Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 649/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 649/R/2008
Ședința publică din 05 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Vasile Goja
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ REPREZENTAT PRIN:, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.120/A din 18 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și părțile civile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, în principal, să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel invocate la instanță. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b pr.pen. În primul rând, a sesizat instanța cu privire la contradicția existentă în legătură cu locul săvârșirii faptei. S-a reținut că accidentul a avut loc la o distanță de 8,6 de trecerea de pietoni, dincolo de limita de siguranță a trecerii de pietoni și concomitent s-a reținut nerespectarea prevederilor art.158 din OUG 195/2002.care prevede obligația de reducere a vitezei la trecerile de pietoni. Dacă accidentul s-a petrecut la 8,6 de trecerea de pietoni, atunci nu mai era incidentă obligativitatea reducerii vitezei conform art.158 din OUG 195/2002. Instanța de apel a reținut că accidentul s-a petrecut la 8,6 de trecerea de pietoni, dar a omis să se pronunțe asupra reținerii de către prima instanță a prevederilor art.158 din OUG 195/2002, prevederi care în prezent sunt abrogate. În schimb, instanța de apel a invocat nerespectarea art.48 din OUG 195/2002, în condițiile în care nici în rechizitoriu, nici în primă instanță aceste dispoziții nu au fost invocate sau discutate. Art.178 alin.2 pen. se completează cu dispozițiile OUG 195/2002. Instanța de fond a reținut că norm,a ce vine să completeze art.178 alin.2 pen. este art.158 lit.m din OUG 195/2002, însă dispozițiile art.158 lit.m au fost abrogate de modificările aduse OUG 195/2002, astfel că fapta prevăzută de art.178 alin.2 nu mai este prevăzută de norma penală.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, întrucât motivele invocate nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Reținerea art.48 din OUG 195/2002 este corectă raportat la inexistența art.158 din OUG 195/2002. Instanța de apel a răspuns tuturor motivelor de apel invocate de inculpat prin apărător. De asemenea, în mod corect s-a reținut art.48, deoarece conducătorul auto trebuie să adapteze viteza la condițiile de drum. Accidentul a avut loc la 8,6 de trecerea de pietoni, inculpatul conducea autoturismul cu o viteză sub limita legală, însă această viteză nu a fost adaptată condițiilor de drum, respectiv conducea în localitate, pe timp de noapte, în condițiile în care sistemul de iluminație nu funcționa. Astfel, viteza cu care se deplasa trebuia să fie mai mică. În mod corect s-a reținut culpa de 50% în sarcina inculpatului. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că inculpatul conducea autoturismul cu o viteză de 49km/h în localitate, deci sub limita legală prevăzută de lege. Expertiza efectuată în cauză nu a specificat care era viteza la care se putea evita accidentul.
După dezbaterea cauzei s-a prezentat apărătorul din oficiu al inculpatului care solicită acordarea onorariului avocațial din oficiu, pentru studierea dosarului și prezența sa la termenul de astăzi.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 8 din 06 februarie 2008 Judecătoriei Șomcuta Mares -a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal rap. la art. 74 lit. a, b Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani 3 luni.
În baza art. 346 Cod procedură penală rap. la art. 14 Cod procedură penală, art. 998 și 999 Cod civil, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile și și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata către partea civilă a sumei de 3.500 lei și către partea civilă a sumei de 1.500 lei - despăgubiri pentru daune morale.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata către partea civilă a sumei de 60 lei - rentă viageră începând cu data de 9 septembrie 2003.
S-a constatat că inculpatul a achitat părții civile suma de 2.000 lei - despăgubiri civile.
S-au respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile și.
În baza art. 346 Cod procedură civilă rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean "Dr. " B M și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata către aceasta a sumei de 79,56 lei cheltuieli de spitalizare ale victimei.
În baza Legii nr. 136/1995 modificată s-a constatat că Asigurări" are calitate de asigurator în această cauză.
În temeiul art. 193 alin. 2 Cod procedură penală rap. la art. 191 alin. 3 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata către părțile civile și a sumei de 1.900 lei - cheltuieli judiciare (din care suma de 1.000 lei pentru partea civilă și suma de 900 lei pentru partea civilă ).
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat în solidar cu aceeași parte civilmente responsabilă la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care suma de 400 lei reprezintă cheltuieli de
În considerentele sentinței s-a reținut faptul că în data de 09.09.2003, în jurul orei 2030, conducând autoturismul marca Ford Focus cu nr. -, inculpatul circula pe raza localității Șomcuta M, pe direcția D-B Pe str. - din localitatea Șomcuta M, la km.126 +450, în zona unei treceri de pietoni, inculpatul nu a observat-o pe victima, angajată în traversarea străzii, acroșând-o cu partea a autoturismului, victima fiind proiectată pe carosabil.
În urma impactului, victima a suferit un politraumatism cu fracturi costale multiple, fiind internat la Spitalul Județean BMu nde însă în aceeași zi, a decedat din cauza leziunilor suferite în urma accidentului rutier. Din concluziile raportului de constatare medico-legală nr.1027/165 din 12.09.2003 întocmit de Spitalul Județean B M-Serviciul Medico-Legal ( 13-15 din dosarul de urmărire penală) a rezultat că moartea victimei a fost violentă și că leziunile s-au putut produce prin mecanism de lovire-cădere în cadrul unui accident rutier.
La fața locului nu au fost identificate urme de frânare.
Martorul care a urcat victima împreună cu inculpatul în mașina acestuia din urmă pentru aot ransporta la spital, văzând că în zonă se intensifică circulația, a împins cu piciorul spre marginea carosabilului o și o ce aparțineau victimei, precum și restul de suport al oglinzii autoturismului implicat în accident, astfel că în momentul cercetării la fața locului care a început la ora 21, locul faptei suferise modificări.
Potrivit procesului verbal de verificare a stării tehnice de la fila 24 din dosarul de urmărire penală, autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare -, implicat în accident, corespundea din punct de vedere la parametrilor tehnici pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice. Același proces verbal la rubrica "alte constatări și observații" evidențiază avariile ușoare suferite de acest autoturism în urma accidentului rutier, respectiv oglindă retrovizoare ușă față ruptă și ușa față ușor zgâriată.
Instanța a reținut că inculpatul a încălcat dispozițiile articolului 158 lit.m din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG195/2002, în vigoare la data producerii accidentului, potrivit cărora conducătorul auto este obligat să reducă viteza, dacă prevede un pericol, la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje.
În ceea ce privește dispozițiile articolului 35 din OUG195/2002 (reluate în articolul 35 din OUG nr.195/2002 după numerotarea din 1 decembrie 2006) conform cărora participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, instanța a reținut că inculpatul a încălcat și această normă prin chiar nerespectarea dispozițiilor 158 lit. din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG195/2002.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului, în producerea accidentului rutier în urma căruia victima a decedat.
Accidentul rutier s-a produs în zona unei treceri de pietoni, corespunzător semnalizată, atât cu indicatoare laterale, cât și cu marcaj.
Din planșa foto întocmită cu ocazia cercetării la fața locului, rezultă că marcajul transversal pentru trecerea de pietoni, precum și cele două indicatoare laterale sunt vizibile de la o distanță considerabilă (fila 7, fotografiile 1 și 2), cu atât mai mult cu cât în acea zonă, pe direcția D-B M, drumul urmează un traseu rectiliniu, pe o distanță de aproximativ 100 de metri, vizibilitatea asupra carosabilului nefiind în acel loc obturată. Pe de altă parte, nu poate fi omisă nici împrejurarea că inculpatul, localnic fiind, avea cunoștință de existența în zonă a trecerii de pietoni, aspect pe care de altfel l-a și recunoscut.
Analizând proba științifică administrată în rejudecarea cauzei, respectiv expertiza tehnică judiciară efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice, se poate afirma că inculpatul putea evita în condițiile date producerea accidentului prin acționarea intensivă a frânei de serviciu din momentul sesizării deplasării pietonului pe carosabil. Se reține în același raport de expertiză că angajarea pietonului în traversarea drumului a putut fi observată de conducătorul auto, vizibilitatea nefiind obturată de nici un obstacol, conducătorul auto putând evita în condițiile reținute producerea accidentului întrucât distanța de care a dispus acesta (circa 30 de metri) este superioară spațiului total teoretic necesar opririi autoturismului (circa 21 de metri). S-a mai precizat că întrucât spațiul de vizibilitate conferit de luminile farurilor comutate pe faza de întâlnire este în genere de minim 30 de metri, victima putea fi sesizată de la această distanță de către inculpat.
Având în vedere că victima a stat de vorbă cu martorul la marginea trotuarului, apoi a parcurs acostamentul și în întregime lățimea benzii stângi a carosabilului, impactul producându-se la aproximativ 3,5 metri de marginea din stânga a drumului în direcția D-B M și la circa 8,6 metri după marcajul pietonal, apariția pe carosabil a victimei nu poate fi considerată ca intempestivă.
Nu poate fi omis nici aspectul că nici unul din martorii audiați nu a văzut momentul producerii impactului și din declarațiile acestora nu poate fi stabilit în mod riguros și precis, locul producerii acestuia. Astfel, martorul, care a ajuns la locul producerii accidentului imediat după producerea acestuia, a declarat în faza de urmărire penală că a văzut victima întinsă pe carosabil la o distanță de aproximativ 5 metri după trecerea de pietoni, în direcția D-B M, pentru ca în faza de judecată să declare că distanța dintre trecerea de pietoni și locul unde se afla victima întinsă pe carosabil era de "5-7- 8 metri". Martora, ajunsă de asemenea la locul producerii accidentului imediat după producerea acestuia a declarat atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată că nu poate preciza la ce distanță de trecerea de pietoni se afla victima întinsă pe carosabil. Aceeași martoră a indicat cu ocazia reconstituirii că pălăria victimei se găsea la aproximativ 30 cm pe trecerea de pietoni în direcția D - B
Expertiza tehnică judiciară efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice concluzionează la punctul 4 că impactul s-a produs în afara zonei marcate a trecerii de pietoni, la circa 8,6 metri după marcajul pietonal.
În ceea ce privește locul producerii impactului, instanța a avut în vedere expertiza tehnică judiciară efectuată de Institutul Național de Expertize Criminalistice, întrucât aceasta a fost efectuată pe baza întregului material probator administrat, atât din faza de urmărire penală, cât și din cea de judecată, are un caracter mai complex decât expertizele efectuate în faza de urmărire penală și la elaborarea ei s-a folosit o tehnologie mai avansată.
Potrivit pct. 4 și 5 din concluziile aceluiași raport, victima s-a angajat în traversarea drumului pe o direcție perpendiculară pe axul străzii - din localitatea Șomcuta M, de la stânga la dreapta, având în vedere sensul de mers D-B M, impactul producându-se în afara zonei marcate a trecerii de pietoni.
Potrivit art. 205 alin.3 din Regulamentul de aplicare a nr.OUG 195/2002, traversarea drumului public de către pieton se face perpendicular pe axul acestuia, numai prin locurile marcate ori/și semnalizate cu indicatoare, iar conform art. 207 lit.c) din același act normativ se interzice pietonilor să traverseze drumul public prin alte locuri decât cele permise.
Raportat la aceste considerente, instanța a reținut că în sfera cauzală a producerii accidentului rutier în urma căruia a decedat victima, se înscrie și conduita culpabilă a victimei, pentru că acesta s-a angrenat în traversarea drumului public în afara zonei marcate a trecerii de pietoni, fără a se asigura în mod corespunzător. Pe de altă parte, așa cum reiese din expertiza tehnică judiciară nr. 74443/2003 efectuată în faza de urmărire penală (28-33), și victima putea să vadă autoturismul condus de inculpat pe tot traseul aliniamentului, însă aceasta și-a continuat drumul până în momentul impactului.
La reținerea culpei concurente a inculpatului și a victimei în producerea accidentului rutier din data de 09.09.2003, instanța a avut în vedere dispozițiile nr.OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și ale Hotărârii nr. 85 din 23 ianuarie 2003 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a nr.OUG 195/2002, în vigoare la data producerii accidentului.
Inculpatul a invocat în apărare prin apărătorul său culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului rutier, susținând în acest sens că în sfera cauzală a accidentului rutier intră exclusiv conduita culpabilă a victimei, conduită care ar consta în nerespectarea de către aceasta a normelor legale privind circulația pietonilor, referindu-se special la dispozițiile articolului articolul 72, aliniatul 4 din OUG nr.195 din 2002 (modificată și completată prin nr.OUG 63/2006) conform cărora pietonii surprinși accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise sau ca urmare a nerespectării altor obligații stabilire de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
A mai susținut inculpatul prin apărător că prin modificările aduse OUG nr.195 din 2002 prin nr.OUG 63/2006 nu mai există obligația conducătorului auto de a rula până la limita evitării oricărui pericol, fapta nemaiifind prevăzută de legea penală.
Instanța a reținut însă că dispozițiile articolului 158 lit.m din Regulamentul de Aplicare a nr.OUG195/2002, în vigoare la data producerii accidentului, nu reprezintă norme cu caracter penal, ele instituind doar în sarcina conducătorului auto obligația pozitivă de a reduce viteza, dacă prevede un pericol, la trecerile pentru pietoni semnalizate prin indicatoare și marcaje, fără ca nerespectarea acestor dispoziții să constituie în sine o faptă cu caracter penal, astfel încât să se poată aprecia că prin introducerea noile modificări legislative s-a realizat de fapt o dezincriminare.
Potrivit art. 15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Art. 12 Cod penal conține regula că legea nouă care dezincriminează se aplică faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare. Așadar, principiul retroactivității legii penale are în vedere situația în care la data când este săvârșită fapta, aceasta este prevăzută de legea în vigoare ca infracțiune, dar ulterior, este adoptată o lege nouă care dezincriminează fapta, o scoate în afara ilicitului penal.
Prin lege penală, potrivit art. 141 Cod penal, se înțelege orice dispoziție penală care se află într-o lege sau decret, iar prin legislație penală se înțelege totalitatea dispozițiilor penale, indiferent că acestea se află în Codul penal, într-o lege penală sau lege nepenală dar cu dispoziții penale.
OUG nr. 195/2002 este un act normativ nepenal, care conține și dispoziții penale, întrucât incriminează și unele fapte penale, însă dispozițiile art. articolul 72, aliniatul 4 din OUG nr.195 din 2002, modificată și completată prin nr.OUG 63/2006 nu reprezintă norme cu caracter penal, astfel încât să retroactiveze.
Nefiind vorba despre o normă cu caracter penal, s-a avut în vedere principiul neretroactivității legilor, potrivit căruia norma juridică nouă (legea nouă) nu se poate aplica situațiilor juridice trecute și efectelor acestora, în măsura în care ele s-au produs. altfel spus, norma juridică, în general, nu se poate aplica acelor situații și efecte juridice care sunt anterioare momentului zero al acțiunii ei în timp.
În consecință, instanța a reținut vinovăția inculpatului ca fiind cu certitudine dovedită. Astfel, conducând un autovehicul pe raza localității Șomcuta M, după lăsarea întunericului, în zona trecerii de pietoni despre a cărei existență știa, așa cum el însuși a recunoscut, inculpatul trebuia și putea să prevadă rezultatul faptei sale.
Prin urmare, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă la individualizarea judecătorească a căreia au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de articolul 72 din Codul penal, respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
La stabilirea cuantumului concret al pedepsei pe care ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța a reținut, în temeiul articolului 74, literele a și b din Codul penal, cu titlul de circumstanțe atenuante judiciare, pe de o parte conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, iar pe de altă parte stăruința pentru depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.
Conduita anterioară a inculpatului se va raporta nu numai la lipsa de antecedente penale a acestuia, după cum rezultă din copia fișei sale de cazier judiciar (72 din dosarul de urmărire penală), ci și la împrejurarea că acesta are o viață bine integrată din punct de vedere social, fiind căsătorit și având un loc de muncă.
Instanța a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei și împrejurarea că inculpatul a ajutat familia victimei să acopere cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării victimei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și, precum și împrejurarea că imediat după producerea accidentului a transportat victima la spital, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
A fost avută în vedere și culpa victimei la producea accidentului rutier în urma căruia, aceasta din urmă și-a pierdut viața.
Odată reținute circumstanțele atenuante judiciare, instanța a fost obligată să le acorde și eficiență legală și de aceea în temeiul articolului 76, litera d din Codul penal, conform căruia, când minimul special al pedepsei închisorii este de 1 an sau mai M, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Față de circumstanțele sus-menționate instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia în regim de detenție și constatând îndeplinite celelalte două condiții impuse de articolul 81, literele a și b din Codul penal pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, conform articolelor 81-82 din Codul penal și a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor articolului 83 din Codul penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în cadrul procesului penal s-au constituit părți civile: - soția victimei, -nepoată de fiu predecedat și Spitalul Județean " " B
Astfel, părțile civile și au solicitat obligarea inculpatului la plata unor daune morale în cuantum de 15.000 lei, câte 7.500 lei fiecare.
Cu privire la sumele solicitate de părțile civile și, cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de părțile vătămate este justificată, iar la stabilirea acestor daune, instanța a avut în vedere durerea cauzată acestora de dispariția victimei pentru că așa cum rezultă din declarațiile martorilor și, relațiile dintre părțile civile și victimă erau bazate pe afecțiune și sprijin reciproc atât de natură materială, cât și de natură morală, iar decesul victimei și modul în care acesta s-a produs le-a afectat pe cele două părți civile. Luând în considerare aceste criterii, deși nici o viață nu poate fi evaluată material, instanța a apreciat că suma de 7000 lei, pentru partea civilă și suma de 3.000 de lei, pentru partea civilă, ar fi suficientă și echitabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de părțile civile.
Dar pentru stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor civile care urmează a fi acordate părților civile și la care urmează a fi obligat inculpatul, instanța a avut în vedere, conform condițiilor răspunderii civile delictuale, gradul de culpă al acestuia în producerea prejudiciului suferit de către părțile civile, inculpatul având doar o culpă de 50% așa cum s-a apreciat de către instanță, diferența de 50% din culpă aparținând victimei.
Prin urmare, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în favoarea celor două părți civile în funcție de această proporție.
Partea civilă Spitalul Județean " " BMa solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 159,11 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu asistența medicală acordată victimei.
La stabilirea cuantumului concret al despăgubirilor civile care au fost acordate părții civile Spitalul Județean " " B M și la care a fost obligat inculpatul, instanța a avut în vedere, raportat la dispozițiile articolului 999 din Codul civil privind condițiile răspunderii civile delictuale, gradul de culpă al acestuia în producerea prejudiciului suferit de către partea civilă, inculpatul având doar o culpă de 50% așa cum s-a apreciat de către instanță, diferența de 50% din culpă aparținând victimei.
Prin urmare, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile în favoarea acestei părți civile în funcție de această proporție.
Partea civilă a solicitat de asemenea, obligarea inculpatului la plata sumei de 120 de lei, lunar cu titlu de rentă viageră.
Întrucât s-a dovedit că la data decesului, victima beneficia de o pensie lunară în cuantum de 224,5 lei și că acesta aloca acești bani pentru întreținerea sa și a părții civile, este îndreptățită solicitarea părții civile de a i se plăti o despăgubire periodică lunară în cuantumul a Jd in pensia lunară a victimei, aceasta întrucât pensia lunară de care beneficiază partea civilă nu poate să-i satisfacă nevoile de întreținere.
La stabilirea cuantumului concret al rentei viagere, raportat la dispozițiile articolului 999 din Codul civil și ținând seama de gradul de culpă al inculpatului în producerea prejudiciului suferit de către partea civilă, instanța, în temeiul art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să achite părții civile, suma de 60 de lei lunar, cu titlu de rentă viageră începând cu data de 09.09.2003.
Prin cererea de constituire de părți civile de la fila 102-103 din dosarul nr. 584/2004, părțile civile și au solicitat pentru prejudiciul suferit prin săvârșirea infracțiunii, despăgubiri civile în sumă de 1700 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu ridicarea monumentului funerar. Această sumă a fost probată cu înscrisul intitulat " calculație de preț" depus la fila 43 din dosarul nr. 2794/2005 al Tribunalului Maramureș.
Instanța a constatat de asemenea că inculpatul a achitat părții civile suma de 2.000 de lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare. După cum chiar părțile civile și recunosc, imediat după decesul victimei, inculpatul le-a achitat suma de 2000 de lei pentru suportarea cheltuielilor de înmormântare, cheltuieli care s-au ridicat la suma de 1700 lei.
Așadar cuantumul total al cheltuielilor de înmormântare și a celor ocazionate de efectuarea monumentului funerar al victimei s-au ridicat la suma de 3.600 lei.
Raportat la dispozițiile articolului 999 din Codul civil și ținând seama de gradul de culpă al inculpatului în producerea prejudiciului, acesta din urmă nu poate fi obligat să suporte decât contravaloarea prejudiciului, corespunzătoare gradului său de culpă reținut (50 %), respective suma de 1.800 de lei.
Cum însă inculpatul a achitat părților civile și suma de 2000 de lei, instanța a respins cererea acestora privind obligarea inculpatului la plata sumei de 1.700 lei cu titlu de daune materiale.
În temeiul dispozițiilor din Legea nr.136/1995, instanța a constatat că Asigurări are calitate de asigurător în prezentul proces penal.
În temeiul art. 193 alin.2 Cod procedură penală raportat la art. 191 alin.3 Cod procedură penală, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să achite părților civile și suma de 1900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 1000 de lei pentru partea civilă, și suma de 900 de lei pentru partea civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât inculpatul cât și părțile civile și.
Apelantul-inculpat a solicitat a fi achitat, în temeiul art. 10 lit. b Cod procedură penală și a se lăsa nesoluționată latura civilă a cauzei cu motivarea că sunt aplicabile, în speță, prev. art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 (modificată prin OUG nr. 63/2006) care este o lege mai favorabilă, a existat culpă exclusivă a victimei care a traversat strada neregulamentar. Art. 158 lit. m din OUG nr. 195/2002 în vigoare la data producerii accidentului se referă doar la zonele care reprezintă treceri de pietoni, obligația de a reduce viteza la trecerea de pietoni există doar dacă se prevede un pericol. Or, accidentul s-a produs la 8,6 față de trecerea de pietoni, deci într-un alt loc decât cel prevăzut de lege, neavând obligația de a reduce viteza.
Abrogarea normei care a prevăzut obligația de a rula cu o viteză până la limita evitării oricărui pericol constituie o dezincriminare. Art. 178 alin. 2 Cod penal constituie norma cadru care se completează cu OUG nr. 195/2002 și regulamentul de aplicare a acesteia.
Inculpatul nu a depășit viteza legală, nu s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, mașina i-a corespuns din punct de vedere tehnic. Chiar dacă se are în vedere legislația aflată în vigoare la data producerii accidentului, inculpatul nu se face vinovat de producerea lui.
Dar, art. 158 lit. m din OUG nr. 195/2002 a fost abrogat, astfel că fapta nu este prevăzută de legea penală. Celelalte norme din regulament au fost respectate. Cu privire la art. 35 din OUG nr.195/2002 - acesta stabilește o obligație generală și acesta a fost legat de art. 158 lit. m care este inoperant, fiind abrogat.
S-a făcut trimitere la art. 72 alin. 4 care constituie o normă mai favorabilă. Inculpatul a respectat toate normele legale în materie. Chiar dacă accidentul rutier ar fi avut loc pe trecerea de pietoni, trebuie să se rețină faptul că a avut loc o dezincriminare a faptei.
Prin decizia penală nr.120 din 18 iunie 2008 Tribunalului Maramureș, s-a admis apelul declarat de părțile civile și, desființându-se în parte hotărârea atacată și în consecință, în temeiul art. 71 alin. 2 și 5. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b pen. și s-a suspendat executarea lor pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă "" Șomcuta M să plătească părții civile suma de 1.700 lei - desp. pt. daune materiale. S-a majorat de la 1.500 lei la 2.000 lei cuantumul desp. pt. daune morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă către partea civilă.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva aceleiași sentințe.
În baza art. 192 alin. 2. pr. pen. apelantul-inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 20 lei - cheltuieli judiciare, iar, în temeiul art. 192 alin. 3. pr. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că din probele administrate la dosar rezultă faptul că în seara zilei de 9 septembrie 2003 ( în jurul orelor 20,30) în timp ce apelantul-inculpat conducea autoturismul marca Ford Focus - proprietatea intimatei parte civilmente responsabilă având numărul de înmatriculare - pe raza localității Șomcuta Maa ccidentat-o pe victima (în vârstă de 82 ani) care s-a angajat în traversarea str. - la distanța de 8,6 față de marcajul pentru trecerea de pietoni și care în urma leziunilor ce i-au fost astfel produse a decedat.
Potrivit expertizei criminalistice nr. 258 din 26 noiembrie 2007, întocmit de apelantul-inculpat a circulat cu o viteză de 49 km/, impactul s-a produs la o distanță de 8,6 față de marcajul pentru trecerea de pietoni, putea evita producerea accidentului prin acționarea intensivă a frânei din momentul în care a sesizat faptul că victima se deplasa pe carosabil, iar aceasta din urmă putea preveni accidentarea sa dacă s-ar fi asigurat în prealabil.
Potrivit art. 72 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 modificată prin OUG nr. 63/2006 aflat în prezent în vigoare (și care constituie în prezent o lege mai favorabilă în raport de dispozițiile legale aflate în vigoare la data producerii accidentului) pietonii accidentați în urma traversării prin locuri nepermise, poartă întreaga răspunderecondiționatînsă de respectarea de către conducătorul vehiculului a prevederilor legale privind circulația în respectivul sector de drum.
S-a constatat că într-adevăr victima a traversat strada printr-un loc nepermis, însă apelantul-inculpat nu a respectat prevederile legale privind circulația în respectiva zonă, încălcând art. 48 din același act normativ (care are și în prezent același conținut cu cel aflat în vigoare la data comiterii faptei) potrivit căruia conducătorul unui vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și săoadapteze condițiilor de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Chiar dacă apelantul-inculpat a circulat cu viteza legală, acesta nu a adaptat-o la condițiile de drum existente ( a circulat în centrul localității, era întuneric, sistemul de iluminare stradală nu funcționa).
Prin urmare, s-ar fi impus ca acesta să circule cu o viteză situată sub limita maximă admisă de lege și nu una sensibil egală cu aceasta (de 49 km/).
Față de cele de mai sus, tribunalul a constatat că încadrarea juridică dată faptei apelantului-inculpat de către prima instanță, este cea legală.
Pedeapsa aplicată acestuia se situează cu mult sub limita specială legală, reducerea cuantumului acesteia nefiind justificată raportat la urmările produse și la culpa apelantului-inculpat, chiar dacă acesta nu are antecedente penale și a recuperat o parte din prejudiciul produs.
În raport de natura infracțiunii comise tribunalul a considerat că scopul pedepsei aplicate acestuia poate fi atins și fără executarea ei efectivă și văzând și faptul că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art. 81 Cod penal, în mod legal și temeinic s-a dat eficiență acestui text legal.
În mod greșit prima instanță nu a făcut aplicarea art. 71 alin. 2 și 5 Cod penal și a art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal în sensul interzicerii acestor drepturi și al suspendării executării lor pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, întrucât ocuparea funcțiilor prev. la art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal implică lipsa de antecedente penale, chiar și a unor antecedente pentru faptele comise din culpă care au produs urmări atât de grave. Aplicarea și a art. 64 lit. a teza I și lit. c Cod penal nu se justifică întrucât față de natura infracțiunii comise nu se poate reține faptul că apelantul-inculpat nu poate face aprecieri cu privire la modul în care este ales organul legiuitor și celelalte organe de stat care se aleg prin vot și întrucât acesta nu s-a folosit de vreo funcție, profesie, activitate pentru comiterea faptei - obiect al prezentei cauze.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a reținut faptul că apelanta-parte civilă (soția supraviețuitoare a victimei) s-a constituit parte civilă cu următoarele sume: 1.700 lei - contravaloarea mormântului și a crucii victimei; 7.500 lei - despăgubiri pentru daune morale; 120 lei / lună - rentă viageră calculată începând cu data de 9 septembrie 2003, iar apelanta - parte civilă a pretins suma de 7.500 lei - despăgubiri pentru daune morale (filele 140, 141 dosar judecătorie din primul ciclu procesual).
Potrivit declarației martorilor și cheltuielile de înmormântare ale victimei s-au ridicat la nivelul sumei de 1.700 lei, iar monumentul funerar și crucea costă cca. 2.000-2.500 lei (fila 200, 201 dosar judecătorie din primul ciclu de judecată).
Apelantul-inculpat a achitat contravaloarea cheltuielilor de înmormântare plus suma de 300 lei astfel că va fi obligat în solidar cu partea civilmente responsabilă la plata diferenței de 1.700 lei (contravaloarea crucii și a monumentului funerar). Potrivit chitanțelor de la fila 106 dosar judecătorie din primul ciclu procesual victima avea la data producerii accidentului o pensie lunară în sumă de 224,5 lei, iar în luna iulie 2004 apelanta-parte civilă a beneficiat de o pensie lunară în sumă de 127,1 lei. Așadar veniturile acesteia din urmă fiind mult mai mici decât cele ale victimei, a beneficiat pentru întreținerea sa și de sprijinul financiar al soțului ei. Suma stabilită de prima instanță cu titlu de rentă viageră în favoarea acestei apelante-părți civile are un cuantum rezonabil și are în vedere și gradul de culpă al apelantului-inculpat în producerea accidentului. S-a avut în vedere un caracter rezonabil al acestei despăgubiri, întrucât sumele indicate în cupoanele de pensie de la fila 106 dosar judecătorie nu mai corespund cu valoarea actuală a pensiei de care a beneficiat victima, suma indicată în acest cupon fiind cea pe care a primit-o în anul 2003. Or, de la acea dată aceste venituri s-au majorat. Data de la care s-a acordat renta lunară a fost stabilită în mod corect - data accidentului, aceasta fiind cea de la care acest prejudiciu material s-a produs.
Despăgubirile pentru daune morale acordate apelantei-parte civilă au fost în mod corect stabilite la nivelul sumei de 3.500 lei având în vedere faptul că aceasta a solicitat cu acest titlu suma de 7.500 lei, care de altfel se justifică față de suferința ce i-a fost produsă având în vedere și vârsta înaintată a victimei, iar culpa apelantului-inculpat este de 50%. Se va majora însă cuantumul despăgubirilor pentru daune morale stabilit în favoarea apelantei-parte civilă la nivelul sumei de 2.000 lei, suma de 1.500 lei nefiind îndestulătoare chiar dacă aceasta este doar nepoata victimei și aceasta este majoră, dar fiind gradul de atașament al acesteia față de defunct (a fost crescută de acesta și de partea civilă ).
Despăgubirile față de Spitalul Județean de Urgență "Dr. " B M au fost stabilite în mod corect raportat la constituirea de parte civilă a acesteia pentru suma de 159,1 lei și la gradul de culpă de 50% al apelantului-inculpat (fila 112 dosar judecătorie din primul ciclu de judecată).
Autoturismul condus de acesta fiind asigurat la, în mod corect s-a stabilit calitatea de asigurator al acesteia (fila 123-125 din același dosar).
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal inculpatul, solicitând casarea acesteia și în principal să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de apel, iar în subsidiar în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b pr.pen. să se dispună achitarea inculpatului.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit instanțele au reținut încălcarea disp.art.158 lit.m din OUG 195/2002 deși în starea de fapt se constată că accidentul s-a petrecut la 8,6 de trecerea de pietoni. Totodată, instanța de apel a invocat nerespectarea disp.art.48 din OUG 195/2002 în condițiile în care în rechizitoriu și în considerentele hotărârii instanței de fond nu s-a menționat încălcarea acestor dispoziții.
S-a mai susținut că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele prevăzute de Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, astfel cum a fost modificată în anul 2006, acestea fiind mai favorabile în raport cu cele în vigoare la data săvârșirii faptei, ceea ce și instanța de apel a reținut, însă în mod greșit a constatat că inculpatul are o culpă în producerea accidentului de circulație, deși culpa revine în mod exclusiv victimei care nu s-a asigurat corespunzător și a traversat printr-un loc nepermis.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că cele două instanțe, pe baza probelor administrate în cauză au stabilit în mod corespunzător starea de fapt din care a rezultat că la 09,09,2003 în jurul orelor 20,30 conducând autoturismul Ford Focus cu nr.- pe raza localității Șomcuta M pe direcția B M, la o distanță de circa 8,6 de trecerea pentru pietoni, inculpatul nu a observat-o pe victima angajată în traversarea străzii, acroșând-o cu partea a autoturismului, impact în urma căruia aceasta a decedat.
Starea de fapt nu a fost contestată de inculpat prin motivele de recurs, iar în ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile a căror încălcare a dus la reținerea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1 și 2.pen. instanța de fond a stabilit în mod corect că cele care erau în vigoare la data săvârșirii faptei trebuie luate în considerare.
Deși OUG 195/2002 și regulamentul de aplicare al acesteia conțin și norme cu caracter penal, cele care vizează conduita conducătorilor auto și a pietonilor în trafic nu au caracter penal, astfel încât să impună luarea în discuție a legii penale mai favorabile în raport de dispozițiile în vigoare la data soluționării cauzei.
În mod judicios s-a reținut de către instanța de apel că întrucât accidentul s-a petrecut la o distanță de 8,6 de trecerea pentru pietoni, nu se poate considera că inculpatul a încălcat disp.art.158 lit.m din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, însă având în vedere că victima a traversat drumul public prin alt loc decât cel permis, aceasta a încălcat dispozițiile art.205 alin.3 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002.
Nu se poate considera că doar victima are o culpă în producerea accidentului de circulație, în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul avea posibilitatea să evite producerea accidentului, reducând viteza în raport de condițiile de drum, ora la care acesta circula, fiind întuneric, iar sistemul de iluminare stradală era nefuncțional. Astfel, inculpatul nu a respectat prevederile legale privind circulația în respectiva zonă încălcând disp.art.48 din OUG 195/2002 (în vigoare la data săvârșirii faptei, dar reluate și după modificări), text de lege care a fost pentru prima dată reținut în apel ca fiind încălcat, în condițiile în care instanța a fost sesizată nu numai cu apelul inculpatului, dar și cu apelul părților civile.
Ca o consecință a efectului devolutiv al apelului, instanța este obligată ca în afară de temeiurile invocate de apelanți să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept și astfel tribunalul a stabilit în mod corect că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.1 și 2.pen. prin încălcarea dispozițiilor mai sus menționate, rezolvând și latura civilă în conformitate cu disp.art.14, 346.pr.pen. și cu probele administrate în cauză.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost individualizată în conformitate cu disp.art.72 pen. și în raport de toate împrejurările care pot constitui circumstanțe atenuante, cum sunt culpa concurentă, lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră, precum și faptul că a despăgubit pe partea civilă.
Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. nefiind îndeplinite nici disp.art.3859pct.10 pr.pen. pentru a trimite cauza spre rejudecare în apel, instanța pronunțându-se asupra tuturor motivelor de apel invocate de inculpat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul domiciliat în Șomcuta M- jud.M, împotriva deciziei penale nr. 120 din 18 iunie 2008 a Tribunalului Maramureș.
Respinge cererea formulată de către avocat privind acordarea parțială a onorariului din oficiu.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească in favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.CI/MR
25.11.2008
2 ex.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Ana Covrig Vasile Goja
