Violare domiciliu Art 192 cod penal Spete. Decizia 624/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE DE FAMILIE ȘI CU MINORI
DOSAR NR.4983,-
DECIZIA NR.624
Ședința publică din data de 16.07.2008,
PREȘEDINTE: Ștefana Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Mihai Viorel
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul, fiul lui și, născut la 24 iunie 1974, deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.463/21.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de condamnat împotriva deciziei penale nrr.46/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul Spire personal, în stare de deținere, asistat de avocat din cadrul Baroului D, intimata parte vătămată personal, lipsind intimații G și
HGProcedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorului să ia legătura cu contestatorul.
Avocat depune la dosar: precizări, practică judiciară( încheierile din 28.03.2008 și 11.04.2008 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești în dosarul 2312,-, cerere completatoare la contestația în anulare ce a făcut obiectul dosarului 2312,-, xerox de practică judiciară în materie penală 2006, privind "Condamnarea inculpatului pentru prima oară în apel. Lipsa audierii nemijlocite. Jurisprudența O"). Declară că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Curtea, ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat având cuvântul pentru contestatorul Spire precizează că s-a formulat contestație în anulare cu privire la decizia penală nr.463/2008 pronunțată de Curtea de Apel, întrucât aceasta a fost dată cu încălcarea legii.
În fapt, prin sentința penală nr.603/8.10.2007 s-a admis cererea de revizuire și a fost anulată decizia penală nr.55/2006 a Tribunalului Dâmbovița și decizia penală 418/2006 a curții de Apel Ploiești și în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c p, s-a dispus achitarea condamnatului Spire.
s-a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de tribunal și s-a dispus desființarea sentinței penale nr.603/2007 iar pe fond respingerea cererii de revizuire.
Din practicaua deciziei penale nr.463/2008, rezultă că deși a fost prezent, contestatorul nu a fost audiat și nici măcar nu i s-a dat cuvântul.
În atare condiții, consideră că au fost încălcate dispozițiile art.6 paragraful 1 din precum și dispozițiile art.38514alin.11ori art.385 pct.16 al.1 inculpatului de către instanța de recurs este obligatorie, atunci când s-a judecat recursul, iar inculpatul nu a fost audiat în apel.
Există practică judiciară în materie, astfel CEDO prin Hotărârea "România & -" a stabilit că după achitare, o persoană nu mai poate fi condamnată fără a fi audiată, în sensul de a-și spune punctul de vedere și de a se apăra.
Solicită admiterea pe fond a contestației în anulare și fixarea unui termen pentru judecarea recursului.
În baza art.390 p, solicită suspendarea provizorie a mandatului de arestare, întrucât art.390 pop revede expres, dar și pentru că petentul are în îngrijirea sa doi copii minori, mama acestora părăsindu- În plus, instanța de fond a dispus de 2 ori achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, plus o dată în cererea de revizuire.
Intimata parte vătămată, declară că lasă la aprecierea instanței cu privire la admisibilitatea contestației în anulare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere pe fond a contestației în anulare formulată împotriva deciziei penale nr.463/21 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în cauză nefiind incidente disp. art.386 lit.a p, văzând audierea contestatorului de instanța de recurs.
Aceste dispoziții din art.38514p sunt aplicabile expresis verbis, în cazul inculpaților, deci într-un ciclu procesual ordinar, care vizează audierea inculpatului de către instanța de recurs. În cauza de față nu este vorba de un ciclu procesual ordinar ci de o cale extraordinară de atac, prin decizia contestată respingându-se cererea de revizuire formulată de condamnat, deci în această situație instanța neavând obligativitatea audierii acestuia, care nu este inculpat ci condamnat.
În replică, dl. avocat susține că nu poate fi respinsă ca inadmisibilă cererea de suspendare provizorie a executării mandatului, câtă vreme dispozițiile art.390 p permit. Este o dispoziție legală, ce se aplică la contestația în anulare.
Contestatorul Spire având cuvântul susține că este nevinovat că nu a participat la săvârșirea faptei și că și-a probat nevinovăția cu martori.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față constantă:
Contestatorul Spire a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.463/21.05.2008 pronunțată de curtea de Apel Ploiești invocând disp. art.386 alin.1 lit.e cod pr.penală.
Astfel, contestatorul a susținut că deși a fost prezent în fața instanței de apel, cât și în fața instanței de recurs, nu a fost audiat, astfel încât nu a fost în măsură să-și susțină nevinovăția, invocând în sprijinul susținerilor sale prevederile art.6 paragraful 1 din
A arătat contestatorul că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, consacrată prin încheierea pronunțată la data de 25 iunie 2008, Curtea a reținut în cauza "Constantinescu împotriva României", că atunci când o instanță de control judiciar este competentă să analizeze atât situația de fapt, cât și chestiunile de drept și să studieze în ansamblu problema nevinovăției, ea nu poate, din motive ce țin de echitatea procedurii să tranșeze asupra chestiunilor respective, fără o apreciere nemijlocită a declarațiilor persoanei care susține că nu a comis actul considerat infracțiune.
Legislația procesual penală a preluat acest principiu al CEDO, dispozițiile art.386 p, modificându-se prin Legea 356/2006 în sensul introducerii noului caz de contestație în anulare, respectiv art.386 lit.e p, invocat de contestator în cererea sa.
Prin încheierea din data de 25.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul 4983,- s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de către contestator împotriva deciziei penale nr.463/21.05.2008 pronunțată de aceeași instanță.
Prin aceeași încheiere, s-a fixat termen pentru soluționarea pe fond a contestației în anulare, dispunându-se citarea părților, în ședință publică.
La termenul fixat pentru soluționarea pe fond a contestației în anulare, contestatorul condamnat asistat de apărătorul său ales a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, precum și conform art.390 cod pr.penală suspendarea executării hotărârii atacate, ținând seama de situația familială a contestatorului care, are în îngrijirea sa 2 copii minori.
Examinând pe fond contestația în anulare, Curtea reține că într-adevăr aceasta este întemeiată, astfel cum se va reține în continuare:
Prin sentința penală nr.603/08.10.2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviștea fost admisă cererea de revizuire formulată de condamnatul cu privire la sentința penală 6110/15.04.22005 pronunțată de aceeași instanță, rămasă definitivă prin decizia penală 418/19.05.2006 a Curții de Apel Ploiești.
Ca atare, s-au anulat decizia penală nr.55/2006 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în apel, cât și decizia nr.418/2006 a Curții de Apel Ploiești iar în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c p s-a dispus achitarea condamnatului pentru 3 infracțiuni de violare de domiciliu în formă calificată, fapte săvârșite în concurs real.
Prin decizia penală nr.46/11.03.2008 Tribunalul Dâmbovițaa fost admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, desființându-se sentința penală 603/8.10.2007 a Judecătoriei Târgoviște și pe fond a fost respinsă cererea de revizuire. Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs condamnatul revizuient Spire criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.463/21.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (împotriva căreia s-a exercitat prezenta contestație în anulare) s-a respins ca nefondat recursul declarat de către condamnat împotriva deciziei penale nr.46/11.02.2008 a Tribunalului Dâmbovița.
Curtea observă că la judecata acestui recurs, ce a avut loc la data de 21 mai 2008, recurentul revizuient Spire a fost prezent personal și a fost asistat de apărător ales, așa cum rezultă din partea introductivă a deciziei împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare.
La soluționarea cauzei în apel, respectiv la termenul de judecată din 11.03.2008 când a fost pronunțată decizia penală nr.46 de către Tribunalul Dâmbovița, revizuientul intimat nu a fost prezent, aspect care rezultă din partea introductivă a acestei decizii, fiind însă reprezentat de apărătorul său ales.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea observă că revizuientul ( față de care judecătoria dispusese, prin efectul admiterii cererii de revizuire, anularea hotărârilor anterioare de condamnare și achitarea revizuientului) nu a fost ascultat de instanțele de control judiciar ce au soluționat apelul și respectiv recursul îndreptate împotriva hotărârii pronunțate în revizuire.
Ori, cum prin hotărârea primei instanțe cererea de revizuire formulată de condamnat fusese admisă cu consecința anulării hotărârii de condamnare rămase definitivă, precum și a formelor de executare și dispunându-se achitarea sa, este evident că, cu prilejul soluționării căilor de atac îndreptate împotriva hotărârii pronunțate în revizuire, instanțele de control judiciar aveau obligația să procedeze la ascultarea revizuientului, fiind aplicabile pe deplin disp. art.386 aalin.1 lit.e cod pr.penală.
Astfel, potrivit acestui text de lege, este motiv de exercitare a contestației în anulare atunci când la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie, potrivit art.3385/14 alin.1/1 cod pr.penală ori art. 385/16 alin.1 cod pr.penală.
În speță, la judecarea recursului de către Curtea de Apel Ploiești, finalizată cu pronunțarea deciziei atacate în prezent, condamnatul revizuient Spire a fost prezent, însă instanța de recurs nu a procedat la ascultarea sa deși, această ascultare era obligatorie potrivit art.385/14 alin.1/1 cod pr.penală.
În temeiul acestui text de lege, cu ocazia judecării recursului instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța ce a soluționat cererea de revizuire în primă instanță a dispus achitarea revizuientului și prin urmare, instanța de apel era datare să procedeze la ascultarea acestuia, însă la soluționarea apelului îndreptat împotriva hotărârii pronunțate în revizuire, această ascultare nu a fost posibilă deoarece revizuientul a lipsit.
În acest context, instanței de recurs îi revenea obligația ca în temeiul textelor de lege indicate să procedeze la ascultarea inculpatului revizuient, prezent la judecata recursului.
Chiar dacă instanța de recurs ce a pronunțat decizia atacată în prezent a soluționat cauza vizând calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea apreciază că o atare ascultare este obligatorie chiar și în aceste condiții, deci chiar și în situația soluționării unei căi de atac promovate împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire.
În mod evident o atare ascultare este obligatorie doar în situația în care prin intermediul revizuirii, hotărârile anterior pronunțate au fost modificate și s-a dispus achitarea inculpatului, așa cum este cazul în speță.
A proceda în sens contrar echivalează cu ignorarea dispozițiilor vizând ascultarea obligatorie a inculpatului de către instanța de recurs, chiar dacă instanța de recurs s-a pronunțat în cauză într-o cale extraordinară de atac și nu în fond.
De altfel tocmai aceasta este rațiunea introducerii în Codul d e procedură penală a dispozițiilor vizând ascultarea obligatorie de către instanțele de apel și de recurs, iar o atare ascultare devine în aceste condiții obligatorie chiar și în cursul soluționării unei căi extraordinare de atac, în cadrul căreia hotărârile anterior pronunțate a fost modificate cu consecința achitării inculpatului.
O astfel de interpretare este în mod evident conformă atât literei cât și spiritului deciziilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atâta vreme cât instanța de control judiciar dobândește plenitudine de jurisdicție în cazul soluționării unui recurs îndreptat împotriva unei hotărâri pronunțate în revizuire, dar prin care a fost schimbată hotărârea inițială de condamnare a inculpatului, iar acesta a fost achitat.
Față de aceste considerente Curtea observă că în speță este incident cazul de contestație în anulare prevăzut de art.386 alin.1 lit.e cod pr.penală și prin urmare va admite în fond prezenta contestație, va desființa decizia penală atacată, respectiv decizia penală nr.463/21.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și va fixa termen pentru rejudecarea recursului, cu citarea părților.
În ceea ce privește cererea contestatorului de suspendare a executării deciziei atacate, Curtea observă că potrivit art.390 cod pr.penală până la soluționarea contestației în anulare, instanța sesizată, luând concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, aceasta fiind deci o facultate pentru instanță și nu o obligație impusă de lege.
Din examinarea acestui text de lege, rezultă că suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere se poate dispune până la soluționarea contestației în anulare, ori în cauză această solicitare a fost făcută la momentul soluționării în fond a contestației în anulare, fiind deci formulată ulterior momentului prevăzut de lege.
Pe de altă parte,pe fond, Curtea apreciază că nu se impune suspendarea executării deciziei atacate deoarece așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului punerea în executare a pedepsei pronunțată împotriva condamnatului contestator a avut loc de abia după ce autoritățile judiciare competente au formulat împotriva acestuia o cerere de predare în baza unui mandat european de arestare, condamnatul aflându-se pe teritoriul Spaniei și după ce în prealabil instanțele au soluționat cererea acestuia de amânare a executării pedepsei închisorii.
Ori în această situație când condamnatul a fost pus sub urmărire internațională în vederea executării pedepsei aplicate, fiind predat de către un alt stat în baza mandatului emis, Curtea apreciază că o atare suspendare nu se impune, existând pericolul ca pe durata suspendării condamnatul să părăsească din nou teritoriul României, astfel că cererea de suspendare urmează a fi respinsă.
Văzând și disp. art.192 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite pe fond contestația în anulare formulată de către contestatorul condamnat fiul lui și, născut la data de 24 iunie 1974,deținut în Penitenciarul Mărgineni, județul D, împotriva deciziei penale nr.463/21.05.2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și în consecință:
În baza disp. art.386 alin.1 lit.e p desființează decizia atacată și fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 10 septembrie 2008, cu citarea părților.
Respinge cererea de suspendare a executării deciziei atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.07.2008.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Cr./MM
3 ex./25.07.2008
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3113/2006
Președinte:Ștefana AnghelJudecători:Ștefana Anghel, Cristina Georgescu, Mihai Viorel
