Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 375/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 375/
Ședința publică din data de 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, domiciliat în comuna, sat L, județul G, împotriva deciziei penale nr. 60 din 16.02.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat G, în stare de libertate, lipsă fiind intimata parte vătămată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul inculpat susține că a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond și nu a fost citat pentru a se prezenta în instanță și a-și susține cauza.
Arată că a fost condamnat de Judecătoria Tecuci la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra autorităților. Consideră că, față de probele existente în dosar, fapta nu a fost dovedită. S-a susținut că i-a rupt epoleții, nasturii de la uniformă, că l-a strâns de gât pe polițist, dar nici martorii și nici partea vătămată nu au putut să dovedească acest lucru.
Învederează că în timp ce el și-a menținut declarația la poliție, la urmărirea penală și în fața instanței de judecată, martorii și le-au schimbat: la poliție au dat o declarație, iar în fața judecătorului au dat altă declarație.
Solicită admiterea recursului și să se dispună achitarea sa, deoarece nu este vinovat de comiterea faptei. Totodată, solicită să se aibă în vedere susținerile făcute prin declarația scrisă de recurs.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul declarat de inculpat este nefondat.
Solicită să se constate că la dosar există dovada faptului că inculpatul a fost citat pentru a se prezenta la instanța de apel, la adresa indicată în declarația de apel. Ca atare, apreciază că nu sunt întemeiate susținerile inculpatului privind necitarea în apel.
Referitor la cel de al doilea motiv, mai important din perspectiva consecințelor pe care le vizează inculpatul prin declarația de recurs, solicită să se constate că inculpatul nu a recunoscut nici un moment săvârșirea infracțiunii.
Din declarația Martorul rezultă că acesta a văzut când inculpatul i-a pus mâna în gât polițistului. De asemenea, martorul a declarat că inculpatul l-a agresat mai întâi pe el (în paranteză fiind spus, l-a înțepat cu o șurubelniță), apoi l-a agresat pe polițistul care se afla în zonă. Solicitându-i-se de către instanță să precizeze în ce a constat agresiunea, martorul spus că inculpatul i-a băgat mâna în gât polițistului, apoi au intervenit alți martori pentru a-l scăpa pe polițist. De asemenea, martorul a declarat că era în zonă și a auzit de la alte persoane că inculpatul i-a băgat mâna în gât polițistului.
De altfel, inculpatul nu se află la prima infracțiune cu violență pe care a comis- Din anul 1995 și până în prezent inculpatul are numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, înșelăciune, dar și pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, art. 192 alin. 1 Cod penal, art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal.
De asemenea, prin sentința penală 39/2001 a Tribunalului Galați, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la 4 pedepse a câte 2 ani și 6 luni și 3 pedepse a câte 8 luni închisoare, precum și pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburare a liniștii și ordinii publice și lovire. Apoi, a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 193 prin 718/2003.
Prin urmare, se constată că activitatea infracțională pe care a desfășurat-o inculpatul în prezenta cauză, are loc după ce anterior a fost condamnat pentru același gen de fapte. Deci, inculpatul nu a dat dovezi de îndreptare și pentru nereiterarea comportamentului antisocial.
Pentru considerentele expuse, apreciază că fapta din prezenta cauză a fost pe deplin dovedită.
Apreciază că pedeapsa de 1 an închisoare, cu privare de libertate, a fost corect individualizată de instanța de fond.
Solicită respingerea recursului declarat, ca fiind nefondat, și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că într-adevăr a fost condamnat de mai multe ori în trecut, dar și-a executat pedepsele. Consideră că nu poate să fie pedepsit de două ori pentru aceeași infracțiune.
Susține că nu este vinovat de comiterea faptei din prezenta cauză.
CURTEA
Asupra recursurilor penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 605/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Galația fost condamnat inculpatul G la 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin.1, 2 din Codul penal, cu aplicarea dispozițiilor art.37 lit. din Codul Penal.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
Conform dispozițiilor art.14 și C.P.P. ale art. 998 din Codul civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate din comuna, județul G, cu titlu de daune morale, 1000 lei (RON).
Conform dispozițiilor art.193 a C.P.P. fost obligat inculpatul să plătească părții vătămate, cu titlu de cheltuieli judiciare, 500 lei (RON).
Conform dispozițiilor art.191 a C.P.P. fost obligat inculpatul să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare 80 lei (RON).
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci, județul G, nr- a fost trimis în judecată inculpatul G, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 239 alin.1 și 2 din Codul penal.
Partea vătămată este agent de poliție și își desfășoară activitatea la Postul de Poliție, județul
În data de 25.05.2008 partea vătămată era de serviciu și, în jurul orelor 1800fost sunat la Postul de Poliție de martorul care i- cerut să intervină pentru a aplana un conflict provocat de inculpatul la magazinul AF din satul L, comuna, județul
Urmare acestui telefon, partea vătămată s- deplasat la magazinul AF, a văzut că martorul este bătut, plin de sânge și prezenta o înțepătură în zona gâtului și care precizat că fost lovit de inculpatul G.
Partea vătămată a încercat să vorbească cu inculpatul G, l- întrebat ce s- întâmplat și astfel, inculpatul nervos și sub influența alcoolului a început să profereze injurii și amenințări cu bătaia la adresa agentului de poliție și, la un moment dat, l- prins cu mâinile de gât.
Partea vătămată a încercat să scape, iar în această încercare inculpatul G prins- cu mâinile de uniformă și astfel au fost rupți doi nasturi de la veston.
Au intervenit martorii și și astfel, partea vătămată a putut fi salvată.
Cu ajutorul martorilor inculpatul Gaf ost imobilizat, între timp la fața locului au sosit lucrătorii de poliție de la Poliția Municipiului T și inculpatul a fost condus la Postul de Poliție, apoi la Poliția Municipiului
Înainte de acest incident inculpatul G bătuse pe, G, G și, însă dintre aceștia doar a formulat plângere penală ce face obiectul dosarului nr. 1202/P/2008 aflat în lucru la Postul de Poliție, ceilalți spunând că nu doresc să se judece cu inculpatul.
Inculpatul nu recunoaște să fi agresat verbal și fizic pe partea vătămată, agent de poliție, susținând că l- lovit doar pe .
Susținerea inculpatului este infirmată de declarațiile părții vătămate și ale martorilor propuși și audiați, respectiv, și.
Fapta inculpatului de a injuria, amenința și agresa fizic pe agentul de poliție aflat în exercițiul funcțiunii, constituie infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin.1 și 2 din Codul penal.
La cererea inculpatului fost audiată martora care declarat că auzit înjurături și lovituri din curtea sa, curte care se află în spatele barului, dau nu știe cine pe cine a lovit, fiindu- teamă să se apropie, iar după conflict l-a văzut pe inculpat fiind căzut, iar în jurul său se aflau aproximativ 15 persoane, adulți și copii.
Martora a declarat că este posibil ca inculpatul să fi fost sub influența alcoolului.
Nu a văzut martora dacă inculpatul i- pus mâna în gât polițistului sau dacă i- rupt doi nasturi de la veston.
Depoziția martorei coroborată cu declarațiile celorlalți martori întregește infracțional în care, sub influența alcoolului, inculpatul avut conflicte cu mai multe persoane, inclusiv cu agentul de poliție.
Inculpatul a mai fost condamnat, ultima condamnare fiind de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin decizia penală nr. 939/04.05.2004 a Curții de APEL GALAȚI.
fost arestat la 15.06.2004 și liberat condiționat la 07.03.2006.
Este recidivist conform dispozițiilor art. 37 lit. Cod penal.
Fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social ridicat, menit să destabilizeze echilibrul social, împrejurare în care, în raport de prevederile art.72 din Codul penal, de starea sa de recidivă, se apreciază că reinserția socială se poate realiza prin aplicarea unei sancțiuni cu privare de libertate, motiv pentru care i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. teza II și lit.b Cod penal.
Conform dispozițiilor art.14 C.P.P. și ale art. 998 din Codul civil, inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate, cu titlu de daune morale 1000 lei (RON).
Daunele morale sunt justificate de lezarea demnității și onoarei părții vătămate cauzată de rezonanța socială a faptei în mediul social în care polițistul își desfășoară activitatea, fiind investit cu autoritatea prevăzută de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 193 C.P.P. și ale art. 191.C.P.P. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul G, care nu s-a prezentat în instanță pentru a-și motiva apelul declarat și nici nu a depus la dosar motivele de apel.
Prin decizia penală 60/16.02.2009 a Tribunalului Galați, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 605/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tecuci, Județul G, în dosarul nr-.
A fost obligat inculpatul în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin 2 din Codul d e procedură penală la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
Tribunalul constatat că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, care a fost menținută.
S-a reținut în sarcina inculpatului faptul că la data de 25.05.2008 partea vătămată era de serviciu și în jurul orelor 1800fost sunat la Postul de Poliție de martorul, care i-a cerut să intervină pentru aplana un conflict provocat de inculpatul G la magazinul AF din satul L Comuna, Județul Cu această ocazie, inculpatul a înjurat și amenințat și agresat fizic pe agentul de poliție aflat în exercițiul funcțiunii.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev de art 72 din Codul penal.
Cum de altfel a reținut și instanța de fond, s-a arătat că fapta comisă de inculpat prezintă un real pericol social, o stare de indignare socială (actele de agresiune manifestându-se împotriva persoanei care este învestită ca autoritate în a asigura liniștea si siguranța publică).
Instanța de apel nu a constatat și alte aspecte de natură să conducă la reformarea sentinței penale apelate nici pe latură penală și nici cea civilă a cauzei
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate.
Ca un prim motiv de nelegalitate s-a invocat faptul că apelul s-a judecat în lipsa sa, neprimind nicio citație, neavând cunoștință de proces, arătându-se că i s-a încălcat dreptul la apărare.
Totodată, s-a mai susținut că cele două instanțe au dat o greșită interpretare probelor administrate în cauză, întrucât declarațiile martorilor conțin foarte multe neconcordanțe, neconcordanțe ce duc la crearea unui dubiu cu privire la vinovăția inculpatului.
Față de toate acestea, inculpatul a solicitat achitarea sa întrucât e nevinovat.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, constatăm că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, în mod corect fiind reținută vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește însă primul motiv de nelegalitate invocat, cel referitor la necitarea inculpatului, constatăm că la dosar (fila 6) există dovada faptului că acesta a fost citat pentru a se prezenta la instanța de apel la adresa indicată în declarația de apel.
Ca atare, apreciem neîntemeiate susținerile inculpatului privind necitarea în apel.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, constatăm că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, la dosar există probe din care rezultă vinovăția sa.
Astfel, din declarația martorului rezultă că acesta a văzut când inculpatul i-a pus mâna în gât părții vătămate. Totodată, martorul a declarat că inculpatul l-a agresat mai întâi pe el, apoi l-a agresat pe polițistul ce se afla în zonă. Fiind întrebat de către instanță în ce a constat agresiunea, martorul a precizat că inculpatul i-a băgat mâna în gât polițistului, apoi au intervenit alți martori pentru a-l scăpa pe polițist. De asemenea, martorul a declarat că era în zonă și a auzit de la alte persoane că inculpatul i-a băgat mâna în gât polițistului.
Nu lipsit de relevanță e faptul că inculpatul nu e la primul impact cu legea penală, întrucât din anul 1995 și până în prezent acesta are numeroase condamnări pentru infracțiuni de furt calificat, înșelăciune, dar și pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin. 1 Cod penal, art. 192 alin. 1 Cod penal, art. 217 alin. 1 și 4 Cod penal.
Totodată, prin sentința penală 39/2001 a Tribunalului Galația fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj la 4 pedepse de câte 2 ani și 6 luni și la 3 pedepse a câte 8 luni închisoare, precum și pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a liniștii publice și lovire.
A mai fost condamnat și pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 193 Cod penal prin sentința penală 218/2003 a Judecătoriei Tecuci.
Deci, anterior inculpatul a fost condamnat pentru același gen de fapte și nu a dat dovezi de îndreptare și de reiterare a comportamentului antisocial.
Față de toate acestea, apreciem că vinovăția inculpatului a fost corect reținută, iar pedeapsa aplicată e corect individualizată, motiv pentru care recursul promovat va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui G și, născut la data de 05.02.1966 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în comuna, sat L, județul G) împotriva deciziei penale nr. 60/16.02.2009 a Tribunalului Galați (sentința penală nr. 605/24.11.2008 a Judecătoriei Tecuci ).
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul G la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/17.06.2009
Tehnored.: /2 ex./30.06.2009
Fond:
Apel:,
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
