Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 219/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 219/R/2008
Ședința publică din 3 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 9/30.01.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4. penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea vătămată, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei după care, partea civilă depune la dosar copia certificată a biletului său de ieșire din spital, solicitând a se ține cont de acesta.
Curtea constată că la dosarul cauzei s-a depus o cerere scrisă de amânare a judecării cauzei, formulată de apărătorul inculpatului, av., care solicită amânarea judecării cauzei pe motive medicale. Constată, totodată, că acesta nu a depus la dosar împuternicirea avocațială.
Reprezentantul Parchetului arată că nu se opune cererii de amânare formulată de apărătorul inculpatului sau lăsării cauzei la a doua strigare, existând posibilitatea de a se prezenta apărătorul ales al inculpatului.
Curtea, deliberând, constatând că la dosarul cauzei nu s-a depus delegația avocațială a apărătorului ales al inculpatului pentru reprezentarea acestuia în cauză, neexistând mențiunea în sensul asistării inculpatului în căile de atac pe împuternicirea avocațială depusă la dosarul din apel, motive pentru care respinge cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.
Partea civilă învederează instanței că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 202.pr.pen. cărora le dă citire, deoarece nu au fost administrate probe pro și contra în dosar. De asemenea, învederează instanței că în cauză nu s-a pronunțat o soluție corectă cu privire la încadrarea juridică dată faptei, motiv pentru care solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 184 alin. 2 și 4.pen. în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2.pen. întrucât fapta a fost comisă cu intenție și nu din culpă. Solicită a se avea în vedere că este vorba de un accident rutier comis în urmă cu cinci ani, în urma căruia a rămas cu o infirmitate.
Totodată, solicită a se avea în vedere că în cauză nu au fost respectate dispozițiile art. 17 alin. 3, art. 18 alin. 2.pr.pen. cărora le dă citire, cu mențiunea de a fi avute de instanță.
După admiterea recursului solicită a se stabili și valoarea daunelor pentru cele patru intervenții chirurgicale pe care trebuie să suporte, pe lângă cele opt intervenții chirurgicale pe care le-a suferit până în acest moment, cu mențiunea că a depus la dosarul de fond acte justificative pentru suma de 10.000 euro daune morale solicitate în acest sens. Arată că a semnat o înțelegere cu inculpatul, potrivit căreia în schimbul sumei de 3200 lei, respectiv suma de 1500 euro și o căruță de lemne va renunța la orice pretenții civile și astfel a primit suma de 1500 euro, din care două bancnote de 50 euro erau foarte uzate și nu s-au putu folosi. Învederează instanței că în înțelegerea respectivă a făcut mențiunea că este de acord să nu mai solicite alte daune dacă nu va rămâne cu vreo infirmitate, iar în prezent a rămas fără dinți, fără un și cu ligamentele rupte la un picior. Având în vedere că a suportat costurile celor opt intervenții chirurgicale suferite până în prezent, solicită acordarea unor daune pentru operațiile viitoare.
Totodată, solicită majorarea cuantumului pedepsei de 3 luni închisoare cu suspendare aplicată inculpatului, în urma schimbării încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin. 2.pen. cu mențiunea că inculpatului nici măcar nu i-a fost ridicat permisul de conducere.
Reprezentantul Parchetului, apreciind că din probele administrate în cauză rezultă că cele două hotărâri pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat în cauză.
CURTEA
Prin sentința penală nr.121 din 8 noiembrie 2007 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei inculpatul, fiul lui și, născut la data de 1.05.1982 în Șimleu S, jud. S, domiciliat în, nr.85, jud. S, a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 și 4 Cod penal raportat la art.74 lit.a,c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82-Cod penal.
Pe durata executării pedepsei aplicate, inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.359 Cod procedură penală.
Pe durata suspendării condiționate s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii în baza art.71 alin.5 Cod penal.
S-a respins acțiune a civilă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
După ce a consumat băuturi alcoolice partea vătămată s-a angajat în traversarea drumului public, fără ca deplasarea să fie realizată perpendicular față de axul drumului și cu prealabila asigurare, moment în care autoturismul condus de către inculpat rula cu o viteză peste limita legală de 81 km/h a lovit căruciorul tras de victimă, incident soldat cu proiectarea victimei pe carosabil, numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare fiind de 90-100.
Prin urmare ambele părți - inculpatul și victima - au contribuit prin conduita lor la producerea accidentului, aceste aspecte urmând a fi luate în considerare la individualizarea răspunderii.
Referitor la acțiunea civilă, instanța a reținut că în cadrul procesului penal, constituirea de parte civilă este supusă principiului disponibilității părților, cu singura excepție prevăzută de lege, în care nu se încadrează părțile vătămate din cauză.
Astfel, Spitalul Clinic CNc ăruia i s-au înaintat mai multe adrese, a învederat că victima nu a beneficiat de îngrijiri medicale necesitate de producerea vreunui accident de circulatie. Prin urmare nu s-a constituit parte civilă.
În ceea ce privește părțile civile, instanța le-a respins cu mențiunea că la data de 10.0 1.2004 între părți a intervenit o înțelegere potrivit căreia în contra sumei de 3200 lei partea vătămată renunță la orice pretenție bănească împotriva inculpatului, chiar dacă voala s-ar agrava sau ar fi nevoie de alte intervenții chirurgicale. Respectiva înțelegere a fost încheiată în fața avocatului.
Prin actul sub semnătură privată de la fila 119 (dosar fond) aceeași parte vătămată a atestat prin semnătură că a primit și diferența de sumă care urma a-i fi achitată, precizând totodată că din acel moment nu mai are nici un fel de pretenție de la inculpat.
Prin urmare, pretențiile părții vătămate au fost satisfăcute ulterior producerii accidentului atât material cât și moral.
Faptul că partea vătămată solicită alte pretenții, în opinia instanței de fond apare ca un fapt imoral. Mai mult, partea civilă nu a făcut dovada daunelor materiale solicitate iar obligarea inculpatului la plata altor despăgubiri ar echivala cu o încălcare a art.969 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată considerând-o nelegală și netemeinică. În motivele de apel se arată că nu s-au respectat dispozițiile art.334 Cod procedură penală pentru schimbarea încadrării juridice a faptei din art.184 Cod penal în art.182 pct.2 Cod penal. Partea vătămată critică soluția instanței de fond și pentru faptul că a fost respinsă cererea sa pentru despăgubiri deși la dosar s-au depus dovezi pentru justificarea pretențiilor, nu s-a respectat art.17 pct.3 Cod procedură penală și a fost favorizat infractorul.
Prin decizia penală nr.9 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată, apelantul fiind obligat să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare iar inculpatului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că potrivit art.182 Cod penal, vătămarea corporală gravă este definită ca fiind fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale ori sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile.
O formă agravantă a infracțiunii de vătămare corporală gravă este reglementată în art.182 alin.2 Cod penal, dacă fapta a cauzat victimei pierderea unui simț sau organ, încetarea funcționării acestora, o infirmitate permanentă ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei.
Infracțiunea de vătămate corporală gravă se comite cu praeterintenție.
După cum rezultă din probele dosarului, în speță, inculpatul a cauzat părții vătămate leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale și în urma cărora partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă și o pierdere a capacității de muncă corespunzătoare gradului II, însă, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la viteza maximă admisă pentru circulația cu autovehiculul în localităti.
Starea de fapt este corect reținută atât în actul de sesizare cât și prin sentința atacată iar încadrarea juridică legală a faptei este în dispozițiile art.184 alin.2 și 4 Cod penal în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, așa cum s-a reținut de instanța fondului. Infracțiunea prevăzută de art.184 Cod penal se comite din culpă.
Prin urmare nu se impunea schimbarea încadrării juridice a faptei așa cum susține partea vătămată, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzută de art.182 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, legată de pretențiile părții vătămate, se constată că în mod legal a procedat instanța de fond prin sentința atacată când a respins actiunea civilă a acestuia.
Între părți a intervenit o înțelegere încheindu-se actul depus la fila 117 din dosar potrivit căreia partea vătămată în contra sumei de 3200 lei renunță la orice altă pretenție bănească împotriva inculpatului chiar și în situația în care boala s-ar agrava sau ar fi nevoie de alte intervenții chirurgicale.
Inculpatul a achitat suma pretinsă de partea vătămată, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la filele 118, 119 din dosar iar partea vătămată a atestat prin semnătură primirea despăgubirilor precizând că nu mai are nici o pretenție față de inculpat.
Așa cum legal a reținut și instanța de fond, în cadrul procesului penal, acțiunea civilă este supusă principiului disponibilității adică promovarea ei în procesul penal depinde de voința persoanei vătămate cu excepția situațiilor când acțiunea civilă se exercită din oficiu potrivit art.17 Cod procedură penală însă partea vătămată nu se găsește în situațiile prevăzute de aceste dispoziții legale.
Prin urmare, partea vătămată prin actele depuse la dosar a declarat că nu mai are nici o pretenție de la inculpat astfel că cererea sa ulterioară pentru obligarea inculpatului la despăgubiri civile apare ca nefondată, mai mult că, nici nu a făcut dovada celorlalte daune materiale pretinse.
Împotriva deciziei menționate partea vătămată și civilă a declarat recurs în termen.
În motivarea recursului s-a arătat că fapta inculpatului se încadrează în disp.art.182 pct.2 pen. deoarece i-a produs o infirmitate, condiție prevăzută expres de acest text legal, și nu în cel prev.de art.184 pen. cum au reținut instanțele de fond.
În susținerea orală a recursului s-a precizat că inculpatul, sub aspectul laturii civile, trebuie obligat la plata celor patru operații chirurgicale pe care va trebui să le suporte victima iar, sub aspectul laturii penale, se impunea aplicarea unei pedepse mai aspre față de inculpat datorită urmărilor faptei sale.
Examinând decizia atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu - conform disp.art.385/6 al.3 pr.pen. - Curtea constată următoarele:
În sarcina inculpatului s-a reținut - ceea ce nu este contestat de către părți - că în data de 7 iunie 2003 în jurul orelor 22,00 inculpatul conducea autoturismul cu nr.- pe raza localității înspre Simpleu S cu 81 km/ și a acroșat căruciorul tractat de către recurent, în timp ce acesta traversa drumul printr-un loc nepermis, proiectând victima pe carosabil în urma impactului.
i-au fost produse un politraumatism cranian, traumatism de bazin, fractură bază metacarp I drept, o leziune de uretră, entorsă de genunchi gr.II cu leziuni ale ligamentului colateral intern (29 ).
În urma leziunilor suferite recurentul a rămas cu o infirmitate permanentă și cu o pierdere a capacității de muncă corespunzătoare gr.II (doi) de invaliditate, și a avut nevoie de 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Contrar celor invocate de către recurent, fapta astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4 pen. așa cum legal au apreciat instanțele de fond și nu de vătămare corporală gravă prev.de art.182 pen. deoarece a fost comisă cu intenție de către inculpat.
Astfel, atât victima, cât și inculpatul au fost în culpă, prima pentru că a traversat carosabilul printr-un loc nepermis, iar al doilea pentru că a condus autoturismul cu o viteză mai mare decât cea prevăzută de lege în localitate.
Deși urmarea produsă - infirmitate permanentă - este prevăzută în art.182 al.2 pen. este aceeași urmare specifică faptei de vătămare din culpă deoarece art.184 al.2 pen. prevede că dacă fapta de vătămare din culpă a produs vreunul din urmările prevăzute la art.182 al.2 pen. deci inclusiv infirmitate permanentă este aplicabil art.184 pen.
Diferența dintre cele două infracțiuni este dată de vinovăția cu care acționează inculpatul în cazul vătămării corporale grave prev.de art.182 alin.2 pen. fiind necesar ca acesta să acționeze cu intenție directă sau indirectă, pe când, în cazul art.184 pen. acesta acționează din culpă.
În speță, din nici o probă nu rezultă că inculpatul care trecea ocazional cu mașina prin localitatea a urmărit sau a acceptat să lovească victima cu autoturismul pe care îl conducea.
Recursul părții vătămate este fondat sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului; ținând seama de caracterul gral al urmărilor faptei inculpatului - menționate anterior - pedeapsa aplicată și menținută de 3 luni închisoare este total neadecvată cerințelor prev.de art.72 pen. deoarece nu răsfrânge gradul de pericol concret real al faptei acesteia.
Ca atare, acest motiv îndeplinește condițiile cazului de casare prev.de art.385/9 pct.14 pr.pen.
În fine, sub aspectul laturii civile, criticile recurentului sunt nefondate.
Astfel, prin înțelegerea ulterioară comiterii faptei inculpatul împreună cu victima au stins prejudiciul deja produs prin "actul de înțelegere" din 10 iunie 2004 în care se precizează că în schimbul sumei de 32.000.000 lei (Rol) victima nu mai are în viitor nici o pretenție civilă nici în cazul în care "boala s-ar agrava și ar fi nevoie și de alte intervenții chirurgicale - sau medicale - pentru refacerea completă a sănătății", și nici în cazul în care numărul îngrijirilor medicale "ar depăși 60 de zile". Din copiile actelor și chitanțelor de la dosar (118-119) rezultă că "înțelegerea" a fost respectată și executată de către inculpat iar în lipsa nici unei contestări a acesteia de către victimă, Curtea este ținută aor especta, datorită principiului disponibilității ce guvernează soluționarea laturii civile a cauzei penale, în virtutea căruia părțile sunt suverane să-și tranșeze pretențiile bănești în orice modalitate considerată potrivită de către ele, aceste aspecte nefiind supuse cenzurii instanței judecătorești.
Ca atare, acest motiv de recurs este nefondat.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.1 lit.d pr.pen. va admite recursul părții civile doar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, va casa parțial decizia și sentința atacată și, reindividualizând pedeapsa o va majora la 1 (un) an închisoare menținând suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
In baza art. 385 ind. 15 pct.1 lit.d Cod proc.penală, admite recursul declarat de către partea civilă domiciliat în comuna nr.307, jud.S, împotriva deciziei penale nr. 9/A din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Sălaj, pe care o casează în parte, doar sub aspectul laturii penale a cauzei, impreuna cu sentința penală nr. 121 din 8 noiembrie 2007 a Judecătoriei Simleu S și rejudecând cauza în aceste limite:
Majorează pedeapsa aplicata inculpatului, fiul lui și, născut la 01.05.1982 în Simleu S,.în nr.85 jud.S, CNP -, sub aspectul comiterii infractiunii prev.de art. 184 al.2 și 4 Cod penal, de la 3 luni la 1 an închisoare.
Conform art. 81,82 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani si atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentințelor atacate.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N onorar apărător desemnat din oficiu pentru inculpat in suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 03.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR
10.04.08./4 EX.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Monica Șortan Valentin Chitidean
