Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 217/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 217/R/2008
Ședința publică din 3 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 23/A/28.01.2008 în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată a trei infracțiuni de ultraj, prev. și ped, de art. 239 alin. 1, 2 și 3 teza I și 4.pen.; art. 329 alin. 1, 2 și 3 teza I și 4.pen. și art. 239 alin. 1 și 4.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de detenție, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că insistă în recursul formulat în cauză, pe care și-l însușește.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că a făcut demersuri pentru a li se comunica și alte date, dar până la acest moment nu a primit răspunsuri, astfel că solicită a se avea în vedere actele existente la dosarul cauzei în baza cărora se poate stabili perioada în care inculpatul a fost încarcerat. Totodată, arată că insistă în cererea de repunere în termenul de recurs având în vedere motivele temeinice învederate. De asemenea, consideră că în aceste condiții se impune audierea inculpatului.
Curtea, având în vedere noile dispoziții procedurale legale vizând audierea inculpaților în căile de atac și față de cererea de repunere în termen a recursului formulată în cauză, apreciază că se impune ascultarea inculpatului.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că a fost arestat în Austria împreună cu numitul, fiind liberat cu o săptămână mai repede decât numitul și a venit în România în data de 21-22 februarie 2007, cu mențiunea că nu are nici un document doveditor în acest sens. De asemenea, învederează instanței că în România a fost încarcerat în 12 aprilie 2007.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că își susține cererea de repunere în termen a recursului având în vedere lipsa inculpatului la dezbateri în apel și de necomunicarea soluției pronunțate, neputând astfel lua la cunoștință de soluția pronunțată în apel.
În subsidiar, solicită repunerea în termen a recursului raportat la impedimentele obiective de a declara recurs în termen având în vedere că inculpatul era arestat pe teritoriul Austriei.
Curtea constată că în cererea de recurs formulată în scris s-a solicitat și suspendarea executării mandatului de executare.
Apărătorul inculpatului învederează instanței că, dacă se va discuta la acest termen de judecată fondul cauzei, cererea de suspendare formulată va rămâne fără obiect.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Apărătorul inculpatului, pentru motivele arătate, solicită a se considera că recursul formulat în cauză este în termen, nefiind tardiv și că este admisibil.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, pentru respectarea dreptului la apărare al inculpatului.
Învederează instanței că pe parcursul procesului penal la fond inculpatul a fost prezent, fiind prezent și în apel până la momentul arestării pentru altă faptă în Austria, din actul de acuzație și biletul de detenție rezultând perioada de detenție în Austria. Consideră că inculpatul trebuia să fie prezent și în apel, însă nici măcar de către apărător nu s-a cunoscut că acesta este arestat în Austria. În aceste condiții, apreciază că nu s-a putut face o apărare deplină având în vedere starea de arest a inculpatului.
În subsidiar, solicită admiterea recursului și rejudecând cauza pe baza actelor existente la dosar, solicită achitarea inculpatului de sub învinuirea de ultraj deoarece în primul rând funcționarul este apărat dacă acesta respectă atribuțiile de serviciu în mod legal, iar din probele administrate rezultă un comportament abuziv al polițiștilor care în loc să respecte drepturile inculpatului, au avut o altă manifestare, lipsindu-l pe inculpat de libertate, pe baza unei bănuieli, fără ca acesta să fie audiat. Apreciază că, chiar dacă inculpatul ar fi condus în stare de ebrietate nu era necesar ca polițiștii să se comporte ca atare.
Învederează instanței că în noaptea de 4/5 februarie, conform dosarului, cu excepția declarației unui martor, care se află într-o relație de colaborare cu Poliția, iar declarația acestuia nu se coroborează nici măcar cu rapoartele organelor de poliție, inculpatul a fost împreună cu alte două persoane într-un local. Deși mașina acestuia se afla în zona localului, inculpatul s-a îndreptat spre zona stației de taximetre, timp în care a observat că mașina sa trece pe lângă el. în aceste condiții inculpatul s-a deplasat la patrula de polițiști care se afla în zona respectivă pentru a face o plângere în sensul că mașina sa a fost furată. Organele de poliție, fără a da dovadă de tact și fără a respecta regulamentul de organizare, l-au introdus pe inculpat în duba Poliției pentru a-l imobiliza, amenințându-l pe inculpat, după care l-au acuzat că el ar fi condus mașina. După ce polițiștii au coborât din mașină și inculpatul a solicitat să i se dea drumul, iar când polițistul a deschis ușa inculpatul, fără intenție, l-a lovit cu piciorul, însă cu intenția de a lovi portiera mașinii. Văzând că inculpatul solicită să i se respecte drepturile, polițiștii au solicitat intervenția jandarmilor, care au venit și au tăbărât pe inculpat și la ora 2 noaptea l-au ținut cu pieptul dezgolit pe zăpadă, încătușat.
Arată că a solicitat o copie de pe regulamentul de intervenție a polițiștilor, dar i s-a respins această cerere, pentru protejarea polițiștilor, încurajându-se astfel, în opinia sa actele abuzive și excesul de zel.
Trecând peste aceste aspecte, consideră că infracțiunea de ultraj nu este dovedită, întrucât polițistul a fost atins cu alte intenții, iar injurii inculpatul a adresat doar jandarmilor. Oricum, apreciază că nu este posibil ca organul de poliție să facă procesul verbal de constatare și de autosesizare când aceeași persoană s-a constituit parte vătămată în cauză și a dat declarații în acest sens.
Consideră, de asemenea, că nu sunt dovedite nici susținerile polițiștilor, cum că l-ar fi căutat pe inculpat pe o distanță de 2 km și nici cele referitoare la temerea pe care inculpatul ar fi provocat-o acestora, chiar dacă au fost amenințați, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj.
În aceste condiții apreciază că nu se poate susține o hotărâre de condamnare bazată pe nerespectarea dreptului la apărare al inculpatului, astfel că se impune casarea și rejudecarea cauzei întrucât inculpatul nu s-a sustras de la judecarea cauzei.
La solicitările instanței de recurs se precizează că singurul motiv de casare cu trimitere spre rejudecare vizează doar nerespectarea dreptului de apărare din partea instanței de apel, iar expres nu înțelege a invoca vreun anumit caz de casare, instanța de recurs urmând a se ghida în acest sens în funcție de motivarea propusă.
Reprezentantul Parchetului,pentru solicitarea în principal, solicită respingerea recursului, ca fiind tardiv introdus, neexistând motive obiective pentru repunerea în termen a recursului, fiind doar vorba doar de simple afirmații care nu sunt probate.
Pentru solicitarea în subsidiar, solicită respingerea ca nefondat a recursului, întrucât din probele administrate în cauză rezultă fără dubii că, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice inculpatul s-a manifestat foarte violent față de organele de poliție de la Serviciul Circulație, care l-au depistat conducând sub influența băuturilor alcoolice și au fost nevoite să apeleze la o unitate de jandarmi.
Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că agenții de poliție nu erau de la Serviciul Circulație.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, învederând instanței că nu s-a bătut cu organele de poliție, ci i-a atins pe aceștia când l-au încătușat și l-au băgat în dubă. Arată, totodată, că locuiește în C-N, pe str. -. - nr. 59-61.
CURTEA
Prin sentința penală nr.1585/2006, Judecătoria Cluj -N în baza art. 334.pr.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de ultraj, prev. de art.239 al.1, 2, 3 teza 1 și 4.pen. cu art.37 lit. b pen. (2 fapte) în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 art. 1,2.pen. și art. 37 lit. b pen. și art. 13.pen. (2 fapte) și insultă, prev. de art. 205.pen. (2 fapte) și din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 1,4.pen. cu art. 37 lit. b pen. și infracțiunea de insultă prev. de art. 205.pen.
S-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de: 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 al. 1, 2.pen. cu art. 13.pen. și art. 37 lit. b pen. (în dauna părților vătămate și ).
În baza art. 33 lit. a pen. rap. la art. 34 lit. b pen. s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor aplicate pentru acestea inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare,
În baza art. 71 pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-c pen. începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b pr.pen. s-a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de insultă, prev. de art. 205 pen. (față de partea vătămată ).
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f pr.pen. s-a încetat procesul penal împotriva inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de insultă prev. de art. 205 pen. (față de părțile vătămate și ).
Pentru a pronunța sentința de mai sus, s-a reținut, în primă instanță, că în noaptea de 4/5.02.2005 în jurul orelor 3,00 echipajul de poliție format din agenții de poliție și din cadrul Secției 3 Poliție se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza cartierului G, executând serviciul de patrulare cu autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare -.
in -, la intersecția străzilor - și -, aceștia au observat că dinspre str. - se apropia în viteză un autoturism marca apel cu nr. de înmatriculare -, fiind foarte aproape de a intra în coliziune cu un alt autoturism care circula regulamentar dinspre P-ța - cel
de poliție a trecut la urmărirea acestui autoturism având puse în funcțiune semnalele acustice și luminoase însă autovehiculul a fost găsit abandonat ulterior pe str.- iar pe conducătorul auto, identificat ulterior în persoana inculpatului, l-au observat în timp ce incerca să fugă de lângă autoturism.
Agenții de poliție au remarcat că inculpatul se afla în mod vădit sub influiența băuturilor alcoolice situație în care aceștia l-au insoțit în stația de taximetre situată în P-ța - în fața chioșcului aparținând SC SRL în vederea identificării conducătorului auto în prezenta unor martori asistenți și a testării sale în vederea stabiliri alcoolemiei.
La solicitarea organelor de poliție de a se legitima inculpatul a refuzat manifestând un comportament agresiv atât verbal cât și fizic, lovind cu mâinile și picioarele in geamurile și pereții interiori ai autovehiculului poliției afirmând că în realitate nu el a condus autovehiculul său ci o altă persoană care a incercat să îi fure autoturismul.
Inculpatul s-a lansat într-o avalanșă de injurii și amenințări la adresa organelor de poliție și datorită comportamentului său violent s-a încercat scoaterea sa din dubă, moment în care agentul de poliție a fost lovit de către inculpat cu piciorul în zona pieptului și a umărului drept.
Odată scos din mașină, inculpatul a început să lovească și în taximetrele aflate în apropiere, situație în care agenții de poliție ajutați de taximetriști au încercat să îl imobilizeze, însă inculpatul opunea rezistență lovind-i cu picioarele pe agenții de poliție, murdărindu-le uniformele, iar pe agentul l-a zgâriat pe obrazul stâng și i-a rupt unul dintre epoleți. Concomitent inculpatul profera amenințări cu moartea la adresa acestora.
La fața locului s-a prezentat o patrulă de jandarmi care la solicitarea organelor de poliție au încercat de asemenea să îl imobilizeze pe inculpat care s-a trântit pe asfalt, lovind în toate părțile cu mâinile și picioarele și care din cauza țipete lor sale deranja locatarii din imobilele aflate în vecinătate.
Agenții de poliție au solicitat să se prezinte la fața locului și un echipaj din cadrul Biroului Poliției Rutiere în vederea testării inculpatului astfel că la locul incidentului a sosit agentul de poliție, însă testarea inculpatului nu a avut loc tocmai datorită comportamentului său agresiv, după imobilizarea sa acesta fiind transportat cu autovehiculul poliției la sediul IML C în vederea recoltării de probe biologice. În sediul IML C, inculpatul a adresat injurii la adresa agentului de poliție.
Cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală inculpatul a declarat că în noaptea de 4/5.02.2002 intre orele 22,00 - 2,00, ( 19-declarația olografa) respectiv 0,00 - 2,00 s-a aflat în localul II situat pe str. - din mun. C-N unde a consumat băuturi alcoolice împreună cu prietenul său și cu un nepot al acestuia pe nume "", iar la plecare s-a deplasat singur la autoturismul său parcat vis-a-vis de local pentru a-și lua haina, după care a pornit pe jos inspre -.
Odată ajuns in dreptul inculpatul a susținuit că a observat trecând pe lângă el autoturismul Opel în care erau două persoane necunoscute, motiv pentru care a alergat după mașină până pe str. - - unde a pierdut urma autoturismului, fiind depistat de organele de poliție care l-au condus la autoduba lor.
Audiat fiind inculpatul în fața instanței de judecată, acesta a declarat că a plecat din localul II însoțit de doi prieteni și, de care s-a despărțit, deplasându-se singur înspre -, iar după ce și-a văzut autoturismul trecând pe lângă el și l-a urmărit, pierzându-i urma s-a oprit la un local non stop unde a consumat circa 200 mI votcă și unde s-a intâlnit cu numitul, ulterior luând-o pe urmele mașinii sale, iar într-un gang din apropiere i-a întâlnit pe părțile vătămate și, cărora le-a spus că i-a fost furată mașina.
La solicitarea lor, a arătat inculpatul, i-a insoțit pe aceștia la autoduba poliției, unde jandarmii prezenți la fața locului i-au cerut să recunoască faptul că a condus autoturismul Opel, fapt ce nu corespundea realității și dat fiind că a fost lovit și insultat de jandarmi, a ripostat în același fel.
Inculpatul a mai arătat că nu a fost agresat fizic de către polițiști, și că la rândul său nu le-a aplicat acestora lovituri intenționate, afirmând însă că a adresat injurii părții vătămate.
În legătură cu aceste declarații ale inculpatului, instanța reține că în cursul judecații inculpatul a precizat un element de noutate, legat de întâlnirea cu martorul, despre care nu amintește în declarațiile anteriore și în același timp a precizat că din localul II s-a deplasat impreună cu persoanele cu care se aflase în bar o anumită bucată de drum, după ce anterior afirmase în mod repetat că "singur" la ieșirea din bar s-a deplasat la autoturism pentru a-și lua haina și tot singur s-a deplasat înspre -.
de altfel împrejurarea că în cursul urmăririi penale inculpatul nu a solicitat audierea martorilor, și, în privința ultimului existând și o neconcordanță în ceea ce privește numele său.
Toate aceste neconcordanțe, ridică semne de îndoială asupra sincerității inculpatului, cu atât mai mult cu cât declarațiile sale se află în vădită contradicție cu restul probelor testimoniale administrate în cauză.
Instanța a avut în vedere în primul rând, declarațiile părților vătămate și care au relatat împrejurările concrete în care l-au depistat pe inculpat, care încerca să fugă de lângă mașina sa parcată pe str. -, după ce anterior îl urmăriseră, deoarece îl observaseră în trafic în zona Pieței -.
Dincolo de împrejurările legate de faptul conducerii ori nu a autoturismului Opel de către inculpat, care prezintă mai puțină importanță sub aspectul infracțiunilor pentru care instanța a fost sesizată, din declarațiile acelorași părți vătămate reiese că inculpatul a avut o conduită extrem de recalcitrantă, concretizată în folosirea de injurii la adresa lucratorilor de poliție, proferarea de amenințări și nu în ultimul rând, executarea unor acte de violență fizică.
Concret, partea vătămată (f 28) a declarat că inculpatul a devenit recalcitrant atât când unul dintre taximetriștii prezenți l-a recunoscut ca fiind persoana care se afla la volanul autoturismului, iar în cadrul încercărilor lor de a-l introduce în dubă, a fost zgâriat pe obraz, i-au fost rupți epoleții, inculpatul amenințându-l că îi va omorî copiii.
Partea vătămată (30) a afirmat că l-a văzut foarte clar pe inculpat la volanul autoturismului său și că după depistarea sa acesta a făcut scandal, context în care l-a lovit cu picioarele în zona șoldului și în piept, l-a injurat și amenințat că îi va da foc și îi va tăia gâtul.
La rândul său, partea vătămată (80) a declarat că după ce a ajuns la fața locului, datorită comportamentului violent al inculpatului nu s-a reușit testarea acestuia cu aparatul, motiv pentru care a fost condus la IML C, unde în mod repetat inculpatul i-a adresat injurii, amenințându-i și pe colegii săi.
Au fost audiați în cauză și martorii (68) și (69) jandarmi care au participat la imobilizarea inculpatului, deoarece acesta era foarte agitat, adresând injurii celor prezenți, astfel că nu s-a reușit introducerea sa în duba poliției decât după ce a fost legat și la picioare, însă aceștia au arătat că nu au asistat la acte de violență comise asupra părților vătămate.
Martora ( 121) vânzătoare la un chioșc non stop situat vis-a-vis de restaurantul, fiind de serviciu în noaptea de 4/5.02.2005, când organele de poliție l-au prezentat pe inculpat care era foarte recalcitrant, martora observând că partea vătămată era zgâriat la față și avea epoleții rupți, aceasta precizând că în prezenta sa nu s-au exercitat acte de violență, inculpatul folosind la adresa celor prezenți cuvinte injurioase.
Martorul (122) taximetrist, se afla la data incidentului în - când organele de poliție s-au întors la fața locului împreună cu inculpatul care era foarte agresiv și recalcitrant în interiorul dubei, acesta lovindu-l pe partea vătămată când acesta a deschis ușa autovehiculului pentru a evita deteriorarea lui. Același martor a arătat că inculpatul l-a lovit și pe cel de-al doilea polițist, după ce a coborât din mașină și datorită comportamentului său și faptului că inculpatul a început să lovească în mașinile parcate in apropiere, mai mulți taximetriști au sosit în ajutorul polițiștilor, reușind cu multă dificultate să îl imobilizeze pe inculpat, precizând și că uniforma părții vătămate a fost ruptă undeva în zona buzunarelor și pieptului.
În legătură cu lovitura aplicată părții vătămate de către inculpat în momentul când cel dintâi a deschis ușa dubei, s-a încercat avansarea ideii că inculpatul a acționat fără intenție, dorind în realitate să lovească în ușa dubei, însă instanța apreciază că această acțiune a fost comisă cel puțin cu intenție indirectă, din derularea faptelor reieșind că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, acceptând că e posibil să se producă, chiar dacă nu a urmărit efectiv producerea lui.
În legătură cu martorii, și, precizăm dincolo de neconcordanțele evidențiate mai sus, că aceștia au relatat instanței împrejurări anterioare săvârșirii faptelor descrise mai sus, nefiind martori la incidentul propriu zis.
Chiar acceptând, (deși din actele dosarului rezultă contrariul), ideea pe care a încercat să o acrediteze inculpatul, legat de furtul autoturismului său, comportamentul său concretizat în violența fiică și verbală ori amenințări la adresa organelor de poliție aflate în exercițiul funcțiunii, nu își găsește justificarea, în cauză regăsindu-se infracțiuni specifice infracțiunii de ultraj, pentru care inculpatul a fost condamnat.
Prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis in judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 al. 1,2,3,4 pen. cu art. 37 lit. b pen. și a unei infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 al. 1,4.pen. cu art. 37 lit. b pen. textul de lege indicat suferind modificări succesive prin 160/2002 respectiv 278/2006, sens în care conform art. 334.pr.pen. instanța a procedat la schimbarea incadrarii juridice din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 1,2,3 teza I și 4.pen. cu art. 37 lit. b pen. ( 2 fapte) în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 1,2.pen. cu art. 37 lit. b pen. (2 fapte) și insultă, prev. de art. 205.pen.( 2 fapte) și din infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 al. 1,4.pen. cu art. 37 lit. b pen. în infracțiunea de insultă, prev. de art. 205.pen.
În drept faptele inculpatului care în data de 5.02.2005 în jurul orelor 3,00 fiind depistat de organele de poliție, conducând un autoturism în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice a adresat amenințări cu moartea și cu acte de violență și de asemenea i-a lovit pe agenții de poliție și din cadrul Poliției mun. C-N-Secția 3, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în - din mun. C-N întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 al. 1 și 2.pen. cu art. 13.pen. și art. 37 lit. b pen.
Instanța de fond a constatat că prezentele infracțiuni s-au comis în condițiile prev. de art. 37 lit. b pen. privind recidiva postexecutorie față de condamnarea la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare ce a fost aplicată inculpatului prin SP nr.337/2000 a Judecătoriei Alba Iulia, pedeapsă ce a fost executată în perioada 7.01.2000-9.05.2001 acesta fiind liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 301 zile.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpatului s-a avut în vedere criteriile generale prev. in art. 72.pen. și anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege(prin prisma prevederilor art.13 pen. privind legea penală mai favorabilă) precum și persoana făptuitorului care este recidivist și care a adoptat o atitudine nesinceră în cursul procesului penal.
Față de aceste elemente de individualizare, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei în sensul art. 52.pen. va fi atins prin aplicarea a două pedepse de câte 8 luni închisoare.
Cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost comise în condițiile art. 33 lit. a pen. privind concursul de infracțiuni, sens în care în baza art. 34 lit. b pen. instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate, pentru acestea inculpatul executând pedeapsa ce mai grea de: 8 opt luni inchisoare.
Având în vedere că această pedeapsă se va executa în regim de detenție instanța în baza art. 71.pen. a interzis acestuia drepturile prevăzute de art. 64 lit a-c pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei.
În privind infracțiunii de insultă reținută în sarcina inculpatului raportat la partea vătămată care în declarația sa de la fila 86 arătat că înțelege să formuleze plângere împotriva inculpatului pentru această faptă, instanța constată că prin Legea 278/2006 art. 205.pen. a fost abrogat, dispozițiile acestei legi dezincriminatoare fiind aplicabile și faptelor comise anterior intrării sale în vigoare, ceea ce este situația în speță.
Pe cale de consecință, în baza art. 11 pct 2 lit a rap. la art. 10 lit b pr.pen. instanța de fond a dispus achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de insultă prev. de art. 205.pen. raportat la partea vătămată.
Totodată constatând că părțile vătămate și au declarat la 18.10.2005 și respectiv 6.12.2005 că nu înțeleg să formuleze plângere împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de insultă prev. de art. 205.pen. instanța, în baza art. 11 pct 2 litb rap. la art. 10 lit.f pr.pen. a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de insultă prev. de art. 205.pen.
În baza art. 191 pr.pen. instanța l-a obligat pe inculpat să plătească statului cheltuieli judiciare in sumă de 400 RON.
Împotriva sentinței menționate mai sus a declarat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pe considerentul că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil, prin respingerea majorității probelor propuse și a întrebărilor.
În motivele de apel arată că a probat furtul mașinii și că poliția în loc să fi cercetat cine este autorul furtului, l-a trimis pe el în judecată, fiind ținut peste o oră pe carosabil în condiții inumane, de tortură.
Prin decizia penalănr.23 din 28 ianuarie 2008 Tribunalului Clujs -a admis apelul inculpatului, desființându-se în parte hotărârea atacată, doar cu privire la pedeapsa accesorie, și rejudecând în aceste limite, în temeiul art. 71.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev.de art.64 lit.a, b pen. în loc de 64 lit.a-c pen.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul art.189 pr.pen. s-a stabilit în favoarea C suma de 100 lei onorar apărător din oficiu, în apel, sumă ce s-a achitat din fondurile av..
În temeiul art. 192 aI.3 pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că inculpatul face afirmații fără ca acestea să fie susținute de probe, altfel spus, inculpatul este nesincer și pentru a-și dovedi nevinovăția încearcă să aducă tot felul de acuzații celor chemați să cerceteze cauza, iar prin exercitarea unei apărări agresive și acuzatoare a încercat și încearcă să comute atenția asupra unor evenimente care nu au decât o legătură tangențială cu obiectul cauzei.
În declarația din 05.02.2005(15 dos.urm.pen.) inculpatul arată ca după ce a consumat băuturi alcoolice la localul de pe str. -, la plecare s-a deplasat singur la autoturismul său, parcat vis-a-vis, și-a luat haina după care s-a îndreptat spre P-ța -, ca în declarațiile date la instanță să arate că din local a plecat însoțit de doi prieteni, M și D, aspecte care îndreptățesc instanța să concluzioneze că inculpatul declară în funcție de interese.
Procedural, inculpatul poate să nu facă nici o declarație, însă dacă s-a hotărât să declare, este corect să declare conform realității nu să încerce, așa cum am arătat mai sus, ca printr-o apărare agresivă și acuzatoare să comute atenția asupra unor aspecte tangențiale cu infracțiunea de ultraj, pentru care a fost cercetat și trimis în judecată.
Este susținerea inculpatului că instanța i-ar fi respins probele concludente și pertinente, instanța fondului a admis probele propuse de inculpat în apărare după cum rezultă din încheierea de la 70 și alte încheieri, iar din încheierea de la 78 rezultă că s-au luat măsuri pentru aflarea domiciliului martorilor și s-a dispus aducerea lor cu mandat în vederea audierii.
După cum rezultă din reglementările art.323 al.3, art.326 al.2, art.327 al.1 pr.pen. instanța poate respinge întrebările care nu sunt concludente și pertinente cauzei, iar din încheierile de la 88 și 123 dos. fond, rezultă că respingerea anumitor întrebări s-a făcut motivat de către instanță, instanța fondului respingând doar acele întrebări care nu erau concludente și pertinente cauzei.
Din materialul probator aflat la dosar nu rezultă că inculpatul nu ar fi avut parte de un proces echitabil din moment ce a fost citată în cauză, i-a fost asigurat dreptul la apărare, beneficiind de serviciile unui apărător ales, i s-a permis să propună probe în dovedirea nevinovăției și s-au luat măsuri în vederea administrării respectivelor probe, a participat la dezbateri și a pus concluzii, inculpatul fiind prezent atât în primă instanță cât și la instanța de apel.
Apreciind că în speță au fost respectate prev. art 21 din Constituție și art. 6 din pr.pen și CEDO și din acest punct de vedere se privește nefondat apelul inculpatului.
Vinovăția inculpatului rezultă fără nici un dubiu din declarațiile părților vătămate, declarații care se coroborează cu depozițiile martorilor, și celelalte probe de la dosar.
Împotriva deciziei s-a formulat calea de atac a recursului de către inculpatul. Inculpatul a beneficiat pe tot parcursul procesului penal de sprijinul juridic al unui apărător ales inclusiv la nivelul instanței de recurs.
Acesta a invocat următoarele:
Un prim aspect vizează o soluție de casare a deciziei și de trimitere a cauzei spre rejudecare la nivelul instanței de apel cu motivarea singulară că nu s-a respectat dreptul la apărare al inculpatului, altfel spus nu a beneficiat de un proces echitabil din acest punct de vedere.
Concret, inculpatul a fost arestat în Austria pe parcursul derulării procesului în apel, astfel că nu s-a putut prezenta în fața acestei instanțe și nici nu a avut cum să învedereze această împrejurare autorităților, sau măcar apărătorului său. În consecință instanța de apel a procedat la judecarea cauzei în lipsa inculpatului care trebuia să fie prezent și ar fi și dorit acest lucru.
O altă susținere în recurs, vizează casarea hotărârilor, rejudecarea pricinii și pe fond aplicarea unei soluții de achitare a inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ultraj.
Este real că legea apără funcționarul aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu dar din probele administrate rezultă că acești funcționari au manifestat un comportament abuziv, l-au lipsit de libertate pe inculpat pe baza unei simple bănuieli și nu au procedat la audierea sa.
Chiar dacă inculpatul ar fi condus în stare de ebrietate, împrejurarea nu era de natură să justifice acest comportament violent al polițiștilor.
Organele de poliție nu au dat dovadă de tact și nu au respectat regulamentul, au imobilizat inculpat, au proferat amenințări a adresa sa, după care i-au adus o serie de acuzații.
În acest context, atingerea polițistului de către inculpat nu s-a făcut cu scopul de a-l ultragia pe acesta, ci doar din neatenție în contextul derulării unor evenimente, presiuni fizice exercitate împotriva sa. inculpatul nu a adus decât la adresa unor jandarmi și nu a polițiștilor. Toate aceste împrejurări conduc la lipsa de susținere a unei hotărâri de condamnare a inculpatului.
Curtea analizând recursul formulat, motivele invocate în susținerea acestuia, cazurile de casare expres stipulate la disp.art.385/9 pr.pen. reține următoarele:
Ca și prim aspect de ordin procedural ce se impune a fi clarificat în speță, este acela că avem de a face cu instituția repunerii în termen în cauză, fapt ce determină o instrumentare a pricinii pe fond.
Argumente în sprijinul repunerii în termenul de recurs sunt următoarele: recursul declarat s-a realizat după expirarea termenului de 10 zile ce curge de la comunicarea deciziei în apel față de inculpat. La modul cert însă, în funcție de poziția expresă manifestată de către acesta și documentele primite de la autoritățile austriece rezultă că pe parcursul derulării cauzei în apel inculpatul a fost arestat de către autoritățile austriece în data de 25.09.2007. Pronunțarea hotărârii în apel s-a făcut la 28 ianuarie 2008, timp în care inculpatul se afla încarcerat în Austria. Imediat ce a fost liberat din pedeapsa aplicată de către autoritățile austriece și a venit în România, respectiv la 21-22.02.2007, el a exercitat calea de atac a recursului de față, înregistrată pe rolul instanței cu data de 28.02.2008.
Evident că în acest context putem vorbi de o cauză temeinică de împiedicare a inculpatului în a formula recursul în termenul inițial de 10 zile de la comunicarea hotărârii, avem de a face cu instituția repunerii în termen fiind în fața unei astfel de cauze temeinice de împiedicare, fiind îndeplinită și cea de-a doua teză de la art.364 pr.pen. respectiv cererea de recurs a fost formulată în termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei.
Impunându-se o dezbatere pe fond a pricinii, sunt de luat în considerare și cazurile exprese de casare propuse de apărătorul inculpatului, în esență trimiterea spre rejudecare la tribunal întrucât inculpatul nu a putut fi prezent și soluție concretă de achitare de sub învinuirile aduse întrucât infracțiunea de ultraj nu îndeplinește toate elementele constitutive cerute legal.
Raportat la primul aspect de casare, Curtea are de consemnat că motivul nu subzistă pentru următoarele argumente:
Inculpatul a fost prezent la nivelul instanței de fond și i s-au luat declarații. Cercetarea judecătorească s-a derulat și în prezența sa, au fost administrate probe inclusiv în apărarea inculpatului, în final instanța de fond apreciind că se întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate și sancționându-l penal pe acesta.
Inculpatul a formulat în termen legal apel împotriva hotărârii și a fost prezent la multe dintre termenele de judecată în apel.
S-au depus memorii de către acesta (fila 23), în perioada de timp cât a fost prezent inculpatul în instanță, avându-se astfel de către instanța de apel o cunoștință deplină a poziției exprese manifestată de acesta.
Mai mult, inculpatul a fost și audiat la nivelul instanței de apel, menționând în esență cele invederate pe tot parcursul procesului penal și anume că nu se consideră vinovat de cele imputate (25).
Inculpatul a fost prezent la Tribunalul Cluj inclusiv la data de 24.09.2007, pentru ca ulterior să fie arestat de autoritățile austriece la chiar o zi după, respectiv 25.09.2007.
La scurt timp după această dată s-a și trecut în dezbaterea judiciară a apelului, fără alte invederări din partea apărătorului inculpatului sau alte cereri în probațiune în apărarea sa, fiind însă reală împrejurarea că pronunțarea hotărârii instanței de apel s-a făcut în lipsa inculpatului, fără a se avea la cunoștință că acesta se află încarcerat în Austria.
În acest context, nu se poate vorbi de un proces neechitabil. Acesta a fost prezent la multe dintre termenele de judecată la nivelul instanței de fond și apel, unde i s-au luat declarații,inclusiv la Tribunalul Cluj, și-a expus punctele de vedere ce au fost consemnate și nu a avut de invocat, după data constatării imposibilității sale de prezentare din 25.09.2007, alte împrejurări.
În acest context, o trimitere a cauzei spre rejudecare în apel ar fi inutilă, inculpatul oricum a fost audiat la nivelul acestei instanțe, poziția acolo manifestată a fost reiterată în chip identic și în recurs.
Celelalte împrejurări invocate în apărarea inculpatului, în recurs, țin de fondul dezbaterii cauzei.
Astfel, în noaptea de 4/5.02.2005 în jurul orelor 3,00 echipajul de poliție format din agenții de poliție și din cadrul Secției 3 Poliție se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza cartierului G, executând serviciul de patrulare cu autovehiculul marca VW cu nr. de înmatriculare -.
în -, la intersecția străzilor - și -, aceștia au observat că dinspre str. - se apropia în viteză un autoturism marca apel cu nr. de înmatriculare -, fiind foarte aproape de a intra în coliziune cu un alt autoturism care circula regulamentar dinspre P-ța - cel
de poliție a trecut la urmărirea acestui autoturism având puse în funcțiune semnalele acustice și luminoase însă autovehiculul a fost găsit abandonat ulterior pe str.- iar pe conducătorul auto, identificat ulterior în persoana inculpatului, l-au observat în timp ce încerca să fugă de lângă autoturism.
Agenții de poliție au remarcat că inculpatul se afla în mod vădit sub influiența băuturilor alcoolice situație în care aceștia l-au insoțit în stația de taximetre situată în P-ța - în fața chioșcului aparținând SC SRL în vederea identificării conducătorului auto în prezenta unor martori asistenți și a testării sale în vederea stabiliri alcoolemiei.
La solicitarea organelor de poliție de a se legitima,inculpatul a refuzat manifestând un comportament agresiv atât verbal cât și fizic, lovind cu mâinile și picioarele în geamurile și pereții interiori ai autovehiculului poliției afirmând că în realitate nu el a condus autovehiculul său ci o altă persoană care a incercat să îi fure autoturismul.
Inculpatul s-a lansat intr-o avalanșă de injurii și amenințări la adresa organelor de poliție și datorită comportamentului său violent s-a încercat scoaterea sa din dubă, moment în care agentul de poliție a fost lovit de către inculpat cu piciorul în zona pieptului și a umărului drept.
Odată scos din mașină, inculpatul a început să lovească și în taximetrele aflate în apropiere, situație în care agenții de poliție ajutați de taximetriști au încercat să îl imobilizeze, însa inculpatul opunea rezistență lovindu-i cu picioarele pe agenții de poliție, murdărindu-le uniformele, iar pe agentul l-a zgâriat pe obrazul stâng și i-a rupt unul dintre epoleți. Concomitent inculpatul profera amenințări cu moartea la adresa acestora.
La fața locului s-a prezentat o patrulă de jandarmi care la solicitarea organelor de poliție au încercat de asemenea să îl imobilizeze pe inculpat care s-a trântit pe asfalt, lovind în toate părțile cu mâinile și picioarele și care din cauza țipete lor sale deranja locatarii din imobilele aflate în vecinătate.
Agenții de poliție au solicitat să se prezinte la fața locului și un echipaj din cadrul Biroului Poliției Rutiere în vederea testării inculpatului astfel că la locul incidentului a sosit agentul de poliție, însă testarea inculpatului nu a avut loc tocmai datorită comportamentului său agresiv, după imobilizarea sa acesta fiind transportat cu autovehiculul poliției la sediul IML C în vederea recoltării de probe biologice. În sediul IML C, inculpatul a adresat injurii la adresa agentului de poliție.
Privitor la justețea celor consemnate mai sus instanțele inferioare au manifestat preocupări deosebite. Inculpatul în apărare, cu o poziție de nerecunoaștere inclusiv în recurs, a invocat o serie de detalii între care nu există concordanțe, se ridică semne de îndoială asupra sincerității inculpatului, cu atât mai mult cu cât declarațiile sale se află în vădită contradicție cu restul probelor testimoniale administrate în cauză.
Decizia atacată suferă însă sub aspecte de deplină legalitate întrucât deși se redă la modul neechivoc că instanța de apel nu pune sub semnul întrebării existența infracțiunii și vinovăția inculpatului, pedeapsa ce i-a fost aplicată, starea de fapt fiind confirmată de probele de la dosar, în final se specifică expres că apelul acestuia urmează a fi respins ca nefondat, pe considerentele art.379 pct.1 lit.b pr.pen. iar în dispozitivul hotărârii se consemnează admiterea apelului, desființarea deciziei cu privire doar la pedeapsa accesorie aplicată.
În acest context, avem de a face cu certitudine cu cazul de casare constând în aceea că motivarea hotărârii atacate contrazice dispozitivul hotărârii.
În concret, cazul de casare incident este cel de la art.385/9 pct.9 pr.pen.
În continuare este de văzut în ce măsură acest caz de casare poate să și își producă efectele așa cum sunt ele urmărite în cuprinsul codului d e procedură penală. În acest sens, vine art.385/9 al.3 pr.pen. în care se specifică că anumite cazuri de casare se iau în considerare din oficiu, iarper a contrarioaltele trebuie invocate.
Deși cu sprijinul său a avut un apărător calificat, inculpatul nu a invocat expres cazul de casare incident în speță, iar instanța de judecată din oficiu nu poate face o astfel de abordare juridică, astfel că hotărârea atacată deși nelegală sub aspectele menționate nu va putea fi corectată de către instanța de recurs.
În funcție de cele menționate, pe considerentele art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge recursul formulat, cu consemnarea deducerii perioadei executate de către inculpat din 12 martie 2008 la zi, în funcție de documentele aflate la dosar.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul fiul lui și, născut la 31.07.1977, in prezent incarcerat in Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 23/A din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj.
Potrivit art. 88 Cod Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului recurent timpul arestului preventiv, începând cu data de 12.03.2008 și până în prezent.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 03.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR
22.04.08/3 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
