Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 621/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE Nr. 621/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de asiguratorul SC - ASIGURĂRI TRANSILVANIA SA - C N, parte civilă și inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 149/06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns apărătorul ales al inculpatului recurent, avocat, partea civilă asistată de apărător ales, avocat G și reprezentantul legal al părții responsabile civilmente SC SRL, doamna -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care avocatul ales al părții civile recurente a depus la dosar motive de recurs și chitanța reprezentând plata onorariul avocațial.
Reprezentanta părții responsabile civilmente a depus la dosar concluzii scrise.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Avocatul ales al inculpatului a solicitat acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Instanța respinge cererea de acordare a unui termen de pronunțare, concluziile scrise putând fi depuse la dosar până la terminarea dezbaterilor.
Avocatul ales al inculpatului a susținut recursul astfel cum a fost declarat solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și rejudecând, în urma reanalizării probatoriului administrat în cauză, a se da eficiență circumstanțelor atenuante și a se proceda la reducerea pedepsei aplicate. A precizat că se impunea clarificarea împrejurărilor în care s-a produs depășirea deoarece la efectuarea manevrei s-a asigurat, dar nu a văzut farurile aprinse ale mașinii care venea din sens invers, inculpatul făcând vorbire despre aceasta în declarația dată în fața organelor de poliție, iar în expertiza efectuată nu s-a clarificat acest aspect.
Sub aspectul laturii civile, avocatul ales al inculpatului a solicitat respingerea cererii de acordare a daunelor morale deoarece nu există legătură directă între fapta inculpatului și pierderea indemnizației de angajare a părții civile, mai mult de atât acordarea daunelor materiale și morale s-a făcut în mod netemeinic, instanța de apel nefăcând trimitere la o stare de fapt concretă ci la soluții pronunțate în alte dosare.
Avocatul ales al părții civile a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost motivat, casarea hotărârilor atacate și rejudecând a se admite cererea de constituire de parte civilă astfel cum a fost formulată și precizată, fiind pe deplin dovedită. A precizat despăgubirile reprezentând taxa de studii pentru anii I - IV de studiu privind pe a fost un contract de studii cu executare succesivă sub condiție, cheltuielile privind înmormântarea și contravaloarea autoturismului distrus nu s-au acordat, iar în ce privește daunele morale, partea civilă și-a însușit suma de 100.000 lei sumă ce a fpst precizată de procurorul de ședința în procedura apelului.
Reprezentanta părții responsabile civilmente a susținut recursul formulat de inculpatul și a precizat că partea civilă este singura vinovată că nu și-a îndeplinit obligațiile față de autoritățile franceze.
În ce privește recursul declarat de partea civilă a solicitat respingerea acestuia deoarece cheltuielile pentru anii I - IV de studii nu sunt în raport de cauzalitate cu fapta inculpatului.
Cu privire la recursul asiguratorului se impune admiterea acestuia și diminuarea daunelor morale acordate în speță.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului declarat de inculpatul deoarece pedeapsa a fost corect individualizată în raport de împrejurarea că fapta inculpatului a avut drept consecință pierderea unei vieți omenești, iar în ce privește motivul scris prin care s-a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei este nefondat deoarece oricum în speță s-a făcut aplicarea art. 81 cod penal.
Sub aspectul laturii civile în mod corect a fost soluționată, existând legătură de cauzalitate între fapta inculpatului și pierderea indemnizației de angajare.
Cu privire la recursul părții civile a solicitat admiterea acestuia doar sub aspectul acordării cheltuielilor judiciare efectuate în apel întrucât s-a făcut dovada plății onorariului de avocat, și, în mod corect nu s-a acordat suma de 6900 lei deoarece la decesul victimei contractele erau încheiate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 8/27.01.2009 a Judecătoriei Avrig, a fost condamnat inculpatul în baza art. 178 al.1, 2.Cod Penal, la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71.pen. s- interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 64 alin. 1 lit. a și b pen. ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare, potrivit art. 82 alin. 1.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 14 și art. 346.pr.pen. raportat la art. art. 998-999.civ. coroborat cu art. 1000 alin. 3.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, domiciliată în loc., sat, nr. 283, jud. V, împotriva inculpatului și a părții responsabile civilmente SC SRL, cu sediul în loc. Oarda de,-, jud. A și în consecință a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata:
- sumei de 15.651 lei și 1521,7 eur, în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 20.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă;
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de partea civilă, ca neîntemeiate.
S-a constatat că - ASIGURĂRI TRANSILVANIA - -, cu sediul în mun. C-N, str. -. -, nr.1, jud. C, are calitatea de asigurator în cauză.
În baza art. 193 alin. 1 și 4.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească părții civile suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 alin. 1 și 3.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC SRL să plătească suma de 860 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt, că,în data de 12.12.2007 inculpatul a condus autovehiculul marca, cu nr. de înmatriculare -, rulând pe DN 7, din direcția Rm. V spre Sibiu. În apropierea localității, pe un sector de drum ce prezenta o curbă la stânga, inculpatul s-a angajat în depășirea autovehiculului din fața sa și a intrat pe contrasens unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca, cu nr. de înmatriculare -, condus regulamentar din sens opus de numitul. În urma impactului, a suferit leziuni traumatice grave care au determinat decesul acestuia. Autoturismul era proprietatea SC SRL, iar inculpatul era angajat al societății, în funcția de conducător auto.
Raportul de expertiză tehnică auto a stabilit că impactul primar dintre cele două autovehicule a avut loc pe sensul de mers al autoturismului (sensul de mers Sibiu - Rm. V) și că impactul a avut loc la cca. 1,10 de marcajul longitudinal continuu ce separă de mers de acostamentul sensului de mers Sibiu - Rm. Pentru a formula această concluzie, expertul a avut în vedere poziția finală a autoutilitarei, poziția peliculei de sol identificată la fața locului și deformațiile celor două autoturisme.
S-a stabilit, de asemenea că pericolul de accident a fost creat de inculpat, care s-a angajat în depășirea altui autovehicul fără să se asigure că poate finaliza această manevră în limita spațiului său de vizibilitate și fără a-l obliga pe conducătorul autoturismului să inițieze manevra de evitare a coliziunii.
Inculpatul a recunoscut că impactul cu autoturismul a avut loc pe sensul de mers al acesteia.
Inculpatul a declarat că autoturismul circula cu farurile stinse, iar din acest motiv nu l-a văzut atunci când a intrat în depășire.
Această susținere a inculpatului nu a fost primită de instanță deoarece nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză (pe de o parte, martorul a declarat că mașina defunctului era îngrijită, că acesta se preocupa să remedieze toate defecțiunile înainte de pleca la drum, pe de altă parte este greu de crezut că defunctul ar fi putut circula fără faruri pe un drum european intens circulat, în luna decembrie, ora 20,30). Instanța a reținut că inculpatul a declarat pentru prima dată acest lucru în data de 20.06.2008 (la 6 luni de la data producerii accidentului), fără ca în declarația dată în ziua producerii accidentului să facă vreo referire la acest aspect.
Așadar, instanța de fond a reținut că singurul vinovat de producerea accidentului este inculpatul care nu a respectat prevederile art. 45 alin. 3 din OUG 195/2002, art. 118 lit. a, și art. 120 lit. j din HG 1391/2006.
Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii, împrejurările privitoare la persoana și conduita inculpatului, lipsa antecedentelor penale,iar sub aspectul modalității de executare a pedepsei, s-a apreciat că nu este necesară executarea ei în regim de detenție, dată fiind forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul, și atitudinea de regret a acestuia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul, partea responsabilă civilmente SC SRL, și partea civilă.
În apelul formulat, inculpatul a solicitat desființarea sentinței instanței de fond, rejudecarea cauzei și reindividualizarea legală și judiciară a pedepsei, în funcție de elementele concrete ale producerii faptei, de circumstanțele atenuante aplicabile în speță - art.74 lit. a Cod penal, iar pe latură civilă, reducerea daunelor materiale și morale acordate, întrucât suma acordată este exagerată și neconformă cu o justă despăgubire.
Partea responsabilă civilmente SC SRL a solicitat desființarea sentinței apelate, rejudecarea cauzei de către instanța de fond, și restituirea cauzei organului de urmărire penală pentru completarea cercetărilor, cu motivarea că, pe latură penală, este necesar a se lămuri împrejurarea invocată de inculpat privitoare la lipsa farurilor autoturismului condus de victimă,iar, pe latură civilă, suma acordată cu titlu de daune morale este mult exagerată, iar sumele pretinse cu titlu de taxă de studii și de perfecționare și ajutor de șomaj pierdut, nu sunt întemeiate, ele nefiind în legătură cauzală directă cu fapta inculpatului.
Partea civilă a criticat sentința apelată, sub aspectul laturii civile,solicitând admiterea în totalitate a acțiunii civile, majorarea daunelor morale la suma solicitată, de 700.000 lei, acordarea sumei de 6.903 lei reprezentând taxă de studii a victimei, și a sumei de 13.925,9 Euro reprezentând indemnizația de angajare pierdută de partea civilă.
Prin decizia penală nr.149/2009 Tribunalul Sibiua admis apelul părții civile și a inculpatului a desființat în parte sentința atacată și în rejudecare a înlăturat din sentință aplicarea art. 71 cod penal și art.64 alin 1 lit.a teza I din codul penal și a majorat cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile la suma de -lei și a daunelor materiale la suma de 15651 lei și 15447,6 euro. Recursul părții responsabile civilmente a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente:
Față de prevederile art. 53 alin. 2 din Constituția României, art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar o atare măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat- Ca atare, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a-c Cod penal, nu se poate face automat, prin efectul legii, ci instanța de judecată va ține seama de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de împrejurările cauzei și de persoana inculpatului.
În speță, infracțiunea pentru care a fost condamnat inculpatul este o infracțiune săvârșită din culpă, inculpatul dând dovadă de o atitudine de regret față de această faptă, având o conduită bună înainte de comiterea faptei.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art.64 pct. 1 lit.a teza I Cod penal, nu se justifică, motiv pentru care, tribunalul, a dispus înlăturarea din sentința apelată, a aplicarării dispozițiilor art. 71 Cod penal, și a art. 64 alin. 1 lit. a teza I Cod penal.
În ceea ce privește apelul formulat de partea civilă, tribunalul a constat că, suma de 20.000 lei acordată de instanța de fond cu titlu de daune morale este insuficientă pentru a asigura o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de partea vătămată. Astfel, victima era o persoană tânără, aflată la începutul carierei profesionale, fiind singurul copil al părții civile, și un real sprijin moral și social pentru aceasta, așa încât, pierderea suferită de partea civilă este cu atât mai mare cu cât victima era cea care se îngrijea de gospodăria părților și de mama părții civile, aflată în stare de nevoie datorită bătrâneții și bolii. În aceste condiții, tribunalul a apreciat că majorarea daunelor morale acordate părții civile, de la suma de 20.000 lei, la suma de 100.000 lei este justificată, în condițiile în care, în mod constant, instanțele de judecată au acordat sume de 20.000 lei cu titlu de daune morale pentru săvârșirea unor infracțiuni de vătămare corporală.
În ceea ce privește daunele materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, tribunalul a constat că, în mod greșit instanța de fond nu a acordat și suma de 13.925,9 Euro reprezentând indemnizație de angajare pierdută, apreciind că acest prejudiciu este indirect, el nefiind consecința directă a faptei ilicite.
Astfel, prin adresele emise de societate - Franța ( 203-217 dosar fond), partea civilă a făcut dovada faptului că a fost admisă să beneficieze de indemnizație de angajare de 15,70 Euro pe zi, începând cu data de 8.07.2007, cu condiția realizării demersurilor active și repetate de căutare a unui loc de muncă, și cu obligația semnalării oricărei modificări a situației sale în decurs de 3 zile. Durata acordării indemnizației a fost de 1095 lei (fila 213 dosar fond) din care partea civilă a încasat indemnizația pentru 208 zile. Prin adresa nr.2887/6855 (fila 214 dosar fond) se comunică părții civile faptul că nu și-a îndeplinit obligația de reînnoire a cererii de angajare, nu și-a actualizat situația pe luna februarie 2008, și, ca atare, nu va mai fi indemnizată pentru această lună, urmând a fi radiată de pe lista solicitanților unui loc de muncă începând cu data de 29.02.2008.
Întrucât termenul de 3 zile impus de societate pentru semnalarea oricărei modificări a situației părții civile, nu a putut fi respectat datorită plecării intempestive din Franța a acesteia, în data de 13.12.2007, în urma decesului fiului său, nu se poate susține că, nerespectarea obligațiilor impuse și pierderea indemnizației acordate, nu are legătură directă cu fapta inculpatului.
În ceea ce privește suma de 6.903 lei reprezentând taxa de studii pe anii 2003-2007 și cursurile de perfecționare ale victimei, tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța de fond nu le-a acordat, în condițiile în care, contractele de școlarizare cu taxă ( 223-234 dosar fond) încheiate cu Facultatea de Litere și Arte Sibiu erau finalizate la data decesului victimei, ele fiind încheiate pe câte l an de studiu. De asemenea, contractele de studii la modulul pedagogic nr. 238/2003 și cel din 2006 ( 235-240 dosar fond) au fost încheiate pe un termen de 1 an, fiind finalizate la momentul decesului victimei, astfel că, suma de 6.903 lei este nejustificată și neîntemeiată.
Celelalte despăgubiri materiale acordate de instanța de fond, au fost menținute, ele fiind în legătură directă cu fapta prejudiciabilă, fiind justificate cu acte doveditoare și fiind apreciate corect de instanța de fond, sub aspectul cuantumului lor.
De asemenea, instanța, văzând întregul material probator administrat în cauză (procesul verbal de cercetare locală, fotografii, actele autovehiculului, asigurare de răspundere civilă, tahograf, buletin de stabilire a alcoolemiei, raport de autopsie, expertiză auto, declarația inculpatului, facturi, proces verbal de daune, acte stare civilă, contracte de studii, chitanțe, declarațiile martorilor, ),a constat că, instanța de fond a reținut corect starea de fapt făcând o corectă încadrare juridică a acesteia. De asemenea, față de circumstanțele faptei, de împrejurările sale, de persoana inculpatului și atitudinea procesuală a inculpatului, tribunalul a apreciat că individualizarea pedepsei aplicate inculpatului este corectă, și nu se impune o redozare a acesteia.
Față de aceste împrejurări, celelalte motive ale apelului inculpatului și apelul părții responsabile civilmente, au fost considerate a fi nefondate, și, în baza art. 379 pct.1 lit. b au C.P.P. fost respinse, pentru următoarele considerente:
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză (40-59 dosar urmărire penală) se constată, prin analiza sectorului de drum în care s-a produs accidentul, că vizibilitatea conducătorului auto a autoutilitarei era limitată către locul de unde venea autoturismul victimei, datorită configurației drumului ( 48 dosar urmărire penală), însă, deși inculpatul nu putea aprecia corect distanța la care se afla autoturismul, se angajează în depășire, creând, în acest fel, starea de pericol, și determinând victima, care avea o vizibilitate mai bună, să inițieze manevra de frânare.
În acest fel, culpa în producerea accidentului revine inculpatului care s-a angajat în depășirea altui autovehicul, fără a avea o vizibilitate bună, și fără a se asigura corespunzător că va putea finaliza manevra în limita spațiului său de vizibilitate.
Faptul că, șoferul autovehiculului care circula în fața inculpatului, i-a semnalizat acestuia posibilitatea de a-l depăși, nu-l disculpă pe inculpat, ci, dimpotrivă, confirmă faptul că, deși inculpatul nu avea o bună vizibilitate a drumului pentru a iniția manevra de depășire, s-a bazat pe semnalizarea autoturismului din fața sa, pentru a-l putea depăși.
De asemenea, apărarea inculpatului potrivit căruia, acesta nu a văzut autoturismul care circula din sens opus, întrucât nu avea farurile pornite nu poate fi reținută, ea nefiind susținută de nici o probă din dosarul cauzei. Explicațiile oferite de inculpat, în apel, potrivit cărora nu a observat autoturismul la momentul depășirii, fie datorită succesiunii de curbe, fie nefuncționării farurilor autoturismului, nu sunt altceva decât încercări de minimalizare a propriei culpe în producerea accidentului, invocate în faza apelului pentru a justifica redozarea pedepsei aplicate.
Cererea părții responsabile civilmente de restituire a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, prin efectuarea altei expertize auto, prin identificarea și audierea celorlalți participanți la trafic,a fost considerată neîntemeiată, în condițiile în care, în faza de urmărire penală și de judecată la fond, inculpatul nu a susținut această variantă a accidentului și nu a solicitat efectuarea altei expertize sau administrarea altor probe, la fața locului accidentului nefiind găsite alte mijloace materiale de probă sau martori (6 dosar urmărire penală).
Împotriva acestei soluții au declarat recurs inculpatul, partea civilă și asigurătorul SC - Asigurări Transilvania SA.
În recursul său inculpatul a solicitat casarea hotărârilor atacate și în rejudecare ca urmare a reanalizării probatoriului administrat în cauză, să se dea eficiență circumstanțelor atenuante și să se procedeze la reducerea pedepsei aplicate. Acesta a susținut că se impunea clarificarea împrejurărilor în care s-a produs depășirea deoarece la efectuarea manevrei s-a asigurat, dar nu a văzut farurile aprinse ale mașinii care venea din sens invers, inculpatul făcând vorbire despre aceasta în declarația dată în fața organelor de poliție, iar în expertiza efectuată nu s-a clarificat acest aspect.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul prin apărător a solicitat respingerea cererii de acordare a daunelor materiale reprezentând indemnizația de angajare deoarece nu există legătură directă între fapta inculpatului și pierderea indemnizației de angajare a părții civile. De asemenea s-a susținut că acordarea daunelor materiale și morale s-a făcut în mod netemeinic, instanța de apel nefăcând trimitere la o stare de fapt concretă ci la soluții pronunțate în alte dosare.
Partea civile, prin avocat, a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost motivat, casarea hotărârilor atacate și în rejudecare admiterea cererii de constituire de parte civilă astfel cum a fost formulată și precizată, fiind pe deplin dovedită.
S-a motivat de către recurentă că despăgubirile reprezentând taxa de studii pentru anii I - IV de studiu privind pe a fost un contract de studii cu executare succesivă sub condiție ce nu s-a mai finalizat datorită intervenției decesului victimei astfel că și aceste sume de bani sunt datorate. De asemenea s-a susținut că în mod eronat nu au fost acordate cheltuielile de judecată în apel.
În recursul său asigurătorul a solicitat modificare în parte a deciziei sub aspectul laturii civile în sensul menținerii soluției pronunțate de instanța de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a susținut că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală în raport de dispozițiile art.373 din codul d e procedură penală deoarece a îngreunat situația celor ce nu au atacat cu apel soluția primei instanțe. Totodată s-a susținut că daunele materiale și morale acordate în apel sunt nejustificat de mari și se impun a fi menținut cele stabilite de instanța de fond.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține următoarele:
Sub aspectul laturii penale a cauzei:
Instanțele au stabilit, în baza probațiunii administrate o corectă stare de fapt și au dat acesteia o încadrare juridică legală. Întreaga probațiune administrată în cauză - astfel cum a fost expusă de instanța de fond și apel - converge la concluzia că în data de 12.12.2007 inculpatul, ca urmare a nerespectării normelor privind circulația rutieră, a provocat un accident soldat cu decesul victimei. Apărările inculpatului referitoare la culpa concurentă a victimei în sensul că acesta circula fără să aibă luminile farurilor aprinse a fost în mod pertinent înlăturată de instanțe pentru argumente pe care Curtea și le însușește, astfel că găsește reiterarea lor lipsită de interes. Susținerea din recurs a inculpatului referitoare la faptul că în prima declarație dată în fața organelor de poliție la momentul producerii accidentului ar fi relatat împrejurarea că autoturismul condus de victimă circula fără luminile aprinse este neîntemeiată. Din cuprinsul acestei declarații dată la 12.12.2007 - fila - 58 dosar de urmărire penală nu rezultă acest aspect.
De asemenea sunt nefondate și criticile care privesc modul de individualizare judiciară a pedepsei. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin 2 din codul penal este de închisoare de la 2 la 7 ani. Având în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii infracțiunii instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă la limita minimului special și totodată a considerat că pentru realizarea scopului acesteia nu se impune executarea pedepsei în regim de detenție. În aceste condiții instanța de fond a dat o eficiență adecvată circumstanțelor personale invocate de inculpat astfel că reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege nu se impune în cauză. Diminuarea pedepsei ar avea drept efect minimalizarea gravității faptei săvârșite și ar afecta posibilitatea realizări scopului preventiv și educativ al acesteia.
În aceste condiții criticile recurentului inculpat referitoare la modul de soluționare a laturii penale a cauzei sunt nefondate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei:
Curtea constată că pretențiile civile ale părții civile au fost corect acordate.
În mod corect instanța de apel a majorat cuantumul daunelor morale la suma de 100 000 lei și a argumentat această majorare prin referiri temeinice la situația părții civile care și-a pierdut unicul fiu ce îi reprezenta un real sprijin moral și material. Susținerea recurentului potrivit căreia instanța de apel a adus soluției argumente care exced cauzei sunt nefondate. Instanța de apel așa cum am arătat a motivat în principal soluția prin referire la cauză și abia în subsidiar prin comparație cu alte soluții pronunțate în practica judiciară în materie de daune morale. Cuantumul în care instanța de apel a stabilit despăgubirile materiale nu este excesiv așa cum nejustificat susține asigurătorul astfel că nu reprezintă o exploatare imorală a unei situații de fapt.
Nici criticile ce privesc modul de stabilire a despăgubirilor materiale nu sunt fondate.
În mod corect instanța de apel a considerat că există raport de cauzalitate între decesul victimei și pierderea de către partea civilă a indemnizației de angajare. În speță decesul victimei și a impus nevoia deplasării părții civile în țară cu consecința imposibilității îndeplinirii obligațiilor prescrise de în vederea obținerii în continuare a acestei indemnizației. În aceste condiții deși cauza directă a pierderii indemnizației este neîndeplinirea obligațiilor impuse de autoritatea franceză, moartea victimei dobândește în complexul cauzal prin conținutul ei concret și intensitatea ei valoare cauzală.
De asemenea în mod corect instanțele au reținut că nu sunt justificate pretențiile părții civile având ca obiect obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de școlarizare ale victimei. Indiferent dacă contractul de școlarizare este privit sau nu ca un contract cu executare succesivă acesta era finalizat la data producerii decesului beneficiarului său iar acesta a primit instruirea ce făcea obiectul lui. Faptul că intervenția decesului face imposibilă folosirea cunoștințelor dobândite prin instruire nu justifică achitarea cheltuielilor efectuate cu acestea.
Sunt nefondate în speță și criticile ridicate de asigurător referitoare la nerespectarea de către instanța de apel a dispozițiilor art.373 din codul d e procedură penală.
În primul rând instanța de apel nu a modificat cu nimic dispozițiile sentinței în ceea ce privește situația asigurătorului. Apoi, dispozițiile art. 373 din codul d e procedură penală referitoare la efectul extensiv al apelului nu semnifică faptul că în apelul unei părți, în lipsa apelului celelalte părți nu se poate schimba situația acesteia din urmă. exercitării căilor de atac, mai cu seamă în ceea ce privește latura civilă este tocmai schimbarea dispozițiilor privitoare la partea cu poziție procesuală opusă. Dispozițiile invocate de recurent se referă la extinderea efectelor apelului între părțile care au același interes procesual - ori în speță nu s-a realizat o astfel de extindere.
În consecință recursurile inculpatului ale părții civile și ale asigurătorului în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei sunt nefondate.
Este însă fondat recursul părții civile referitor la modul de soluționare a pretențiilor privind cheltuielile judiciare efectuate în apel. În mod eronat instanța de apel a reținut că partea civilă nu a dovedit cheltuielile judiciare efectuate în apel deși la fila 103 de la dosarul de apel a fost depusă chitanța ce face dovada plății onorarului de avocat în sumă de 1000 de lei.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin 1 pct. 2 lit. d din codul d e procedură penală Curtea va admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 149/6.07.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- și va casa decizia penală atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 193 Cod pr. pen. în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oarda de la plata în favoarea părții civile a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În temeiul art. art. 385 indice 15 alin 1 pct. 1 lit. b din codul d e procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC - Asigurări.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. va obliga pe inculpatul și pe asiguratorul SC - Asigurări SA C N să plătească statului suma de câte 240 lei cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 193 Cod pr. pen. va obliga pe inculpatul să plătească părții civile suma de 1500 lei cheltuieli judiciare în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 149/6.07.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Casează decizia penală atacată numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 193 Cod pr. pen. în sensul că obligă pe inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oarda de să plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul și asiguratorul SC - Asigurări.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe inculpatul și pe asiguratorul SC - Asigurări SA C N să plătească statului suma de câte 240 lei cheltuieli judiciare în recurs.
În baza art. 193 Cod pr. pen. obligă pe inculpatul să plătească părții civile suma de 1500 lei cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored. AL
2 ex/27.10.2009
,
,
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Covaciu
