Ucidere din culpă (art.178 cod penal). Decizia 957/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 957/
Ședința publică din 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurile declarate de partea civilă, în nume propriu și ca reprezentant al minorului, partea responsabilă civilmente de Transport Public SA A și inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 131/A din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, personal și asistat de avocat, lipsă fiind partea civilă recurentă, reprezentată de avocat, partea responsabilă civilmente recurentă, părțile civile intimate. Pentru asigurătorul recurent se prezintă consilier juridic, cu împuternicire la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului și reducerea pedepsei aplicate inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere circumstanțele reale ale inculpatului. Referitor la recursul părții civile și a părții responsabile civilmente, pune concluzii de respingere, apreciind ca fiind suficient cuantumul daunelor morale și materiale acordat de instanța de apel.
Apărătorul părții civile recurente, av. susține pe scurt motivele de recurs dezvoltate în scris la dosarul cauzei și arată că recursul este întemeiat pe prev. art. 3859pct.14 Cpp, și solicită majorarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale, respectiv daune morale, fiind nejustificată reducerea cuantumului daunelor morale acordate în calea de atac a apelului, considerând că este nelegală și obligarea inculpatului la o prestație periodică, motivarea deciziei fiind lapidară. Referitor la recursul inculpatului, pune concluzii de admitere, apreciind că pedeapsa este totuși prea mare, iar în ce privește recursul părții responsabile civilmente, solicită respingerea acestuia.
Consilierul juridic al asigurătorului SC SA Sucursala A pune concluzii de respingere a recursului părții civile, instanța apreciind în mod corect daunele materiale și morale, iar referitor la recursul inculpatului, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată iar daunele materiale și morale au fost corect cuantificate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, regretă fapta și solicită reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 499 din 03 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, în baza art. 178 al 2 Cp s-a dispus condamnarea inculpatului G, la o pedeapsă de 3(trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cp s-au interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art 64 lit a și lit b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
În baza art. 81, art. 71 al 5 Cp și art. 82 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a fixat termen de încercare pentru inculpat de 5(cinci) ani.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art 83 Cod penal, privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.
În baza art 346 rap la art 14 Cpp s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă, în nume propriu, în cadrul procesului penal și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente SA A, să plătească acesteia suma de 203.000 lei despăgubiri, reprezentând daune morale - suma de 200.000 lei și daune materiale - suma de 3.000 lei; s-au respins restul pretențiilor civile formulate de în nume propriu.
În baza art 346 rap la art 14 Cpp, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de aceeași parte civilă, în numele minorului și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente SA A, să plătească acesteia, cu titlu de daune morale pe seama minorului, suma de 200.000 lei și s-au respins restul pretențiilor civile formulate de în calitate de reprezentat al minorului.
În baza art 346 și art 14 Cpp, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente SA A la plata acestei părți civile a sumei de 3000 lei cu titlu de daune morale și s-au respins restul pretențiilor acestei părți civile.
În baza art 346 și art 14 Cpp s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă și s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabil civilmente SA A la plata către această parte civilă a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale și s-au respins restul pretențiilor acestei părți civile.
În baza art 193 Cpp inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabil civilmente SA A la plata către partea civilă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus obligarea asiguratorului Societatea de Asigurare-Reasigurare SA la plata acelorași sume la care au fost obligați și inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente, către părțile civile, până la concurența sumei de 500.000 euro, în echivalent lei la data de 08.05.2007.
În baza art. 191 al 1și al 3 Cpp, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabil civilmente SA A la plata către stat a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul G este angajat în calitate de conducător auto al părții responsabile civilmente de Transport Public În această calitatea trebuia să transporte de la sediul companiei, situat pe calea -iei, în diverse locuri din municipiul A, și înapoi la sediu, echipele de muncitori care efectuau lucrări de întreținere și intervenție pentru rețeaua Companiei de Transport.
Pentru efectuarea acestor transporturi inculpatului i-a fost pusă la dispoziție autospeciala marca R cu număr de înmatriculare -, având o lățime de 2,5m și o greutate de 10,8 era prevăzută cu două locuri în cabină și cu platformă pentru intervențiile la înălțime precum și cu o altă cabină, în spatele cabinei șoferului, pentru transportul de materiale și muncitori din echipele de intervenție.
În noaptea de 07/08.05.2007, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, inculpatul a transportat o echipă de electricieni compusă din, G, și, în Aradul, pentru efectuarea unor reparații la rețeaua electrică pentru transport public.
La întoarcerea de la locul de intervenție, în jurul orei 01,30, întreaga echipă a urcat în cabina șoferului, pe cele două locuri proiectate, martorii, și G în față, lângă șofer iar martorul și victima pe o ladă cu scule în spatele șoferului, victima stând în partea dreaptă spate.
Inculpatul a condus autospeciala pe podul din municipiul A cu intenția de a ajunge traversând Calea, pe Calea -iei la sediul
Podul face parte din zona Bao rașului iar potrivit Hotărârii Consiliului Local nr. 51/2005, accesul vehiculelor este limitat în funcție de masă. Este permis anume accesul autovehiculelor aparținând diverselor instituții de utilitate publică, inclusiv ale. Pe pod însă este restricționat și accesul vehiculelor cu o lățime mai mare de 2,42 și cu o greutate mai mare de 1,5 t, pentru aceste restricții fiind montate semne de circulație corespunzătoare, la ambele capete ale podului. Tot pentru a împiedica pătrunderea pe pod a autovehiculelor cu un anumit gabarit, administratorul drumului a montat în asfalt, la ambele capete ale podului, stâlpi metalici, la distanțe care să împiedice traversarea acestuia de către autovehicule cu o lățime mare. Pe pod există însă impusă și o limitare de viteză.
Podul este traversat de rețeaua electrică a astfel că este firesc ca autovehiculele aparținând să aibă accesul pe pod pentru ca cu ajutorul platformelor de înălțare să se poată efectua intervenția la rețea.
Inculpatul a reușit să treacă cu autospeciala de stâlpii montați la intrarea pe pod dar la ieșire, deși nu circula cu o viteză foarte mare(aproximativ 40 km/) a acroșat unul dintre stâlpi, autospeciala a intrat în balans și apoi s-a răsturnat pe partea sa dreaptă, pe carosabil, oprindu-se. În urma răsturnării autovehiculului condus de inculpat, victima a decedat ca urmare a asfixiei mecanice consecutive unui traumatism toraco-abdominal. Inculpatul a ieșit prin parbrizul autovehiculului și tot pe acolo a scos martorii, victima nemaiputând-o scoate, constatând decesul.
unei ambulanțe care a venit imediat după producerea accidentului rutier a constatat de asemenea decesul victimei.
Deoarece prin rechizitoriu s-a reținut că culpa inculpatului rezultă din nerespectarea dispozițiilor legale privitoare și la respectarea semnificației indicatoarelor privind limitările de acces al autovehiculelor cu un anumit gabarit, inculpatul s-a apărat invocând dispozițiile Hotărârii Consiliului Local nr. 51/2005.
Chiar dacă aplicabilitatea acestei hotărâri la această situație este discutabilă deoarece excepțiile prevăzute în hotărâre vizau situațiile de interes public și necesitatea unei intervenții și nu situația de față în care inculpatul a ales să traverseze podul pentru a se întoarce la sediu deși exista și un alt traseu dar mai, culpa inculpatului, în forma culpei cu prevedere, rezultă din nerespectarea limitării de viteză de 30 km/ impusă pe pod și din neadaptarea manierei de a conduce la condițiile specifice impuse de încorporarea stâlpilor în asfalt.
Inculpatul a mai susținut și că ar fi intervenit o defecțiune tehnică care ar fi determinat impactul dar apărarea inculpatului este înlăturată atât de opinia expertului, exprimată în cursul urmăririi penale care a arătat că defecțiunea este consecința impactului și a produs intrarea în balans a autospecialei urmată de răsturnarea acesteia, cât și de declarațiile martorilor care au arătat că au auzit zgomotul produs de atingerea stâlpului.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat apel în termen inculpatul G indicând oral că motivul apelului îl formează greșita individualizare a pedepsei astfel că solicită reținerea circumstanțelor atenuante conform art.74 lit.a) și c) Cod penal, coborârea pedepsei sub minimul special și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Partea civilă a declarat apel în termen solicitând admiterea apelului cu privire la latura civilă a cauzei și majorarea daunelor materiale și morale. În susținere a arătat că daunele materiale au fost dovedite conform declarațiilor de la fila 125 și 126 dosar primă instanță coroborate cu declarația inculpatului care s-a arătat de acord cu plata acestora. Cu privire la daunele morale a susținut că acestea au un caracter reparator și sancționator.
Partea civilă a declarat apel în termen prin reprezentant legal cu privire la latura civilă a cauzei, solicitând majorarea daunelor morale. În motivarea orală s-a arătat că modul egalitarist prin care prima instanță a soluționat acțiunea civilă dovedește neanalizarea acesteia întrucât fiului victimei i se cuvin daune mai mari.
Partea responsabilă civilmente SC de transport public SA Aad eclarat apel în termen cu privire la latura civilă a cauzei invocând daunele morale exagerate invocate de părți întrucât acestea au rolul de a pedepsi autorul iar nu de îmbogățire fără just temei. De asemenea, a arătat că s-au opus acordării unor daune globale care nu pot fi revizuite în viitor, astfel încât apariția unor situații precum recăsătorirea părții civile prin decesul acesteia nu s-ar mai crea cadrul legal de diminuare a despăgubirilor. Pentru aceste motive solicită acordarea unor despăgubiri periodice care ar putea fi supuse revizuirii în viitor. De asemenea, a invocat formularea greșită a dispozitivului hotărârii ceea ce ar putea duce la posibilitatea părții civile a obține despăgubiri și de la inculpat în solidar cu asiguratorul și de la asigurator.
Asiguratorul Societatea de asigurare Reasigurare Sa a declarat apel în termen sub aspectul laturii civile în sensul diminuării daunelor morale acordate părților civile. În susținere a arătat că viața omului nu poate fi prețuită astfel încât nici un echivalent material nu ar putea înlocui prezența unui membru de familie dispărut ca urmare a accidentului de circulație, dar acordarea daunelor morale nu poate constitui un mijloc de îmbogățire fără justă cauză.
Prin decizia penală nr. 131/A din 28.04.2009, Tribunalul Arad, în baza art.379 alin.1 pct.2 lit.a) Cpp a admis apelul declarat de partea civilă în reprezentarea minorului, asiguratorul Societatea de Asigurare - Reasigurare ASTRA SA B și partea responsabilă SC de Transport Public SA A, împotriva sentinței penale nr. 499/03.03.2009 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Arad, pe care a desființat-o în latura civilă și în consecință:
- a stabilit prestație periodică în favoarea minorului și a obligat inculpatul G, cu acest titlu, la plata către minor a sumei de 250 lei lunar până la vârsta de 18 ani.
- a redus daunele morale acordate părții civile de la suma de 200.000 lei la suma de 50.000 lei și a respins restul pretențiilor ca nefondate
- a redus daunele morale acordate părții civile în reprezentarea minorului de la suma de 200.000 lei la suma de 100.000 lei și respinge restul pretențiilor ca nefondate.
În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b) Cpp a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă în nume propriu.
În baza art.379 alin.1 pct.1 lit.b) Cpp a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul
A menținut restul dispozițiilor cuprinse în sentința penală atacată.
Analizând apelurile declarate, Tribunalul Arada constatat că starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, respectiv: fapta inculpatului care conducând o autospecială în care avea mai mulți pasageri decât limita locurilor stabilite prin construcția acesteia, ocazie cu care nu a respectat limitarea de viteză impusă pentru acel loc (stâlpi montați în carosabil care micșorau distanța), a determinat răsturnarea autospecialei și moartea unuia dintre pasageri, a rezultat din proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de autopsie medico-legală nr.131/B/1 din 08.05.2007, procese-verbale de verificare tehnică, raport de expertiză tehnică auto și anexe, adresă INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice T și declarația inculpatului. S-a constatat că în privința acțiunii penale, în mod corect prima instanță a coroborat probele administrate, a stabilit starea de fapt și incidența normelor incriminatoare. În mod legal prima instanță nu a reținut apărarea inculpatului privind prezența sa pe pod în condițiile în care terminase activitatea de remediere a defecțiunilor, astfel că nu mai beneficia de posibilitatea de a folosi acea porțiune de drum. Tribunalul a constatat că prima instanță a motivat criteriile generale de individualizare prin prisma art.72 Cod penal și a apreciat în concret gradul de pericol social al faptei reflectat în obiectul juridic special al normelor juridice lezate respectiv, viața persoanei și siguranța circulației. Totodată a ținut cont și de persoana inculpatului, care nu este cunoscută cu antecedente, respectiv de gravitatea faptei comise reflectată în gravitatea urmărilor acțiunii sale respectiv decesul unei persoane. În raport cu cele menționate, tribunalul a considerat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă reflectă toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate, în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se impune coborârea pedepsei, apelul inculpatului nefiind fondat. Deși inculpatul a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, în cauză nu sunt întrunite condițiile legale. Simpla recunoaștere a săvârșirii faptei în urma unui probatoriu complex, sau lipsa antecedentelor penale nu sunt suficiente pentru a se aplica astfel de circumstanțe dar ele au fost avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, ceea ce a determinat prima instanța să aplice o pedeapsa orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la motivele de apel invocate de partea civilă, tribunalul a constatat că nemulțumirea aceste părți vizează modul de soluționarea a acțiunii civile respectiv împrejurarea că daunele materiale și morale au fost acordate fără a se avea în vedere probele administrate.
Reținând că fapta ilicită, vinovăția, raportul de cauzalitate și producerea prejudiciului au fost dovedite, tribunalul va analiza doar întinderea prejudiciului conform evaluării efectuate de parte civilă și în raport de probele administrate pe parcursul procesului penal.
Analizând constituirea de parte civilă, tribunalul a reținut că aceasta a fost indicată la fila 35 dosar instanță și consta în: daune materiale în sumă de 13000 lei compusă din: - 10000 lei costul parastaselor și 3000 lei costul monumentului funerar; Partea civilă a mai solicitat 1.000.000 lei cu titlu de adune morale având în vedere suferințele ce i-au fost cauzate ca urmare a decesului soțului.
Verificând modul în care prima instanță a soluționat acțiunea civilă s-a constatat de către tribunal că a acordat părții civile suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale și 3000 lei cu titlu de daune materiale. În motivare prima instanță a arătat că daunele morale solicitate sunt exagerate și reținând necesitatea compensării lezării sentimentelor de afecțiune și lezarea sentimentelor de stabilitate familială, a lipsei sprijinului moral și material, a preluării întregii responsabilități a creșterii copilului a acordat suma de 200 000 lei. În privința daunelor materiale s-a apreciat că acestea au fost dovedite parțial prin chitanța nr.6/18.08.2008 (37) prin care s-a dovedit plata monumentului funerar dar nu au fost dovedite cheltuielile pentru ritualurile religioase, prima instanță apreciind că declarațiile martorilor sunt insuficiente. Partea civilă a arătat că daunele materiale au fost dovedite prin declarațiile martorilor de la fila 125 și 126 iar daunele morale nu au fost analizate suficient de către prima instanță.
În privința daunelor materiale, tribunalul a constatat că în constituirea de parte civilă - 35-36, partea civilă a indicat succesiunea la care au avut loc parastasele indicând prezența unui număr redus de persoane fără a indica măcar orientativ câte persoane a participat, iar în privința sumei de bani nu indică o sumă exactă ci una orientativă - circa 10000 lei, nefiind sigură nici ea de această sumă. În privința martorilor - 125 și 126 tribunalul a constatat că martorul cunoaște împrejurări relatate de partea civilă, indică sume aproximative și globale precum și aspecte care nu au fost relatate de partea civilă. Martora arată că în fapt la cheltuielile ocazionate de parastas au contribuit vecinii, prietenii și rudele care au adus băuturi, carne de și alte produse și indică împrejurarea că partea civilă ar fi împrumutat de la ea suma de 3000 lei, aspect nerelatat de partea civilă. Întrucât declarațiile martorilor sunt evazive, nu pot fi coroborate între ele și nici nu corespund cu aspectele indicate de partea civilă, în mod temeinic prima instanță le-a înlăturat din probatoriu considerându-le subiective în lipsa unor înscrisuri cu care să poată fi coroborate. Tribunalul a admis că în acele momente partea civilă nu putea preconstitui probe dar, întinderea prejudiciului material putea fi dovedit prin bonurile de casă primite la cumpărarea de bunuri coroborate cu declarații de martor care să ofere suficiente garanții împotriva arbitrariului. Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere. În privința daunelor morale, tribunalul a constatat că, deși prima instanță a indicat corect motivele ce impun acordarea unor astfel de daune, suma acordată este exagerată în raport de prejudiciul efectiv. Întrucât acest aspect a făcut obiectul analizei apelului declarat de asigurator și partea responsabilă civilmente, motivele nu au fost indicate și la acest punct. Tribunalul a constatat că cererea de majorare a daunelor morale este neîntemeiată și a respins ca nefondat apelul părții civile. Nu s-a reținut apărarea părții civile, respectiv că inculpatul ar fi fost de acord cu plata despăgubirilor și astfel ar trebui să se dea eficiență principiului disponibilității ce guvernează raporturile civile, întrucât pe de o parte inculpatul a arătat că nu se opune cererii de despăgubiri, respectiv constituirii de partea civilă iar nu că ar fi de acord cu plata necondiționată a acestora chiar în lipsa unor probe, aspect pe care de altfel l-a și arătat în cuvântul în dezbateri a apelului părții civile. Pe de altă parte o astfel de declarație ar putea produce un astfel de efect în situația în care prejudiciul ar trebui achitat doar de inculpat, iar nu și în cauza dedusă judecății, când intervine solidaritatea între inculpat și partea responsabilă civilmente cu obligații ce revin și asiguratorului. În privința practicii judiciare invocate de partea civilă, tribunalul a reamintit că, deși acesta nu este izvor de drept, ar putea fi avută în vedere doar în situația unei jurisprudențe consacrate, ceea ce nu este cazul în situația unei hotărâri nedefinitive cum este sp nr.423/19.02.2009 a Judecătoriei Arad. Ori, în această materie a daunelor morale nu se poate vorbi de un cost al vieții sau al suferinței ci instanțele sunt obligate să analizeze în raport de particularitățile fiecărui caz.
Cu privire la motivele de apel invocate de partea civilă prin reprezentant legal, tribunalul a constatat că nemulțumirea acestei părți vizează modul de soluționare a acțiunii civile, respectiv împrejurarea că daunele morale au fost acordate fără a se avea în vedere particularitățile acestui caz, iar acordarea în mod egal de daune între minor și mama sa face dovada unei analize superficiale.
În privința daunelor morale, tribunalul a constatat că, deși prima instanță a indicat corect motivele ce impun acordarea unor astfel de daune, suma acordată este exagerată în raport de prejudiciul efectiv. Întrucât acest aspect a făcut obiectul analizei apelului declarat de asigurator și partea responsabilă civilmente, motivele nu au fost indicate și al acest punct, tribunalul urmând a constata că cererea de majorare a daunelor morale este neîntemeiată. În privința acestui minor, tribunalul a constatat că prima instanță trebuia să aibă în vedere nu doar prejudiciul indicat de reprezentantul legal- mama sa, care a indicat doar daunele morale, ci, având în vedere că în această situație acțiunea civilă se exercită din oficiu, trebuia să rețină toate aspectele materiale privindu-l pe acesta. Minorul se află în stare de nevoie prezumată până la vârsta de 18 ani, fiind lipsit de mijloacele materiale pe care i le oferea tatăl său, iar împrejurarea că urmează să primească o pensie de urmaș, aceasta nu este suficientă în raport de veniturile pe care le aducea de tatăl său, iar acordarea de daune morale nu acoperă acest prejudiciu. Pentru aceste motive tribunalul a admis apelul declarat de această parte și a stabilit cu titlu de prestație periodică în favoarea minorului, urmând a fi obligat inculpatul G, la plata către minor a sumei de 250 lei lunar până la vârsta de 18 ani.
Cu privire la motivele de apel invocate de partea responsabilă civilmente și asigurator, tribunalul a reținut că aceste părți au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul netemeiniciei acesteia, respectiv daunele morale ce au fost acordate părților sunt exagerate.
Tribunalul a constatat că prima instanță a acordat sumele de: 200.000 lei pentru soție; -200.000 lei pentru copil; - 3000 lei pentru sora victimei; - 5000 lei pentru mama victimei.
S-a constatat că în mod temeinic a apreciat prima instanță că daune morale se cuvin atât mamei cât și surorii victimei în condițiile în care victima locuia cu familia sa astfel că acestea au fost afectate direct de pierderea fiului și respectiv a fratelui.
Tribunalul a reținut că sumele acordate reflectă prejudiciul efectiv suferit de acestea și constată că la întinderea prejudiciului prima instanță avut în vedere toate aspectele cauzei și de altfel aceste părți nu au promovat calea de atac a apelului. În privința acestor două părți civile apelul este nefondat.
În privința sumelor acordate soției și copilului victimei tribunalul a constatat că acestea sunt de 40 de ori mai mari decât cele acordate mamei victimei. Este incontestabil că soția și copilul victimei sunt afectați atât din punct de vedere material cât și moral dar se reamintește că aceste daune morale reprezintă doar o compensație financiară care alături de pedeapsa ce îi va fi aplicată inculpatului au ca rol satisfacția morală a acestora. Aceste despăgubiri morale nu reprezintă valoarea vieții unui om, care nu poate fi prețuită în bani. Prima instanță a arătat că prin decesul victimei părțile au fost lipsite de sprijinul moral și material pe care tatăl îl acordă în familie, punând-o pe soția supraviețuitoare în situația de a-și asuma singură responsabilitatea și grija ambilor părinți iar pe minor de a crește și se forma fără tată. Tribunalul a reamintit că sprijinul material la care face referire prima instanță nu face obiectul daunelor morale și în ce îl privește pe minor acestuia îi va fi acordată în acest scop o pensie de întreținere lunară. Reținând prejudiciul efectiv și în ultimul rând și actualul context social, tribunalul a admis apelul părții responsabile civilmente și a asiguratorului și a redus daunele morale acordate soției victimei, partea civilă de la 200.000 lei la 50000 lei și a respins ca neîntemeiate restul pretențiilor. În privința fiului victimei tribunalul a redus daunele acordate, dar a apreciat că prejudiciul creat acestuia este mai mare decât cel creat soției victimei, întrucât acesta va fi lipsit pentru tot restul vieții de sprijinul patern necesar dezvoltării armonioase a unui băiat. Pentru aceste considerente tribunalul a acordat suma de 100 000 lei către partea civilă reprezentată de și a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate.
Cu privire la susținerea părții responsabile civilmente că nu ar trebui acordate sume globale, tribunalul a constatat că această critică nu poate fi primită, pe de o parte, pentru că motivele expuse de partea responsabilă civilmente ( o viitoare căsătorie a victimei) sunt incerte, iar pe de altă parte, trebuie să se aibă în vedere interesele părților care reclamă despăgubirea precum și faptul că o eventuală căsătorie nu face ca suferința acesteia să aibă un caracter provizoriu. În privința susținerii că datorită modului de redactare a dispozitivului părțile ar putea obține despăgubiri atât de la asigurator cât și de la inculpat și parte responsabilă civilmente, tribunalul a constatat că susținerea este nefondată, instanța obligând asiguratorul în limitele contractului și doar dacă prejudiciul nu a fost achitat de inculpat și parte responsabilă civilmente.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatul G, partea civilă, în nume personal și în calitate de reprezentant al minorului, respectiv partea responsabilă civilmente SC de Transport Public
Inculpatul nu a motivat recursul în scris, ci doar oral, în ziua judecății, de către apărătorul său, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului și menținerea cuantumului pretențiilor civile acordate de instanța de apel, acestea fiind suficiente în raport cu prejudiciul cauzat.
Partea civilă, în motivarea recursului a solicitat majorarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, daune materiale, respectiv daune morale, fiind nejustificată reducerea cuantumului daunelor morale acordate în calea de atac a apelului, considerând că este nelegală și obligarea inculpatului la o prestație periodică, motivarea deciziei este lapidară, recursul fiind întemeiat pe motivele de recurs prev. de art. 3859pct.14 Cpp.
În motivarea recursului formulat de partea responsabilă civilmente a fost criticat cuantumul mare al daunelor morale acordate părților civile, considerând că în acest fel s-ar ajunge la îmbogățirea victimelor, solicitând astfel reducerea cuantumului daunelor morale acordate.
Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de către inculpatul G este nefondat, iar recursurile formulate de partea civilă și partea responsabilă civilmente de Transport Public SA A sunt inadmisibile, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește recursurile formulate de către partea civilă, în nume personal și ca reprezentant al minorului, respectiv partea responsabilă civilmente SC de Transport Public SA A,este incidentă excepția de inadmisibilitate a recursurilor formulate, deoarece motivele invocate de aceste părți nu se încadrează la niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 3859Cpp, recurenții criticând în esență latura civilă a cauzei, respectiv cuantumul despăgubirilor civile, prima recurentă solicitând majorarea, iar a doua recurentă, diminuarea acestor despăgubiri, astfel că recursurile formulate urmează a fi respinse ca inadmisibile și nu vor fi analizate criticile formulate pe fondul cauzei.
Precizarea făcută de către apărătorul părții civile că recursul ar fi întemeiat pe disp. art. 3859pct. 14 Cpp, nu poate fi primită, deoarece acest motiv de recurs se referă la problematica individualizării judiciare a pedepsei, nefiind permisă o analogie între problema individualizării pedepsei și cuantumul despăgubirilor materiale.
Instanța constată că recursul formulat de către inculpatul G urmează a fi apreciat ca fiind neîntemeiat, deoarece instanța de fond, Judecătoria Arada stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al.2 Cp, a făcut o corectă individualizare a pedepsei, pe baza criteriilor prev. de art. 72 Cp, considerând că scopul pedepsei se poate realiza și fără executarea efectivă a pedepsei de 3 ani închisoare, dispunând în mod just, conform jurisprudenței, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Criticile formulate în recurs de către apărătorul inculpatului în legătură cu cuantumul pedepsei sunt nefondate, instanța de fond aplicând în funcție de toate împrejurările cauzei, o pedeapsă care să asigure reeducarea acestuia, luând în considerare rezultatul faptei culpabile a inculpatului, respectiv moartea unei persoane, care a avut în întreținere un minor în vârstă de 5 ani, astfel că nu se impune reducerea pedepsei aplicate în cuantum de 3 ani.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile, instanța de apel a făcut o corecție judicioasă a despăgubirilor acordate, prin stabilirea unei prestații periodice în favoarea minorului în cuantum de 250 lei lunar, până la vârsta de 18 ani, a redus cuantumul daunelor morale acordate părții civile, de la 200.000 lei la 50.000 lei, iar în ceea ce-l privește pe minorul, de la 200.000 lei la 100.000 lei, daunele morale acordate de prima instanță fiind exagerate în raport cu practica judiciară în materie.
Instanța de fond în mod judicios a apreciat și cuantumul despăgubirilor materiale, care au fost acordate pe baza probelor existente, punându-se astfel în valoare principiul reparării integrale a prejudiciului.
Văzând că nu sunt motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de către inculpatul G și ca inadmisibile recursurile formulate de către parte civilă, respectiv partea responsabilă civilmente de Transport Public SA
Văzând și disp. art. 192 al.2 Cpp,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.1 lit.a Cpp respinge, ca inadmisibile recursurile formulate de partea civilă în nume personal și c reprezentant al minorului, respectiv partea responsabilă civilmente de Transport Public SA A împotriva deciziei penale nr. 131/A/28.04.2009 a Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr-.
În baza art. 38515pct.1 lit.b Cpp respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpatul G împotriva aceleiași hotărâri penale.
În baza art. 192 al.2 Cpp obligă recurentul la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică din 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
GREFIER
- -
Red. Gh./15.10.09
Tehnored. /15.10.09
PI. - - Jud.
-, - - Trib. A
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
