Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 777/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 777
Ședința publică de la 1 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zainescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 3: Elena Negulescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror,
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de partea responsabilă civilmente SC, cu sediul în B,-,.143,. A,.8,. 33, sectorul 6, împotriva deciziei penale nr. 68 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr.68 pronunțată la data de 24 ianuarie 2008 de Judecătoria Buzău, fiind obligată apelanta la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către intimatul și a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu.
Prin sentința penală nr. 68/24 ianuarie 2008, Judecătoria Buzăua dispus, în baza disp.art.178 alin.1 și 2 cod penal, condamnarea inculpatului la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, conform dispozițiilor art. 81-82 cod penal, fiindu-i, de asemenea, suspendată și executarea pedepsei accesorii.
În baza disp.art. 14 și art.346 cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B și alături de asigurătorul SC SA B la 30.000 lei cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare, la 150.000 lei daune morale către partea civilă, precum și la 215,81 lei către Spitalul Județean B și la 3092,05 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Clinic de Urgență
De asemenea, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimatul-inculpat, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 4962/2008 aflată la fila 40 dosar, intimatul parte civilă personal și asistat de apărător ales, conform împuternicirii avocațiale nr. 41/2008 aflată la fila 28 dosar, recurenta-parte responsabilă civilmente SRL, prin apărător ales din Baroul București conform împuternicirii avocațiale nr. 26677/18.06.2008 aflată la fila 27 dosar, lipsă fiind intimatul-asigurător Asigurări precum și intimații Spitalul Clinic de Urgență B și Spitalul Județean
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, precizându-se că s-a înaintat la dosar de către Tribunalul Buzău, astfel cum s-a dispus la termenul anterior, copie de pe notele grefierului din ședința de la data de 25 martie 2008, după care:
Părțile prezente, prin apărători, și reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe rând, arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Curtea, luând act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta parte responsabilă civilmente SRL, solicită a se constata că decizia Tribunalului Buzău, ce face obiectul prezentei căi de atac, a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare al acestei părți, în condițiile în care s-a avut în vedere un înscris, respectiv contractul de împrumut despre care s-a făcut vorbire la termenul anterior, fără ca acesta să fie pus în discuția părților la momentul dezbaterilor, nerespectându-se astfel principiul contradictorialității.
Prin urmare, se constată că probele în raport de care s-au acordat daunele solicitate de partea civilă nu au fost discutate în condiții de contradictorialitate, astfel că decizia este lovită de nulitate.
Totodată, arată că hotărârea pronunțată în calea de atac a apelului este una netemeinică, sub aspectul daunelor morale și al celor materiale acordate.
În ceea ce privește daunele materiale, instanța a avut în vedere la stabilirea cuantumului acestora un contract de împrumut depus la dosarul cauzei după închiderea dezbaterilor. Chiar și în asemenea condiții, deși în acesta se prevede o valoare de 3.000 RON, instanța acordă părții civile daune în sumă de 30.000 RON, astfel că daunele materiale nu au fost probate, cel puțin pentru valoarea de 27.000 RON.
Sub acest aspect, solicită schimbarea hotărârii recurate în sensul celor arătate.
Referitor la daunele morale, solicită a se constata că prin decizia pronunțată, Tribunalul Buzău achiesează la considerentele avute în vedere de instanța de fond cu ocazia acordării acestora, nemotivate de altfel de Judecătoria Buzău, reținând, în mod surprinzător, că acestea au fost corect individualizate.
În concluzie, în principal, solicită casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare acesteia, față de dispozițiile art.197 cod proc. penală, iar în subsidiar, casarea deciziei, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs și pe fond, respingerea acțiunii civile, atât sub aspectul daunelor materiale cât și al celor morale.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul parte civilă, solicită, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente, ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Buzău, ca fiind temeinică și legală.
Se susține că motivele de recurs invocate de partea responsabilă civilmente nu sunt întemeiate, hotărârile pronunțate în cauză fiind legale și temeinice, atât cu privire la daunele materiale cât și cu privire la cele morale.
În ceea ce privește contractul de împrumut la care s-a făcut referire, solicită a se constata că deși s-au făcut discuții cu privire la acesta, la momentul dezbaterilor, partea nu a înțeles să formuleze obiecțiuni, document care de altfel nu a fost hotărâtor pentru stabilirea daunelor materiale. Cuantumul acestora a fost stabilit de instanța de fond, fără ca tribunalul să le modifice în vreun fel.
Prin urmare, nu se poate primi critica referitoare la nulitatea deciziei, nefiind adusă părți nici o vătămare, așa cum prevăd disp. art.197 cod proc. penală.
Mai arată că motivele de recurs nu se încadrează în cerințele art.3859cod proc. penală, fiind corect stabilite, încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat, situația de fapt și culpa exclusivă a acestuia, iar probele administrate au fost corect interpretate.
Într-adevăr, în cauză nu s-au putut dovedi daunele materiale, însă trebuie reținut că în astfel de situații-decesul unei persoane dragi, fiică în vârstă de 19 ani- este destul de grea preconstituirea de înscrisuri doveditoare a cheltuielilor efectuate cu înmormântarea, cu parastasele, etc. însă sub acest aspect au fost audiați martori.
De asemenea, se poate observa și poziția adoptată de inculpat care nu a atacat hotărârile pronunțate în cauză, cum de altfel a procedat și asigurătorul, reieșind de aici că aceștia achiesează la dispozițiile instanțelor.
În replică, avocat, pentru recurenta parte responsabilă civilmente SRL, precizează că nu se poate susține faptul că dacă celelalte părți în cauză nu au declarat căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate, acestea sunt de acord cu cele stabilite de instanțele anterioare.
Referitor la dovedirea daunelor materiale, arată că procesul penal se supune regulilor din materia procedurii civile, iar prin raportare la acțiunea în pretenții, se constată că nu este admisibilă proba testimonială în dovedirea pretențiilor părții civile.
Avocat, apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, arată că se raliază concluziilor formulate de partea responsabilă civilmente.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, cu privire la primul motiv de recurs invocat, potrivit cu care decizia Tribunalului Buzăus -a pronunțat cu încălcarea dreptului la apărare al recurentei, solicită a se constata că valoarea daunelor materiale a fost stabilită de instanța de fond, respectiv Judecătoria Buzău, instanța de apel nefăcând nici modificare a acesteia.
Din lecturarea notelor de ședință înaintate la dosar de tribunal, reiese că la momentul judecării apelului partea civilă a făcut referire la acel contract de împrumut, astfel că apărătorul SRL putea să-și expună punctul de vedere cu privire la acesta, prin urmare, nu s-a încălcat dreptul la apărare al acesteia.
În ceea ce privește critica asupra cuantumului daunelor materiale și a celor morale, arată că acesta a fost legal și temeinic stabilit, raportat la probele administrate în cauză, observându-se, în mod special, vârsta părții vătămate, care nu a avut nici o culpă în producerea accidentului, fiind lovită în timp ce traversa strada pe trecerea de pietoni.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de partea responsabilă civilmente SRL, ca nefondat.
Intimatul inculpat, având cuvântul personal, susține că nu a precizat că ar fi de acord cu plata daunelor solicitate de partea civilă. Arată că înțelege să achieseze la motivele de recurs invocate de partea responsabilă civilmente.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.68 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Buzău, în baza disp. art.178 alin.1 și 2 cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 24 iunie 1975 în municipiul B, sector 8, cetățean român, stagiul militar satisfăcut, studii 10 clase și școala profesională, muncitor la SRL B, domiciliat în comuna,-, -R4,.1,.11, jud. I, fără forme legale în aceeași localitate,-, -R5,.B,.17, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă din 27 noiembrie 2006.
În baza disp. art.71 cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II a, b și c cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, iar în temeiul disp.art.81 cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani conform, disp. art.82 cod penal.
În soluționarea laturii civile, s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SRL B și alături de asigurătorul B la plata sumei de 30.000 lei despăgubiri materiale și la 150.000 lei daune morale către partea civilă.
Totodată, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător, acesta din urmă în limita legală, la despăgubiri civile către unitățile spitalicești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză următoarele:
La data de 27 noiembrie 2006, în jurul orelor 14,30, inculpatul conducea ansamblul de autovehicule (autotren și remorcă) cu nr. de înmatriculare B-33-, pe DN 2E 85, pe raza localității, județul
Autovehiculul se deplasa cu viteza de 52km/h, în condițiile în care traficul în localitate era intens și se apropia de o trecere de pietoni, marcată și semnalizată corespunzător.
Inculpatul a observat-o cu întârziere pe, care era angajată în traversare pe marcajul pietonal, dinspre partea dreaptă spre partea a sensului de mers.
Autovehiculul a fost frânat, însă inculpatul nu a reușit să evite victima și a lovit-o cu partea din față a capului-tractor, a proiectat-o pe și apoi pe carosabil. s-a oprit la circa 14 de trecerea de pietoni, iar victima a fost proiectată la o distanță de 8 față de autovehiculul oprit.
Inițial, victima a fost transportată la Spitalul Județean B, după care la data de 28 noiembrie 2006 fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență B, unde a decedat ca urmare a hemoragiei și dilacerării cerebrale.
În latură civilă, s-a reținut că partea civilă, tatăl victimei, a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 30.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea și pomenirile ulterioare până la un an și despăgubiri morale în cuantum de 150.000 lei, acțiune admisă în totalitate, reținându-se pe baza declarațiilor martorilor și că aceasta a făcut toate pomenirile de până la un an, inclusiv, cu respectarea tradițiilor din zonă și participarea a circa 300 de persoane la înmormântare și în jur de 200 de persoane la masa de pomenire.
Referitor la daunele morale, prima instanță a apreciat că prin decesul fiicei, partea civilă și familia sa au suferit o puternică traumă psihică, iar suma de 150.000 lei a fost apreciată ca rezonabilă în raport cu prejudiciul efectiv produs, reținându-se că acesta, chiar dacă nu este de natură să repare suferința produsă, poate produce o atenuare.
Împotriva sentinței a declarat apel partea responsabilă civilmente SRL B, criticând-o de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul modului de soluționare a laturii civile.
S-a susținut că partea civilă nu a făcut dovada pretențiilor formulate, în sensul că nu a produs înscrisuri în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale solicitate, apreciind că proba testimonială nu este permisă în astfel de cauze și totodată că nu a fost avută în vedere practica judiciară în privința modului de acordare a daunelor morale.
Prin decizia penală nr.68 din 8 aprilie 2008, Tribunalul Buzăua respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente și a dispus obligarea apelantei la cheltuieli judiciare către stat.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Din actele dosarului a rezultat că victima, în vârstă de 19 ani, era elevă la liceu, astfel încât la înmormântare au participat aproximativ 300 de persoane, respectiv colegi de clasă, de liceu și persoane din localitatea de domiciliu, astfel cum au declarat martorii și.
Se reține totodată că aceeași martori au declarat că au fost efectuate și celelalte pomeniri tradiționale, în număr de șapte și că pentru acoperirea cheltuielilor, părinții victimei au apelat la sprijinul financiar al rudelor și au făcut împrumuturi, sens în care partea civilă a depus contractul de credit de consum din 3 august 2007 pentru suma de 3.000 lei.
În raport de cele arătate, tribunalul a apreciat că nu se justifică criticile părții responsabile civilmente referitoare la lipsa dovezilor vizând despăgubirile materiale acordate, cu motivarea că decesul unei tinere de 19 ani, elevă, a impus efectuarea pomenirii de înmormântare și a celor ulterioare, conform tradiției creștine, cu participarea unui număr mare de persoane, așa încât, făcându-se dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta inculpatului și rezultatul produs, rezolvarea laturii civile este conformă disp. art.998 cod civil și art.14 cod proc. penală, atât sub aspectul daunelor materiale cât și a celor morale.
Referindu-se la prejudiciul moral cauzat părinților victimei, tribunalul a reținut că deși insuficient motivat de către instanța de fond, cuantumul stabilit la suma de 150.000 lei corespunde suferinței psihice încercate de familia victimei, prin dispariția unei tinere de 19 ani, elevă, aflată într-o relație apropiată cu părinții ei, aceștia resimțind pierderea fiicei lor toată viața.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs, în termen, partea responsabilă civilmente SRL B, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală, s-a invocat în principal nulitatea deciziei, susținându-se că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor imperative prev. de art.6 cod proc. penală privind dreptul la apărare.
În dezvoltarea acestui motiv, s-a arătat că instanța de apel și-a motivat decizia pe baza unor înscrisuri ce au fost depuse după închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, referindu-se la contractul de credit de consum din data de 3 august 2007, măsură prin care i-a fost încălcat în mod grav dreptul la apărare, prin nediscutarea actului respectiv în condiții de contradictorialitate.
Cea de a doua critică invocată de recurentă și întemeiată pe cazul de casare prev.de art.3859alin.1 pct.18 cod proc. penală a vizat netemeinicia deciziei, rezultând dintr-o gravă eroare de fapt cu privire la interpretarea materialului probator aflat la dosarul cauzei.
Referindu-se la daunele materiale solicitate de partea civilă, s-a susținut că potrivit doctrinei de specialitate și practicii judiciare în materie, acestea urmează a fi acordate numai în măsura în care partea face dovada efectuării cheltuielilor în mod efectiv, nefiind suficientă în acest sens proba cu martori, probă de altfel interzisă de disp. art.1191 cod civil, față de valoarea obiectului pricinii.
Susține recurenta că în condițiile în care contractul de credit de consum ar avea valoarea probatorie cerută de lege, prin administrarea dovezii în condiții de contradictorialitate, hotărârea instanței de apel trebuia să fie limitată la suma de bani la care acesta face referire, subliniind că tribunalul a interpretat eronat argumentele sale și a apreciat în mod greșit că se contestă doar cuantumul despăgubirilor materiale, deși în realitate s-a contestat însăși acordarea acestora, în opinia sa, soluția corectă fiind cea de respingere a acțiunii ca nedovedită.
În ceea ce privește daunele morale, recurenta a susținut că instanțele nu au avut în vedere practica și doctrina în materie, stabilind despăgubiri fie pe baza unor probe care nu au fost administrate în condiții de contradictorialitate, ca în cazul contractului de credit de consum, fie a altora străine de natura pricinii, cum este cazul afecțiunilor medicale ale soției părții civile și care nu au nici o legătură de cauzalitate cu cauza dedusă judecății.
Totodată, s-a susținut că la stabilirea cuantumului daunelor morale instanțele ar fi trebuit să aibă în vedere, pe de o parte, fapta ilicită, vinovăția inculpatului și prejudiciul produs, iar pe de altă parte, situația financiară a persoanei ce urma a fi obligată la plata acestor daune, nivelul salariului minim din România, în raport de suma solicitată cu acest titlu și posibilitatea efectivă a persoanei obligate de acoperire sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal în raport de incidența cazului de nulitate prev. de art.197 alin.1 cod proc. penală, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, cu consecința respingerii acțiunii civile.
În vederea soluționării recursului, la cererea părții responsabile civilmente, s-a emis adresă către Tribunalul Buzău și a fost atașată la dosarul cauzei copie de pe notele grefierului din ședința din 25 martie 2008.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de motivele invocate, circumscrise cazurilor de casare prev. de art.3859pct.10 și 18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu în limitele prev. de art.3859alin.3 și 4 cod proc. penală, constată că recursul declarat de partea responsabilă civilmente SRL B este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei însoțit de planșele foto, raportul medico-legal de necropsie A-, copie foaie de observație a victimei, alte acte medicale, raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expert, declarațiile martorilor -, - și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, din care rezultă că la data de 27 noiembrie 2006, inculpatul a condus imprudent autotrenul marca Volvo cu nr. de înmatriculare B 33 și semiremorca cu același număr de înmatriculare pe drumurile publice din localitatea, județul B și a accidentat-o pe, care se afla în traversarea străzii pe marcajul pietonal, producându-i leziuni în urma cărora a acesta a decedat.
Probele la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe care, reținând vinovăția exclusivă a inculpatului în forma prevăzută de lege, respectiv a culpei, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia în temeiul disp. art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a infracțiunii nefiind contestate de vreuna dintre părți.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, se constată că instanțele au evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările comiterii acesteia, limitele de pedeapsă și persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, așa încât aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare în condițiile prev. de art. 81 Cod penal, corespunde exigențelor cerute de art. 52 Cod penal, privind scopul preventiv educativ și sancționator al acesteia.
Referitor la modul de soluționare al laturii civile Curtea reține următoarele:
Partea civilă, tatăl victimei s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând despăgubiri în cuantum de 30.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea victimei și parastasele ulterioare până la un an și daune morale în cuantum de 150.000 lei, cerere admisă în totalitate de instanța de fond, soluția fiind menținută de tribunal, prin respingerea căii de atac formulată de partea responsabilă civilmente.
Înainte de a fi analizată pe fond acțiunea civilă formulată de se impune a fi verificată critica recurentei SC SRL vizând nulitatea deciziei penale nr. 68 din 08 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în raport de disp. art. 197 alin. 1.
C.P.P.Potrivit acestora, "încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act."
S-a susținut de către recurenta-parte responsabilă civilmente că soluția pronunțată de tribunal a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal și anume contradictorialitatea ce caracterizează normala desfășurare a judecății, prin aceea că după închiderea dezbaterilor partea civilă a depus un contract de credit despre care nu a avut cunoștință, fiind lipsită astfel de posibilitatea formulării unei apărări corespunzătoare.
Cererea de constatare a nulității deciziei s-a făcut cu respectarea disp. art. 197 alin. 4.C.P.P. însă aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Rezultă din cererea aflată la dosar apel fila 45 că înscrisul încriminat, respectiv contractul de credit de consum nr. 100CIS-/03 august 2007 și aflat la filele 46 - 48 dosar apel, a fost depus de partea civilă la data de 31 martie 2008, deci după închiderea dezbaterilor și înainte de pronunțarea sentinței.
Examinând însă practicaua încheierii din 25 martie 2008 când au avut loc dezbaterile, precum și copia notelor de ședință ale grefierului de la aceeași dată, rezultă că partea civilă a susținut, în combaterea apelului formulat de partea responsabilă civilmente împrejurarea contractării unui împrumut pentru pomenirea de un an.
Cum instanța de fond și-a motivat hotărârea pronunțată pe declarațiile martorilor și, iar primul s-a referit în mod explicit la faptul că sursa de venituri pentru suportarea cheltuielilor legate de înmormântarea victimei și pomenirile ulterioare a fost reprezentată de împrumuturi dar și de la persoane fizice ori rude, tribunalul menținând soluția primei instanțe, Curtea apreciază că deși tribunalul era dator să pretindă părții civile să depună înscrisul respectiv, încălcarea normelor procedurale invocate nu poate constitui temei de casare a deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind incident cazul de casare prev. de art. 3859pct. 10.C.P.P. întrucât, așa cum s-a arătat anterior, pe tot parcursul procesului partea civilă a susținut că s-a împrumutat pentru a avea sumele necesare suportării cheltuielilor iar instanța de apel nu a modificat în nici un fel sentința pronunțată de judecătorie.
De altfel, față de modul de desfășurare a procesului, partea responsabilă civilmente era îndreptățită să pretindă depunerea înscrisurilor despre care s-a făcut vorbire, lucru pe care însă nu l-a făcut și oricum putea formula apărări, fiind evident că s-a discutat de existența contractului de împrumut.
Prin urmare, critica părții responsabile civilmente vizând nulitatea deciziei nu se justifică.
Este de asemenea nefondată critica recurentei vizând imposibilitatea administrării probei cu martori în dovedirea pretențiilor civile, susținându-se că în lipsa înscrisurilor, acțiunea formulată de partea civilă trebuia respinsă în totalitate.
Este cunoscut că potrivit disp. art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească și tot potrivit regulilor stabilite de Codul civil, respectiv disp. art. 1191, dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
Spre deosebire însă de acțiunea civilă reglementată de codurile civil și de procedură civilă, datorită specificului procesului penal este posibilă administrarea oricărei probe concludente, pertinente și utilă în dovedirea temeiniciei pretențiilor civile, neexistând norme de procedură similare celor din materie civilă.
Este obligatoriu însă să se probeze existența faptei, vinovăția persoanei trimisă în judecată, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și rezultatul socialmente periculos și atunci când este posibil, întinderea prejudiciului suferit.
A susține altfel ar echivala cu o denegare de dreptate, întrucât în majoritatea cazurilor, victimele ori celelalte persoane prejudiciate se află în imposibilitatea de a-și procura înscrisuri în legătură cu daunele efectiv încercate, datorită nevoii de salvare a vieții ori integrității victimei ori a bunurilor, așa încât de cele mai multe ori proba se face prin audierea martorilor ce au cunoștință de evenimentul respectiv.
Ca atare, nu poate fi acceptat punctul de vedere susținut de partea responsabilă civilmente în sensul că în mod greșit acțiunea civilă a fost admisă, critica invocată fiind, sub acest aspect, nefondată.
Referitor la modul de soluționare al acțiunii civile formulate de, Curtea reține că instanța de fond, făcând o analiză corespunzătoare a probelor administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse de unitățile spitalicești, declarațiile martorilor și, interogatorii, declarațiile inculpatului și printr-o interpretare corespunzătoare a normelor ce reglementează răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998 Cod civil, art. 1000 alin. 3 Cod civil și cele vizând răspunderea asigurătorului, în mod temeinic și legal a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL B, în serviciul căreia acesta se afla la momentul comiterii faptei, precum și alături de asigurătorul SC SA B, acesta din urmă în limita legală, soluția fiind menținută în mod just și de instanța de apel.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale solicitate de partea civilă și acordate de instanțele anterioare, se constată că deși în contractul de credit se face referire la un împrumut de 3.000 lei iar martora a apreciat nivelul cheltuielilor la suma de 15.000 lei, față de amploarea respectivelor evenimente și a numărului impresionant de persoane care au participat atât la înmormântare cât și la pomenirile ulterioare, ambii martori susținând că părinții victimei au efectuat toate pomenirile conform tradiției creștin ortodoxe, aceștia fiind la rândul lor invitați la respectivele parastase, se apreciază că suma de 30.000 lei acordată cu acest titlu este justă și nu se impune reducerea cuantumului ei.
În susținerea acestui punct de vedere stă și atitudinea inculpatului care, la interogatoriul propus părții civile prin care se solicita a se recunoaște că, cheltuielile efectuate nu pot atinge suma de 30.000 lei, acesta a renunțat, ceea ce echivalează cu o achiesare la pretențiile părții civile, de asemenea acesta necontestând suma cheltuită la înmormântare apreciată de partea civilă la 10.000 lei.
De altfel, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul a înțeles să renunțe la facultatea de a exercita căile ordinare de atac, fiind de acord cu soluția pronunțată de instanța de fond.
Referitor însă la daunele morale acordate de prima instanță și menținute de tribunal, Curtea apreciază că întinderea acestora nu corespunde prejudiciului personal nepatrimonial încercat de partea civilă ca urmare a faptei comise de inculpat.
Este adevărat că victima accidentului este fiica părții civile, în vârstă de 19 ani, elevă, aflată într-o relație apropiată cu părinții și frații săi și care, cu certitudine, ar fi constituit pentru părinți un sprijin deosebit la o vârstă înaintată.
Nu mai puțin adevărat este și faptul că fapta săvârșită de inculpat a fost comisă din culpă, acesta a contribuit parțial la repararea pagubei, achitând părții civile suma de 3.000 lei cu ocazia înmormântării, este o persoană tânără, cu caracterizări favorabile, necunoscută cu antecedente penale, așa încât obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 lei ar echivala cu o amendă excesivă pentru inculpat dar și ca o îmbogățire fără temei legitim a părții civile.
Practica judecătorească în materie a stabilit în mod constant că scopul daunelor morale este acela de a atenua, în măsura în care este posibil, suferința încercată de victimele unor infracțiuni ori de urmașii acestora, căci nici o sumă de bani nu poate repara integral un asemenea prejudiciu, instanțele urmând să aibă în vedere la stabilirea întinderii răspunderii două criterii și anume, suma acordată părții civile să nu constituie o îmbogățire fără just temei iar obligația impusă inculpatului să nu fie o sancțiune excesivă, criterii de care instanțele anterioare nu au ținut cont.
Partea responsabilă civilmente SC SRL nu a contestat dreptul părții civile de a beneficia de despăgubiri sub forma daunelor morale, așa cum a procedat în situația despăgubirilor materiale solicitate, dar a contestat în fața instanțelor de control judiciar cuantumul acestora, pe care l-a apreciat ca fiind excesiv.
De aceea, Curtea ținând cont de toate împrejurările cauzei, jurisprudența în materie și având în vedere criteriile enunțate, în baza disp. art. 38515pct. 2 lit. d C.P.P. urmează să admită recursul declarat de partea responsabilă civilmente, să caseze în parte, în latură civilă ambele hotărâri în sensul reducerii cuantumului daunelor morale stabilite în favoarea părții civile de la 150.000 lei la 50.000 lei.
Pe cale de consecință, având în vedere modificarea deciziei pronunțată de tribunal, respectiv în parte, va înlătura obligarea părții responsabile civilmente de la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către intimatul, menținând în rest dispozițiile hotărârilor recurate.
În temeiul disp. art. 192 alin. 3.C.P.P. va dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpatul, căruia i s-a asigurat asistență din oficiu conform art. 171 alin. 3 Cod penal, din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente SRL, cu sediul în B,-,.143,. A,.8,. 33, sectorul 6, împotriva deciziei penale nr. 68/08.04.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr.68 din 24.01.2008 a Judecătoriei Buzău, intimat-inculpat fiind, fiul lui G și, născut la data de 24.06.1975, domiciliat în comuna,-, -R5,.B,.17, jud.lfov, și în consecință:
Casează în parte, în latură civilă, ambele hotătâri, în sensul că reduce cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părții civile de la 150.000 lei la 50.000 lei
Înlătură obligarea părții responsabile civilmente de la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către intimatul, stabilită prin decizia penală nr.68/8 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor recurate.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu apărător oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./Tehnored. EF/GM
3 ex./16 Octombrie 2008
. fond --Jud.
Jud. fond
. apel --Trib.
Jud. apel, G
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006
Președinte:Elena ZainescuJudecători:Elena Zainescu, Ioana Nonea, Elena Negulescu
