Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 796/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(543/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 796/
Ședința publică de la data de 27 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Viorica Costiniu- - -
JUDECĂTOR 2: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 3: Luciana Mera
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror .
Pe rol pronunțarea recursurilor declarate de inculpatul, părțile civile, și asiguratorul, împotriva sentinței penale nr. 503/13.06.2009, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 B și a deciziei penale nr. 72/A din data de 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 13 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta.
Pentru a da posibilitatea recurentelor părți civile să depună note scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 27 mai 2009, când a dat următoarea decizie penală.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin decizia penală nr. 72/A din 30.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarat de inculpații, părțile civile, și asigurătorul de răspundere civilă SC Vienna Insurence SA împotriva sentinței penale nr. 503/13.06.2008 a Judecătoriei sector 1 B, dată în dosar nr-.
A fost obligat fiecare apelant la câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 503/13.06.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 B în dosarul nr- s-au constatat inaplicabile disp. art.334 pr. pen. cu referire la infracțiunea prev. de art.178 alin.3 teza a II-a pen. raportat la decizia nr. I/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiției - Secțiile Unite.
Conform art.178 alin.2 pen. pe inculpatul fost condamnat la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, art.64 lit.a teza a II-a, lit.b pen.
Conform art.86 alin.2 din OUG 195/2002, pe același inculpat a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, 64 lit.a teza a II-a lit.b pen.
Conform art.89 alin.1 din OUG - a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
A făcut aplicarea art.71 alin.1, art.64 lit.a teza a II-a lit.b pen.
Conform art.33 lit.a - 34 lit.b pen. s-au contopit pedepsele aplicate, dându-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final inculpatul având de executat 4 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art.71 alin.1, art.64 lit.a teza a II-a lit.b pen.
Conform art.88 pen. s-a dedus prevenția de la 29.03.2007 la 05.10.2007.
Au fost admise în parte acțiunile formulate de, și de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență.
Inculpatul și asiguratorul SC SA - Sucursala A au fost obligați:
- la câte 8409,62 RON către fiecare din părțile civile, cu titlu de daune materiale;
- la câte 100.000 RON către din părțile civile, cu titlu de daune morale;
- la 7263,06 RON către Spitalul Clinic de Urgență.
Conform art.191 pr. pen. a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.193 pr. pen. inculpatul a fost obligat la 1.500 lei cheltuieli de judecată către fiecare dintre părțile vătămate și, reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din data de 06.06.2007 s-a început urmărirea penală față de inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 al. 1 și 3. pen. art. 77 al. 1 și 85 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că la data de 08.05.2006 a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia a rezultat vătămarea corporală din culpă a numitelor și, iar inculpatul conducea un autoturism neînmatriculat în circulație și cu o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală admisă. În aceste împrejurări, în data de 08.05.2006 inculpatului i-a fost reținut permisul de conducere, fiindu-i suspendat dreptul de a conduce, situație care subzista și la data de 29.03.2007 și care era cunoscută de inculpat.
În data de 29.03.2007, în jurul orei 00:30, inculpatul a condus autoturismul marca BMW cu numărul de înmatriculare B-60- pe, iar la intersecția cu str.- a tamponat în spate autoturismul marca Opel, cu numărul de înmatriculare B-79-, accident în urma căruia a rezultatul decesul numitei, care aștepta regulamentar la semafor, inculpatul părăsind locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Inculpatul s-a deplasat cu autoturismul pe, dinspre Șoseaua către bulevardul - Noi.
Circulația se desfășura la lumina farurilor autovehiculelor și era furnizată și de iluminatul public pe carosabilul din asfalt în stare uscată. pe care se deplasa autoturismul condus de inculpat are o lățime de 21 de metri între borduri, cu marcaj dublu continuu pentru separarea sensurilor de mers și cu marcaje discontinue pentru delimitarea a câte trei benzi de circulație pe fiecare sens.
Intersecția cu strada - este dirijată prin semafoare și indicatoare care funcționau normal la data producerii accidentului.
La apropierea de intersecție, inculpatul a observat în fața sa pe cele trei benzi ale sensului său de mers trei autoturisme. Pe I se afla un taximetru, pe II se afla autoturismul marca Opel condus de numita, iar pe III se afla autoturismul marca condus de martora. Autoturismul condus de inculpat a lovit violent, cu partea frontală, partea din spate a autoturismului Opel condus de numita. După impact, autoturismul condus de inculpat a acroșat în lateral dreapta autoturismul marca cu numărul de înmatriculare B-23- și a lovit alte 4 autoturisme parcate pe trotuarul din dreapta direcției inițiale de mers, după intersecția cu strada -. În urma impactului, autoturismul marca Opel a fost proiectat la o distanță de cca. 60 metri pe direcția inițială de deplasare, iar numita a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență.
La data de 04.04.2007, numita a decedat.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr. 824 (fila 93 dup) a rezultat că numita nu consumase băuturi alcoolice la data producerii accidentului.
Din raportul medico-legal de necropsie (filele 115-117 dup) a rezultat că moartea numitei a fost violentă, iar leziunile traumatice care au dus la decesul acesteia s-au produs prin lovire de corpuri dure și comprimare în condițiile unui accident rutier cu legătură de cauzalitate directă necondiționată în tanatogeneză și pot data din data de 29.03.2007.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară a rezultat că autoturismul condus de inculpat se deplasa pe dinspre șoseaua înspre bd. - Noi cu o viteză de cel puțin 100 km/, iar autoturismul marca Opel condus de numita se afla pe același sens și aceeași bandă, oprit la semafor. Impactul dintre cele două autoturisme s-a produs pe carosabilul străzii la circa 9 metri înainte de marcajul pietonal amplasat la intrarea in intersecția cu strada -. Starea de pericol a fost creată de inculpat prin deplasarea cu viteză excesivă și fără atenție, astfel încât a lovit un autoturism oprit regulamentar la semafor. Inculpatul a avut posibilitatea prevenirii producerii accidentului prin deplasarea cu autoturismul marca BMW cu o viteză ce se încadra în limita maximă admisă în localități, astfel încât să poată efectua orice manevră în siguranță, inclusiv să oprească în spatele autovehiculului din fața sa. si nu au avut nici o posibilitate de prevenire a producerii accidentului, deoarece se aflau în situația regulamentară de trafic și nu aveau cum să prevadă că autoturismul marca BMW nu va opri. Inculpatul putea să evite producerea accidentului de la viteza legală de 50 km/.
Partea civilă, tatăl numitei a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care a solicitat reanalizarea vitezei autoturismului condus de inculpat, astfel încât s-a dispus efectuarea unui supliment de expertiză. Din suplimentul de expertiză (filele 137- 139 dup) a rezultat că nu se poate determina energia de deformare consumată din energia cinegetică inițială a autoturismului marca BMW, iar viteza minimă de deplasare a autoturismului marca BMW era de 100 km/. Expertul parte desemnat de partea civilă a concluzionat că viteza minimă de impact a autoturismului marca BMW era de 120 Km/ (filele 141 -150 dup).
Potrivit declarațiilor acelorași martori, coroborate cu declarațiile inculpatului și cu mențiunile din procesul verbal de cercetare la fata locului, instanța a reținut că imediat după producerea accidentului inculpatul a părăsit locul faptei, înainte de venirea organelor de poliție, prezentându-se însă singur la Secția de poliție, a doua zi în jurul orei 14:00. Potrivit susținerii inculpatului, a doua zi după accident, în jurul orei 10:00 a primit un telefon din partea reprezentantei societății comerciale care este proprietara autoturismului pe care l-a condus la momentul accidentului. Aceasta i-a comunicat că a fost sunată de poliție, aducându-i-se la cunoștință că autoturismul a fost implicat într-un accident și că trebuie să meargă la poliție. A mai arătat inculpatul că în aceste condiții și-a contactat avocatul, prezentându-se astfel la secția de poliție la ora 14:00 (declarație filele 64-66 dup).
Cu privire la împrejurările în care a părăsit locul accidentului, inculpatul a susținut că imediat după producerea accidentului s-a deplasat spre autoturismul victimei, dar s-a speriat de amenințările persoanelor aflate la fața locului și de aceea a părăsit locul accidentului. Aceste susțineri au fost înlăturate, instanța apreciind că nu se coroborează cu celelalte probe administrate. Astfel, martora oculară a subliniat că nu a auzit ca persoanele prezente la fața locului să îl amenințe pe inculpat ori să aibă diverse manifestări față de acesta (declarații fila 244 dosar instanță, fila 71 dup). La rândul său, martorul a precizat că nu a văzut că autorul accidentului să fie amenințat de către persoanele prezente (fila 74 dup).
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul, părțile civile, și și asigurătorul de răspundere civilă SC Vienna Insurance.
În motivarea orală a apelului declarat de părțile civile este criticată hotărârea instanței de fond atât pe latura penală - pentru aplicarea unei sancțiuni prea blânde pentru inculpat, care a fugit de la locul accidentului, cât și pe latură civilă, solicitându-se majorarea daunelor materiale.
În motivarea orală a apelului declarat de către inculpat este criticată hotărârea pentru netemeinicie, deoarece pedeapsa este prea aspră având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta, este întreținător de familie, soția este bolnavă, nu au copii și este angajat în muncă.
În motivarea scrisă a apelului declarat de asiguratorul de răspundere civilă este criticată hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie, întrucât despăgubirea acordată de instanța de fond este exorbitantă, la dosarul cauzei neexistând acte în dovedirea pretențiilor părții vătămate care a declarat că a făcut cumpărături fără a păstra bonurile fiscale, iar în ceea ce privește daunele morale, s-a arătat că există o disproporție vădită între prejudiciul suferit de părțile vătămate și cuantumul daunelor morale, solicitându-se diminuarea pretențiilor acordate de instanța de fond.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanți, cât și din oficiu sub toate aspectele, potrivit art.371 al.2 pr. pen. tribunalul a apreciat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza probelor administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești.
În mod corect, s-a stabilit că fapta inculpatului, care în care în data de 29.03.2007, a condus autoturismul marca BMW, iar la intersecția cu strada -, din culpă exclusivă, a tamponat autoturismul marca Opel, accident în urma căruia a rezultat decesul numitei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2. pen.; fapta inculpatului care în data de 29.03.2007, după ce a tamponat autoturismul marca Opel, accident în urma căruia a rezultat decesul numitei, a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.89 al. 1 din OUG 195/2002; fapta inculpatului care în data de 29.03.2007 a condus pe autoturismul marca BMW având dreptul de a conduce suspendat din data de 08.05.2006, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.72 pen. privind circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, gradul de pericol social al fiecărei fapte, periculozitatea sociala sporita a inculpatului, astfel cum rezultă din comportamentul acestuia față de valorile fundamentale apărate de legea penală.
S-a reținut că inculpatul și-a manifestat disponibilitatea de a acoperi prejudiciul cauzat rudelor victimei in limita sumei de 30.000 euro, faptul că avea un loc la muncă la data săvârșirii faptei și că are antecedente penale. Totodată, în mod corect s-a apreciat că trebuie aplicat un spor, având în vedere consecvența infracțională manifestată cu ocazia săvârșirii faptelor deduse judecății.
În ceea ce privește apelul declarat de părțile civile, tribunalul a avut în vedere că instanța de fond a soluționat în mod legal acțiunea civilă, făcând o corectă aplicare a disp. art.14 și 346. pr. pen.
Referitor la daunele materiale, s-a procedat la însumarea cheltuielilor dovedite pe bază de acte și efectuate de membrii familiei pentru locul de veci, ceremonii funerare, parastase și repararea autoturismului; referitor la cheltuielile de spitalizare, s-a luat act de adresa primită de la Spitalul Clinic de Urgență
În ceea ce privește daunele morale solicitate de rudele victimei, tribunalul a apreciat că instanța de fond a stabilit că existența prejudiciului moral este de necontestat prin pierderea unei fiice, a unei surori în vârstă de 27 de ani, toate acestea producând o traumă psihică profundă și ireversibila.
Referitor la apelul declarat de asiguratorul de răspundere civilă, tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art.54 al.4 și art.57 din Legea 136/1995, astfel cum a fost interpretată prin Decizia 1/2005 pronunțată de ICCJ - Secțiile Unite.
Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpatul, părțile civile, și, precum și asiguratorul SC SA.
Inculpatula criticat hotărârea pentru netemeinicie, în temeiul art. 3859pct. 14. pen. solicitând reducerea cuantumului pedepsei și înlăturarea sporului de 6 luni aplicat în urma contopirii pedepselor. De asemenea, a solicitat reducerea despăgubirilor în funcție de posibilitățile sale de plată.
În motivarea recursului se arată că trebuie avute în vedere și circumstanțele concrete ale producerii faptelor, precum și circumstanțele personale favorabile, având un loc de muncă stabil, fiind căsătorit, având o atitudine de recunoaștere și regret sincer al faptelor comise, manifestând disponibilitate pentru acoperirea prejudiciului, motiv pentru care sunt aplicabile disp. art. 71 lit. a, b și c pen. precum și art. 861. pen.
Susținerile părților civile în sensul că nu s-a preocupat de starea victimei în intervalul de la producerea accidentului și până la decesul acesteia sunt nefondate, deoarece a fost arestat preventiv la scurt timp după accident, fiind încarcerat o perioadă de circa 7 luni, perioadă în care familia sa s-a interesat permanent de starea victimei și a încercat să contacteze familia acesteia, oferind o sumă de bani pe care o avea la dispoziție, însă părțile civile au refuzat primirea acestei sume.
Inculpatul critică hotărârea și sub aspectul soluționării laturii civile, pe motiv că dispoziția instanței trebuie să fie executabilă, așa încât la stabilirea despăgubirilor trebuie să se țină seama și de resursele financiare ale celui obligat la plata daunelor. Așa cum rezultă din actele și lucrărilor dosarului, nu are conturi bancare, nu deține imobile și nu este acționar la societăți comerciale, rezultând că nu dispune în mod obiectiv de banii ceruți de părțile civile, motiv pentru care solicită admiterea doar în o parte a acțiunii civile, cu stabilirea unor despăgubiri la un nivel pe care să-l poată acoperi în mod efectiv, raportat la situația sa financiară.
Părțile civilenu au motivat în scris recursul, însă la termenul la care au avut loc dezbaterile, apărătorul acestora a indicat ca temei legal dispozițiile art. 3859pct. 9, 10 și 18. pr. pen. și a arătat că instanța de fond nu a ținut cont în mod corect de solicitarea părților civile, care au cerut despăgubiri în euro și nu în RON.
Cu toate aceste, a precizat în mod expres că nu solicită majorarea daunelor morale și materiale și nici majorarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului.
a criticat hotărârea pentru netemeinicie în ceea ce privește cuantumul daunelor materiale și morale, solicitând reducerea acestora în măsura în care au fost dovedite și corespund prejudiciul suferit de părțile civile. În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că despăgubirile acordate sunt nejustificate și nu se există suficiente probe în dovedirea acestora, iar referitor la daunele morale, există o disproporție vădită între prejudiciul suferit de părțile civile și cuantumul acestor daune.
Examinând cauza în temeiul art. 3856alin. 1 și 2. pr. pen. Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ce privește recursul părților civile, acesta nu a fost motivat în conformitate cu dispozițiile art. 38510alin. 1 și 2. pr. pen. așa încât, conform alin. 21al aceluiași articol, nu pot fi avute în vedere decât cazurile de casare care, potrivit art. 3852alin. 3. pr. pen. pot fi luate în considerare și din oficiu.
Din acest motiv, critica întemeiată pe disp. art. 3859pct. 9. pr. pen. nu poate fi analizat, nefăcând parte din cazurile mai sus menționate.
Criticile nu se încadrează nici în disp. art. 3859pct. 10. pr. pen. deoarece părțile civile nu au indicat care sunt probele sau cererile asupra cărora instanța nu s-a pronunțat, iar o asemenea omisiune nu a putut fi constatată nici din oficiu.
Chiar și în situația în care s-ar considera că greșita apreciere a instanței cu privire la modalitatea de constituire de parte civilă ar echivala cu o nepronunțare asupra cererilor formulate de părțile civile sau cu o eroare gravă de fapt, cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 10 și 18. pr. pen. nu sunt incidente în cauză.
Astfel, așa cum rezultă din cererile de constituire de parte civilă (fila 92, fila 59-60 din dosarul instanței de fond), pretențiile au fost formulate în monedă națională, precizându-se în mod expres că se solicită câte 10.000 RON despăgubiri materiale și câte 100.000 RON daune morale.
Această cerere a fost reiterată și la termenul din 28.09.2007, când la solicitarea instanței de fond, apărătorul părților civile a precizat din nou că se solicită 10.000 RON despăgubiri materiale și 100.000 RON daune morale, inculpatul fiind cel care a propus să despăgubească părțile civile cu o sumă totală echivalentă cu 30.000 de Euro, fără ca părțile civile să fie de acord cu despăgubirea propusă.
Față de cele reținute, se constată că cele invocate de părțile civile nu au corespondent în actele și lucrările dosarului.
Mai trebuie precizat că, așa cum a evidențiat apărătorul recurentului inculpat, deși despăgubirile au fost stabilite prin hotărârea instanței de fond și părțile civile au declarat apel, nu au formulat o asemenea critică în apel, ci pentru prima dată, cu ocazia căii de atac a recursului, au susținut că despăgubirile au fost solicitate în euro. Mai mult, cu ocazia dezbaterilor, apărătorul părților civile a negat pur și simplu interesul acestora în exercitarea căilor de atac, susținând că nu se solicită majorarea daunelor și nici majorarea pedepsei aplicate inculpatului.
Cât privește recursul inculpatului, Curtea reține că deși nu au fost respectate dispozițiile art. 38510alin. 1 și 2. pr. pen. privind termenul de motivare a recursului, s-a invocat un caz de casare ce poate fi avut în vedere din oficiu și, drept urmare, poate fi analizat de către instanța de control judiciar.
Examinând modul în care prima instanță a stabilit pedepsele ce au fost aplicate inculpatului, se constată că au fost just individualizate, instanța având în vedere în conformitate cu disp. art. 72. pen. atât împrejurările în care au fost comise faptele, cât și circumstanțele personale ale inculpatului.
Prin analiza tuturor acestor elemente, Curtea apreciază că circumstanțele favorabile invocate de către recurent nu determină concluzia necesității reținerii circumstanțelor atenuante judecătorești, prevăzute de art. 74 lit. a, b și c pen. și nici aplicarea art. 861. pen. în sensul suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante.
Conducerea autovehiculului cu o viteză excesivă, având permisul suspendat și după începerea urmăririi penale pentru comiterea unui alt accident de circulație cu vătămarea unei persoane, urmările de gravitate deosebită ce au fost produse, constând în moartea unei persoane, vătămarea corporală a alteia și avarierea mai multor autoturisme, precum și părăsirea locului accidentului, precum și existența unor antecedente penale (inculpatul fiind anterior condamnat prin alte două sentințe penale rămase definitive), pun în evidență o periculozitate sporită a inculpatului și, în egală măsură, necesitatea executării pedepsei în regim de detenție, ca singură modalitate de atingere a scopului prevăzut de art. 52. pen.
Cât privește disponibilitatea inculpatului referitor la despăgubirea părților civile, desigur că pentru perioada arestării preventive, acestuia nu i se poate imputa o lipsă de preocupare, însă deși inculpatul a fost pus în libertate în data de 5.10.2007, disponibilitatea sa a rămas la nivel declarativ, fără a fi urmată de acțiuni concrete de despăgubire, căci în situația refuzului părților civile de a primi vreo sumă de bani, acesta avea posibilitatea de aoc onsemna la dispoziția părților civile.
Mai trebuie precizat că și în situația în care s-ar considera că s-ar fi dovedit împrejurarea că inculpatul a condus autoturismul pentru a cumpăra medicamente pentru soția sa, o atare situație nu este de natură a modifica concluzia bazată pe evaluarea tuturor criteriilor de apreciere prevăzute de art. 72. pen. în sensul că nu se impune coborârea pedepselor sub minimul special.
În egală măsură, Curtea apreciază ca nefondată și critica referitoare la aplicarea sporului de pedeapsă, pe care îl consideră justificat față de dispozițiile art. 33-34. pen. având în vedere faptul că inculpatul a săvârșit trei infracțiuni, dintre care două cu intenție, așa încât, pe lângă pedepsele aplicate pentru fiecare din cele trei infracțiuni, se impune și aplicarea unui spor care să sancționeze diversitatea activității ilicite, având în vedere că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni.
Referitor la recursul declarat de asigurator și, în aceeași măsură, la criticile formulate de inculpat cu privire la latura civilă, Curtea constată că nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege și nu au fost indicate cazurile de casare pe care se întemeiază, iar criticile referitoare la cuantumul daunelor materiale și morale nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 3859. pr. pen.
Recursul nu este o cale de atac devolutivă total, iar examinarea cauzei este limitată la anumite situații prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 3859. pr. pen. în această fază procesuală instanța de control judiciar neavând posibilitatea de a analiza cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
Din aceste motive, instanța de recurs nu poate proceda la o reapreciere a probelor, interpretarea și aprecierea acestora fiind atributul instanțelor de fond și de apel.
Or, în speță, se constată că asiguratorul și inculpatul solicită instanței de recurs tocmai o reapreciere a cuantumului despăgubirilor materiale și morale, care așa cum s-a arătat, nu este posibilă.
Față de cele expuse, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b pr. pen. va respinge recursurile ca nefondate și în temeiul art.192 alin.2 pr. pen. va obliga fiecare recurent la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpatul, părțile civile, și asigurătorul de răspundere civilă SC SA.
Obligă fiecare recurent la câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
Pt. grefier aflat în,
semnează grefierul șef
Red.
Dact. 2 ex.
- II. - jud.:;
Președinte:Viorica CostiniuJudecători:Viorica Costiniu, Cristina Rotaru, Luciana Mera
