și superficialitate".
Lucrrile de specialitate întocmite în cauz au fost coroborate și cu celelalte mijloace de prob respectiv declarațiile martorilor, ale inculpaților cât și a celorlalte înscrisuri.
În ce privește critica inculpaților vizând stabilirea și localizarea procentului de culpabilitate și a medicului de penitenciar se constat c prin rechizitoriul procurorului învinuitul a fost scos de sub urmrire penal, pentru svârșirea infracțiunii de "ucidere din culp2 fapt prevzut de art. 178 alin.2 Cod penal.
Prin considerentele rechizitoriului s-a artat c verificrile efectuate în registrul de consultații și în fișa medical a victimei s-a stabilit c cele trei consultri ale deținutului nu au fost efectuate de medicul ci de martorul, asistent medical în cadrul cabinetului medical al Penitenciarului Vaslui.
Acesta, în baza atribuțiilor de serviciu, în lipsa medicului, avea obligația de a asigura asistenț medical de urgenț în baza unei examinri medicale îns, nesesizând vreo urgenț medical, la data de 18 septembrie 2000, l-a diagnosticat cu "spasmofilie manifest" și pe cale de consecinț nu a mai solicitat examinarea deținutului de ctre medic.
Datorit înrutțirii strii de sntate, la 20 septembrie 2000, victima a fost transferat spre examinare la Spitalul Județean
În acest context, dispoziția din rechizitoriu de netrimitere în judecat putea fi supus examinrii prin plângerea instituit conform disp. art. 278 ind.1 alin.1 din Codul d e procedur penal.
Pe de alt parte, în cursul judecții nu s-a dispus extinderea procesului penal și pentru medicul de penitenciar conform art. 337.pr.pen. iar instanța de control judiciar a concluzionat legal c obiectul judecții îl constituie numai faptele deduse judecții și persoanele, artate în actul de sesizare conform art. 317.pr.pen.
Referitor la critica privind greșita înlturare de ctre instanțe a adreselor emise de Colegiul medicilor V nr. 957/16 octombrie 2007 (filele 110 și 126 dosar cercetare judectoreasc) se constat de asemenea neîntemeiat.
Astfel, corespondența a fost emis la aproximativ 7 (șapte) ani de momentul în care a survenit decesul victimei, nefiind însoțite de eventualele acte întocmite ca urmare a verificrii și se afl în contradicție cu adresa nr. 1458/28 februarie 2005 Spitalului Județean de Urgenț (fila 149 dos.pen.) din care rezult c: "în anule 2000 evidența stocului de medicamente s-a realizat în sistem informatizat".
Aceste corespondențe nu pot înltura concluziile lucrrilor de specialitate medico-legale formulate în contextul analizei întregii documentații medicale.
Nu poate fi primit nici critica vizând modalitatea de soluționare a acțiunii civile alturate cele penale.
În acest sens, tribunalul a concluzionat judicios c în situația unor acte materiale efectuate din culp, simultan sau succesiv, de mai multe persoane și s-a produs rezultatul ilicit prevzut de legea penal, respectivele persoane vor fi socotite coautori pe considerentul concurrii nemijlocite la producerea rezultatului.
Prin urmare exist o rspundere solidar a inculpaților conform art. 1003.civ. iar obligarea acestora alturi de partea responsabil civilmente - Spitalul Județean V - nu poate fi înlturat.
Analizând hotrârile atacate - în conformitate și cu disp. art. 385 ind.9 alin.3 pr.pen. - nu se constat nici alte motive care, luate în considerare din oficiu, s conduc la casarea lor.
Așa fiind, recursurile declarate în cauz de inculpații și se vor respinge ca nefondate.
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. inculpații - recurenți vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare ctre stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații - și împotriva Deciziei penale nr.75/A din 03.04.2008 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Oblig inculpații la câte 50 lei cheltuieli judiciare ctre stat.
DEFINITIV.
Pronunțat în ședinț public, azi 20 Octombrie 2008.
Președinte, Judector, Judector,
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex/11.11.2008
Tribunalul Vaslui:
Jud. /
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Ciobanu Iulia Elena, Tatiana Juverdeanu
