Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 929/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- (Număr în format vechi 1011/2009)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE

DECIZIE Nr. 929

Ședința publică de la 04 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Elena Ursulescu

JUDECĂTOR 2: Florică Duță

JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe

recurent PARCHET B, recurent, recurent " CONS"

și pe intimat, intimat, intimat, intimat SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ B, având ca obiect

ucidere din culpă (art.178 Cod Penal)

împotriva deciziei numărul

La apelul nominal făcut în ședința publică

lipsind:

- recurent Inculpat -

- intimat Parte vătămată -

- recurent - PARCHET

- recurent Parte responsabilă civilmente - " CONS"

- intimat Parte civilă - SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ

- reprezentant

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează

INSTANȚA

Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 488 din 29. 10. 2008 pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosar nr-, în temeiul art. 334 cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 178 al. 2 cod penal cu referire la art. 36 din Legea nr. 90/1996 în art. 178 al. 2 cod penal și art. 36 din Legea nr. 90/1996 cu aplicare art. 13 cod penal, ambele cu aplicare art. 33 lit. b cod penal.

In temeiul art.178 al. 2 cod penal a condamnat pe inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

In temeiul art. 36 din Legea nr.90/1996 cu aplicare art. 13 cod penal, a condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an.

In temeiul art. 33 b și 34 b cod penal, a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.

In temeiul art. 81 cod penal, a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 (patru) ani, stabilit conform art. 82 cod penal.

In temeiul art. 359 cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

In temeiul art.71 cod penal,a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a Ii-a și b cod penal, pe durata executării pedepsei principale.

In temeiul art. 71 al. 4 cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

A admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență B, cu sediul în nr.169, sector 5, B și a obligat inculpatul la plata sumei de 81,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

A luat act că Spitalul Județean de Urgență P, cu sediul în P,- -3, județul P nu s-a constituit parte civilă.

A admis acțiunea civilă formulată de părțile vătămate, și.

In temeiul art.14, 346 al. 1 cod procedură penală raportat la art.998 și următoarele cod civil a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Com SRL, la plata către părțile civile a sumei de 10.000 lei, daune morale.

A obligat inculpatul la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor și în cuantum de 90 lei, pe lună, pentru fiecare, de la data producerii accidentului și până la majoratul minorilor.

In temeiul art.191 al. 1 și 3 cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la 1000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La data producerii accidentului de munca in urma căruia a decedat victima, inculpatul isi desfășura activitatea in cadrul societății SC CONS SRL, in calitate de muncitor necalificat, conform contractului individual de munca înregistrat sub nr. -/ 28.07.2008 la ITM

Cu toate ca era angajat in cadrul societății ca muncitor necalificat, in nulitate
inculpatul exercita in fapt, atribuții de sef de echipă,
respectiv supraveghea, coordona si asigura disciplina la locul de munca.

In dimineața de 31.07.2006, victima s-a prezentat pe șantierul unde lucra inculpatul cu rugămintea de a fi angajat. Acesta din urma, in calitate de sef de echipa i-a explicat condițiile in care se desfășura activitatea de munca pe șantier, iar la insistentele acestuia, a acceptat sa rămână pe șantier, pana la omogenii decorative, ajutând ceilalți muncitori, cărând la sol galeți cu material.

In ziua de 01.08 si 02.08.2006, victima a stat in șantier si l-a ajutat pe martorul la prepararea si omogenizarea tencuielii decorative si la transportul materialelor, fiind cazat peste noapte in spațiul asigurat de firma.

In ziua de 02.08.2008 s-a procedat la montarea unei schele la nr. 12, ce urma a fi finisata la exterior de către inculpat si martorul, pentru a facilita munca muncitorilor la finisajele exterioare.

In timp ce martorii, aplicau tencuiala decorativa pe pereții exteriori ai 12, victima s-a urcat pe partea laterala a schelei susmenționate, la o distanta de aproximativ 5-6 de sol, a alunecat si a căzut.

După accident victima a fost pus pe un blat de lemn si transportat la Spitalul de Urgenta P, unde i-au fost acordate primele îngrijiri medicale si diagnosticat cu traumatism cranio cerebral ca urmare a căderii de la înălțime. Ulterior, victima a fost transportata la Spitalul de Urgenta B unde a decedat in urma unui stop cardio-respirator in jurul orei 19:50, in aceeași zi.

Cauzele si modalitatea de producere a accidentului de munca a făcut obiectul unor cercetări de către inspectorii de munca din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Munca I, rezultatul acestora fiind cuprins in procesul verbal nr. 860/ 07.03.2007.

Astfel, s-a constatat in cadrul cercetărilor efectuate de ITM I ca SC
CONS SRL nu deținea autorizație de funcționare din punct de vedere
al protecției muncii pentru activitatea desfășurata, la data producerii accidentului,
fiind încălcate dispozițiile art.18 al. 1 lit. b din Legea nr. 90/96 (in vigoare la data
producerii accidentului), angajații de la punctul de lucru nu aveau controlul
medical la angajare prin servicii de medicina muncii si nici avizul " lucru la
înălțime", fiind încălcate dispozițiile art.18 al.1 lit.k din Legea nr. 90/1996 si
art. 7 si 11 din nr.12/2001 si art. 32 din Norma Generala de Protecția
2002.

Totodată, s-a constatat ca victima, nu avea încheiat contrat individual de munca la SC CONS SRL, la data producerii accidentului, acesta fiind acceptat de către inculpatul sa efectueze munci necalificate fără contract de munca si fără efectuarea instructajului introductiv general si la locul de munca, nefiind informat anterior angajării in munca asupra riscurilor la care era expus la locul de munca, precum si a masurilor de prevenire necesare, punând in pericol viata acestuia.

S-a mai constatat de asemenea ca victima nu avea in dotare echipament de lucru si de protecție corespunzător activității desfășurate in momentul accidentului (casca, salopeta, centura de siguranța) iar lucrul la înălțime nu s-a efectuat sub stricta supraveghere a șefului punctului de lucru.

Totodată, s-a concluzionat de către inspectorii de protecție a muncii ca inculpatul -șeful de echipa- se face răspunzător pentru încălcarea prevederilor art. 13 al. 1 lit. c si h din Legea nr. 90/1996 republicata si modificata, coroborat cu art. 27,28 din nr. 12/2001.

Cu toate ca inculpatul a încercat pe parcursul cercetării judecătorești sa acrediteze ideea ca nu avea atribuții de sef de echipa, deci implicit de supraveghere, control si disciplina a muncii, fiind un simplu muncitor necalificat, din ansamblul probator administrat pe parcursul procesului penal a rezultat o situație de fapt contrara, respectiv ca acesta avea in fapt, atribuțiile unui sef de echipa, el însuși recunoscând acest lucru in declarația din data de 03.08.2008 data in fata inspectorului de munca ce a cercetat accidentul de munca mortal petrecut la 12.

Mai mult, în aceeași declarație inculpatul a susținut ca si-a dat acceptul ca victima sa rămână pe șantier, asigurându-i si cazarea peste noapte in spațiul special amenajat.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul și partea responsabilă civilmente SC Cons SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

Motivele de apel ale inculpatului vizează, în esență, greșita condamnare, întrucât s-a făcut dovada faptului că nu avea atribuții de serviciu stabilite pentru un șef de echipă, nu avea obligația de a face instructaj de protecția muncii celorlalți muncitori, nici să asigure echipament de protecție pentru aceștia; el personal avea încheiat contract de muncă abia încheiat de 3 zile, ca muncitor necalificat.

Aceste motive de apel au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar.

Apelanta parte responsabilă civilmente nu și-a motivat apelul declarat și nu și-a trimis reprezentant în fața instanței la judecarea căii de atac declarate.

Examinând sentința penală atacată, din perspectiva motivelor invocate de inculpat, dar și din oficiu, tribunalul a constatat că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt, ceea ce a dus la condamnarea nelegală a inculpatului.

Astfel, din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, în toate fazele procesuale parcurse până la acest moment, se reține următoarea situație de fapt:

SC Cons SRL este persoană juridică, cu sediul în P și punct de lucru în orașul Otopeni, având ca obiect principal de activitate construcții de clădiri și lucrări de geniu.

SC Expert SRL, cu sediul în B, a încheiat contract de subantrepriză cu firma SC Cons SRL (nr.440/ 30.06.2006), al cărui obiect îl reprezenta efectuarea de finisaje exterioare (inclusiv vopsitorii exterioare) la adresa din Otopeni.

In dimineața zilei de 31.07.2006 s-a prezentat în cadrul șantierului numitul, care dorea să se angajeze; inculpatul 1-a sunat pe patronul firmei SC Cons SRL - - acesta din urmă spunându-i că persoana care dorește să se angajeze "să revină miercuri seara sau joi dimineața, când o să vin în șantier, pentru a da probă de lucru".

La insistențele lui de a rămâne pe șantier, inculpatul a acceptat în cele din urmă și i-a permis să ajute alături de ceilalți muncitori la"mutarea elementelor de schelă de la 5 la 12, la omogenizarea tencuielei decorative și la cărarea materialului".

Este evident că această permisiune de a rămâne în șantier și de a ajuta echipa de muncitori la treburile de la sol nu echivalează cu o "angajare" în muncă făcută de inculpat - care de altfel nici eu avea calitatea necesară de a dispune aceasta, cum vom arăta în continuare - și nu dă naștere unei obligații legale de a face instructaj de protecția muncii sau de a dota persoana respectivă cu echipament de lucru și protecție corespunzător "activității desfășurate în momentul accidentului", alta decât cea acceptată de inculpat - cum a reținut greșit instanța de fond.

După terminarea primei zile de lucru, victima a fost cazată peste noapte împreună cu ceilalți salariați în spațiul asigurat de SC Cons SRL, având de asemenea, permisiunea inculpatului.

La data de 01.08.2006, victima a ajutat la malaxorea culorii pentru fațadă și la căratul găleților cu material (anexa 22, dosar UP), iar la data de 02.08.2006 a ajutat la cernerea nisipului necesar reparațiilor, malaxarea culorii și căratul găleților de vopsea (anexa 27, dosar UP).

Este astfel evident - încă o dată - că inculpatul, acceptând ca victima să lucreze pe șantier, nu i-a dat voie decât să desfășoare activități pe pământ, care nu implicau un instructaj de protecție a muncii și nici echipament special.

In ziua de 02.08.2006, după montarea unei schele la 12 ce urma a fi finisată la exterior de către inculpat și de martorul, fără voia sau îndemnul cuiva, victima s-a urcat pe partea laterală a schelei, a alunecat și a căzut de la o distanță de aproximativ 5-6 metri de sol.

Nici unul dintre martorii audiați în cauză nu a susținut că inculpatul l-ar fi trimis sau măcar că ar fi știut că victima avea de gând să urce pe schelă, așa încât culpa în producerea accidentului îi aparține exclusiv acesteia.

Instanța de fond a soluționat cauza însușindu-și, fără a cenzura în vreun fel, concluziile procesului verbal nr.860/ 07.03.2007, întocmit de inspectorii de muncă din cadrul ITM

Astfel, s-a pornit greșit de la ideea că inculpatul era șef de echipa, fără a se ține cont că pentru a-i incumba obligațiile ce decurg din exercitarea unei asemenea funcții este necesar să fie angajat în acest scop, să aibă atribuții specifice, să existe contract de muncă și fișă de post în care să se stipuleze atribuțiile ce îi revin, nefiind suficiente declarațiile date de inculpat (una singură) și de martori - în cursul urmăririi penale - în sensul că "inculpatul era șef de echipă".

Nu s-a stabilit cine 1-a numit, de ce toți l-au considerat sau l-au declarat la urmărire penală șef de echipă, situație care s-a lămurit însă în cursul cercetării judecătorești, când martorii au declarat că l-au perceput pe inculpat ca șef de echipă pentru că era priceput în muncă și organiza bine pe șantier.

Tribunalul a adăugat la acestea că era singurul care avea contract de muncă încheiat cu societatea parte responsabilă civilmente, ca muncitor necalificat și nu există nici o fișă a postului care să-i stabilească obligația de a prelucra muncitorii în legătură cu protecția muncii.

Nici unul dintre muncitori nu avea - la momentul accidentului - contract de muncă legal înregistrat, nu avea protecția muncii făcută și nu aveau echipamente de protecție, deși fuseseră angajați de patronul firmei - - și nu de muncitorul necalificat.

Toate aceste aspecte au fost constatate de inspectorii de muncă și anume că societatea nu deținea autorizație de funcționare din punct de vedere al protecției muncii pentru activitatea desfășurată, angajații de la punctul de lucru nu aveau controlul medical efectuat la angajare prin servicii de medicina muncii și nici avizul " lucru la înălțime", așa încât tribunalului îi este inexplicabil cum toată răspunderea pentru neregulile societății comerciale a ajuns să se răsfrângă asupra unui muncitor necalificat în speță inculpatul.

Chiar dacă, în fapt, inculpatul era privit ca un "șef de echipă" - nenumit ca atare de nimeni - să nu uităm că exista șef de șantier - în persoana numitului G - care nu s-a aflat în nici una dintre zile pe șantier, precum și director - în persoana lui.

Acesta din urmă a declarat în câteva rânduri, deci fără a avea constantă declarațiile sale, că inculpatul era șef de echipă, dar nu a fost în măsură să facă dovada acestui fapt, deși el era singurul care făcea angajări și semna contractele de muncă. Mai mult, în declarația dată în fața instanței de fond - fila 86 - arată că "fișele de protecția muncii erau completate de concubina mea, eu le-am semnat" deși în fapt nu s-a făcut nici un instructaj de protecția muncii; "noi și firma antreprenoare efectuam instructajul de proiecția muncii ce se făcea chiar pe șantier, frecvent, eu eram cel care făceam acest instructaj ".

Nu s-a considerat că mai sunt necesare alte comentarii referitoare la "calitatea" de șef de echipă, cu atribuții de instructaj de protecția muncii, a inculpatului.

Referindu-se la dispozițiile legale în materie, s-a reținut încălcarea art.18 alin.l lit.c și h din Legea 90/1996 rep.și modif, coroborat cu art.27 și 28 din nr. 12/2001, ce a avut ca urmare întrunirea elementelor constitutive ale infracțiuniiprev.deart.36 din Legea 90/1996 rep.și modificată.

Art.18 alin.l lit.c și h prevăd că "în vederea asigurării condițiilor de protecția muncii și prevenirea accidentelor de muncă, conducerea persoanei juridice are următoarele obligații: să stabilească măsurile tehnice, sanitare și organizatorice de protecția muncii, corespunzător condițiilor de muncă și factorilor de mediu specifici unității; să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire necesare".

Art.27 din 12/2001 prevede"lucrul la înălțime trebuie să se desfășoare numai sub supraveghere.; persoana desemnată pentru supraveghere este conducătorul locului de muncă sau conducătorul lucrărilor respective, sau altă persoană desemnată, echivalentă ca funcție",

Art.28 din 12/2001 prevede "înainte de începerea lucrului, persoana desemnată cu supravegherea activității trebuie să verifice dacă au fost asigurate toate măsurile de securitate necesare pentru prevenirea accidentării și îmbolnăvirii lucrătorilor".

Analizând art.18 din Legea 90/1996 rep.și modif, respectiv dispozițiile "încălcate" de inculpat, tribunalul a constatat că acesta nu făcea parte din "conducerea persoanei juridice", ci - cu riscul de a ne repeta - era angajat ca muncitor necalificat (copia contractului individual de muncă se află depusă atât la dosarul de urmărire penală, cât și la cel al instanței de fond).

Analizând cele două articole din 12/2001, tribunalul a constatat că
inculpatul nu era "conducătorul locului de muncă sau conducătorul
lucrărilor respective" (șeful de șantier - pentru care există contract de
angajare în această funcție a lipsit cu desăvârșire atât din șantier, cât și din
urmărirea penală) și nici nu era "persoana desemnată (nu există act în
acest sens) echivalentă ca funcție".

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că nu s-a dovedit încălcarea de către inculpat a dispozițiilor legale menționate; probele administrate și expuse mai sus contravin aprecierii instanței de fond că inculpatul se face vinovat de încălcarea normelor de protecția muncii.

Nici împrejurarea că victima a urcat pe schelă și s-a expus singur pericolului de accidentare nu-i poate fi imputată inculpatului.

că nu inculpatul era persoana care avea îndatorirea de a lua măsuri de protecția muncii pe șantier, s-a ajuns la concluzia certă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.36 din Legea 90/1996 rep.și modificată (conținutul textului de lege vizând "neluarea vreuneia dintre măsurile prevăzute de dispozițiile legale referitoare la protecția muncii, de către persoana care are îndatorirea de a lua aceste măsuri la locurile de muncă ce prezintă un pericol deosebit, dacă prin aceasta se creează posibilitatea producerii unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională).

Legea incriminează în dispozițiile art.178 alin.2 Cp fapta săvârșită"ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activități".

Pentru existența laturii obiective infracțiunii este necesar ca nerespectarea dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere să creeze un pericol iminent de producere a unui accident de muncă, în caz contrar neexistând infracțiune. In speța dedusă judecății, acest pericol iminent a fost creat de victimă, decesul datorându-se activității sale neglijente, acesta trebuind să răspundă pentru nerespectarea normelor de protecția muncii legate nemijlocit de propria sa activitate.

Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă -prev.deart.178 alin.2 Cp - lipsind atât o cerință specială pentru existența elementului material (și anume să nu fi fost respectate dispozițiile de protecția muncii de către inculpat), cât și latura subiectivă, respectiv culpa inculpatului.

In cauză nu s-a făcut dovada că inculpatul a avut în fapt posibilitatea să prevadă decesul victimei prin accidentarea pe schelă, pentru stabilirea vinovăției în forma culpei simple fiind necesară întrunirea cumulativă a criteriului obiectiv cu cel subiectiv. In speță, lipsește criteriul subiectiv și anume inculpatul nu putea să prevadă rezultatul acțiunii victimei, în condițiile în care este cert că acceptul lui privea doar munci ușoare, necalificate, la sol, iar victima a lucrat singură, ignorând atât faptul că nu avea voie pe schelă, cât și minime reguli de protecție a muncii.

Pentru toate aceste considerente, prin decizia penală nr.147A/ 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr.488/ 29.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea.

S-a desființat, în parte, hotărârea menționată și s-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal și art.36 din Legea 90/1996 cu aplicarea art.13 Cod penal.

In baza art.11pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cpp a achitat pe inculpat pentru
săvârșirea infracțiunilor prev. de art.178 al.2 Cp și art.36 din Legea nr.90/1996
cu aplic, art.13 Cp.

În baza art.14 și art.346 Cpp, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC CONS SRL la plata sumei de 81,55 lei către Spitalul Universitar de Urgență B, cu sediul în B, nr. 169, sector 5, reprezentând cheltuieli de spitalizare și la plata unei pensii de întreținere lunare în favoarea minorilor și în cuantum de 90 lei pentru fiecare minor, cu începere de la clata producerii accidentului și până la majoratul minorilor.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC CONS SRL împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost obligată partea responsabilă civilmente la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs, în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul și partea responsabilă civilmente Cons SRL criticând-o sub următoarele aspecte.:

Parchetul - modificându-și motivele depuse în scris la dosar și susținând că nu mai vizează soluția de achitare a inculpatului ci încadrarea juridică a faptei, greșit reținută a fi cuprinsă în art.36 din Legea 90/96 și nu în dispozițiile art.37 ale acestei legi cu aplicarea dispozițiilor art.13 Cod penal, întrucât trebuie stabilite atribuțiile și obligațiile inculpatului în raport cu contractul său de colaborare și normele de protecția muncii pe care trebuia să le respecte ca muncitor necalificat, situație în care cauza trebuie trimisă la prima instanță pentru cercetări:

În drept, se invocă dispozițiile art.385/9 pct.10, 17 și 18 Cod procedură penală.

Inculpatul critică hotărârile anterioare pentru greșita sa achitare în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală întrucât nu se face vinovat de comiterea vreunei fapte penale la legea protecției muncii neavând nici o atribuție sau obligație în controlul sau instructajul persoanelor ce munceau pe șantier fiind la rândul lui un simplu muncitor necalificat conform contractului său de muncă.

Prin urmare, achitarea sa vizează situația de la art.10 lit.c Cod procedură penală - fapta nu a fost săvârșită de el și trebuie exonerat de răspundere pe latură civilă a cauzei angrenată conform dispozițiilor art.346 alin.2 Cod procedură penală.

Partea responsabilă civilmente nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține calea de atac promovată și nici nu a motivat-o în termenul prevăzut de art.385/10 Cod procedură penală.

Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor formulate cât și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de Parchet nu este fondat în timp ce al inculpatului și al părții responsabile civilmente sunt fondate și se vor admite.

Inculpatul a fost angajat pe șantierul deservit de SC Cons SRL în calitate de muncitor necalificat conform contractului individual de muncă intervenit între părți înregistrat sub nr.-/ 28.07.2008 iar din clauzele acestuia rezultă cu claritate că nu îndeplinea atribuțiile conducătorului locului de muncă sau al lucrărilor respective și nici nu era persoana desemnată echivalentă în funcție pentru a-i fi opozabile dispozițiile art.36 din Legea 90/1996.

S-a constatat totuși de către inspectorul desemnat al Inspecției Teritoriale de Muncă I căverbalar fi primit atribuții de șef de echipă și în această calitate îi incubau norme ce trebuiau prelucrate muncitorilor privind protecția la locul de muncă.

Împrejurarea că inculpatul era șef de echipă nu rezultă din contractul său încheiat cu partea responsabilă civilmente SC Cons SRL iar la dosar nu există nici un act adițional prin care conducerea acestei societăți să-i fi încredințat atribuții pe această linie și care să-l facă răspunzător de neîndeplinirea lor.

În acest fel, el nu a încălcat nici o dispoziție legală privind normele de protecție a muncii și răspunderea penală ca și cea civilă nu îi incumbă.

C care era șef de șantier numitul G nu s-a aflat în nici una din zile pe șantier după cum nici directorul.

Acesta a declarat că el era singurul care făcea angajări și semna contratele de muncă iar fișele cu protecția muncii erau completate de concubina sa (fila 86 dosar fond) și semnate de el, instructajul privind protecția muncii fiind făcut direct pe șantier chiar de el.

A deplasa răspunderea penală și civilă către inculpatul despre care se susține că cineva l-ar fi desemnat șef de echipă ar fi împotriva întregului probatoriu de la dosar și a principiului de drept că numai persoana vinovată de comiterea unei infracțiuni trebuie pedepsită.

Cererea Parchetului de schimbare a încadrării judiciare a faptei din art.36 al Legii 90/1996 în art.37 și efectuare a cercetării cu privire la atribuțiile ce i-ar fi revenit inculpatului în funcția real deținută - de muncitor necalificat - apare nefondată după ce s-a stabilit cu claritate că el nu avea îndatorirea de a lua măsuri cu protecția muncii (art.36).

Or, art.37 din Legea 90/1996 în care Parchetul susține că s-ar încadra fapta inculpatului vorbește tot de "persoana care nu a respectat măsurile stabilite cu protecția muncii".

Și într-un caz și în celălalt inculpatul nu a avut atribuțiile specifice de a face instructaj pe protecția muncii și prin urmare nu se impune o reluare a cercetărilor sub acest aspect.

Motivele de recurs ale Parchetului întemeiate pe dispozițiile art.385/9 pct.10,17 și 18 nu se susțin.

Instanțele s-au pronunțat asupra faptelor descrise în amănunt în actul de sesizare și cuprinse în dispozitivul acestuia, au administrat probe de natura a garanta drepturile părților, nu au fost investite de Parchet cu vreo cerere de schimbare a încadrării juridice a faptelor pe tot parcursul cercetării judecătorești, mai mult în apelul inculpatului s-a motivat argumentat soluția adoptată care nu a fost contrazisă în nici un fel în dispozitiv

În ceea ce privește recursurile declarate de inculpat și partea responsabilă civilmente ele apar fondate și se vor admite.

Din întreg materialul probator aflat la dosarul cauzei analizat în considerentele ce preced rezultă fără echivoc că inculpatul nu se face vinovat de neluarea măsurilor privind dispozițiile referitoare la protecția muncii atâtatimp cât nu a avut îndatorirea de a lua aceste măsuri fiindca și ceilalți angajați un simplu muncitor necalificat conform contractului său de muncă.

În aceste împrejurări, textul de lege în baza căruia s-a dispus trimiterea în judecată respectiv art.36 din Legea 90/1996 nu este incident în cauză și nu atrage răspunderea lui penală sau civilă cu atât mai puțin pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

Deși partea responsabilă civilmente nu și-a motivat recursul el este indisolubil legat de soluția ce va fi adoptată în recursul inculpatului dată fiind relația de prepușenie existentă în baza contractului de muncă atunci când s-ar comite o faptă penală ce ar angrena și răspunderea civilă a comitentului.

Cum toate considerentele mai sus expuse conduc la achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art.11pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, fapta nu a fost săvârșită de inculpat, atât el cât și partea responsabilă civilmente nu vor mai putea fi obligați la despăgubiri civile conform art.14, 346 Cod procedură penală.

Prin urmare Curtea în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală va admite cele două recursuri, va casa ambele hotărâri și rejudecând, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.36 din Legea 90/1996 cu aplicarea art.13 Cod penal și respectiv art.178 alin.2 Cod penal.

Pentru motivele mai sus arătate, conform dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, recursul declarat de Parchet va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de inculpatul și partea responsabilă civilmente SC CONS SRL împotriva sentinței penale nr.488/ 29.10.2008 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr- și a deciziei penale nr.147/A/ 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.

Casează în totalitate hotărârile atacate și rejudecând în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală, achită pe inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal și art.36 din Legea 90/21996 cu aplicare art.13 Cod penal.

Respinge ca nefondat recursul Parchetul de pe lângă Tribunalul București

Definitivă

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER

Red.EU- 10.08.2009/Dact.EA/2ex/ 12.08.2009

P - jud.CA;

Președinte:Elena Ursulescu
Judecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Dumitru Mirancea

Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 929/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 929/2009. Curtea de Apel Bucuresti