Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 568/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 568
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
- - -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 225/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpat, arată că acesta a fost condamnat în mod greșit pentru infracțiunea de ucidere din culpă, întrucât accidentul nu s-a produs din vina sa. În dimineața zilei de 6.12.2006 inculpatul conducea autoturismul proprietatea sa, iar în jurul orelor 6,30 acesta a ajuns la intersecția European 85 cu artera secundară care ducea către SC R SA. Vizibilitatea era redusă, era întuneric și ceață, motiv pentru care acesta a oprit și a acordat prioritate la 2-3 autoturisme, care veneau din sens opus și în momentul în care a văzut că din sens opus nu mai vine nicio mașină a început manevra de virare stânga. În momentul în care autoturismul se afla perpendicular pe axa dintre cele două sensuri de mers, a fost izbit violent de condusă de. Acesta din urmă, așa cum rezultă și din expertizele tehnice efectuate în cauză conducea autoturismul cu o viteză de 92 km/, încălcând astfel dispozițiile art. 48 din OG nr. 195/2002 care obligă conducătorul auto "să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță".
Inculpatul nu avea ce măsuri de prevedere să ia, pentru că așa cum rezultă și din declarația martorului, aflat în autoturismul condus de inculpat, acesta "conducea foarte încet, în condiții de vizibilitate redusă (25-30m), a oprit și a acorda prioritate la 2-3 mașini, iar autoturismul condus de avea aprox.100 km/h".
În cauză s-au efectuat trei expertize tehnice, care toate ajung la aceeași concluzii cu privire la vinovăția inculpatului. Astfel, expert a precizat că "accidentul putea fi evitat, prin frânare, dacă de deplasare a autovehiculului condus de era de până la 63,2 km/, iar acesta sesiza starea de pericol, când se afla la o distanță de minim 46m de locul impactului".
Expertul, a arătat că accidentul ar fi putut fi evitat dacă ar fi rulat cu o viteză de 50 km/, însă acesta circula cu o viteză de 85,86 Km/, vinovăția aparținând în exclusivitate acestuia.
Expertul a arătat că autoturismul condus de inculpat s-a încadrat corect în virajul la stânga, fără ca șoferul să poată vedea autoturismul care circula din sens invers. Acesta mai precizează că:" din punct de vedere tehnic, a respectat prevederile legislației rutiere și nu avea nicio posibilitate de evitare a accidentului"
Față de toate aceste aspecte, apreciază că vina în producerea accidentului aparține în excelusivitate lui, care nu a adaptat condițiilor de drum, astfel că în temeiul art. 3859pct. 18 Cod pr.penală solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b Cod pr.penală să se dispună achitarea inculpatului.
Reprezentantul parchetului arată că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Hotărârile atacate sunt legale și temeinice, fapt pentru care solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul arată că nu se face vinovat de producerea accidentului.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 105 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, județul N, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 27.02.1964 în F, județul V, cu domiciliu în comuna, județul N, inginer la. " " R, CNP - -, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit. a,b, Cod penal și art.76 lit. Cod penal, la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni, conform art.82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art.71 alin.5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
In temeiul art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.3242/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, fiul lui și, născut la 27.02.1964 în, județul V, cu domiciliul în comuna, județul N, inginer la " " R, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, că în dimineața de 06.12.2006, la ora 6,15, inculpatul a plecat, la volanul autoturismului său, " 1310", cu număr de înmatriculare -, de la domiciliul său din comuna, județul N, spre locul de muncă " " În aceeași mașină cu inculpatul se afla, pe scaunul din dreapta față, soția sa, iar pe bancheta din spate, care lucra la aceeași unitate. Inculpatul s-a deplasat cu autoturismul din pe șoseaua 85, iar la intersecția cu drumul uzinei de, a intenționat să vireze la stânga, a oprit pe de lângă axul, pentru a acorda prioritate autovehiculelor care circulau din sens opus, a dat prioritate la două sau trei mașini, după care a început să efectueze virajul spre stânga, fără a observa că dinspre I se mai apropia un autovehicul marca " ", cu număr de înmatriculare B-22-, condus de. Între cele două mașini s-a produs impactul; a decedat, iar a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale. Conducătorul autoturismului " " nu a putut evita accidentul, chiar dacă a observat mașina inculpatului la o distanță de 50 metri și a frânat.
In cursul urmăririi penale, s-a efectuat o expertiză tehnică auto, din care a rezultat că, în momentul producerii accidentului, autoturismul condus de avea o viteză de 92 km/ și că acesta putea evita accidentul dacă circula cu până la 63 km./h, valoare care nu era necesară, date fiind condițiile de trafic, întrucât, Stația Rac omunicat că în momentul producerii accidentului, pe acel sector de drum era ceață și vizibilitate între 50-200. În același raport de expertiză, se reține, că inculpatul ar fi putut evita accidentul dacă s-ar fi asigurat corespunzător înainte de a efectua virajul la stânga.
In aceste condiții, s-a reținut culpa inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal, întrucât nu s-a asigurat atunci când a virat la stânga și nu a dat prioritate autoturismului condus de.
Atât în fata organelor de poliție, cât și în fata procurorului, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, așa cum a fost descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman.
Audiat de instanța de judecată, a avut aceeași poziție procesuală, de recunoaștere și regret a comiterii faptei, dar a precizat că în momentul în care a intenționat să vireze la stânga, s-a asigurat și a așteptat să treacă 2-3 mașini, după care a semnalizat și a virat la stânga. A menționat că vizibilitatea era foarte redusă, de maxim 30 metri, iar numitul circula cu o viteză de peste 100 km./ La dezbaterea în fond a cauzei, inculpatul s-a declarat nevinovat, susținând că nu putea evita producerea accidentului.
In cauză, s-a dispus reaudierea martorilor din lucrări și s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize auto, pentru a se stabili, în funcție de condițiile meteo din momentul producerii accidentului, care trebuia să fie conduita fiecărei părți, cui aparține culpa producerii impactului și care erau posibilitățile de evitare a acestuia din partea conducătorilor auto implicați.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că în dimineața zilei de 06.12.2006, în jurul orei 6,30, autoturismul marca, cu număr de înmatriculare B-22-, condus de, circula pe drumul național DN 2 (85), în direcția I - R, pe de circulație, cu luminile de întâlnire ale farurilor aprinse, în spatele unui alt autovehicul care venea din aceeași direcție de mers, la o distanță de circa 200 metri de acesta. În mașină, se afla pe locul din partea dreaptă față, cu centura de siguranță fixată, iar pe bancheta din spate se afla.
În același timp și loc, din sens opus, în direcția R - I, circula pe sa de circulație, autovehiculul marca 1310, cu număr de înmatriculare -, condus de inculpatul, acesta având centura de siguranță fixată și având ca ocupanți, pe scaunul din dreapta față, pe, soția inculpatului, iar pe bancheta din spate, pe, mașina având luminile de întâlnire ale farurilor aprinse și intenționând să vireze la stânga, pentru ajunge la " " R, locul de muncă al acestora.
În momentul în care autoturismul " ", cu număr de înmatriculare B-22-, se afla la o distanță de 50 metri de intersecția cu drumul ce duce spre " " R, a observat că autoturismul care circula din sens opus, 1310, de culoare albă, cu număr de înmatriculare -, condus de, a început să efectueze manevra de schimbare a direcției de mers, virând spre stânga, fără a se asigura, pentru a pătrunde pe strada - de, care duce la " "
Sesizând starea de pericol, conducătorul auto a încercat evitarea coliziunii, printr-o manevră de frânare violentă, dar datorită distanței relativ reduse dintre cele două autoturisme și a vitezei de deplasare, impactul nu a putut fi evitat și autoturismul, cu număr de înmatriculare B-22-, a intrat în coliziune cu partea frontală, în zona stâlpului din mijloc a părții laterale dreapta a autoturismului, cu număr de înmatriculare -.Ca urmare a impactului, soția inculpatului, a decedat, iar a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale însă, acesta din urmă, nu a formulat plângere penală.
de producere a accidentului a fost confirmat de avariile produse autovehiculelor implicate, poziția finală a acestora, urmele de frânare și derapare constatate la fata locului de organele de poliție, declarațiile martorilor și expertizele auto efectuate în cauză. Dintre cele trei expertize auto efectuate, instanța a considerat că utilă soluționării cauzei este cea efectuată în cursul urmăririi penale, aceasta lămurind, pe deplin, care au fost condițiile și cauzele producerii accidentului. În reținerea acestor aspecte, specialistul s-a bazat pe toate datele din dosar, reținându-le în mod corect. Spre deosebire de acesta, celelalte două rapoarte de expertiză, întocmite de și, pornesc în ceea ce privește rezolvarea obiectivelor propuse, respectiv de producere a accidentului, stabilirea vitezelor cu care circulau cele două autovehicule, a posibilităților de evitare a impactului și a stabilirii culpei în producerea accidentului, de la o situație de fapt greșită, și anume, aceea că accidentul s-a produs în condiții de vizibilitate precară, fiind ceață și vizibilitate sub 50 de metri. Astfel, ei au luat în considerare doar susținerea inculpatului, care a precizat că vizibilitatea era sub 30 de metri, nu și declarația conducătorului auto, răspunsul Stației Meteorologice R, care comunică faptul că, în ziua de 06.12.2006, la ora 6,30, pe acel sector de drum era ceață și vizibilitate între 50-200 de metri, precum și fotografiile făcute de poliție, la scurt timp după producerea evenimentului rutier, din care rezultă că vizibilitatea nu era sub 50 metri. În aceste condiții, dacă acești doi experți ar fi avut în vedere această mențiune a Stației Meteorologice R, concluziile lor ar fi fost altele. De asemenea, în mod greșit cei doi experți au reținut că ar fi trebuit să conducă cu o viteză maximă de 50 km/, conform art.123 lit. k din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, întrucât aceasta era necesar în condiții de ceață și vizibilitate până în 100 metri însă, având în vedere adresa Stației Meteorologice R, nu se impunea. maximă cu care ar fi trebuit să circule era de maxim 80 km./h dar, în aceste condiții, nu putea evita accidentul. Ar fi putut să o facă dacă circula cu o viteză de maxim 63 km./h, potrivit raportului de expertiză din cursul urmăririi penale și maxim 50 km./h, potrivit celorlalte două dar, așa cum s-a precizat, această viteză era impusă de condițiile de trafic. Plecând de la premise eronate, instanța nu a putut ține cont de cele două rapoarte de expertiză din cursul judecății, fiind însă pe deplin lămurită de raportul de expertiză din cursul urmăririi penale. Conform acesteia, accidentul mai sus-menționat, ar fi putut fi evitat de conducătorul auto, dacă acesta, înainte de efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, virând spre stânga, se asigura că o poate face, fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic. În aceste condiții, instanța de fond a constatat că din probele administrate, fapta inculpatului care, nerespectând dispozițiile legale, a avut, ca urmare, decesul numitei, există și a fost săvârșită de acesta cu vinovăție, sub forma culpei, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 Cod penal.
În baza acestui text de lege, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, la stabilirea și aplicarea ei fiind avute în vedere criteriile generale prev. de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă fixate de lege, gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce servesc dreptul la viață, integritate corporală și sănătate, atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere și regret a comiterii faptei.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.74 și 76 lit. Cod penal, instanța de fond a coborât, sub minimul special prevăzut de legea penală, pedeapsa aplicată inculpatului.
În raport de scopul pedepsei, prevenirea de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte fată de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, fiind întrunite și condițiile prev. de art.81 Cod penal, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă în regim de detenție și a stabilit termenul de încercare, conform art.82 Cod penal, compus din pedeapsa aplicată și un interval de timp de doi ani și a pus, în vedere, inculpatului, dispozițiile art.83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul comiterii unei noi infracțiuni cu intenție, în interiorul termenului de încercare.
S-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal și s-a suspendat executarea acestei pedepse pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, în conformitate cu art.71 alin.5 Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul, fără să-l motiveze în scris. Oral în fața instanței, și prin apărător a susținut că vinovăția sa a fost reținută pe baza unei prezumții și nu a probelor neechivoce administrate în cauză, în sensul că a respectat prevederile art. 54 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, respectiv a oprit autoturismul, a acordat prioritate la 2-3 autoturisme, după care, văzând că din sens opus nu se mai vedea nicio lumină de far, a virat la stânga.
A mai arătat inculpatul că nu există legătură de cauzalitate între acțiunea sa și rezultatul produs și că, vinovat de producerea accidentului este, care a încălcat dispozițiile art. 50 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 și ale art. 48 din același act normativ, conducând autoturismul cu o viteză de peste 90 km/.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Prezent în fața instanței de apel, inculpatul nu a dat declarație, ci a invocat dreptul la tăcere.
Apelul este nefondat.
Instanța de control judiciar, verificând, în temeiul art. 378 alin. 1 Cod procedură penală, hotărârea atacată, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin.2 Cod procedură penală, a constatat că aceasta este legală și temeinică.
Prima instanță a reținut o situația de fapt corectă, a dat o încadrare juridică legală faptei și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unor probe certe, legal administrate și just apreciate.
Din analiza întregului material probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești, rezultat că, în dimineața zilei de 06.12.2006, în jurul orei 6,30, autoturismul marca, cu număr de înmatriculare B-22-, condus de, circula pe drumul național DN 2 (85), în direcția I - R, pe de circulație, cu luminile de întâlnire ale farurilor aprinse, în spatele unui alt autovehicul care venea din aceeași direcție de mers, la o distanță de circa 200 metri de acesta. În mașină, se afla pe locul din partea dreaptă față, cu centura de siguranță fixată, iar pe bancheta din spate se afla.
În același timp și loc, din sens opus, în direcția R - I, circula pe sa de circulație, autovehiculul marca 1310, cu număr de înmatriculare -, condus de inculpatul, acesta având centura de siguranță fixată și având ca ocupanți, pe scaunul din dreapta față, pe, soția sa, iar pe bancheta din spate, pe martorul, mașina având luminile de întâlnire ale farurilor aprinse și intenționând să vireze la stânga, pentru ajunge la " " R, locul de muncă al acestora.
În momentul în care autoturismul " ", cu număr de înmatriculare B-22-, se afla la o distanță de 50 de metri de intersecția cu drumul ce duce spre " " R, a observat că autoturismul care circula din sens opus, 1310, de culoare albă, cu număr de înmatriculare -, condus de, a început să efectueze manevra de schimbare a direcției de mers, virând spre stânga, fără a se asigura, pentru a pătrunde pe strada - de, care duce la " "
Sesizând starea de pericol, conducătorul auto a încercat evitarea coliziunii, printr-o manevră de frânare violentă, dar datorită distanței relativ reduse dintre cele două autoturisme și a vitezei de deplasare, impactul nu a putut fi evitat și autoturismul, cu număr de înmatriculare B-22-, a intrat în coliziune cu partea frontală, în zona stâlpului din mijloc a părții laterale dreapta a autoturismului, cu număr de înmatriculare -.Ca urmare a impactului, soția inculpatului, a decedat, iar a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale însă, acesta din urmă, nu a formulat plângere penală.
Accidentul putea fi evitat de inculpat, dacă respecta dispozițiile art. 54 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, respectiv, dacă înainte de efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers, viraj spre stânga, se asigura că o poate face, fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Astfel, inculpatul are culpă exclusivă în producerea accidentului.
Chiar dacă conducătorul auto a condus autoturismul cu viteză mai mare de 63 km/ ( până la această valoare putea evita accidentul, potrivit raportului de expertiză tehnică, întocmit de expert - inginer ), această valoare nu era impusă de specificul pe care circula și condițiile de trafic.
Stația Rac omunicat faptul că, în ziua de 06.12.2006, la ora 6,30, pe acel sector de drum era ceață și vizibilitate între 50-200 de metri, aspect ce se coroborează și cu fotografiile efectuate de organele de poliție, la scurt timp după producerea evenimentului rutier, din care rezultă că vizibilitatea nu era sub 50 de metri, așa cum susține inculpatul.
Așadar, nu sunt incidente dispozițiile art. 123 lit. k din Regulamentul de aplicare a nr.OUG195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/ sau 50 km/ în afara localității, când vizibilitatea este sub 100 metri, în condiții de ceață, ploi torențiale, ninsori abundente, de vreme ce vizibilitatea era între 50-200 de metri, potrivit comunicării sus menționate.
Deși maximă cu care ar fi trebuit să circule era de maxim 80 km./h, în acestecondiții, nu putea evita accidentul.
Este de menționat că nu pot fi primite concluziile celor două rapoarte tehnice auto, întocmite de experții și, deoarece aceștia au avut în vedere, la rezolvarea obiectivelor propuse, o situație de fapt eronată, și anume, aceea că accidentul s-a produs în condiții de vizibilitate redusă, sub 50 de metri, fără a lua în considerare adresa Stației Meteorologice
Raportat la cele expuse, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită și nu se impune achitarea lui.
Pedeapsa aplicată inculpatului și modalitatea de executare sunt juste, legale și temeinice, în raport de gradul de pericol social concret al faptei, determinat de rezultatul produs - moartea victimei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege și persoana inculpatului, tânăr, cu poziție procesuală sinceră și de regret, fără antecedente penale.
De altfel, prima instanță a reținut, în favoarea inculpatului, circumstanțele atenuante, prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a b și c Cod penal și i-a aplicat o pedeapsă cu mult sub minimul special prevăzut de lege, conform art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
Pentru aceste considerente prin decizia penală nr. 225/A din 19.06.2008 pronunțata de Tribunalul s-a dispus în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 105 din 14.02.2008 pronunțată de Judecătoria Roman, județul
S-a menținut sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
S-a constatat că inculpatul a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat recurs în termen legal inculpatul.
Recurentul-inculpat prin apărător, a reiterat criticile arătate în fața instanței de apel, considerând în esență că hotărârile de condamnare pronunțate împotriva sa sunt nelegale, întrucât situația faptică ce rezultă din ansamblul probator nu confirmă vinovăția sa pentru fapta supusă judecății.
Recurentul inculpat apreciază că vina în producerea accidentului rutier, care s-a soldat cu moartea soției sale, aparține în exclusivitate conducătorului autoturismului condus de care nu a adaptat la condițiile de drum, provocând astfel coliziunea cu autovehiculul condus de inculpat.
În raport de aceste critici, recurentul solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele anterioare și achitarea acestuia în temeiul art.10 lit. d Cod procedură penală.
Analizând decizia penală recurată, din oficiu în limitele cazurilor de casare prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor înfățișa în continuare.
În baza unui probatoriu amplu administrat, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, a stabilit o corectă încadrare juridică a faptei pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului și a individualizat juridic corect pedeapsa aplicată în cauză.
În mod corect instanțele anterioare nu au primit susținerile inculpatului care invocă nevinovăția cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă pentru care a fost condamnat.
Probele în acuzare administrate în cursul procesului penal, răstoarnă pe deplin prezumția de nevinovăție ce operează în beneficiul acestuia.
În mod just instanțele de fond și apel au înlăturat apărările inculpatului, potrivit cărora culpa pentru producerea accidentului rutier revine exclusiv numitului care nu a adaptat la condițiile de drum, încălcând astfel prevederilor art.123 lit. k din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002.
Din probele administrate în cauză rezultă că vizibilitatea pe sectorul de drum unde a avut loc accidentul rutier era între 50-200, situație care nu impunea conducerea autoturismului de către cu o viteză de maxim 50 de km/ În atare situație, având în vedere condițiile de trafic existente la momentul consumării faptei deduse judecății care nu impuneau luarea măsurilor prev. de art.123 lit.k din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 de către, culpa pentru producerea coliziunii între cele două autoturisme, aparține exclusiv inculpatului care a nesocotit dispozițiile art.54 al.1 din OUG nr.195/2002, potrivit cărora conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, fapta inculpatului care nu a luat toate măsurile necesare pentru o deplasare în siguranță pe drumurile publice în scopul evitării oricărui producerii oricărui accident, încălcând prevederile legale reținute și accidentând mortal victima, constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prev. de art.178 al.2 Cod penal, faptă pentru care în mod legal s-a dispus condamnarea sa.
Pentru aceste considerente constatând că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, nefiind incident nici unul din cazurile de casare prev. de art.385/9 Cod procedură penală, Curtea în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat.
Va constata că recurentul inculpat a avut apărător ales.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza 38515pct.1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefundat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva deciziei penale nr. 225/A din 19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Constată că recurentul inculpat, a avut apărător ales.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
GREFIER,
Red. -
Red. - /
Red. -
Tehnored. - - 2 ex.
6/6.10.2008
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
