Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 595/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.595/R/2008
Ședința publică din 8 octombrie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR: -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul și de partea civilă, împotriva deciziei penale nr.144/A din 05 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții civile, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile, Spitalul Municipal D și garantul SC SA -Societatea de asigurare Reasigurare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând cauza să se dispună, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.d pr.pen. achitarea inculpatului; exonerarea de la plata despăgubirilor pretinse de partea civilă; exonerarea inculpatului de la plata cheltuielilor de judecată pretinse de partea civilă și obligarea asiguratorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile conform disp.art.49,50,51 și 54 din Legea 136/1995. Astfel, în ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului consideră că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă deoarece lipsește vinovăția inculpatului. Din actele administrate în cauză rezultă că autoturismul inculpatului se deplasa pe carosabil înspre axul drumului, din partea opusă venea o căruță nesemnalizată iar accidentul de circulație s-a produs pe carosabil la distanța de cca. un metru de marginea carosabilului pe direcția de mers a autoturismului condus de inculpat ceea ce conduce la concluzia că inculpatul nu are nici o vină în producerea accidentului, inculpatul nu a încălcat nici o normă legală care să determine producerea accidentului iar dacă victima nu se afla pe carosabil accidentul nu s-ar fi produs.
Analizând starea de fapt prin prisma cerințelor prev.de art.998 civil, consideră că nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului deoarece lipsește fapta ilicită și lipsește vinovăția. Despăgubirile și cheltuielile de judecată stabilite de instanța de judecată apreciază că sunt exagerate deoarece nu țin seama de constatările cuprinse în raportul de expertiză și de prev.art.207 alin.1 lit.b din OUG nr.195/2002. pentru toate acestea, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în scris.
Apărătorul părții civile, solicită respingerea recursului inculpatului. În privința recursului părții civile, solicită admiterea lui, casarea deciziei penale recurate sub aspectul daunelor morale acordate. Raportat la suferințele și prejudiciile suferite, instanța de apel a apreciat că având în vedere nivelul de trai al părții civile și modul de viață, suma acordată cu titlu de daune morale este îndestulătoare, însă, instanța nu a reținut că moartea copilului de sex masculin cu care soția era însărcinată a constituit o traumă puternică pentru partea civilă deoarece, în special în mediu rural, să ai un urmaș băiat este o mândrie. Instanța de apel a făcut o afirmație în sensul că viața victimei nu poate fi prețuită într-o sumă de bani indiferent de cuantumul acesteia, tocmai de aceea apreciază că se impune, ca urmare a dublei suferințe psihice și a prejudiciului de agrement, dublarea sumei care a fost acordată de instanța de fond și de apel. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului părții civile.
Reprezentantul Parchetului în privința recursului inculpatului solicită respingerea lui ca nefondat, apreciind că ambele instanțe, cea de fond și cea de apel, au apreciat corect probele dosarului. De asemenea, în mod corect a constatat calitatea de asigurator de răspundere civilă a SC SA și l-a obligat pe acesta să plătească părții civile despăgubiri în virtutea contractului de asigurare de răspundere civilă auto. Având în vedere atitudinea inculpatului precum și urmările produse prin fapta acestuia, este justificat să se admită recursul părții civile în sensul acordării daunelor morale solicitate.
CURTEA
Prin Sentința penală nr.511/11.2007 Judecătoria D e j, a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii din culpă, prev. de art.178 alin.2 Cod penal.
În temeiul art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 14 lit."b" Cod procedură penală și art.998 cod civil a fost obligat inculpatul să plătească părții civile, domiciliat în nr.27, suma de 2.924 lei daune materiale și 40.000 lei daune morale, cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a sentinței până la achitarea integrală a despăgubirilor.
În temeiul art. 54 alin. 4, art. 57 din Legea nr. 136/1995 s-a constatat că "Asigurare Reasigurare, B, cu sediul în B, sector 1,- - Sucursala C, cu sediul în C-N,-,.5, județul C are calitatea de asigurător de răspundere civilă și a fost obligat asigurătorul să plătească părții civile despăgubirile, în limita contractului de asigurare.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea Spitalului Municipal D, județul C suma de 419,4175 lei RON cheltuieli de spitalizare a victimei, în perioada 5.12.2004 - 6.12.2004, cu dobânda legală începând cu 7.12.2004 până la achitarea integrală.
În temeiul art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile în sumă de 10.500 lei RON.
În temeiul art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 600 lei RON.
Pentru a pronunța sentința de mai sus, s-a reținut că la data de 5.XII.2004 în jurul orei 20.30 - 21.00, împreună cu soția sa, în vârstă de 21 de ani, care era însărcinată în luna V-a se deplasau pe DJ 168 pe partea dreaptă a carosabilului, direcția -, cu intenția de a merge la domiciliul lor din localitatea, nr.27, jud. Auzind că din spate se apropie un atelaj hipo, s-au hotărât să traverseze carosabilul, respectiv să circule pe partea a șoselei în aceeași direcție, pentru mai multă siguranță.
După traversarea carosabilului, au constatat că într-adevăr pe partea dreaptă a drumului circula un atelaj condus de un tânăr de etnie rromă în care se mai aflau două persoane, deplasare efectuată regulamentar raportat la direcția de deplasare și în plan transversal, dar care nu era dotată cu semnalizare funcțională. În acel moment cei doi pietoni care se deplasau unul lângă celălalt, mai având de parcurs o distanță de circa 100. până la domiciliu, au observat că din față se apropia în viteză un autoturism care prezenta defecțiuni la sistemul de lumini, în sensul că rula cu fază scurtă de întâlnire, iar farul drept nu funcționa. Soții, s-au retras pe acostamentul aferent părții stângi a carosabilului, corespunzător direcției de deplasare - și au mai mers câțiva metri, până când deplasarea le-a fost obstrucționată de crengile lăsate ale unui pom de pe marginea drumului, hotărându-se să aștepte trecerea mașinii. În acel moment, conform poziției sale declarative, se afla pe acostament, în partea și mai în față a soției sale tot pe acostament, spre marginea carosabilului, ținându-se de mână. în momentul opririi au observat că autoturismul Ford Mondeo condus de inculpat, rula neregulamentar depășind axa drumului. În acest contest, autoturismul a acroșat partea laterală a atelajului hipo, coliziune în urma căreia s-a spart oglinda față, inculpatul efectuând o manevră de virare spre dreapta, îndreptându-se direct spre soții care se aflau pe acostament pe direcția vehiculului.
Mașina a lovit-o pe cu partea față dreapta, a luat-o pe și pe parbriz, după care a lovit podețul din fața imobilului cu nr. 28, fapt ce a generat aruncarea victimei pe aceasta. Autoturismul și-a continuat drumul și oprindu-se în șanțul adânc de 70 cm. dintre carosabilul și gardul din beton al imobilului. În urma accidentului victima a fost găsită pe podețul imobilului nr. 28 în poziția culcată pe spate, cu capul orientat spre localitatea, prezentând o hemoragie externă care interesa zona abdominală și pelviană, și o stare comatoasă, astfel încât victima a fost transportată la Spitalul Municipal D de către martorul, cumnatul victimei, aceasta decedând în aceeași seară în apropierea miezului nopții.
Accidentul s-a produs în condițiile unui carosabil uscat prevăzut cu câte o bandă pe sensul de mers, sensuri separate prin marcaje longitudinale discontinu, având o lățime de 5,75. și fiind mărginit de acostamente de câte 0,5 cm. măsurat în plan transversal. Pe fondul cercetării pe segmentul de drum pe care s-a produs evenimentul rutier, nu au fost găsite urme de frânare, vizibilitatea era bună fiind asigurată de iluminatul stradal.
efectuată în cauză, ale cărei concluzii sunt înserate în raportul de constatare medico - legală nr. 8724/111/671/14.02.2005, emis de Institutul de Medicină Legală C-N, a pus în evidență următoarele leziuni traumatice: excoriații sângerânde pe pavilionul urechii drepte, o echimoză albastră de 25/8 cm. pe fața anterioară a toracelui, un placard excoriat sângerând de 18/3 cm. și o deformare localizată pe coapsa dreaptă, iar la nivelul regiunii pubiene, paramedian dreaptă a fost evidențiată o plagă delabrantă de 15 cm. care se întinde până la nivelul vestibulului vulvar; uterul victimei conținea un mort de sex masculin, de 750 grame, corespunzător unei sarcini în luna a V-
Medicul legist a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne consecutive unor rupturi hepato-renale, în condițiile unui accident rutier.
Inculpatul nu a condus mașina sub influența băuturilor alcoolice.
Verificarea tehnică a autoturismului implicat în accident, a condus la constatarea următoarelor avarii: bară protecție față distrusă, faruri semnalizare spate, îndoită, aripi față îndoite, parbriz spart, pneuri dreapta față și stânga spate distruse și de protecție spate era smulsă.
Verificarea atelajului cu care mașina inculpatului a intrat în coliziune, a evidențiat prezența unei crăpături de 15 cm. în plan vertical, localizată pe cauciucul roții spate stânga și lipsa unei bucăți din capătul rudiței de pe partea a căruței.
Partea vătămată și martorii A și, prin declarațiile date au confirmat la unison faptul că mașina inculpatului a rulat cu viteză mare, pe mijlocul carosabilului și cu defecțiuni la sistemul de lumini. Coliziunea laterală a mașinii cu atelaj hipo este confirmată în același mod de persoanele menționate mai sus.
a relatat că după coliziunea laterală cu atelajul care se deplasa regulamentar pe partea dreaptă, corespunzătoare direcției de mers, mașina inculpatului a virat imediat dreapta și a pătruns pe acostament unde se afla împreună cu soția sa.
Deși inculpatul culpa sa în producerea accidentului declarațiile date în cursul urmăririi penale și ulterior în instanță, confirmă poziția victimei pe acostamentul din partea a direcției de mers -.
În cauză inculpatul avea obligația să respecte disp. art. 35, 48 din OUG 195/2002, respectiv art. 14 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002. Conform art. 129, 154 alin. 1, 155 alin.l, 180 alin.l, din OUG 195/2002, inculpatul avea obligația să conducă autovehiculul în discuție cât mai aproape de marginea din dreapta a carosabilului, cu o viteză adaptată condițiilor meteo rutieră și raportat la defecțiunile sistemului de lumini existente. Cu atât mai mult se impunea respectarea acestor dispoziții legale, în condițiile în care inculpatul a declarat că i-a perceput pe ceilalți participanți la trafic în timp util, însă, a intuit că există o situație periculoasă, a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale, a sperat fără temei că nu se va produce, ceea ce echivalează cu culpa prev. de art. 19 pct. 2 lit.a Cod penal.
Inculpatul trebuia să conducă autovehiculul în discuție, pe sensul prioritar de mers cu o viteză adaptată condițiilor meteo rutiere și defecțiunilor sistemului de lumini existente, mai ales că i-a perceput pe ceilalți participanți la trafic în timp util conform propriei declarații.
Expertiza criminalistică efectuată în cauză a conchis că inculpatul deși a efectuat o manevră de evitare spre dreapta a vehiculului ce venea din sens opus, nu a putut împiedica impactul tangențial cu acesta. Expertul a conchis că în aceste condiții consecutiv cu impactul cu atelajul, ce a implicat partea laterală stânga a autovehiculului a survenit lovirea unuia dintre pietoni, ce se deplasa pe partea carosabilă, în urma căruia acesta a fost preluat pe și proiectat pe spațiul dinafară drumului public. Se precizează că viteza probabilă a autoturismului era de cea. 60 Km./h, iar impactul mașinii cu victima a avut loc pe carosabil la cea. 1. în raport de marginea acestuia. Expertul relevă culpa concurentă a conducătorului atelajului hipo și a pietonului în producerea accidentului.
În plan transversal expertul nu a putut stabili locul impactul pe carosabil dintre cele două vehicule, iar plasarea victimei pe carosabil în momentul impactului cu mașina inculpatului s-a realizat ca urmare a constatării existenței pe carosabil a unor urme biologice dinamice, a unor stropi de sânge.
Concluziile expertizei nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în condițiile în care: - procesul - verbal de cercetare a locului faptei relevă că în dreptul podețului lat de 5., din fața imobilului cu nr. 28, pe care a fost aruncată victima, după lovire, pe acostament s-a găsit o de sânge de formă neregulată, cu diametrul de 0, 2. iar la o distanță de cea. 1,4. de această se afla o altă de sânge cu aceeași dimensiune poziționată pe carosabil. Cele două de sânge fiind situate spațial pe aceeași linie, în dreptul podețului puteau fi create pe fondul ducerii victimei spre mașina cu care a transportat-o la spital. Martorii relatează că victima a prezentat o hemoragie masivă, bancheta mașinii pe care a fost întinsă s-a îmbibat cu sânge. în aceste condiții hemoragia externă a victimei care a lăsat urme evidente pe podețul din fața imobilului cu nr. 28 și pe bancheta mijlocului de transport, putea lăsa urme pe carosabil sub forma petelor dinamice și în condițiile purtării în brațe a victimei până la mașina cu care s-a făcut transportul.
În ceea ce privește culpa conducătorului atelajului hipo în producerea accidentului acesta există deoarece nu avea lampa de semnalizare corespunzătoare. Această culpă nu a fost determinantă în producerea accidentului în condițiile în care atelajul a fost perceput vizual de inculpat, circula regulamentar raportat la direcția sa de mers. Singura concluzie care se desprinde este că inculpatul a perceput greșit segmentul de drum spre înainte, poziția sa și a celorlalți participanți la trafic, datorită defecțiunii sistemului de iluminare, în condițiile deplasării cu viteză pe timp de noapte. Relevantă este declarația dată la fila 111 în care inculpatul afirmă: "M-am speriat și atunci când am lovit din spatele căruței, în loc să apăs pe frână, am apăsat pe accelerație și am lovit femeia respectiv pe."
În ipoteza în care inculpatul ar fi condus mașina pe sensul prioritar de mers, în mod regulamentar și cu o viteză adaptată condițiilor meteo rutieră și de vizibilitate oferit de singurul far funcțional, accidentul nu s-ar fi produs.
Starea de fapt reținută mai sus, este dovedită cu: procesul verbal de cercetare ( 9-11), raportul de constatare medico legală ( 12-14), declarațiile părților ( 15- 126,47,50,19,22,53,54,111,112),declarațiile martorilor( 27-33,44,45,46,75,78,162-167), procesul de verificare tehnică 34-38, raportul de inspecție tehnică ( 36,37), planșa fotografică ( 43), raport de expertiză criminalistică ( 58,74), polița de asigurare ( 79,80).
În drept, fapta inculpatului care la data de 5 decembrie 2004 în jurul orei 21 condus autovehiculul C- pe DJ 168, pe direcția -, încălcând disp. art. 35, 48 din OUG 195/2002, art. 14, 129, 154, 155 alin.l, 180 alin. 1 din Regulamentul pentru aplicarea OUG 195/2002, a efectuat o manevră de virare bruscă la dreaptă, a acroșat un mijloc de atelaj ce circula în sens opus, a lovit și accidentat mortal pe victima Marja ce se găsea pe acostamentul aferent părții stângi a carosabilului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce a aplicat-o inculpatului s-a avut în vedere pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are un comportament decent în familie și societate, consideră că la producerea accidentului au concurat și factori care nu îi sunt imputabili.
Raportat la aceste elemente de individualizare și limitele speciale ale pedepsei, l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 81, 82 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 4 ani, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat fără executarea acesteia.
Instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare va atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Partea civilă a făcut dovada prejudiciului material cauzat prin fapta ilicită a inculpatului. Acesta a solicitat ca urmare a accidentului și decesului numitei să se constate că a suportat următoarele cheltuieli: 11.780 lei cheltuieli de înmormântare, 1.765 lei parastas 6 săptămâni, 8.000 lei monument funerar, 588 lei cheltuieli de transport, 700 lei cheltuieli cu radiografii pe perioada sarcinii. în consecință a cerut obligarea inculpatului la plata acestor sume cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru daunele materiale pretinse, partea vătămată a făcut dovada existenței acestora în cuantum de 2924 lei ( 213, 215, 216, 217, 218). Pentru celelalte daune materiale partea vătămată nu a făcut dovada existenței și a cuantumului lor.
Așa fiind, în temeiul art. 14 lit."b" Cod procedură penală și art.998 Cod civil l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile, suma de 2.924 lei daune materiale.
În urma accidentului și a decesului numitei partea civilă a suferit un prejudiciu moral evident, determinat de traumele psihice suferite, traume care i-au afectat negativ ulterior, participarea la viața socială și profesională. Prejudiciul cauzat prin decesul soției însărcinate a determinat o traumă psihică care raportată la viața de familie avută anterior de partea vătămată, este într-un cuantum însemnat. Această traumă justifică daune morale, întinderea acestora urmând a fi determinată raportat la gravitatea vătămării produse și intensitatea suferințelor cauzate.
Așa fiind, în temeiul art. 14 lit.b Cod proc. penală și art. 998 Cod civil instanța de fond obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 40.000 lei daune morale, cu dobânda legală aferentă de la rămânerea definitivă a sentinței până la achitarea integrală a despăgubirilor.
În temeiul art. 54 alin. 4, art. 57 din Legea nr. 136/1995 instanța de fond a constatat că "Asigurare Reasigurare " B, are calitatea de asigurător de răspundere civilă și a obligat asigurătorul să plătească părții civile despăgubirile, în limita contractului de asigurare.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul să plătească în favoarea Spitalului Municipal D, județul C suma de 419,4175 lei RON cheltuieli de spitalizare a victimei, în perioada 5.12.2004 - 6.12.2004, cu dobânda legală începând cu 7.12.2004 până la achitarea integrală ( 313-315).
Împotriva sentinței a declarat apel partea civilă și inculpatul.
Partea civilă a solicitat majorarea daunelor morale și a despăgubirilor materiale, iar inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 10 lit.d pen. exonerarea de plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată, cu obligarea asiguratorului la plata despăgubirilor și a cheltuielilor judiciare.
Prin decizia penală nr.144 din 5 mai 2008 a Tribunalului Clujs -a admis în parte apelul penal declarat de partea civilă, desființându-se în parte hotărârea atacată în temeiul art.379 pct.2 lit.a, rap. la art.382 al.2 pr.pen. cu privire la latura civilă a cauzei și rejudecând în aceste limite, s-au majorat daunele materiale la care a fost obligat inculpatul, de la suma de 2.924 lei la suma de 17.600 lei, sumă la care este obligat inculpatul să o achite părții civile.
S-a respins capătul de cerere referitor la majorarea daunelor morale formulat de partea civilă.
În temeiul art. 379.pct.1, lit.b pr.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
În temeiul art. 193.pr.pen. inculpatul a fost obligat să achite cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale, în apel, suma de 1.500 lei către partea civilă.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. în apel, inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că inculpatul a susținut și în primă instanță că ar fi nevinovat și să fie exonerat de plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, concluziile inculpatului fiind în contradicție totală cu probele de la dosar.
Dacă în prima declarație (19-20) inculpatul a susținut că ar fi intrat pe contrasens căruța ce se deplasa din sens invers și astfel a încercat să evite impactul lovindu-o pe victima, care se afla înafara părții carosabile, în declarația de la (53-54) susține că autoturismul pe care-l conducea se afla pe faza lungă și că de la cca 400-500 a observat căruța care se deplasa din sens invers și pe victimă și soțul ei deplasându-se înafara părții carosabile, victima și soțul ei se deplasau regulamentar și pentru că au văzut autoturismul și că farul din partea dreaptă a autoturismului nu funcționează, s-au îndepărtat cât mai mult de carosabil însă la un moment dat, în mod brusc, autoturismul condus de inculpatul a virat dreapta lovindu-o mortal pe victima.
În instanță, inculpatul arată că victima ar fi fost pe marginea carosabilului și numai soțul victimei ar fi fost înafara părții carosabile, prin această declarație inculpatul încearcă să demonstreze o culpă comună în producerea accidentului, mai ales că expertul a concluzionat prin expertiza întocmită în cauză că impactul cu victima ar fi avut loc pe carosabil, ajungând la această concluzie ca urmare a picăturilor de sânge găsite pe carosabil, fără ca expertul să ia în calcul posibilitatea producerii respectivelor picături de sânge cu ocazia punerii victimei în autoturismul care a transportat-o la spital.
Afirmația inculpatului din instanță, în sensul că victima ar fi fost pe marginea carosabilului în momentul impactului se privește ca nesinceră, reală fiind declarația în care arată că victima și soțul ei se aflau înafara părții carosabile, iar concluzia expertului că victima s-ar fi aflat în momentul impactului la cca 1 pe carosabil, este mai mult decât eronată, nici chiar inculpatul nu a îndrăznit să facă o asemenea afirmație, însă văzând concluzia expertului, după ce anterior a arătat că victima și soțul ei se aflau înafara părții carosabile, a revenit așa cum s-a arătat și a început să susțină că numai soțul victimei era înafara părții carosabile, victima fiind pe marginea carosabilului.
Lipsa urmelor de frânare de pe carosabil se explică prin faptul că așa cum arată inculpatul în declarația de la 111 verso, M-am speriat și atunci când am lovit din spatele căruței, în loc să apăs pe frână, am apăsat pe accelerație și am lovit femeia, respectiv pe și am ajuns în șanțul de pe partea mea de mers", iar o asemenea declarație este considerată drept sinceră de către instanță și se coroborează cu declarația lui, soțul victimei.
Faptul că inculpatul nu este sincer în toate declarațiile rezultă și din faptul că inițial inculpatul arată că înainte de impact a observat că nu funcționează becul de pe partea dreaptă a autoturismului pe care-l conducea, că a cumpărat un și că l-ar fi schimbat, însă tot nu a funcționat pe faza scurtă, ca prin aceeași declarație, cu două fraze mai jos să afirme că funcționa faza scurtă în momentul impactului și anterior de producerea accidentului (111).
Cu excepția concluziei total eronate a expertului că impactul cu victima ar fi avut loc pe carosabil, la cca 1 de marginea acestuia, restul probelor de la dosar arată că impactul cu victima ar fi avut loc înafara părții carosabile și că victima circula regulamentar împreună cu soțul ei și că s-au apropiat cât mai mult de șanț văzând că nu funcționează farul din partea dreaptă a autoturismului condus de inculpat.
s-a dovedit a fi și susținerea inculpatului că ar fi depășit axul drumului, căruța ce se deplasa din sens invers.
Vinovat de producerea accidentului se face numai inculpatul, culpa exclusivă a acestuia rezultă din probele administrate în cauză iar a solicita achitarea acestuia în temeiul art.10 lit.d pen. înseamnă a desconsidera materialul probator de la dosar și reglementările penale în materie.
La fel de nefundamentată apare și solicitarea inculpatului de obligare a asiguratorului la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, ceea ce poate să facă instanța în temeiul 136/1995, este să constate calitatea de asigurator, nu să oblige la despăgubiri civile și la cheltuieli judiciare pe asigurator, asiguratorul neavând nici o culpă în producerea accidentului și neputând fi obligată nici ca parte civilmente responsabilă.
Încadrarea în drept și individualizarea pedepsei se apreciază ca fiind corectă, avându-se în vedere prevederile legale în materie, pericolul social concret al faptei și persoana inculpatului, iar în ceea ce privește executarea pedepsei de 2 ani închisoare, apreciem că se poate suspenda executarea acesteia, fără să fie afectat într-un fel scopul pentru care a fost aplicată această pedeapsă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea civilă a arătat în motivele de apel că este nemulțumită cuantumul despăgubirilor materiale și de cuantumul daunelor morale ce i-au fost acordate.
Prima hotărâre pe care instanța fondului a pronunțat-o în cauză, este Sentința penală 723/31.2006 și prin acea sentință, inculpatul a fost obligat cu titlu de despăgubiri materiale la suma de 17.600 lei și la 25.000 lei daune morale și cum împotriva acelei sentințe, partea civilă a declarat apel doar cu privire la daunele morale, neatacând și capătul de cerere privitor la despăgubirile materiale în rejudecarea cauzei, inculpatul nu poate fi obligat la o sumă mai mare decât suma de 17.600 lei cu titlu de despăgubiri materiale, în rejudecare nu i se poate cauza o situație mai grea inculpatului cu privire la acest capăt de cerere.
Prima instanță a greșit în rejudecarea cauzei luând în considerare doar înscrisurile cu privire la latura civilă a cauzei, din acele înscrisuri rezultând doar cheltuielile făcute cu procurarea colacilor, a cozonacilor, a franzelelor și a prescurei, a sicriului, fără să ia în considerare și depozițiile martorilor audiați în cauză, iar acele înscrisuri confirmă afirmațiile martorilor că la înmormântare și pomeni, au participat sute de persoane, acest fapt rezultând din numărul de colaci care s-au procurat așa cum rezultă din înscrisurile depuse.
Martorii audiați în cauză și mai ales martorii (160) și (176), confirmă prin declarațiile lor că partea civilă a avut cheltuieli mai mari decât suma de 17.600 lei, însă din considerentele ce au fost arătate mai sus, nu poate să-i acorde cu titlu de despăgubiri materiale mai mult decât 17.600 lei, primul apel al părții civile vizând doar cuantumul daunelor morale nu și al despăgubirilor materiale, astfel că în rejudecare neputându-i-se crea o situație mai grea inculpatului, chiar dacă partea civilă a dovedit un prejudiciu mai mare de 17.6000 lei majorează cuantumul despăgubirilor materiale doar până la nivelul acestei sume.
Suma de 40.000 lei acordată cu titlu de daune morale s-a apreciat ca îndestulătore și de către instanța de apel.
Daunele morale sunt, deci, consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice si sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual, ca în speța noastră.
Daunele morale au fost clasificate astfel: daune morale constând în dureri fizice sau psihice numite pretium doloris; suferințele psihice determinate de cauzarea morții unei persoane iubite sau a unei rude apropiate, ori de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a acesteia sunt denumite și prejudicii prin ricoșeu, iar despăgubirea datorată pentru repararea acestora se numește pretium affectionis; Prejudiciul estetic cuprinde toate vătămările și leziunile ce aduc atingeri armoniei fizice sau înfățișării persoanei, despăgubirile datorate pentru a-l repara denumindu-se "pretium pulchritudinis";
Prejudiciul de agrement reprezintă restrângerea posibilităților victimei de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacții materiale și spirituale pe care aceasta i le poate oferi. Repararea prejudiciului de agrement a constituit obiectul de discuție în literatura noastră juridică chiar și în perioada în care repararea pagubei morale nu era admisă. Astfel s-a arătat ca "alături de muncă trebuie neapărat avute în vedere și alte aspecte ce dau vieții culoare și valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupațiile dezinteresate referitoare la familie și societate, deoarece incapacitatea de muncă nu poate reprezenta toată paguba și, deci, trebuie avut în vedere și așa-zisul prejudiciu de agrement.
În funcție de toate criteriile de mai sus, având în vedere persoana părții civile, suferințele psihice cauzate de pierderea soției, avându-se în vedere și aspecte ce dau vieții culoare si valoare cum sunt: cultura, sportul, ocupațiile dezinteresate referitoare la familie si societate, apreciem că suma de 40.000 lei acordată cu titlu de daune morale, este o sumă îndestulătoare, viața victimei neputând fi prețuită într-o sumă de bani, indiferent de cuantumul acesteia, și chiar dacă ar fi vorba de toți banii din lume, neexistând nici o sumă de bani care ar putea să-i redea viața.
La aprecierea cuantumului acestei sume s-a avut în vedere nivelul de trai și modul de viață din țara de origine a părții civile, suma acordată cu titlu de daune morale de prima instanță, tot îndestulătoare se privește și de către instanța de apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpatul și partea civilă.
Inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, în baza art.11 pct.1 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.d pr.pen. să fie achitat acesta cu privire la infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile față de partea civilă, exonerarea inculpatului de la plata cheltuielilor judiciare față de partea civilă și obligarea asiguratorului de răspundere civilă SC""SA la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare în favoarea părții civile.
În motivele de recurs inculpatul a arătat că potrivit raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, accidentul de circulație în care și-a pierdut viața victima, a avut loc la o distanță de 1 metru față de acostamentul din dreapta al carosabilului, pe direcția de mers a autoturismului condus de inculpat, iar dacă victima se afla în afara părții carosabile, accidentul nu ar mai fi avut loc și ca urmare poziția victimei are legătură de cauzalitate cu accidentul în care aceasta și-a pierdut viața.
Inculpatul nu putea evita producerea accidentului raportat la poziția victimei și a faptului că nu a condus autoturismul cu o viteză peste limita prevăzută de lege.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, rezultă că numitul A putea evita accidentul dacă ar fi semnalizat atelajul hipo corespunzător circulației pe timp de noapte, iar victima putea evita accidentul dacă nu s-ar fi deplasat pe partea carosabilă a drumului public.
Referitor la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul, acesta susține că sunt exagerate, întrucât nu s-a ținut seama de conținutul raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, de disp.art.207 al.1 lit.b din Regulamentul de aplicare a OUG nr.192/2002, care interzice circulația pietonilor pe drumurile publice, dacă există amenajate acostamente sau trotuare pentru circulație pietonală.
Hotărârea instanței de fond este criticabilă, susține inculpatul, și prin faptul că societatea de asigurare nu a fost obligată în solidar cu acesta la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare cuvenite părții civile.
Partea civilă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate împreună cu sentința pronunțată de instanța de fond și rejudecând cauza să fie majorate daunele morale la care a fost obligat inculpatul, cu motivația că acestea sunt mult prea mici față de prejudiciul moral suferit de partea civilă.
Recursul formulat de partea civilă urmează să fie admis pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința penală nr.511 din 11 octombrie 2007 a Judecătoriei Dej inculpatul a fost obligat la plata sumei de 40.000 lei cu titlu de daune morale, față de partea civilă, iar apelul formulat de aceasta cu privire la majorarea daunelor morale a fost respins prin decizia tribunalului atacată cu recurs în prezenta cauză, apreciindu-se că acestea sunt îndestulătoare, iar viața victimei nu poate fi apreciată la o sumă de bani,care indiferent de valoarea acesteia nu ar putea să-i redea viața victimei.
Daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială, cauzate prin fapte ilicite culpabile, constând în atingeri aduse personalității sale fizice, psihice și sociale prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale, dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.
Revenind la situația concretă din prezenta cauză, se rețin următoarele:
La data de 5.12.2004, partea civilă August împreună cu soția sa, în vârstă de 21 ani și însărcinată în luna a V-a se deplasau pe DJ 168 pe partea a drumului, din direcția de mers -, cu intenția de a ajunge la domiciliul acestora din localitatea nr.27 jud.
Partea civilă se deplasa ținându-se de mână cu soția acestuia, pe acostament, iar la un moment dat autoturismul condus de inculpat cu defecțiuni la sistemul de iluminat, a acroșat cu partea laterală un atelaj tras de cai, motiv pentru care inculpatul a tras de volan brusc spre dreapta, lovind pe victima, cu partea față dreapta a autoturismului condus de inculpat.
În urma acestui accident, victima a decedat în seara aceleași zile.
Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că victima a suferit leziuni: escoriații sângerânde la pavilionul urechii drepte, o echimoză albastră de 25/8 cm. pe fața anterioară a toracelui, un pacard escoriat sângerând de 18/3 cm. și o deformare localizată pe coapsa dreaptă, iar la nivelul regiunii pubiene paramedian dreaptă a fost evidențiată o plagă delabrantă de 15 cm. care se întinde până la nivelul vestibulului bulbar, uterul victimei conținea un mort de sex masculin de 750 grame, corespunzător unei sarcini în luna a V-
Din expertiza medico-legală rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei hemoragii interne consecutive unor rupturi hepato-renale în condițiile unui accident rutier.
Având în vedere că în urma accidentului cauzat de inculpat și-a pierdut viața victima de doar 21 ani, care era însărcinată în luna a V-a, apreciem că se cuvin părții civile daune morale în cuantum de 60.000 lei, la care inculpatul urmează să fie obligat față de partea civilă.
Recursul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În prima declarație dată de acesta în faza de urmărire penală, inculpatul a arătat că a accidentat pe victima care se afla înafara părții carosabile, încercând să evite o căruță care venea din contrasens (19-20 dosar ).
Ulterior, tot în faza de urmărire penală, inculpatul arată că a observat căruța de la o distanță de circa 400-500 metri și pe cei doi pietoni care se deplasau regulamentar în afara părții carosabile, însă la un moment dat a virat brusc dreapta și astfel a lovit-o mortal pe victima.
La instanța de fond inculpatul arată că victima se deplasa pe partea carosabilă și doar soțul acesteia se afla în afara părții carosabile, bazându-se și pe concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, care arată că victima se deplasa pe partea carosabilă la circa 1 metru de acostamentul drumului.
Lipsa urmelor de frânare de la locul accidentului se explică prin faptul că, așa cum arată inculpatul în declarația de la dosar (111), acesta s-a speriat în momentul în care a lovit de la căruță și în loc să apese pe frână, a apăsat pe accelerație, virând brusc spre dreapta, a lovit pe victima, după care a ajuns cu autoturismul în șanțul din dreapta a părții sale de mers, declarație care se coroborează cu declarația părții civile, soțul victimei.
Cu excepția expertizei tehnice efectuate în cauză care arată fără nici o justificare că accidentul a avut loc la o distanță de 1 metru de marginea acostamentului drumului, toate celelalte probe confirmă că victima a fost lovită înafara părții carosabile.
Față de probele administrate în cauză, apreciem că singurul vinovat de producerea accidentului este inculpatul, iar solicitarea acestuia de a fi achitat pentru fapta reținută în sarcina inculpatului nu este întemeiată.
Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului referitoare la exonerarea acestuia de plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare față de partea civilă din moment ce s-a stabilit cu certitudine că acesta este singurul vinovat de producerea accidentului în care și-a pierdut viața victima.
Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului referitoare la obligația asiguratorului de plată a despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare față de partea civilă, întrucât instanța poate doar să constate calitatea de asigurator și nu să-l oblige pe acesta la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare, cuvenite părții civile, deoarece asiguratorul nu are nici o vină la producerea accidentului cauzat de inculpat, acesta răspunzând doar în limita contractului de asigurare încheiat cu inculpatul și nu solidar cu acesta, cum greșit susține inculpatul.
Având în vedere că inculpatul este singurul vinovat de producerea accidentului, că instanța de fond și de apel în mod legal l-au obligat pe acesta la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către partea civilă și că asiguratorul are în cauză o răspundere contractuală in limita contractului de asigurare încheiat cu inculpatul și nu o răspundere solidară cu acesta, motive pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. recursul formulat de inculpat împotriva deciziei penale nr.144 din 5.05.2008 a Tribunalului Cluj, urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.193 al.1 pr.pen. inculpatul urmează să plătească părții civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
Potrivit art.192 al.2 pr.pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
În baza art.192 al.3 pr.pen. cheltuielile judiciare suportate de stat în recursul părții civile urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penala, admite recursul declarat de către partea civilă .în nr.27 jud.C, împotriva deciziei penale nr. 144/A din 5 mai 2008 a Tribunalului Cluj, pe care o casează împreuna cu sentința penala nr. 511/2007 a Judecătoriei D e j, numai in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul.
Rejudecând in aceste limite, obligă pe inculpatul .în nr.136 jud.C, să achite părții civile suma de 60.000 RON daune morale.
Mentine restul dispozitiilor hotărârii atacate.
2. In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.b Cod proc.penala respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul impotriva aceleiași decizii.
Obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 1000 lei cheltuieli judiciare, reprezentând onorar de avocat.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cheltuielile judiciare avansate in recursul părții civile rămân in sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VG/MR
16.10.08/3 EX.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Monica Rodina
