Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 619/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 619
Ședința publică din data de 16.07.2008
PREȘEDINTE: Vasile Mărăcineanu
JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
- -
GREFIER - - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror C, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpatul, domiciliat în P,-,.2..1, județul P și asiguratorul SC - SA B, cu sediul în B,-, -.101,.10, sector 3, pentru Sucursala G, cu sediul în G, Bd. -,.39,.B,.21, prin Sucursala P, cu sediul în P,-, -.B,.21-27, județul P, împotriva deciziei penale nr. 60 din data de 10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova și sentinței penale nr. 875 din data de 10.04.2006, pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 7.07.2008, care au fost consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 14.07.2008 și respectiv 16.07.2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 175 din data de 10.04.2006 Judecătoria Ploieștia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 8.02.1984, în P, stagiul militar nesatisfăcut, student la, necăsătorit, domiciliat în P,-,.2..1, județul P, fără antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art. 178 al.1 și 2
În baza art. 81, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu art. 82 și potrivit art. 359 pr.penală, s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor ce decurg din nerespectarea disp.art.83 și 84
Pe latură civilă, în baza art. 14, 15, 346 pr.penală, art. 106 din nr.OUG 150/2002 inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul SA B, prin Sucursala P, pentru Sucursala G, conform Ordinului CSA nr. 3113/2003 și art. 10 din Normele de constatare în lichidarea daunelor pentru anul 2004 la plata sumei de 48.207,97 RON cheltuieli de spitalizare efectuate cu victima, cu dobânda legală, conform nr.OG 9/2000, modificată prin Legea nr. 356/2002, către CAS P iar în baza art. 998 civil, la plata sumei totale de 15.000 RON daune morale către cele trei părți civile, câte 5.000 RON fiecare, precum și la 10.000 RON despăgubiri materiale către părțile civile și ( câte 5.000 RON pentru fiecare ).
Inculpatul a mai fost obligat alături de asigurător la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către cele trei părți civile, reprezentând onorariu de avocat și la 150 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță în baza probelor administrate, a reținut că la data de 25.11.2004, în jurul orelor 17,30 inculpatul, conducând autoutilitara marca "Renault " cu nr. de înmatriculare -, pe Bd.- din mun.P, din direcția Câmpina spre P, sector de drum cu viteză maximă de 50 km./h, ajungând la trecerea de pietoni din dreptul Pao bservat pe victima că încearcă să traverseze strada din partea dreaptă către partea în sensul de deplasare la aproximativ 2,6. după trecerea de pietoni.
Inculpatul circula cu o viteză de 66 km./h și zgomotul produs de manevra de frânare a determinat victima să se retragă către marginea drumului însă această mișcare nu s-a realizat în totalitate, victima fiind lovită de inculpat cu partea din față a autoutilitarei și proiectată la o distanță de aproximativ 10. pe trotuarul de pe marginea drumului. După lovirea acesteia, inculpatul a oprit autovehiculul după aproximativ 30 metri și victima a fost transportată la Spitalul Județean de Urgență P, unde datorită leziunilor suferite în accidentul de circulație, cu toate îngrijirile medicale acordate, aceasta fiind supusă la trei intervenții chirurgicale, a decedat la 14.01.2005.
Conform raportului medico legal nr. 25M din 15.01.2005 al Serviciului de Medicină Legală P, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism cu fracturi costale și de bazin, cu consecința unei bronhopneumonii.
Pe baza expertizei tehnico auto efectuată în cauză instanța a reținut că principalul vinovat în producerea accidentului este inculpatul,culpa acestuia constând în faptul că s-a deplasat cu viteză peste limita legală de aproximativ 66 km./h și nu a luat măsurile necesare în vedere evitării producerii unui accident de circulație în apropierea trecerii de pietoni, cu atât mai mult cu cât marcajul pietonal era și presemnalizat. Din calculele efectuate se concluzionează că accidentul s-ar fi evitat prin frânare dacă inculpatul se deplasa cu viteza maximă admisă de 50 km./h, autovehiculul putând fi oprit chiar și la viteza de 57 km./
În rezolvarea laturii civile a cauzei instanța a reținut că soția și cei doi copii ai victimei s-au constituit părți civile cu câte 150.000.000 lei daune morale, prima solicitând și 100.000.000 lei despăgubiri materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, înmormântare și pomeni.
Se mai arată că, fiul victimei a solicitat și plata sumei de 3.500 euro reprezentând un împrumut bancar contractat personal în perioada spitalizării tatălui său, iar fiica sa a solicitat o prestație lunară până la terminarea studiilor.
Pe baza probelor administrate pe latură civilă, respectiv depozițiile celor două martore audiate, inculpatul a fost obligat alături de asigurător la plata a câte 5.000 RON daune materiale către, soția victimei și fiul acesteia și la câte 5.000 RON daune morale pentru fiecare din cele trei părți civile, ca o recompensă simbolică a suferinței provocate de pierderea soțului și respectiv tatălui.
Cererea părții civile, fiica victimei privind obligarea inculpatului la plata unei prestații periodice a fost respinsă ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu s-a făcut dovada că aceasta se află în continuarea studiilor ( la data accidentului cât și la data decesului tatălui său avea 17 ani, fiind elevă ) și de asemenea aceasta beneficiază de pensie de urmaș care reprezintă mai mult de din pensia pe care o primea tatăl său.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, asigurătorul SC "- " SA B, pentru Sucursala G, prin Sucursala P și cele trei părți civile.
Inculpatul a susținut că leziunile victimei ar fi putut să se producă și prin lovirea de corpuri dure, că cercetarea la fața locului i-a fost respinsă în mod neîntemeiat, că în mod eronat s-a calculat viteza autovehiculului și nu s-a ținut seama că victima avea o alcoolemie de 1,10 gr/%0 și a traversat strada printr-un loc nepermis.
Asigurătorul a invocat lipsa sa de calitate procesuală, susținând că trebuia să fie citată Sucursala G, întrucât aceasta este emitenta poliție de asigurare.
Apelantele - părți civile au solicitat majorarea despăgubirilor acordate de prima instanță și obligarea inculpatului și asigurătorului în solidar, la plata unei prestații lunare către partea civilă, fiica victimei întrucât aceasta este studentă.
Prin decizia penală nr. 12 din 12.01.2007, Tribunalul Prahovaa admis apelul părții civile, a desființat sentința atacată în parte în latură civilă și la obligat pe inculpat în solidar cu asigurătorul SC - SA B, prin Sucursala P, la plata unei prestații periodice în sumă de 150 lei lunar către aceasta, începând cu data producerii accidentului și până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 25 de ani, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Prin aceeași decizie s-au respins ca nefondate apelurile inculpatului, părților civile și și asigurătorului.
În considerentele deciziei instanța de apel a reținut că inculpatul apelant se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, deoarece nu a respectat prevederile art. 155 al.1 Cod rutier, circulând în localitate cu o viteză de 66 km./h, viteza maximă fiind de 50 km./h și nu a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea drumurilor publice pe trecerile marcate.
Efectuarea unei cercetări la fața locului nu este utilă, deoarece la prima cercetare din 29.11.2004 a participat martorul asistent, care și-a menținut declarațiile iar inculpatul nu a făcut obiecțiuni la procesul verbal încheiat, astfel că o nouă cercetare la fața locului nu se justifică, întrucât probele administrate în cauză au lămurit pe deplin modul în care a fost comisă fapta.
Împrejurarea că victima accidentului se afla sub influența băuturilor alcoolice, situație rezultată din buletinul de analiză toxicologică și că aceasta a luat decizia de a se întoarce din deplasare nu poate determina reținerea culpei sale întrucât traversarea viza trecerea de pietoni, iar inculpatul a circulat în acea zonă cu o viteză peste limita legală ( 66 km./h).
Cu privire la apelul asigurătorului, se arată că polița de asigurare a autoturismului înmatriculat sub nr.- proprietatea lui, a fost emisă de SC - SA -Sucursala
Referitor la apelurile părților civile, se reține că este întemeiat numai acela al apelantei întrucât aceasta a primit o pensie de urmaș inferioară ajutorului pe care l-ar fi avut din partea tatălui său, victima, care ar fi beneficiat de o pensie de 441 lei și în prezent este studentă, iar despăgubirile materiale acordate celorlalte părți civile - și, sunt corect stabilite în raport de dovezile aflate la dosar.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpatul, asigurătorul SC SA B, pentru Sucursala G,prin Sucursala P și părțile civile, și, criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice.
Recurentele - părți civile au criticat hotărârile sub aspectul rezolvării laturii civile a cauzei, susținând în esență că despăgubirile materiale și acordate de instanța de fond sunt insuficiente în raport de cheltuielile efectuate cu spitalizarea victimei, înmormântare și pomenile creștinești, că sentimentele de afecțiune pe care le nutreau față de soț și respectiv tată, au fost puternic lezate prin moartea acestuia ca urmare a accidentului de circulație cauzat de inculpat.
Se mai arată că instanța de apel a apreciat că despăgubirile materiale și morale stabilite în beneficiul părților civile și sunt legale, fără să facă vreo referire la probele administrate în cauză, respectiv la declarațiile martorilor audiați la propunerea lor.
Recurenta a invocat și cazurile de casare prev.de art. 385/9 pct.9 și 10 pr.penală, susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la critica formulată privind majorarea daunelor morale, la suma solicitată în cererea de constituire de parte civilă, respectiv 15.000 lei solicitând casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Asigurătorul recurent a invocat lipsa sa de calitate procesuală,susținând că în mod greșit a fost citată în cauză, deoarece polița de asigurare RCA a autovehiculului implicat în accident a fost emisă de Sucursala
De asemenea s-a mai susținut că în mod eronat a fost obligat în solidar cu inculpatul la plata prestației periodice, către fiica victimei, în prezent studentă, întrucât această prestație nu intră în categoria despăgubirilor prevăzute de lege a fi suportate de asigurător, fiind în afara cadrului legal.
Se solicită admiterea recursului, exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile, urmând ca inculpatul să fie obligat în solidar cu Sucursala G, la plata acestora și inculpatul în mod exclusiv la plata prestației lunare.
La rândul său recurentul - inculpat a susținut că hotărârile pronunțate sunt nelegale, întrucât probele solicitate în apărare s-au respins în mod nejustificat, cercetarea la fața locului fiind necesară pentru a se stabili cu certitudine mecanismul de producere a leziunilor victimei, deoarece, în raportul medico legal de autopsie s-a menționat că acestea ar fi putut să se producă și prin lovire de corpuri dure, că viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită în mod eronat și nu s-a ținut seama de alcoolemia de 1,10 gr.%0 a victimei, de faptul că aceasta a traversat printr-un loc nepermis.
Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriilor, respectiv efectuarea unei noi expertize tehnică auto și cercetarea la fața locului.
Prin decizia penală nr. 405 din 15.05.2007, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul nr- au fost admise recursurile declarate de părțile civile, de SC - SA B, pentru Sucursala G, prin Sucursala P și inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 12 din 12.01.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, pe care a casat-o și a trimis cauza la instanța de apel - Tribunalul Prahova - pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru a pronunța această decizie Curtea a reținut că deși, partea civilă a solicitat atât obligarea inculpatului cât și a asigurătorului la plata unei prestații periodice, fiind în continuarea studiilor potrivit dovezii depuse la dosar, cât și majorarea daunelor morale la suma solicitată în cererea de despăgubire, respectiv 15.000 lei, instanța de apel nu a răspuns la cea de a doua critică privind majorarea daunelor morale, apreciind însă că se justifică acordarea unei prestații periodice, deoarece pensia de urmaș de care beneficiază este cu mult mai mică decât pensia pe care tatăl său ar fi primit-o ca urmare a indexărilor ulterioare.
Cum instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei critici formulate de apelanta - parte civilă, instanța de recurs investită cu recursul aceleiași părți civile nu poate să verifice legalitatea rezolvării laturii civile a cauzei sub aspectul acordării daunelor morale, câtă vreme nu s-a răspuns la această critică.
În final, s-a apreciat că sunt incidente cazurile de casare prev.de art. 385/9 pct.9 și 10 pr.penală, în ceea ce privește recursul declarat de, dar pentru soluționarea unitară a cauzei, Curtea a constatat că se justifică admiterea și a recursurilor declarate de celelalte părți civile, de asigurător și de inculpat, urmând să se analizeze și criticile acestora cu ocazia rejudecării apelurilor, respectiv să se arate modul de calcul al despăgubirilor materiale pe baza înscrisurilor și depozițiilor martorilor audiați, dacă prin însumarea prestațiilor lunare la care inculpatul a fost obligat în solidar cu asigurătorul în favoarea recurentei se depășește limita pentru care asigurătorul răspunde potrivit Ordinului CSA nr. 3113/2003 și art.10 din Normele de constatare și lichidare a daunelor pentru anul 2004.
În același timp, s-a arătat că față de copiile xerox al poliței de asigurare aflate la fila 37 dosar fond și aceea depusă în fața instanței de recurs și aflată la fila 59 dosar, să se stabilească cu certitudine răspunderea asigurătorului emitent, urmând ca asigurătorul să prezinte originalul poliței de asigurare RCA a autoturismului implicat în accident.
Totodată, se vor avea în vedere și criticile inculpatului invocate în recurs.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 21.06.2007, sub nr-, iar după reaprecierea probelor administrate, prin decizia penală nr. 60 din data de 10.03.2008, au fost admise apelurile părților civile, și, desființată în parte în latură civilă sentința apelată, în sensul că au fost majorate despăgubirile civile acordate părților civile și, de la 10.000 lei la 14.000 lei, câte 7.000 lei pentru fiecare, a daunelor morale de la 15.000 lei la 30.000 lei, câte 10.000 lei pentru fiecare parte civilă iar inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul SC - SA B, prin Sucursala P, pentru Sucursala G, la plata unei prestații periodice în sumă de 150 lei lunar către partea civilă, începând cu data producerii accidentului și până la terminarea studiilor, dar fără a depăși vârsta de 25 de ani, asigurătorul în limita plafonului prev.de art. 10 din Ordinul CSA nr.3113/2003.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Apelurile declarate de inculpatul și asigurătorul SC - SA B, au fost respinse ca nefondate.
Inculpatul și asigurătorul au fost obligați la câte 240 lei cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul și la 200 lei cu același titlu către părțile civile și, reprezentând onorariu apărător ales.
S-a reținut în esență că, simpla constatare a prejudiciului nu poate constitui o reparație echitabilă. Prin urmare, instanța constatând existența prejudiciului moral dispune repararea acestuia și nu acordarea unei recompense simbolice așa cum de altfel a precizat instanța de fond.
Tribunalul a reținut că, în mod incontestabil părțile civile au suferit un prejudiciu moral, fiind de netăgăduit suferințele psihice la care au fost supuse prin pierderea unei persoane apropiate, între care existau raporturi afective deosebite, dovadă în acest sens fiind efortul făcut de părțile civile pentru a salva victima.
În atare situație, s-a apreciat că, deși prejudiciul moral nu poate primi o evaluare exactă în bani, se impune majorarea daunelor morale de la 15.000 lei la 30.000 lei, câte 10.000 lei pentru fiecare parte civilă, sumă ce reprezintă o compensare a suferinței și o satisfacție echitabilă suficientă.
Și în ceea ce privește despăgubirile civile, în raport de actele și lucrările dosarului și de probele administrate, tribunalul a apreciat că se impune majorarea despăgubirilor civile de la 10.000 lei la 14.000 lei, câte 7.000 lei pentru fiecare parte civilă, respectiv și.
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile alături de asigurătorul SC - SA B, prin Sucursala P, pentru Sucursala
Prin urmare, instanța de fond a reținut corect calitatea de asigurător pe care a avut-o și o are SC SA B, care a fost reprezentată prin Sucursala P, pentru Sucursala G, conform împuternicirilor acestei societăți depuse atât la dosarul de fond ( fila 44 ), cât și în căile de atac ( fila 9 dosar nr. 5434/2006 Tribunalul Prahova și fila 28 dosar nr. 337/2007 al Curții de Apel Ploiești ).
Totodată, tribunalul a constatat că este nefondată și critica formulată de același asigurător cu privire la obligarea sa alături de inculpat la plata unei prestații periodice solicitată de partea civilă. S-a susținut că această plată, excede dispozițiilor Legii nr. 136/2005 privind asigurările și reasigurările din România, Ordinului CSA nr. 3113/2003 și Normelor de aplicare a legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru pagubele produce terților prin accidente de autovehicule în anul 2004. Această prestație nu s-ar încadra în categoria despăgubirilor acordate de lege și prin acordarea ei s-ar depăși plafonul prevăzut de art. 10 din normele sus menționate.
Potrivit art. 41 din Legea nr. 136/1995 în asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asigurătorul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite iar în art. 1/1 din aceeași lege, prejudiciul este definit ca efectul negativ suferit de persoana păgubită prin producerea unui risc acoperit prin-un contract de asigurare de răspundere civilă.
Prin urmare, legea stabilește în sarcina asigurătorului obligația de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de asigurat, fără să clasifice sau să împartă în categorii această despăgubire.
Or, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, prestația periodică reprezintă o despăgubire acordată în vederea acoperirii integrale a prejudiciului încercat și nu o obligație personală, cum ar putea fi pensia de întreținere.
Nefondată este și critica privind posibilitatea depășirii plafonului maxim prev.de art. 10 din Ordinul CSA nr.3113/2003 atâta timp cât se poate dispune ca asigurătorul să răspundă în limita maximă a plafonului prevăzut de acest text de lege.
În ceea ce privește apelul inculpatul, s-a apreciat că este nefondat și a fost respins în baza art. 379 al.1 pct.1 lit.b pr.penală.
Împotriva celor două hotărâri au declarat recurs inculpatul și asigurătorul SC - SA B, prin Sucursala P, pentru Sucursala G, criticându-le ca fiind netemeinice și nelegale, după cum urmează:
În recursul său inculpatul a arătat că accidentul de circulație nu s-a produs pe trecerea de pietoni, victima avea o îmbibație alcoolică în sânge și a fost găsită la cca.14 metri de trecerea de pietoni.
A solicitat în esență, admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare urmând a se administra probele solicitate de către acesta în ciclul procesul anterior.
În recursul declarat asigurătorul a solicitat în esență, admiterea acestuia casarea deciziei și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 al.2 și art. 385/9 pr.penală, constată că recursurile sunt nefondate, așa cum se va arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de instanțele anterioare așa cum s-a arătat pe larg mai sus, fiind recunoscute în parte de inculpat, pe tot parcursul procesului penal.
Probele administrate în cauză, respectiv procesul verbal de constatarea infracțiunii, declarații de martori, acte medicale, expertiza tehnică auto, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar a acestuia, au fost bine analizate și interpretare de instanțe, astfel că încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.
Pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării a fost bine individualizată, atât ca întindere cât și ca modalitate de executare, instanțele anterioare ținând seama de toate criteriile prev.de art.72, de gradul de pericol social al faptei, de modul și condițiile concrete în care a fost săvârșită precum și de circumstanțele personale ale făptuitorului care este infractor primar, dar și de împrejurarea că nu a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunii deși din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine comiterea acesteia și vinovăția sa exclusivă în producerea accidentului de circulație.
În raport de cele arătate mai sus, Curtea constată că, recursul declarat de inculpat este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Și în ceea ce privește recursul declarat de asigurătorul SC - SA B, prin Sucursala P, pentru Sucursala G, Curtea apreciază că este nefondat, atâta vreme cât aspectele invocate nu reprezintă motive ce pot conduce la casarea hotărârilor anterioare.
Mai mult decât atât, motivele invocate în recurs reprezintă aspecte care s-au rezolvat pe parcursul soluționării acestei cauze și cu precădere la rejudecarea cauzei în apel, potrivit deciziei de casare pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,în dosarul nr-.
Așa fiind, pe cale de consecință, Curtea urmează ca în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, să respingă și acest recurs.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul, domiciliat în P,-,.2..1, județul P și asigurătorul SC - SA B, pentru Sucursala G, prin Sucursala P, împotriva deciziei penale nr. 60 din data de 10.03.2008, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Obligă recurentul - inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat și recurentul - asigurator la 60 lei cu același titlu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.07.2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./17.07.2008
nr.13860/2005 Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Vasile MărăcineanuJudecători:Vasile Mărăcineanu, Ștefan Fieraru Ion Stelian
