Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 20/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 20
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Mirela Ciurezu Gherghe JUDECĂTOR 2: Membri Claudia Lăutaru
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 195 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu și partea civilă
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, recurentul învederează instanței faptul că înțelege să-și retragă calea de atac formulată în cauză.
Instanța, constatând dosarul în stare de soluționare, acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul parchetului solicită să se ia act de retragerea recursului, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat pentru inculpat pune același concluzii, de a se lua act de declarația inculpatului.
Partea civilă G arată că este de acord cu declarația inculpatului, de retragere a căii de atac.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 90 din 17 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, în baza art. 87 alin.5 din OUG.195/2002 a fost condamnat inculpatul la 2 ani inchisoare; in baza art 85 alin 2 din OUG 195/2002 la 1 an închisoare si in baza art 239 alin 2.Cod Penal, cu aplic art 13.Cod Penal, același inculpat a fost condamnat la 6 luni închisoare.
În baza art.33,34 Cod Penal, au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art.71 Cp, s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit a teza a II a și lit. b cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 Cp, s-a suspendat condiționat, executarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art.82 Cp.
În baza art. 71 alin 5 Cp, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cp.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei daune morale.
În baza art 193.p Cod Penal, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei cheluieli de judecată către partea vătămată.
În baza art. 191.pr.p, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 130 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut in fapt că, la data de 16.11.2008 ora 18,30, agentul de poliție din cadrul Postului de Poliție, Gaf ost sesizat în legătură cu faptul că autoturismul în care se afla martorul a fost lovit in trafic de un alt autoturism, marca BMW.
Agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului in cauză pentru verificări, ocazie cu care a stabilit ca era condus de inculpatul si, totodata, constatand ca soferul mirosea a alcool, l-a condus la spital, în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei. În camera de gardă a unitatii medicale, inculpatul s-a opus recoltarii de probe biologice, context in care a si lovit agentul de poliție cu pumnul în zona feței și i-a adresat cuvinte jignitoare.
Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanța a luat declarație inculpatului, care a recunoscut parțial faptele săvârșite si a fost audiata partea vatamata G care s-a constituit parte civilă in cauza, cu suma de 10.000 lei reprezentând despagubiri pentru daunele morale și martorilor, A, G și indicati in rechizitoriu și A, pentru solutionarea laturii civile.
S-a apreciat ca probele administrate in cauza au confirmat in totalitate situatia de fapt și au infirmat apararile formulate de catre inculpat cu ocazia audierii sale.
S-a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.85 alin 2 din OUG 195/2002, art. 87 alin 5 din OUG 195/2002 și art. 239 alin 2 din pen.
La individualizarea pedepselor instanța a avut in vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, împrejurările în care s-au comis faptele, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut parțial faptele săvârșite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civila G, care a criticat soluția primei instanțe atât sub aspect penal învederând ca in cauza s-a făcut o greșita apreciere asupra pericolului social al faptei si ca se impunea încadrarea faptei savarsite de catre inculpat in dispozitiile art 239 alin 3.p Cod Penal si totodata reținerea circumstantei agravante prev de art 75 lit b) pen, cat si sub aspect civil, solicitandu-se acordarea integrala a despagubirilor solicitate cu titlu de daune materiale.
Tribunalul O l t, prin decizia penală nr. 195 din 14 octombrie 2009, n baza art 379 alin 1 pct. 2 lit a) p Cod Penal,a admis apelul declarat de partea vătămată G, a desființat in parte sentința atacata sub aspect penal si sub aspect civil si, in consecința, a înlăturat aplicarea in cauza a dispozițiilor art. 81 si 82.pen.
În baza art. 86 indice 1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit in condițiile art. 86 indice 2 Cod penal.
În baza art. 86 indice 3 a1in. 1 Cod pena1, pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, care vor fi aduse la îndeplinire de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t; să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu. reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.359 p Cod Penal, s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 86 ind. 4 pen.
A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond la 1000 lei.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
In baza art. 192 alin 3.p Cod Penal, cheltuielile judiciare au rămas in sarcina statului.
S-a luat act ca recurentul parte vătămată nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și a celor ce pot fi analizate din oficiu, tribunalul a constatat că prima instanta a facut o corecta apreciere asupra probelor administrate in cauza, atat in faza de urmarire penală cat si in faza cercetarii judecatoresti, retinand in mod argumentat situatia de fapt in raport de care s-a facut incadrarea juridica a faptelor savarsite de catre inculpat.
In mod legal s-a apreciat ca fapta inculpatului, constand in lovirea partii vatamate G, agent de politie, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu, cu consecinta producerii de suferinte fizice, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prevazuta si pedepsita de art 239 alin 2.
Cod PenalNu s-au putut retine criticile formulate de apelant sub aspectul incadrarii juridice a acestei fapte in conditiile in care dispozitiile art 239 alin 3.pen la care se face trimitere, incrimineaza "vatamarea corporala savarsita impotriva unui functionar public care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat", prin "vatamare corporala" trebuind inteles "fapta prin care s-a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii, o vatamare care necesita pentru vindecare, ingrijiri medicale de cel mult 60 de zile" - art 181.pen.
Or, in prezenta cauza, desi este de netagaduit ca prin fapta sa inculpatul a produs partii vatamate suferinte fizice, acestea fiind prezumate in cazul oricarei actiuni de lovire, urmarea produsa efectiv nu s-a incadrat in cele prevazute de art 181.pen, certificatul medico-legal demonstrand ca in urma agresiuni, agentul de politie nu a prezentat leziuni traumatice evidente, nefiind necesare zile de ingrijiri medicale.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca nu se impunea retinerea in cauza a circumstantei agravante prev de art 75 lit b) pen, respectiv savarsirea faptei prin mijloace care prezinta pericol public, atat timp cat actiunea inculpatului s-a limitat la aplicarea unei singure lovituri partii vatamate.
Argumentele prezentate de catre apelantul parte vatamata in acest sens, respectiv faptul ca inculpatul ar fi fost anterior implicat intr-un accident de circulatie, nu au putut duce la o alta apreciere asupra acestei critici, dat fiind ca evenimentele la care s-a făcut referire, au fost anterioare savarsirii infractiunii de ultraj, neputand fi analizate ca un mijloc de savarsire al acesteia.
In conditiile art 81.pen, suspendarea conditionata a executarii pedepsei poate fi dispusa daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult trei ani (sau doi ani in caz de concurs de infractiuni), infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni, fara de cazul cand condamnarea intră in vreunul din cazurile prev de art 38.pen si s-a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea efectiva a acesteia.
In concret, in cauza, tribunalul a apreciat că la individualizarea pedepsei sub acest aspect, prima instanta a facut numai o apreciere superficiala a probelor, dispunand suspendarea conditionata a executarii pedepsei fara a lua in considerare toate datele de care dispunea, atat in ceea ce priveste faptele deduse judecatii cat si comportamentul inculpatului la momentul comiterii lor si ulterior in organelor judiciare.
Dat fiind ca inculpatul, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesincera atat in ceea ce priveste savarsirea infractiunii de ultraj cat si in raport de celelate invinuiri, demonstrand ca nu regreta cele intamplate si nici nu intelege gravitatea faptelor sale, tribunalul a considerat că supendarea conditionata a executarii pedepseri apare ca nejustificata, intemeindu-se exclusiv pe argumentul ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.
de toate considerentele expuse anterior, tribunalul a apreciat, ca desi in raport de faptul ca inculpatul este la primul conflict cu legea penala nu se impunea executarea pedepsei in regim de detentie, o forma de control asupra conduitei ulterioare a acestuia era necesara pentru se verifica in ce masura comportamentul sau ulterior se va inscrie in limitele prescrise de lege.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a apreciat ca in mod corect prima instanta a retinut ca, in raport de situatia de fapt se impunea obligarea inculpatului la plata unei sume de bani, cu titlu de despagubire pentru daunele morale produse partii vatamate
Cu privire la cuantumul despagubirilor pentru daunele morale, tribunalul a retinut ca acesta, in absenta unor criterii legale, a ramas sa fie apreciat de catre instanta, astfel ca in baza tuturor datelor care pot servi la aprecierea naturii prejudiciului si intinderii sale, sa se asigure o justa si integrala despagubire.
In cauza, tribunalul a avut in vedere ca partii vatamate i s-a produs in mod evident un prejudiciu de natura nepatrimonila, rezultat atat din atingerea adusa integritatii sale corporale cat si din atingerea adusa imaginii sale in comunitate, cu atat mai mult, cu cat atat la momentul agresiunii, cat si ulterior, el indeplinea o functie publica ce implica, ca in relatiile cu persoanele cu care vine in contact sa beneficieze de respect si apreciere.
de natura agresiunii suferite si atingerea adusa sanatatii sale dar si in raport de celelalte considerente avute in vedere atat de catre instanta de fond cat si de catre tribunal, s-a apreciat ca se impune majorarea cuantumului despagubirilor acordate pentru daune morale de la 500 lei la 1000 lei.
Cu privire la motivul invocat de catre apelantul parte vatamata sub aspectul modului in care s-a solutionat latura civila a cauzei, respectiv faptul ca se impunea sa fie acordate in totalitate despagubirile solicitate, intrucat prin fapta sa, inculpatul a adus atingere autoritatii de stat, tribunalul a retinut ca dispozitiile art 239.p Cod Penal, au ca obiect juridic principal tocmai relatiile sociale referitoare la respectul care trebuie acordat autoritatii de stat, si astfel acesta este ocrotit si totodata reparat prin chiar condamnarea persoanei vinovate de savarsirea infractiunii, fara a putea reprezenta un considerent care sa poata fi avut in vedere la stabilirea despagubirilor pentru daune morale.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul care, prin motive scrise de recurs, a solicitat admiterea, casarea deciziei, iar pe fond menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
În timpul judecării cauzei în recurs, la termenul de judecată din 14 ianuarie 2010, recurentul a învederat instanței de control judiciar faptul că înțelege să-și retragă calea de atac promovată, situație în care devin incidente prevederile art. 3854alin.2 Cod procedură penală, această manifestare de voință fiind posibilă oricând, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs.
Față de acestea, Curtea urmează să ia act de voința recurentului privind retragerea recursului iar în conformitate cu dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 195 din 14 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata a 220 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 14 ianuarie 2010.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.OD.
IB/19.01.2010
Președinte:Mirela Ciurezu GhergheJudecători:Mirela Ciurezu Gherghe, Membri Claudia Lăutaru
