Evaziune fiscală Spete Jurisprudenta. Decizia 570/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIE Nr. 570
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secție
JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
-- -
GREFIER- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - a fost legal reprezentat de - procuror
La ordine au venit spre soluționare recursurile formulate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 176/A/01.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod pr.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru inculpatul - av., apărător ales, iar pentru inc. - av., apărător ales, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat - pentru inculpatul, susține oral motivele de recurs depuse la dosar și arată că acesta vizează atât latura penală a deciziei penale recurate sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia, cât și latura penală și civilă sub aspectul temeiniciei.
Sub aspectul nelegalității deciziei penală- arată că inculpatul nu a fost legal citat la instanța de fond. Deși inculpatul are domiciliul în orașul, str. -. -,.3,.13, acesta a fost citat la fosta adresă în com. sat jud.
Chiar dacă pentru termenul din 1.10.2007 instanța a dispus citarea inculpatului cu mandat de aducere, acesta a fost restituit cu mențiunea că nu a fost găsit la adresa indicată, însă instanța fără a face un minim de verificări a trecut la judecarea fondului.
De asemenea, arată că încheierile de ședință din 8.05.2007 și 22.05.2007 nu au fost semnate de judecător și în consecință au fost încălcate astfel dispozițiile art. 305 al.2 Cod pr.penală.
Față de aceste aspecte, judecarea cauzei s-a făcut fără o citare legală și în consecință toate actele sunt lovite de nulitate absolută, conf. art. 197 al.2 Cod pr.-penală, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, în temeiul art. 11 al.2 lit.a Cod pr.penală, raportat la art. 10 lit.d Cod pr.penală să se dispună achitarea inculpatului deoarece sumele încasate de inculpat nu au fost în beneficiul său ci au fost încasate și depuse la societatea care a emis documentele fiscale și în numele căreia a acționat.
Avocat, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată de Tribunalul Neamț și să se mențină soluția pronunțată de Judecătoria Moinești, ca legală și temeinică.
În susținerea motivelor de recurs arată că ANAF s-a constituit parte civilă în cauză, în cursul urmăririi penală cu o sumă, pe care a precizat-o fără dubiu. Ori, instanța de apel, admițând apelul părții civile și dispunând obligarea inculpatului și la plata penalităților, a conferit părții civile dreptul de a pretinde alte sume decât cele cu care s-a constituit parte civilă.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că infracțiunea de evaziune fiscală nu poate fi interpretată ca un act în nume propriu, inculpatul acționând în calitate de administrator a două societăți comerciale.
Reprezentantul parchetului arată că hotărârea atacată este legală și temeinică, fapt pentru care în temeiul art. 38515al.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, solicită respingerea recursurilor și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursurilor penale de față,constată următoarele:
Prin sentința penală nr.499 din 01.2007, pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr-, s-au dispus următoarele:
In baza art.13 din Legea nr.87/1994, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal pentru inculpatul - și art.13 Cod Penal, pentru ambii inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, au fost condamnați inculpații-, fiul lui și, născut la data de 6.02.1973 în orașul, jud.H, cu domiciliul în com. sat, jud.B, cetățean român, CNP -, studii liceale, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, căsătorit, fără copii, recidivist și-fiul lui și, născut la data de 13.01.1974 în, cu același domiciliu, str.-,.5/4, cetățean român,CNP -, studii superioare, stagiul militar nesatisfăcut, administrator al SC SRL, căsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale, la câte1(un)an închisoare.
Conf. art.83 penal s-a revocat suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului - prin nr.308/14.10.1999 a Tribunalului Bacău și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta.
Inculpatul - execută3( trei ) ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a, teza a-II- și litera b penal, în condițiile și pe durata prevăzută de art.71 penal.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului -, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conf.art.82 penal.
S-a atras atenția inculpatului că dacă în timpul termenului de încercare va mai comite o altă infracțiune, se va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei, conf.art.83 penal.
Au fost declarate false și au fost anulate avizele de expediție: seria - nr.-/9.03.2002 emis de CROMA SRL; nr.-/16.03.2002 emis de SC COM SRL; nr.-/21.03.2002 emis de SC SRL C; nr. -/22.03.2002 emis de aceeași societate; nr.-/25.03.2002 emis de aceeași societate; nr.-/28.03.2002 emis de SC COM; nr.-/2.04.2002 emis de SC COM SRL M; nr.-/3.04.2002 emis de SC SRL; nr.-/6.04.2002 emis de aceeași societate;nr. -/8.04.2002 emis de aceeași societate; nr.-/ 9.04.2002 emis de aceeași societate; nr. -/10.04.2002 emis de SC SRL; nr. -/11.04.2002; -/15.04.2002; -/15.04.2002 emise de SC SRL; nr. -/16.04.2002 emis de SC SRL; nr.-.04.2002;-/20.04.2002,-/22.04.2002,-/25.04.2002,-/25.04.2002,-/25.04.2002,-/27.04.2002,-/27.04.2002,-/29.04.2002,-/29.04.2002,-/30.04.2002,-/20.05.2002,-/13.05.2002,-/16.05.2002,-/20.05.2002,-/21.05.2002,-/25.05.2002,-/29.05.2002,-/29.05.2002,-/29.05.2002, -/4.06.2002 toate emise de SC SRL, avizul nr. -/17.04.2002 emis de SC SRL, conf. art.14 alin.3 pr.penală raportat la art.348,445 pr.penală.
În baza art.14 și 346.pr.penală, art.998 civil a fost obligat inculpatul - să achite civilep. suma de 23893,2858 lei, iar inculpatul - suma de 6304,4030 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art.13 din Legea 241/2005 cu ref. la Legea nr.26/1990 s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii de pe dispozitivul prezentei hotărâri, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și în formă legalizată, în vederea efectuării mențiunilor necesare în registrul comerțului.
S-a dispune plata onorariului de avocat din oficiu din fondurile către M, av. în sumă de 100 lei pentru inculpatul.
S-a luat act că inculpatul a avut apărător ales.
În baza art.191 alin.2 pr.penală, a fost obligat inculpatul - la 500 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu și la 400 lei pe inculpatul -.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În perioada martie-mai 2002 inculpații au livrat material lemnos către SC SRL, pentru care au completat documentele aferente personal și prin intermediul soțiilor lor, însă nu în numele societăților la care erau administratori ci în numele SC SRL, SC COM SRL M și SC SRL.
Efectuându-se verificări ulterioare, s-a constatat că facturile în discuție au fost emise fictiv întrucât SC și COM nu au o înregistrare reală în Registrul Comerțului iar pentru SC codul fiscal nu corespunde cu cel real, fiind completat în mod fictiv.
Inculpatul -, în calitate de reprezentant al celor trei societăți, a efectuat livrări către SC SRL, încasând suma de - lei, sumă pe care nu a declarat-o și nici nu a înregistrat-o în evidențele contabile, eludând în acest fel Bugetul de stat cu plata impozitului pe venit în valoare de 22.352.574 lei.
În baza altor documente, completate de soția sa, tot în numele celor trei societăți, inculpatul a mai încasat încă 1.252.385.606 lei pentru care datora statului un impozit pe venit de 125.238.561 lei.
Valoarea totală a pagubei produsă de inculpat este de 238.932.858 lei.
Celălalt inculpat respectiv, utilizând aceeași metodă, a livrat material lemnos către SC SRL și a încasat suma de 217.193.651 lei, venit pe care nu l-a declarat și nu l-a înregistrat în evidențele contabile, eludând bugetul de stat cu plata impozitului pe venit în valoare de 21.719.365 lei.
În baza unor documente completate de soția sa, dar tot în numele SC SRL, inculpatul a mai încasat suma de 175.504.853 lei pentru care datora statului un impozit pe venit de 17.550.485 lei, valoarea totală a prejudiciului fiind de 63.044.030 lei.
În faza de urmărire penală s-au efectuat constatări tehnico științifice grafice, pe baza cărora s-a stabilit care dintre documente au fost semnate de inculpați și de soțiile acestora.
Din declarațiile martorilor și, s-a reținut că inculpații au întocmit avize de expediție pentru firmele la care aceștia sunt administratori, avize pe care le pierduseră în perioade anterioare sau de care nu aveau cunoștință.
Inculpații nu s-au prezentat în instanță deși au fost legal citați.
Conform fișelor de cazier, inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale la data comiterii faptelor, însă a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conf. nr. 2122/30.11.2004 a judecătoriei Moinești, definitivă la data de 12.05.2005.
Inculpatul se afla la data săvârșirii faptelor în stare de recidivă postcondamnatorie, și s-a reținut față de acesta prevederile art.37 lit.a penal, deoarece prin nr. 308/14.10.1999 a Tribunalului Bacăua fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani, cu suspendarea condiționată a executării pentru fapte de contrabandă și nerespectarea regimului armelor și munițiilor.
Instanța a reținut ca dovedită situația de fapt.
S-a considerat că, fapta inculpaților care au realizat venituri pe care nu le-au declarat și nici nu le-au înregistrat în evidențele contabile utilizând documente false, prejudiciind în acest mod bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev de art.13 din Lg.nr.87/1994 pentru care s-a dispus condamnarea acestora la pedeapsa închisorii.
S-a făcut aplicarea art.13 penal în sensul aplicării legii mai favorabile, faptele inculpaților fiind săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr.241/2005.
La individualizarea pedepselor conf. art.72 penal, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, valoarea prejudiciilor dar și persoana inculpaților.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, inculpatul și partea civilă ANAF.
Parchetul a invocat nelegalitatea sentinței constând în aceea că, prima instanță a omis să dispună înregistrarea în contabilitatea societății administrată de inculpat, documentele contabile, că nu a introdus în cauză partea responsabilă civilmente și nesemnarea de judecător a încheierilor de ședință din datele de 11.04.2007, 8.05.2007 și 22.05.2007.
În apelul său, inculpatul a arătat că nu a beneficiat de un proces echitabil, întrucât nu a fost legal citat la fond, în condițiile în care din 2005 își schimbase domiciliul din com. în.
Partea civilă ANAF - Ministerul Finanțelor a invocat neacordarea și a majorărilor de întârziere calculate la sumele la care au fost obligați inculpații, conform art.119 din OG nr.92/2003.
Tribunalul a constatat următoarele:
Prima instanță, atunci când a obligat inculpații la daune materiale, reprezentând c/val impozitului pe venit, datorat bugetului de stat, trebuia totodată să acorde și majorările de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului.
Cu privire la apelul Parchetului, s-a apreciat ca fiind nefondat. Astfel, sub primul motiv de apel - omisiunea primei instanțe de a dispune înregistrarea în contabilitate a facturilor și chitanțelor în cauză - tribunalul a constatat că inculpații au săvârșit infracțiunea de evaziune fiscală prin folosirea de înscrisuri false întocmite în numele SC SRL, SC SRL și SC SRL În aceste condiții, facturile și chitanțele constatate ca fiind false au fost anulate de către instanța de fond și nu puteau sta la baza unor înregistrări contabile, așa cum a solicitat Parchetul.
Al doilea motiv de apel - neintroducerea în cauză ca parte responsabilă civilmente a SC SRL, este de asemeni nefondată. Astfel, potrivit art.16 al.1 Cod pr. penală, introducerea în procesul penal a părții resp. civilmente poate avea loc la cerere sau din oficiu, fir în cursul urmăririi penale, fie în fața instanței de judecată, până la citirea actului de sesizare. Ori, partea civilă Ministerul Finanțelor - ANAF a lipsit la toate termenele de judecată, exceptând primul și nu a cerut introducerea SC SRL în cauză în calitate de parte resp. civilmente. Introducerea din oficiu, de către instanță, a părții resp. civilmente nu are loc decât când partea civilă este lipsită de capacitate juridică sau o are restrânsă, ceea ce nu este cazul.
S-a apreciat că nesemnarea celor trei încheieri de ședință apare ca o nulitate relativă, în condițiile art.197 al.1 și 4 Cod pr. penală și s-a acoperit nefiind invocată nici de părți, nici de Ministerul Public la termenul următor cu procedură completă.
Cu privire la apelul inculpatului, că nu a fost legal citat la instanța de fond este de asemeni nefondat, inculpatul susținând că nu a avut cunoștință de proces întrucât și-a schimbat domiciliul în 2005, în condițiile în care a fost prezent la primul termen de judecată din 13.02.2007, când a cerut termen să-și angajeze apărător. Ulterior, nu a mai fost citat, primind termen în cunoștință.
Tribunalul a constatat legală și temeinică, în rest, hotărârea primei instanțe, atât sub aspectul reținerii vinovăției celor doi inculpați, dovedită din probele administrate, a individualizării pedepselor aplicate.
Față de cele arătate în temeiul art. 379 punctul 2 litera "a" Cod procedură penală a fost admis apelul declarat de apelant partea civilă ANAF- B, împotriva sentinței penale pronunțată în dosar penal nr.499/1-10-2007 al Judecătoriei Moineșt i cu privire la neacordarea majorărilor de întârziere.
S-a desființat sentința apelată sub acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:
A obligat inculpații și la plata majorărilor de întârziere aferente sumelor acordate statului cu titlu de despăgubiri civile conform art. 119 din OG. 92/2003.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 379 punctul 1 lit. "b" cod procedură penală s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate de Parchetul M și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 499/1.10.2007 pronunțată în dosar penal nr- al judecătoriei Moinești.
Împotriva deciziei susmenționate, în termen legal au declarat recurs
cei doi inculpați, ambele fiind motivate.
Inculpatul, a criticat hotărârea recurată, doar pe
latură civilă, susținând că în mod nejustificat Tribunalul Bacăua admis apelul părții civile și a obligat inculpații și la plata penalităților de întârziere, în condițiile în care acest lucru nu s-a solicitat în termenul stabilit de lege, respectiv, până la citirea actului de sesizare, așa cum prevede art.15 al.2 din Codul d e procedură penală.A solicitat admiterea recursului,casarea hotărârii ata-
cate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței penale pronunțată de prima
instanță.
La rândul său, inculpatul -, a criticat decizia pronunțată în apel pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele mo-
tive:
- judecarea cauzei la instanța de fond s-a făcut fără citarea sa legală,
încălcându-i-se astfel, dreptul la apărare;
- două încheieri de ședință din data de 8 și 22 mai 2007, nu au fost
semnate de judecător,nerespectându-se astfel, dispozițiile art.305 al.2 Cod pr.penală,referitoare la compunerea legală a completului de judecată;
Referindu-se la cele două motive de mai sus, apărătorul inculpatului
a susținut că acestea atrag nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, în confor- mitate cu disp. art.197 al.2 Cod penal.
- în cauză în mod nejustificat s-a dispus condamnarea sa pentru o faptă care nu există,susținând că sumele încasate nu au fost în beneficiul său,ci
au fost încasate și depuse la societatea care a emis documentele fiscale și în nu-
mele căreia a acționat.
S-a solicitat în principal, admiterea recursului,casarea celor două hotărâri anterioare,reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, achitarea în baza art.10 litera d din Codul d e procedură penală.
In subsidiar, s-a solicitat,ținând seama de motivele de nelegalitate, admiterea recursului, casarea atât a deciziei cât și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Instanța de control judiciar,examinând în temeiul art.385 Cod procedură penală,hotărârea atacată,pe baza actelor și lucrărilor cauzei,în raport de motivele de recurs,cât și din oficiu conf.art.385/9 alin.3 Cod pr.penală,constată că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, în cauză,pe baza probelor administrate, s-a reținut o situație de fapt corectă, potrivit căreia s-a dat o încadrare juridică legală faptelor comise de către cei doi inculpați, vinovăția acestora fiind dovedită.
In raport de probele existente,apărarea inculpatului -
, că sumele ce reprezentau contra/valoarea lemnului predat la societatea, ar fi fost încasate și înregistrate la societatea pentru care lucra,va fi înlăturată,întrucât aceste susțineri nu au nici o bază reală.
Astfel,din actele de verificare întocmite în cauză de către organele fiscale, a rezultat că inculpatul susmențiuonat a emis avize de însoțire și facturi fiscale, în numele unei societăți fictive,respectiv,ridicând personal, suma de 217.193.651 lei,care nu a fost contabilizată în nici o societate și pentru care nu s-a plătit impozit pe venit.
In raport de criteriile stabilite prin art.72 Cod penal,inculpatului -, i s-a aplicat o pedeapsă aptă pentru reeducarea sa, neexistând motive pentru reducerea acesteia.
Referitor la cele două cazuri de nelegalitate,ce au fost invocate atât la instanța de apel, cât și în recurs, în mod corect, Tribunalul Bacău le-a considerat neîntemeiate.Astfel, din verificarea dosarului de fond, rezultă că inculpatul -, a fost prezent la termenul de judecată din data de 13 februarie 2007, când a solicitat amânarea cauzei pentru angajare apărător,după care nu s-a mai prezentat în instanță.Ca atare, acesta a cunoscut că are pe rolul judecătoriei Moinești dosar penal,în care era judecat pentru infracțiunea de evaziune fiscală,solicitând în cunoștință de cauză, termen pentru
apărare.
Instanța de fond, în mod corect nu a mai procedat la citarea inculpatului, având în vedere dispozițiile art.291 aliniat(3),potrivit cărora"Partea prezentă la un termen,nu mai este citată pentru termenele ulterioare,chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene".
In ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate,motivarea instanței de apel este corectă, în sensul că nesemnarea unei încheieri de ședință, nu atrage nulitatea absolută a hotărâri pronunțate,ci una relativă,vătămarea trebuind a fi dovedită.
Curtea apreciază că Tribunalul Bacău, a soluționat în mod legal și latura civilă a cauzei, dispunând în mod corect admiterea apelului părții civile și obligarea inculpaților și la plata majorărilor de întârziere,obligație datorată potrivit art.119 din OG92/2003,privind Codul d e procedură fiscală.
Obligarea inculpaților la plata acestor accesorii financiare, nu contravine disp.art.15 al.2 din Codul d e procedură penală,întrucât acestea se datorează tocmai pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor,a obligațiilor de plată pentru care s-a constituit în termen, parte civilă în cauză.
Considerând temeinică și legală decizia atacată și cum nu a fost identificată nici o cauză, care analizată din oficiu să ducă la casarea deciziei, în baza art.385/15 pct.1 litera b Cod pr.penală,cele două recursuri vor fi respinse ca nefondate.
Se va lua act că cei doi inculpați recurenți au fost reprezentați de apărători aleși.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr. penală;
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală;
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva deciziei penale nr.176/A din 01 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Constată că recurenții inculpați au fost reprezentați de apărători aleși.
În baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă inculpații să plătească statului câte 100 lei, cheltuieli judiciare, fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.
Red. /
Red.
Tehnored. - EX.2
7/8-X-2008.
Președinte:Ioana VorniceasaJudecători:Ioana Vorniceasa, Bogdan Adrian Ștefan Nimineț
