Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 73/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.73
Ședința publică de la 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Valentina Trifănescu JUDECĂTOR 2: George Ciobanu
- - JUDECĂTOR 3: Tamara Carmen
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.226 din 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, lipsind partea vătămată, părțile civile și Spitalul Clinic Județean de Urgență C, precum și intimatul asigurător SC Românească -SA
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s- acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru inculpat, a arătat că în mod greșit instanțele au dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.2 Cod penal, întrucât fapta nu a fost săvârșită de acesta, solicitând însă admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
În acest sens, a arătat că deși probele administrate în cursul urmăririi penale dovedeau vinovăția învinuitului HG, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, dispunându-se astfel, în mod greșit, scoaterea de sub urmărire penală a primului.
A mai menționat că instanțele au ignorat și nu au analizat în mod corespunzător o serie de probe, respectiv faptul că procesul-verbal din 22 mai 2003, privind efectuarea inspecției tehnice a autobuzului din care rezultă că sistemul de frânare nu corespunde din punct de vedere tehnic atât frâna de serviciu, cât și cea de ajutor, iar conducătorul acestuia și șeful atelierului au semnat procesul-verbal fără să formuleze obiecțiuni.
De asemenea, procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului din care rezultă că autobuzul nu a lăsat urme de frânare, fapt ce se coroborează cu rezultatul inspecției tehnice ce a constatat defecțiuni majore la sistemul de frânare, procesul-verbal privind experimentul judiciar și concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de ing., precum și concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice, conduc la concluzia că inculpatul nu este vinovat de decesul victimei, deoarece chiar și în situația în care a declanșat starea de pericol pentru conducătorul autobuzului, acesta din urmă putea să evite lovirea victimei, dacă sistemul de frânare al autobuzului ar fi fost corespunzător, situație în care oprirea acestuia era posibilă într-o distanță de 2,60 metri, în timp ce victima de afla la distanța de 39 metri de autobuz în momentul declanșării stării de pericol, deci, singurul vinovat de producerea lovirii și uciderii victimei este doar conducătorul autobuzului.
HGPe latură civilă a arătat că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, întrucât acesta nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
În subsidiar, a arătat că în situația reținerii într-o anumită proporție și a culpei inculpatului, a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor în limita dovedirii acestora.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor anterioare ca temeinice și legale, întrucât s-a dovedit în cauză că inculpatul a declanșat starea de pericol, iar instanțele au soluționat toate cererile.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului ales.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2787/21.11.2008, Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în baza art.178 alin.2 Cod penal, condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 15.03.1979, domiciliat în C,- A, jud. D, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal, s- dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani și 6 luni, calculate conform art. 82 Cod penal.
S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71-64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, suspendând executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligând pe asigurătorul Sc SA la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, iar pe inculpatul la plata către partea civilă a diferenței sumei de 20.000 lei neacoperită prin polița de asigurare, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă, în sumă de 400 lei.
A obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță constatat că prin rechizitoriul nr. 6300/P/2003 din 11 mai 2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
Totodată, prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 22.05.2003, in jurul orelor 7.00, HG, după ce a preluat autobuzul marca cu nr. de înmatriculare DJ.05. urmând a efectua traseul nr.24 între stațiile L și Romanești, a ajuns în stația de autobuz de la Spitalul nr.1 C și apoi și-a continuat deplasarea în direcția Parcul.
În timp ce se apropia de intersecția cu str. -. -, a observat un autoturism marca Super, care a plecat din stația de taxi aflată în acea zonă, împrejurare ce l-a determinat pe conducătorul autobuzului să inițieze o manevră de frânare, neputând evita impactul cu autoturismul, pătrunzând pe scuarul ce desparte cele două sensuri de mers ale bulevardului și lovind-o pe partea vătămată, care a decedat la scurt timp.
Din probele administrate in cauza, in special expertizele tehnice efectuate a rezultat că inculpatul, ce conducea autoturismul Super, după plecarea din stația taxi, a pătruns, fără să se asigure, din I-a în a II-a a sensului său de mers, manevră necesară virajului la stânga pe care intenționa să-l facă. Conduita sa rutieră imprudentă l-a poziționat în fața autobuzului condus de inculpatul HG, apariția intempestivă și condițiile de loc și timp determinând ca pentru evitarea impactului, acest conducător auto să pătrundă pe scuarul ce delimitează sensurile de mers, concomitent cu acționarea sistemului de frânare. Dacă aceste măsuri s-au dovedit eficiente pentru eliminarea coliziunii, independent de posibilitățile de prevedere ale conducătorului auto, ele au produs o consecință mai gravă, întrucât autobuzul a lovit-o pe partea vătămată, producând decesul acesteia.
Probatoriile administrate demonstrează indubitabil că starea de pericol a fost generată de inculpatul, care s-a înscris, fără să se asigure, pe o traiectorie concurentă cu aceea a autobuzului, impunând conducătorului acestuia autovehicul să ia măsuri fără un control asupra direcției autobuzului, datorită timpului scurt avut la dispoziție.
S-a apreciat că în raportul de expertiza criminalistica nr. 167/2008 (fila 32 din dosar) s-a reținut corect că "participantul la trafic care prin încălcarea unei norme de circulație a declanșat o stare de pericol reala pentru un altul îsi asuma riscul unei manevre inoportune pe care o poate face cel pus in pericol", astfel încât legătura de cauzalitate intre fapta inculpatului si uciderea victimei prin lovirea de către cel pus in pericol prin fapta inculpatului, este evidenta.
S-a reținut că apărarea formulată de inculpatul, în sensul că manevra sa a fost parțial determinată de un alt autoturism, nu este confirmată de martora, ce ocupa locul din dreapta față al mașinii condusă de acesta.
De asemenea, nu s-a determinat ca existenta unor deficiente la sistemul de frânare al mașinii conduse de sa HG fie determinanta in producerea accidentului, constatându-se că fapta inculpatului, constituie infracțiunea de ucidere din culpă, prev.de art.178 alin.2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere prevederile art. 72.Cod Penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea și împrejurările în care a fost comisă, având ca urmare decesul victimei, dar și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale și care a recunoscut comiterea faptei, procedând la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată executării pedepsei, conform art.81-82 Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71-64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, suspendând executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Instanta constatat totodată, ca pretențiile formulate de partea civilă sunt justificate atat cu privire la daunele materiale cat si cu privire la daunele morale.
Văzând si limitele sumelor asigurate corespunzatoare anului in care s-a produs accidentul - anul 2003, asa cum rezulta din actele normative atasate la dosar, instanta a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, obligând pe asigurătorul Sc SA la plata către aceasta a sumei de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, iar pe inculpatul la plata către partea civilă a diferenței sumei de 20.000 lei neacoperită prin polița de asigurare, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată către partea civilă, în sumă de 400 lei.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000 lei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât nu este motivată, nu s-a pronunțat cu privire la răspunsurile date de experți la obiectivele stabilite prin rapoartele de expertiză efectuate în cauză - raportul de expertiză criminalistică nr.14/20.01.2005, dispunându-se în mod greșit, condamnarea acestuia.
Prin decizia penală nr.226 din 9 iulie 2009, Tribunalul Dolj, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința sub aspectul laturii penale și a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.76 lit.a-c Cod penal.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art. 76 lit.d Cod penal, de la 2 ani și 6 luni închisoare, la 1 an închisoare.
S-a redus durata termenului de încercare pe care se va suspenda condiționat executarea la 3 ani.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de apel a reținut că accidentul s-a produs din culpa inculpatului, care nu s-a asigurat că poate face manevra de pătrundere pe a II-a a șoselei, fără să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic, însă în raport de poziția procesuală a acestuia pe parcursul procesului penal s-a apreciat că pedeapsa este prea mare față de pericolul social concret al faptei și al formei de vinovăție cu care a fost săvârșită, astfel încât a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în motivele scrise solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod pr.penală.
În acest sens, a arătat că deși probele administrate în cursul urmăririi penale dovedeau vinovăția învinuitului HG, s-a dispus trimiterea sa în judecată, dispunându-se astfel, în mod greșit, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului.
A mai menționat că instanțele au ignorat și nu au analizat în mod corespunzător o serie de probe, respectiv faptul că procesul-verbal din 22 mai 2003, privind efectuarea inspecției tehnice a autobuzului din care rezultă că sistemul de frânare nu corespunde din punct de vedere tehnic atât frâna de serviciu, cât și cea de ajutor, iar conducătorul acestuia și șeful atelierului au semnat procesul-verbal fără să formuleze obiecțiuni.
De asemenea, procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului din care rezultă că autobuzul nu a lăsat urme de frânare, fapt ce se coroborează cu rezultatul inspecției tehnice ce a constatat defecțiuni majore la sistemul de frânare, procesul-verbal privind experimentul judiciar și concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de ing., precum și concluziile raportului de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice, conduc la concluzia că nu el este vinovat de decesul victimei, deoarece chiar și în situația în care a declanșat starea de pericol pentru conducătorul autobuzului, acesta din urmă putea să evite lovirea victimei, dacă sistemul de frânare al autobuzului ar fi fost corespunzător, situație în care oprirea acestuia era posibilă într-o distanță de 2,60 metri, în timp ce victima de afla la distanța de 39 metri de autobuz în momentul declanșării stării de pericol, deci, singurul vinovat de producerea lovirii și uciderii victimei este doar conducătorul autobuzului.
HGPe latură civilă a arătat că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 20.000 lei, din care 10.000 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, întrucât acesta nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
În subsidiar, a arătat că în situația reținerii într-o anumită proporție și a culpei sale, solicită reducerea cuantumului despăgubirilor în limita dovedirii acestora.
Pentru considerentele ce urmează a fi expuse recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că s-a reținut corect starea de fapt, iar vinovăția inculpatului este cert dovedită în cauză cu probatoriile administrate în cadrul procesului penal, astfel încât, în drept, fapta acestuia realizează sub aspect constitutiv elementele constitutive de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.2 Cod penal.
În acest sens, rapoartele de expertiză tehnică efectuate în cauză, concluzionează faptul că evenimentul rutier soldat cu moartea victimei, s-a produs din culpa inculpatului, care a încălcat dispozițiile art.52 din OUG nr.195/2002, punând în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic și generând o stare de pericol, înscriindu-se fără să se asigure pe o traiectorie concurentă cu cea a autobuzului condus de învinuitul și HG determinându-l pe acesta să ia măsuri în afara limitelor fiziologice, datorită timpului scurt pe care l-a avut pentru evitarea coliziunii.
Astfel, în mod corect s-a reținut că deși victima a fost lovită de către învinuitul HG, care conducea autobuzul marca, moartea acesteia s-a datorat conduitei rutiere imprudente a inculpatului, care, după plecarea din stația de taxi, a pătruns, fără să se asigure, de pe I-a pe a II-a a sensului său de mers, intenționând să execute un viraj la stânga.
În aceste condiții, de loc și de timp, apariția sa intempestivă în fața autobuzului, l-au determinat pe conducătorul acestuia să încerce să evite impactul, pătrunzând pe scuarul ce delimitează sensurile de mers, concomitent cu acționarea sistemului de frânare.
Împrejurarea că probele administrate au evidențiat o eficacitate mai scăzută a sistemului de frânare a autobuzului, a fost avută în vedere în cadrul expertizei efectuate, din care rezultă că și în cazul existenței acestor deficiențe, conducătorul autobuzului nu putea evita producerea coliziunii cu autoturismul condus de inculpat, fiind necesară evitarea acestuia, ceea ce a determinat implicit imposibilitatea menținerii controlului autobuzului asupra direcției de mers.
Așa fiind, în cauză, fapta imprudentă a inculpatului comisă în forma culpei simple, precum și legătura de cauzalitate dintre aceasta și urmarea produsă, decesul victimei, este pe deplin dovedită, probatoriile administrate pe parcursul procesului penal demonstrând indubitabil că starea de pericol a fost generată de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.226 din 9 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 26 ianuarie 2010.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.VT
PS/15.03.2010
Președinte:Valentina TrifănescuJudecători:Valentina Trifănescu, George Ciobanu, Tamara Carmen
