Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 88/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 178 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 88
Ședința publică din 12 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de inculpatul și de către părțile civile, și, împotriva deciziei penale nr. 267 din 23 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 10 ianuarie 2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta decizie, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 12 februarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 602 din data de 24 iulie 2009, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în dosar nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.08.1957 în loc., jud. S, domiciliat în com., sat, nr. 45, jud. B, posesor al seria -, nr. - eliberată de Poliția, CNP -, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a și c și art. 76 lit. d pen. părți civile fiind, și - com., sat Secuieni, nr.21, jud. S, parte responsabilă civilmente fiind " M" Mihăileni - com. Mihăileni, jud. B, reprezentată de în calitate de angajator și asigurator de răspundere civilă fiind Asigurări B --,.6,.34, sector 3 - B.
În baza art. 71.pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a-II-a și lit. b pen.
În baza art. 81.pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani termen de încercare stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 71 alin.5 pen. a suspendat, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a -II-a și lit. b pen.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 81.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 346.pr.pen. rap. la art. 998 - 999.civ. inculpatul a fost obligat, în solidar cu " M" Mihăileni reprezentată de în calitate de angajator și cu " Asigurări B să plătească:
- părții civile suma de 40.000 lei daune materiale și suma de 50.000 lei daune morale.
- părții civile o pensie de întreținere în sumă de 100 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 19.06.2008 și până la majorat.
- părții civile o pensie de întreținere în sumă de 100 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 19.06.2008 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 25 de ani.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
În baza art. 191.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți din 03.06.2008 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art. 178 alin.1, 2.pen.
În sarcina inculpatului s-au reținut următoarele:
La data de 03.12.2007, orele 17,20 organele de poliție au fost sesizate despre faptul că pe DN 17A, pe raza municipiului R s-a produs un accident de circulație cu victime.
A rezultat din cercetări că la data respectivă, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului marca 1310 cu număr -, împreună cu numiții și, deplasându-se pe direcția, La un moment dat, fiind orbit de farurile unui autovehicul care circula din sens opus, fără a reduce viteza, în aceste condiții l-a acroșat pe pietonul care circula pe marginea drumului.
În urma impactului, acesta a suferit leziuni grave și fiind transportat la Spitalul mun. a decedat.
Din concluziile raportului de necropsie rezultă că moartea lui a fost violentă și s-a datorat leziunilor meningo - cerebrale survenite în evoluția unui politraumatism cranio - cerebral prin accident rutier.
Din raportul de expertiză tehnică filele 50-60, rezultă că autoturismul implicat în accident nu era corespunzător pentru circulația pe drumurile publice, cauza determinantă a procedurii accidentului fiind nefuncționarea sau funcționarea defectuoasă a instalației de iluminare.
Audiat fiind atât în instanță cât și în cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei precizând că nu a observat victima din cauza faptului că a fost orbit de farurile unui camion care circula din sens opus.
A mai precizat inculpatul că înainte de a pleca a verificat starea mașinii inclusiv instalația de iluminare și semnalizare, iar victima circula pe partea carosabilă.
Din probele ce au fost administrate în cauză, instanța a reținut că la data de 03.12.2007 inculpatul, conducând autoturismul marca cu număr de înmatriculare - pe direcția - R, și fiind orbit la un moment dat de farurile unui autovehicul care circula din sens opus l-a acroșat pe pietonul care circula pe marginea drumului, în urma impactului acesta suferind leziuni grave și decedând ulterior la Spitalul Municipal
Prima instanță a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin1 și 2.pen. iar săvârșirea sa a rezultat cu certitudine din probele ce au fost administrate în cauză, și anume: procesul verbal de constatare, planșele fotografice, schița locului faptei, raportul de inspecție tehnică, raportul medico-legal de autopsie, raportul de expertiză tehnică, declarațiile martorilor, și R, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului.
Susținerile inculpatului cum că a verificat starea tehnică a autoturismului înainte de a pleca în cursă nu pot fi primite, instanța de fond reținând din cuprinsul raportului de expertiză tehnică ce a fost întocmit în cauză că autoturismul avea defecțiuni la sistemul de direcție, frânare și iluminare (farul din dreapta fiind fixat cu sârmă aflată pe dispersor, aceasta modificând direcția fluxului luminos, partea dreaptă a drumului nefiind iluminată corespunzător).
De altfel s-a stabilit de către expert că cauza determinantă a producerii accidentului este nefluctuarea sau fluctuarea defectuoasă a instalației de iluminare, respectiv a farului din partea exterioară dreapta a autoturismului.
Legat de faptul că inculpatul ar fi fost orbit de farurile unui autovehicul care circula din sens opus, instanța de fond a apreciat că inculpatul trebuia să încetinească sau să oprească autovehiculul, vizibilitatea fiind redusă sau chiar inexistentă.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72.pen. și anume urmarea produsă, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea acesteia rezultând din prezentarea sa în fața autorității și comportarea sinceră în cursul procesului.
Prin prisma acestor criterii instanța de fond a apreciat că pentru reeducarea inculpatului este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoare într-un cuantum coborât sub limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit."a și c" pen. și făcând aplicarea art. 76 lit. "d" pen.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia având în vedere că inculpatul nu a mai avut condamnări și s-a obligat să repare prejudiciul cauzat părților vătămate instanța de fond, în baza art. 81.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare stabilit, conform art. 82.pen.
Referitor la latura civilă a cauzei prima instanță a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 lei daune materiale reprezentând cheltuielile cu înmormântarea și parastasele pe care le-a făcut și 60.000 lei daune morale și de asemenea, solicitat și obligarea inculpatului la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiicei sale minore până la majorat. De asemenea, a mai reținut că în proces s-a mai constituit parte civilă și, cealaltă fiică a lui, solicitând obligarea inculpatului la plata unei pensiei de întreținere până la terminarea studiilor.
Apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 998 - 999.civ. pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, că pretențiile părții civile sunt justificate și au fost dovedite cu declarațiile martorilor și (filele 21,22 ds.) aceștia precizând cheltuielile pe care le-a suferit partea vătămată cu înmormântarea, praznicele făcute, sumele ce au fost cheltuite, iar ca urmare a decesului soțului, partea civilă a fost lipsită de veniturile pe care acesta le realiza și care aveau ca destinație împlinirea nevoilor obișnuite ale căsniciei (600 lei lunar - conform adeverinței depuse la dosar - fila 232) instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata sumei solicitate.
Apreciind că și daunele morale sunt justificate având în vedere suferințele de ordin moral provocate familiei victimei (atât soției și fiicelor sale, cât și părinților săi), prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 50.000 lei ca fiind suficientă pentru repararea acestor prejudicii.
Referitor la și, instanța de fond, în baza art. 998, 999.civ. rap. la art. 86 alin.1 coroborat cu art. 876 alin.1 și 86 alin.3 fam. l-a obligat pe inculpat la plata unor pensii de întreținere lunare, în favoarea fiecăreia dintre acestea, pensie ce a fost stabilită conform art. 94 alin.3 fam. având în vedere că tatăl părților civile avea un salariu brut de 600 lei lunar, după cum rezultă din adeverința depusă la dosar (fila 232), rezultând astfel o pensie de câte 100 lei lunar pentru fiecare dintre părțile civile și.
La plata acestor sume inculpatul a fost obligat în solidar cu angajatorul " M" Mihăileni, a cărei răspundere este angajată, conform art. 1000 alin.3 civ. reținând că acestei societăți îi aparține autoturismul implicat în accident, ei îi revine obligația de a se asigura că acesta este în bună stare de funcționare, precum și cu " Asigurări", în calitate de asigurator de răspundere civilă.
În baza art. 346.pr.pen. rap. la art. 998 - 999.civ. l-a obligat pe inculpat, în solidar cu " M " Mihăileni reprezentată de în calitate de angajator și cu " Asigurări B să plătească:
- părții civile suma de 40.000 lei daune materiale și suma de 50.000 lei daune morale.
- părții civile o pensie de întreținere în sumă de 100 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 19.06.2008 și până la majorat.
- părții civile o pensie de întreținere în sumă de 100 lei lunar începând cu data introducerii acțiunii - 19.06.2008 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 25 de ani.
S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul și asigurătorul ASIGURĂRI
Inculpatul a criticat sentința primei instanțe atât sub aspectul laturii penale a cauzei cât și sub aspectul laturii civile, susținerile sale fiind exprimate atât oral, consemnate în practicaua prezentei decizii, cât și în scris, prin motivele de apel depuse la dosar.
Asigurătorul ASIGURĂRI Bac riticat hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei obligări în solidar a părții responsabile civilmente cu asigurătorul de răspundere civilă auto întrucât nici o dispoziție legală în materie nu instituie o astfel de solidaritate. De asemenea, apreciază că instanța de fond a determinat despăgubirea cuvenită persoanelor prejudiciate fără a ține seama de criteriile stipulate în Normele de aplicare ale Ordinului CSA nr. -/2006.
Prin decizia penală nr. 267 din 23.11.2009 a Tribunalului Suceavas -au dispus următoarele:
În baza art. 379 pct. 2 li. a Cod procedură penală s-au admis apelurile declarate de asiguratorul Asigurări B și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 602 din data de 24 iulie 2009 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr-.
S-a desființat în parte sentința apelată, iar în rejudecare s-a dispus:
În baza art.14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil, art. 54 din Legea 136/1995 a fost obligat inculpatul în solidar cu SC " M" Mihăileni și cu asiguratorul SC Asigurări SA B la plata sumei de 14.400 lei contravaloare cheltuieli de înmormântare și suma de 27.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă.
Același inculpat a fost obligat în solidar cu SC " M" Mihăileni și cu asiguratorul SC Asigurări SA B la plata sumei de 1575 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor periodice datorate până în luna noiembrie 2009 inclusiv și la plata sumei de 90 lei lunar în continuare, către fiecare dintre părțile civile (până la majoratul acesteia) și (până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani).
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt în contradicție cu decizia.
Pentru a pronunța această decizie, s-au reținut următoarele:
În ceea ce privește cauzele producerii accidentului și dinamica acestuia, raportat la stabilirea situației de fapt, a gradului de culpă și în vederea soluționării cererii de efectuarea a unui supliment al raportului de expertiză, Tribunalul a reținut (față de criticile formulate de apelantul inculpat), următoarele:
Din declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorilor ce se aflau împreună cu acesta și cu raportul de verificare a autoturismului implicat în accident rezultă că farul din dreapta față al mașinii era legat cu sârmă. De asemenea, din declarația inculpatului coroborată cu declarațiile martorilor colegi de serviciu rezultă că acesta a verificat funcționarea farurilor la momentul plecării în cursă. Această din urmă afirmație se coroborează cu declarațiile tuturor martorilor audiați în procesul penal și care îl cunoșteau pe inculpat (inclusiv reprezentantul părții responsabile civilmente), care l-au descris ca un conducător auto diligent și o persoană responsabilă.
Tribunalul nu a avut nici un temei pentru a pune sub semnul întrebării acest probatoriu, care se coroborează, reținând astfel că farul din dreapta funcționa la momentul producerii accidentului. Însă, din cele reținute prin raportul de expertiză, rezultă că în condițiile în care farul era prins cu sârmă, acesta nu era calibrat, sârma trecea prin dispersorul farului (sticla farului, care practic nu era), iar farul deși lumina, în sensul că becul era aprins, fluxul luminos nu avea intensitatea (lipsea dispersorul) și nici reglajul normal. În concluzie partea dreaptă a drumului nu era iluminată corespunzător chiar dacă faza de întâlnire funcționa înainte de impact, 53 rap ex.
Cu privire la solicitarea inculpatului de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză, Tribunalul a reținut că prin declarația inițială, în cursul urmăririi penale - 72) acesta nu a contestat raportul, declarând expres că nu solicită altă expertiză. Cu privire la obiectivele indicate ( 128 ds. fond), instanța a procedat la analizarea lor punctuală, în vederea relevării utilității.
Cu privire la punctul 1 instanța a constatat că dinamica accidentului și posibilitățile de evitare au fost stabilite prin expertiza efectuată și nimic din probatoriul administrat nu acreditează ideea că defunctul ar fi ieșit pe carosabil brusc. Inculpatul și martorii aflați în mașină au susținut că au fost "orbiți" de farurile unei mașini ce circula din sens contrar și au văzut "o umbră", însă nici unul dintre aceștia nu se referă la sesizarea unei mișcări bruște; inculpatul a susținut constant că nu a văzut victima. De asemenea, martorul R (coleg de muncă cu defunctul și care mergea înaintea acestuia) a susținut că ei mergeau unul după celălalt, fără a indica nici acest martor indicii cu privire la vreo mișcare bruscă a defunctului.
În ceea ce privește obiectivele indicate la punctul 2, Tribunalul a reținut că inculpatul a recunoscut că farul era prins cu sârmă, ceea ce înseamnă că nu era calibrat, sârma trecea prin dispersorul farului (sticla farului, care practic nu era), iar farul deși lumina, în sensul că becul era aprins, fluxul luminos nu avea intensitatea (lipsea dispersorul) și nici reglajul normal. De asemenea este lipsit de utilitate și obiectivul indicat la punctul 3 întrucât nu s-au reținut deficiențe la frâna de serviciu (care era eficace). Deficiențele au fost constate la frâna de staționare ceea ce nu are relevanță la producerea accidentului - 54 ds.
În concluzie, admiterea probei cu efectuarea unui supliment la raportul de expertiză nu este utilă în vederea soluționării cauzei, motiv pentru care Tribunalul a respins-o ca nefondată. Cauza principală a producerii accidentului și culpa inculpatului constă în aceea că a circulat pe drumurile publice în condițiile funcționării necorespunzătoare a farului dreapta, ceea ce în condiții de întuneric, trafic din sens contrar și a unei viteze neadaptate acestor condiții enumerate mai sus (deși respectând dispozițiile legale), a condus la producerea accidentului. De altfel, percepția foarte slabă a realității înconjurătoare și a condițiilor de trafic, de către inculpat și de către martorii din autoturismul pe care-l conducea, este relevată de împrejurarea că nici unul dintre aceștia nu a sesizat acroșarea martorului R care circula în fața defunctului, chiar urcat pe parapetul de pod ( 202 ds. fond).
Însă, în ceea ce privește gradul de culpă al inculpatului și eventuala culpă concurentă a defunctului, Tribunalul a reținut declarația martorului R, din conținutul căreia rezultă că el se deplasa pe parapetul de pod, iar defunctul pe partea carosabilă (sectorul de drum nefiind prevăzut cu acostament), fără a fi vreunul dintre ei semnalizați corespunzător. Aceștia au încălcat astfel dispozițiile art. 166 din /2006, conform căruia pe timp de noapte, pietonul sau persoana asimilată acestuia care circulă pe partea carosabilă a drumului, care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente, trebuie să aibă aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau să poarte o sursă de lumină, vizibilă din ambele sensuri. Această culpă este însă mult mai mică față de cele reținute în sarcina inculpatului și, deși nu se poate specula cu privire la ce s-ar fi întâmplat dacă defunctul ar fi respectat această dispoziție legală, este probabil că semnalizarea pietonilor nu ar fost eficientă în condițiile concrete (far dreapta necorespunzător și trafic din partea opusă). însă gradul de culpă aferent încălcării art. 166, Tribunalul a conchis că producerea accidentului este imputabilă defunctului în proporție de doar 10%.
În ceea ce privește susținerea inculpatului referitoare la existența unei eventuale culpe a personalului medical, în mod special față de împrejurarea că defunctul ar fi fost scăpat de pe targă, Tribunalul a constatat că această din urmă afirmație este susținută doar de martorul (155 ds.fond). Nu s-a dovedit însă existența unui raport de cauzalitate între aceasta și decesul defunctului și nici nu s-au făcut cercetări față de personalul sanitar.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, Tribunalul a constatat că prima instanța a avut în vedere și a făcut o judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 72.Cod Penal În ceea ce privește circumstanțele persoanele ale inculpatului, referitoare la comportamentul corespunzător în familie și societate, precum și atitudinea de recunoaștere și regret, acestea au fost avute în vedere într-o măsură suficientă de către prima instanță. Pedeapsa aplicată se situează sub minimul prevăzut de lege pentru această infracțiune, iar acordarea unei eficiențe sporite nu se justifică și nu poate servi la realizarea scopurilor pedepsei așa cum acestea sunt indicate de art. 52
În ceea ce privește obligarea inculpatului în solidar cu asigurătorul la plata despăgubirilor, trebuie arătat că nici unul din recurenți nu a criticat hotărârea primei instanțe sub acest aspect. Problema răspunderii asigurătorului în procesul penal este controversată în practica judiciară, conturându-se patru opinii în acest sens, între care și cea a obligării inculpatului în solidar cu asigurătorul de răspundere civilă. În interpretarea art. 54 al. 4 și al art. 57 menționate ÎCCJ a stabilit în Decizia nr. 1/28.03.2005 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, motivându-se, între altele, că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998.civ. a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare, motivare ce a dus prima instanță la concluzia că ÎCCJ ar susține ideea solidarității. Deși prin această decizie nu s-a stabilit decât calitatea în care asigurătorul participă în proces trebuie precizat că textele interpretate au fost abrogate implicit sau expres ulterior prin OUG nr. 61/23.06.2005 și Legea nr. 304/13.11.2007 care au modificat Legea nr. 136/1997. Prin Legea nr. 136/1997 în forma actuală nu se mai reglementează dreptul de opțiune al persoanei prejudiciate, de a se îndrepta fie împotriva persoanei responsabile de crearea prejudiciului, fie direct împotriva asigurătorului, în prezent art. 54 prevăzând că în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Întrucât Tribunalul nu a fost sesizat cu privire la această problemă, a răspunderii solidare a asigurătorului cu inculpatul față de părțile civile și, întrucât în soluționarea laturii civile, se aplică dispozițiile legii civile, conform art. 14 al. 3.proc.pen. inclusiv principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, Tribunalul a menținut dispoziția de obligare în solidar a inculpatului cu asigurătorul.
De asemenea, s-a menținut și solidaritatea cu partea responsabilă civilmente, în speță fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului. De altfel, această solidaritate nici nu a fost contestată, iar înlăturarea ar avea ca și consecință crearea apelanților inculpat și asigurator de răspundere civilă o situație mai grea în propria lor cale de atac
În vederea soluționării laturii civile, Tribunalul a avut în vedere gradul de culpă de 90% al inculpatului, dar și împrejurarea că prima instanță a stabilit un cuantum al despăgubirilor civile și al daunelor morale prea ridicat, ce nu își găsește corespondent în materialul probator administrat. Cuantumul daunelor materiale urmează a fi reținut având în vedere declarațiile martorilor și (221 și 222 ds. fond) - singurii audiați cu privire la acest aspect și cu ale căror susțineri inculpatul a indicat în mod expres că este de acord (cu prilejul dezbaterilor la instanța de apel). În consecință, reținând un cuantum al despăgubirilor civile de 16.000 lei, a obligat inculpatul în solidar cu SC " M" Mihăileni și cu asiguratorul SC Asigurări SA B la plata sumei de 14.400 lei (90% din acestea).
Cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță este de asemenea unul foarte ridicat, Tribunalul apreciind, față de aceleași criterii invocate de către instanța de fond, că suma de 30.000 lei este suficientă pentru a asigura părții vătămate o satisfacție echitabilă, directă și imediată. În consecință, a obligat inculpatul în solidar cu SC " M" Mihăileni și cu asiguratorul SC Asigurări SA B la plata sumei de 27.000 lei către partea civilă.
Sub aspectul despăgubirilor periodice la care inculpatul a fost obligat, Tribunalul a constatat că suma de 100 lei stabilită de către prima instanță este justificată, însă urmează a proceda la acordarea acesteia în totalitate (respectiv ca sumă globală) cu privire la intervalul de timp scurs de la data solicitării acestora (19.06.2008) și până la data pronunțării deciziei.(inclusiv luna noiembrie 2009). În consecință a obligat inculpatul în solidar cu SC " M" Mihăileni și cu asiguratorul SC Asigurări SA B la plata sumei de 1575 lei, reprezentând cuantumul despăgubirilor periodice datorate până în luna noiembrie 2009 inclusiv, și la plata sumei de 90 lei lunar în continuare, către fiecare dintre părțile civile (până la majoratul acesteia) și (până la terminarea studiilor dar nu mai târziu de vârsta de 25 ani).
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpatul și părțile civile, și.
În motivarea recursului, inculpatul a criticat decizia atât sub aspectul laturii penale, cât și civile a cauzei.
Sub aspectul laturii penale a arătat că instanța de apel nu a dat eficiență întregului probatoriu administrat în cauză și a respins greșit cererea sa de completare a probelor prin efectuarea unui supliment la raportul de expertiză auto.
A arătat că în mod greșit a fost respins suplimentul la raportul de expertiză auto în condițiile în care această probă era necesară în vederea stabilirii cu exactitatea a existenței sau inexistenței culpei sale în producerea evenimentului rutier.
Instanțele au omis a observa că cererea de a se efectua suplimentul la raportul de expertiză auto a fost formulată imediat după efectuarea expertizei propriu-zise și după audierea martorilor care au prezentat elemente noi în dinamica producerii accidentului.
Martorii audiați în fața instanței de fond, atât cei care se aflau în autoturism, cât și martorul R care se deplasa împreună cu victima, au indicat faptul că victima a circulat înspre axul drumului, pe partea carosabilă și nu pe marginea drumului, așa cum prevăd normele legale.
Chiar dacă raționamentul instanței de apel cu privire la existența unei culpe a victimei în producerea accidentului este corect, arată că stabilirea gradului de culpă a victimei este greșită, gradul său de culpă fiind de cel mult 25-50% și nicidecum de 90%.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a arătat că instanța de fond, chiar dacă a redus cuantumul daunelor materiale și morale la care a fost obligat, a reținut un cuantum excesiv al daunelor morale și a stabilit un cuantum greșit al daunelor materiale întrucât acestea au fost dovedite în limita unei sume de 15.000 lei și nu 16.000 lei, cum a reținut instanța de apel. S-a acordat mai mult decât s-a dovedit și decât s-a cerut.
Cuantumul daunelor morale stabilit de instanța de apel este nejustificat, excesiv și nu face altceva decât să sporească în mod nejustificat patrimoniul părților civile.
Cu privire la daunele morale, a arătat că instanța de apel a dat părților civile mai mult decât au cerut, întrucât, potrivit cererii de constituire de parte civilă de la dosar, părțile civile au solicitat despăgubiri morale în cuantum de 60.000 lei, reprezentând câte 20.000 lei pentru fiecare dintre cele trei părți civile, însă s-au dat despăgubirile civile doar în beneficiul părții civile.
A solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b1Cod procedură penală și art. 181Cod penal și reducerea cuantumului despăgubirilor civile acordate părților civile.
În motivarea recursurilor, părțile civile, și au arătat că în mod greșit instanța de apel a apreciat cuantumul despăgubirilor materiale și morale, în condițiile în care sub aspect material pretențiile civile au fost dovedite cu martori, iar sub aspect moral despăgubirile civile au fost judicios apreciate la instanța de fond.
Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea sentinței penale nr. 602/2008 a Judecătoriei Rădăuți sub aspectul laturii civile a cauzei.
Examinând recursurile declarate în cauză de inculpat și părțile civile sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți nr. 3662/P/2007 din 03.06.2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal, faptă constând în aceea că în data de 03.12.2007 inculpatul, neadaptându-se la condițiile de trafic și circulând pe drumul național 17 A cu un autoturism cu defecțiuni tehnice l-a accidentat mortal pe numitul.
Pentru întocmirea actului de inculpare și sesizare a instanței de judecată, organul de urmărire penală a avut în vedere procesul-verbal de constatare, schița locului faptei și planșele fotografice, raportul de inspecție tehnică a autoturismului, raportul medico-legal de autopsie, raportul de expertiză tehnică, declarațiile martorilor, și R și declarațiile de recunoaștere a inculpatului.
În faza de cercetare judecătorească din fața primei instanțe a fost readministrat probatoriul testimonial, fiind audiați martorii, și R, conform declarațiilor de a filele 154,155 și fila 202 dosar fond.
Reanalizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, Curtea constată că instanța de apel a dat o justă apreciere probelor administrate pe latura penală a cauzei și a stabilit o situație de fapt și un grad de culpă corect pentru inculpatul și victima.
Astfel, în ceea ce privește situația de fapt ce rezultă din probele administrate în mod corect s-a reținut că la data de 03.12.2007 inculpatul, conducând autoturismul marca cu număr de înmatriculare BT.01. pe direcția -R, fiind orbit la un moment dat de farurile unui autovehicul care circula în sens opus l-a acroșat pe pietonul care circula pe marginea drumului, în urma impactului acesta suferind leziuni grave și decedând ulterior la Spitalul Municipal
Din concluziile raportului de expertiză tehnică de la filele 50-61 dosar urmărire penală rezultă că starea tehnică a autoturismului 1310 cu număr de înmatriculare BT.01. condus de inculpat nu era corespunzătoare circulației pe drumurile publice, cauza determinantă a producerii accidentului fiind nefuncționarea sau funcționarea defectuoasă a instalației de iluminare, respectiv a farului din partea exterioară dreapta a autoturismului.
Concluziile raportului de expertiză tehnică se coroborează cu raportul de inspecție tehnică (fila 43-44 dosar ).
Potrivit raportului de expertiză tehnică, în momentul producerii accidentului victima se afla pe marginea din dreapta a drumului față de direcția de referință, ținând cont de sensul său de deplasare, într-un loc cuprins între parapetul din dreapta al podețului și o porțiune de 0,2-0,3 m de partea carosabilă.
Aceste concluzii se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului accidentului (filele 5-7 dosar ) și declarația martorului R din faza de urmărire penală (fila 39 dosar).
Pe parcursul procesului penal inculpatul a arătat că gradul său de culpă în producerea accidentului rutier este unul redus datorită faptului că victima se deplasa pe partea carosabilă înspre axul drumului, pe sensul de rulare al autovehiculului, însă aceste aspecte au fost infirmate pe baza probatoriului administrat, susțineri ce au fost formulate doar în scopul înlăturării sau diminuării răspunderii sale penale și civile.
Se observă că nici martorii prezenți în autoturismul inculpatului în momentul producerii accidentului rutier, respectiv audiat în faza de urmărire penală (fila 40 dosar) și cercetare judecătorească (fila 155 dosar), audiat în faza de urmărire penală (fila 42 dosar) și în fața instanței de fond (fila 154 dosar) și audiat la urmărirea penală (fila 41 dosar) nu au susținut declarațiile inculpatului prin care a arătat că victima se deplasa pe partea carosabilă înspre axul drumului.
Toți acești martori au declarat că au auzit doar o bufnitură în partea dreaptă a autoturismului condus de inculpat, după care acesta a oprit autoturismul pentru a observa ceea ce s-a întâmplat, neputând prezenta în detaliu dinamica producerii accidentului rutier.
Se constată că într-adevăr pe parcursul procesului penal inculpatul a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care să aibă în vedere obiectivele depuse la fila 128 dosar fond, respectiv:
- să se stabilească cu ce viteză ar fi trebuit să circule autoturismul implicat în accident, pentru a evita acel accident.
La răspunsul ce urmează a se da, solicită a se avea în vedere două situații posibile:
1. Victima a ieșit pe carosabil cu circa 3 - 5 înainte de locul impactului, întrucât până la acel moment a circulat pe cărarea existentă între linia ferată și drum.
2. Victima a circulat și înainte de a ajunge la podeț pe carosabil, dar când a ajuns în dreptul acestuia, s-a deplasat cu 20 - 30 cm spre axul drumului pentru a evita marginea (bordura) ce delimita podețul.
- Să se precizeze dacă becul farului din dreapta față se putea defecta între momentul în care a plecat îinculpatul cu autoturismul de la serviciu și locul accidentului.
- În condițiile în care sistemul de frânare ar fi fost în stare tehnică bună, care ar fi fost distanța de frânare a autoturismului până la oprire și dacă în acest condiții s-ar fi putut evita accidentul.
Față de obiectivele fixate pentru expert de către inculpat, obiective ce au fost analizate de către instanțele de judecată, în mod corect s-a apreciat că efectuarea unui supliment la raportul de expertiză nu este concludent și util cauzei.
Instanța de apel a analizat punctual concludența și utilitatea efectuării suplimentului la raportul de expertiză, analiză din care a rezultat clar că această probă nu este de natură să aducă lămuriri sau să stabilească o altă situație de fapt în cauză.
Stabilind în mod corect vinovăția inculpatului, cu excepția gradului de culpă al victimei care a încălcat dispozițiile art. 166 din HG nr. 1391/2006 prin faptul că a circulat pe timp de noapte pe partea carosabilă a drumului care nu este prevăzut cu trotuar sau acostamente fără a avea aplicate pe îmbrăcăminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau fără să poarte o sursă de lumină vizibilă în ambele sensuri, instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă ce a fost corect individualizată cu respectarea criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal.
Față de natura faptei, împrejurările de comitere și urmarea produsă prin decesul victimei nu se poate reține că fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 181Cod procedură penală, respectiv fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei se constată conform cererii de constituire de parte civilă de la fila 90 dosar fond că partea civilă s-a constituit parte civilă în calitate de reprezentantă a minorei -, solicitând obligarea inculpatului la plata unei despăgubiri periodice lunare până la terminarea studiilor de către minoră și a solicitat ca inculpatul să-i plătească daune materiale în sumă de 40.000 lei și daune morale în sumă de 50.000 lei.
În dovedirea pretențiilor civile reprezentând daune materiale în fața instanței de fond au fost audiați martorii (fila 221 dosar) și (fila 222 dosar).
Potrivit declarațiilor acestor martori rezultă că prejudiciul material reținut de către instanța de apel în sumă de 16.000 lei din care s-a dedus suma aferentă gradului de culpă al victimei de 10 % a fost corect stabilit.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile reprezentând daune morale stabilit de instanța de apel se constată că acestea nu au fost just și echilibrat calculate prin luarea în considerare a prejudiciului moral încercat de partea civilă prin decesul soțului său.
Curtea apreciază că prin moartea victimei, părții civile i-a fost cauzat un prejudiciu moral și psihic ce a fost corect cuantificat de către instanța de fond.
Motivele de recurs invocate de inculpatul în latura civilă a cauzei prin care a arătat că instanțele de judecată au acordat părților civile altceva decât au cerut sau mai mult decât au cerut nu sunt întemeiate.
Față de cele ce au fost prezentate, Curtea urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă recursul declarat de inculpatul, ca nefondat.
În baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursurile declarate de părțile civile și în baza motivelor prezentate va casa în parte decizia și sentința penală pe latura civilă a cauzei și va obliga în baza art. 14 Cod procedură penală și art. 999 și art. 1000 alin. 3 cod civil inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M Mihăileni și asigurătorul SC Asigurări SA B să plătească părții civile în nume propriu și ca reprezentant al celorlalte părți civile suma stabilită ca prejudiciu moral de instanța de fond la care se va efectua deducerea de 10 % reprezentând gradul de culpă al victimei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Se va lua act că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare din recurs.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul,fiul lui și, născut la data de 14.08.1957 în loc., județul S, domiciliat în comuna, sat, nr. 45, județul B, CNP:-, împotriva deciziei penale nr. 267/23.11.2009 a Tribunalului Suceava.
Admite recursurile declarate de către părțile civile, împotriva deciziei penale nr. 267/23.11.2009 a Tribunalului Suceava, pe care o casează în parte, în latura civilă, precum și sentința penală nr. 602/24.07.2009 a Judecătoriei Rădăuți și, în rejudecare:
Obligă inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC M Mihăileni și cu asiguratorul SC Asigurări SA B, la plata sumei de 45.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă, în nume propriu și ca reprezentant al celorlalte părți civile.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 267/23.11.2009 a Tribunalului Suceava și sentinței penale nr. 602/24.07.2009 a Judecătoriei Rădăuți, care nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Ia act că părțile civile recurente nu au solicitat cheltuieli judiciare în recurs.
În baza dispozițiilor art.192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului.
În baza dispozițiilor art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor părților civile rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.02.2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pentru jud. plecat la altă instanță
semnează președintele completului
Red.
Tehnored.
2ex/02.03.2010
Jud. fond:
Jud. apel:
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Cheptene Micu
