Violul (art.197 cod penal). Decizia 84/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 84/
Ședința publică din 11 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu JUDECĂTOR 2: Aurel Burlacu
JUDECĂTOR 3: Irina președinte secție
Judecător: - - - vicepreședintele Curții de Apel
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul - (fiul lui și, născut la 05 Mai 1987, domiciliat în B,-, județ, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 Cod penal, împotriva deciziei penale nr. 50 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns inculpatul recurent-, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 13.05.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, intimata parte vătămată -, personal și asistată de av., în baza împuternicirii avocațiale nr. 27 din 19.03.2009 eliberată de Baroul Brăila - Cabinet individual și intimata reprezentantă legală a părții vătămate -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, prin care s-a arătat că la data de 09.06.2009 s-a depus la dosar completarea motivelor de recurs, după care:
Apărătorul inculpatului depune la dosar acte în circumstanțiere: două caracterizări și o adeverință din 10.06.2009 din care rezultă că inculpatul lucrează la SC O, ca muncitor necalificat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent arată că acesta a declarat recurs împotriva deciziei Tribunalului Brăila, la nivelul celor stabilite în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei. Este de observat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăilaa criticat sentința instanței de fond sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate și nu sub aspectul modalităților de executare. Tribunalul Brăila, aplicând pedepse de 3 ori mai mari decât instanța de fond și dispunând ca acestea să fie executate efectiv, a dat dovadă de o severitate excesivă, aducând atingere principiului de drept penal conform căruia pedeapsa are un rol preponderent educativ și constructiv și nu punitiv.
A încarcera un tânăr la vârsta de aproape 20 ani, lipsit de antecedente penale, încadrat în muncă, proaspăt căsătorit echivalează cu a-l stigmatiza și pe viitor.
Nu mai dezvoltă motivele de recurs depuse în scris la dosar, în schimb, solicită instanței de recurs să dea dovadă de clemență și înțelepciune de superior, având un rol decisiv și jurisdicțional.
Nu este normal ca la instanța de fond pentru o asemenea infracțiune la Judecătoria Brăila inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea executării sub supraveghere, iar Tribunalul Brăila i-a aplicat o pedeapsă de 3 ori mai mare, condamnându- la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare efectivă.
Este excesiv de mare această pedeapsă și solicită menținerea hotărârii instanței de fond și anume, sentința Judecătoriei Brăila. A depus o serie de acte din care rezultă că acesta are un comportament bun. Nu contestă infracțiunea ca atare, ci vrea să dovedească faptul că este tânăr, are dreptul la o șansă în ceea ce-l privește. Consideră că instanța de fond i-a aplicat acestuia o pedeapsă într-un cuantum corespunzător. Solicită a se avea în vedere că este proaspăt angajat și merită a i se acorda dreptul la o șansă.
Apărătorul părții vătămate arată că este pentru prima dată când se declară în fața unui complet de judecată că nu se contestă fapta săvârșită. Până la acest moment inculpatul a negat în permanență că ar fi săvârșit infracțiunea de viol asupra părții vătămate, susținând constant că tot ceea ce s-a întâmplat a fost cu acordul acesteia.
Apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind totalmente nefondat.S-a făcut referire la soluția pronunțată de instanța de fond, care, așa cum s-a dovedit, a fost greșită, motivat de faptul că inculpatului i s-au acordat circumstanțe atenuante pentru unele fapte, iar în schimb, pentru celelalte, nu s-a putut reține acestea. Ori,întreaga practică este constantă în sensul că, circumstanțele atenuante dacă se aplică, se aplică pentru întregul material infracțional care se soluționează de către instanță și nu poate fi aplicat fracțional pentru unele fapte și pentru altele nu.
În această situație s - a ajuns ca la instanța de fond inculpatul să primească pedeapsa pe care a primit-o și modalitatea de executare, tocmai pentru faptul că în mod greșit instanța a aplicat dispozițiile legale.
Tribunalul Brăila, admițând apelurile Parchetului și al părții vătămate, a dispus modificarea sentinței, a stabilit o pedeapsă cu altă modalitate de executare. Ceea ce se solicită,ca și temei al admiterii recursului sunt de fapt niște circumstanțe personale pe care inculpatul prin apărător încearcă să le prezinte ca având prioritate în fața tuturor faptelor și a actelor materiale săvârșite asupra părții vătămate. Aceste circumstanțe nu au preponderență, nu au cum să fie primite în varianta în care au fost solicitate. Solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător în recurs, conform chitanței.
Apărătorul inculpatului recurent, în replică, arată că nu a contestat infracțiunea ca atare, fapta, ci a încercat să fie demn, dar dacă ar fi să se ia după tot materialul probator, în mod corect instanța de fond a aplicat pedeapsa acestuia, pentru că din actele de la dosar nu rezultă că ar fi fost o asemenea infracțiune. Inculpatul nu contestă fapta, ci vrea doar să conștientizeze ce s-a întâmplat. Inculpatul nu a făcut apel, dar vrea să explice situația,pentru că nu este normal și firesc ca un tânăr să fie încarcerat la vârsta de aproape 20 de ani. Din certificatul medico-legal nu rezultă că a fost viol, ci altceva.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că decizia instanței de apel este legală și temeinică. În mod corect s-au înlăturat circumstanțele atenuante reținute pentru anumite infracțiuni la fond de instanța de apel și s-au aplicat pedepsele,astfel: pentru infracțiunea prev. de art.180 alin.1 Cod penal, minimul special de 1 lună închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 189 al.1,2 Cod penal i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare care reprezintă tot minimul special, iar pentru infracțiunea de viol prev. de art.197 alin.1 Cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare, ce reprezintă un an peste minimul special. Ca urmare a contopirii și a stabilirii pedepsei rezultante, instanța nu a mai aplicat nici un spor. Procedând astfel, consideră că deja instanța de apel a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului la momentul când a dozat pedeapsa pentru fiecare dintre infracțiunile stabilite.
Precizează că apelul Parchetului era în defavoarea inculpatului, prin acesta s-a criticat nu numai faptul că nu s-a reținut pentru toate faptele circumstanțe atenuante, ci și greșita reținere a acestora în mod nemotivat și netemeinic, astfel încât în mod legal s-a procedat la înlăturarea acestora.
Consideră de asemenea că pedeapsa astfel stabilită pentru fiecare dintre infracțiuni, cât și pedeapsa rezultantă sunt temeinice și corespunde și modalității, gravității infracțiunilor săvârșite în concret, întrucât inculpatul a acționat deosebit de violent, a lovit-o cu palma peste față și a tras-o de păr, împotriva voinței sale a condus-o la domiciliul său și prin folosirea de violențe și amenințări a întreținut raport sexual împotriva voinței părții vătămate, îndemnându-i și pe prietenii săi să întrețină raporturi sexuale cu victima și doar la intervenția organelor de poliție care au și auzit țipete de femeie și plânsete s-a întrerupt activitatea infracțională.
Pe de altă parte, consideră că poziția de recunoaștere a faptei ar fi trebuit să fie pe întreg parcursul procesului penal și nu doar într-un anumit moment, într-o anumită fază. La fond inculpatul a recunoscut doar în parte și la acest moment consideră că ar fi tardiv de recunoscut în întregime săvârșirea infracțiunilor, astfel încât solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Intimata parte vătămată nu are nimic de spus. Este de acord cu ce a spus d-na avocat.
Intimata reprezentantă legală a părții vătămate -, consideră nefondat recursul inculpatului.
Inculpatul recurent arată că îi pare sincer rău și că nu a fost corectă soluția instanței Tribunalului Brăila.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1768 din 06.11.2008 a Judecătoriei Brăilas -a dispus în baza art. 334.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzut de art. 189 al.2 pen. în infracțiunea prevăzută de art. 189 al. 1 și 2.pen. și în această încadrare juridică cu reținerea circumstanțelor prevăzute de art. 74-76 lit.b pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În baza art. 180 al. 1.pen. cu aplicarea art. 63 al. 3.pen. a fost condamnat același inculpat la 1000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 197 al.1 pen. cu aplicarea art. 74 - 76 lit. c pen. a fost condamnat același inculpat la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b și e pen. pentru comiterea infracțiunii de viol.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. e și art. 35 Cp s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea sporită cu 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare și interzicerea, ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit b și lit e pen
În baza art. 71 alin 2.p i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art.64 lit a teza a II-a, lit b și e p pe durata executării pedepsei principale, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi tutore sau curator.
În temeiul art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pentru o perioadă de 5 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 862Cod penal.
În baza art. 71 alin 5.p s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, lit. b și e p pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 88.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 07.08.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b pr.pen s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.43 din 07.08.2008 emis de Judecătoria Brăila, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
În baza art. 863.p inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 863.p lit. a-d:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brăila;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În conformitate cu dispozițiile art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni pe parcursul termenului de încercare, în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare precum și în cazul neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute mai sus.
În baza art. 14 Cpp raportat la art. 346 Cpp și art. 998.civ. s- admis acțiunea civilă a părții civile prin reprezentant legal, și s-a dispus obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 189 - 193.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, sumă din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu din faza de urmărire penală, ce se va avansa din fondurile Ministerului Jutiției către Baroul Brăila (av. ).
Inculpatul a fost obligat la plata către partea vătămată a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare constând în onorariu avocat cf. chitanței nr. 288/15.09.2008.
Pentru ca să pronunțe această sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În noaptea de 06/07.08.2008, în jurul orelor 01.00 partea vătămată în vârstă de 15 ani se deplasa împreună cu martorii și pe str.G-ral. La intersecție cu strada -, cei trei s-au întâlnit cu un alt grup format din inculpatul și martorii, și.
Inculpatul a luat-o deoparte pe partea vătămată pe care o cunoștea din vedere și le-a spus celor care o însoțeau, cât și celor care îl însoțeau să plece pentru a sta de vorbă singur cu aceasta.
Martorii și s-au îndepărtat aproximativ 50m, iar martorii, și au plecat la un chioșc din apropiere pentru a cumpăra o sticlă de bere. De menționat este că inculpatul se afla în stare de ebrietate.
După ce a rămas singur cu partea vătămată, inculpatul i-a cerut acesteia să-l urmeze la domiciliul său pentru a întreține relații sexuale. Partea vătămată s-a opus, moment în care inculpatul i-a dat o palmă peste față și a tras-o de păr. După acest moment, a luat-o de mână pe partea vătămată și a condus-o pe strada - la domiciliul său. Partea vătămată l-a urmat împotriva voinței sale, fiindu-i frică de inculpat.
La un moment dat, martora s-a dus după inculpat și partea vătămată pentru a-i înapoia telefonul părții vătămate, moment în care a văzut că aceasta este speriată și părea că a plâns. Tocmai din acest motiv, martora a întrebat-o pe partea vătămată dacă nu vrea să meargă cu ea acasă, iar aceasta i-a răspuns "Lasă-mă fată, că nu ai zic nimic".Martora i-a spus și inculpatului să o lase în dacă vrea să-i facă ceva rău că e mică de vârstă, iar acesta i-a răspuns că nu-i va face nimic și o s-o aducă înapoi în 15 minute.
După acest moment, și au plecat spre casă, iar inculpatul a dus partea vătămată la domiciliul său. Aici, inculpatul a lovit-o din nou pe partea vătămată și a amenințat-o întreținând contra voinței acesteia raporturi sexuale normale. Inculpatul a încercat să întrețină și un raport sexual oral, însă a renunțat.
Între timp, la domiciliul său au ajuns și martorii, (întorși din drumul spre casă fiind sunați de inculpat să-i mai cumpere o bere și să i-o aducă), iar inculpatul le-a propus și acestora să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată. Martorii au refuzat, în plus i-a spus inculpatului să o lase în pe partea vătămată și să nu o mai bată.
Între timp, prietenul părții vătămate, martorul, a sunat-o pe martora care i-a spus că partea vătămată a plecat cu un băiat pe str. -, dar nu știe dacă a plecat forțată sau de bună voie. Martorul a sunat-o pe verișoara părții vătămate căreia i-a spus ce a aflat, aceasta din urmă a sunat-o pe mama părții vătămate care într-un final a sunat poliția.
La scurt timp, organele de poliție s-au deplasat la casa inculpatului însoțiți fiind de martorul asistent, unde l-au surprins pe inculpat lovind-o pe partea vătămată, iar aceasta din urmă era dezbrăcată pe pat, plângând.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorei, cu declarația dată la urmărire penală de martorul, precum și cu toate declarațiile date în faza de urmărire penală de inculpat, inclusiv cu declarațiile date în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, precum și cu declarațiile date în aceeași fază procesuală de martorii, și.
De asemenea, fapta de viol este dovedită și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr.651/2008 în care se precizează că partea vătămată prezintă pe coapsa o leziune ce s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure la data de 06/07.08.2008, iar prezența spermatozoizilor în secreția vaginală recoltată, atestă consumarea unui raport sexual complet, recent, neprotejat.
În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a mai recunoscut faptele precizând că partea vătămată a mers de bună voie cu el acasă ca urmare a înțelegerii de a întreține relații sexuale contra unei sume de bani și a întreținut raporturi sexuale cu aceasta cu voința ei. De asemenea, inculpatul a mai precizat că nu a cerut fraților să întrețină și ei relații sexuale cu victima. Aceste declarații sunt au fosta apreciate de instanța de fond ca fiind nesincere, în plus ele reprezentând o schimbare bruscă de atitudine (după angajarea unui avocat), iar în tot cursul urmăririi penale a dat declarații detaliate de recunoaștere a faptei, inclusiv în fața judecătorului cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă și anterior în prezența avocatului din oficiu.
De asemenea, martorii, și au precizat în instanță că poliția le-a dictat declarațiile date anterior, declarații pe care niciunul dintre aceștia nu le-a mai menținut. În lipsa unor minime indicii cu privire la veridicitatea acestor afirmații, prima instanță a apreciat că ele nu sunt decât o schimbare nejustificată a declarațiilor, fapt pentru care le-a înlăturat de la soluționarea cauzei. Mai mult, ele vin în contradicție cu toate declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală.
Martorul nu și-a schimbat declarația în instanță, și anterior acesta arătând că partea vătămată ar fi mers de bună voie cu inculpatul la locuința sa. Or, aceste afirmații nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, motiv pentru care au fost înlăturate. În plus, martorul este prieten cu inculpatul, declarațiile sale fiind evident subiective.
În drept, fapta inculpatului, care în noaptea de 06/07.08.2008 la puțin timp după ce s-a întâlnit pe stradă cu partea vătămată, a lovit-o pe aceasta cu palma peste față și a tras-o de păr, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 al.1
Cod PenalDe menționat este că fapta de lovire se referă strict la lovirea părții vătămate pe stradă, în momentul în care inculpatul a încercat să o convingă pe partea vătămată să-l urmeze acasă pentru întreținerea unui raport sexual. Ca urmare, fapta de lovire nu se referă la lovirea părții vătămate în locuința inculpatului pentru aod etermina să întrețină raporturi sexuale, aceasta din urmă fiind absorbită în infracțiunea de viol.
Vinovăția inculpatului de săvârșirea acestei fapte rezultă din declarațiile părții vătămate, ale martorului și cele date la urmărire penală de inculpat.
Fapta aceluiași inculpat care a condus-o la domiciliul său pe partea vătămată în vârstă de 15 ani, contrar voinței acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art 189 al.1 și 2.pen
1 trebuie reținut întrucât reprezintă forma generală a infracțiunii, iar alin. 2 prevede doar variante agravante, ca urmare, în ceea ce privește această infracțiune, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 189 al.1 în art. 189 al. 1 și 2 Cp.
Fapta inculpatului, care în noaptea de 06/07.08.2008 a întreținut raporturi sexuale normale cu partea vătămată în vârstă de 15 ani, contrar voinței acesteia și prin exercitarea de acte de violență și amenințare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art.197 al.1 pen
Cele trei infracțiuni se află în concurs real, fiind incidente disp. art. 33 lit. a pen
La individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, s-a ținut seama, potrivit art.72 Cp, de dispozițiile din partea generală a Codului penal, de limitele pedepsei prevăzute în partea specială a Codului penal, de gradul ridicat de pericol social concret al faptelor dat de modalitatea de executare, de vârsta părții vătămate și valoarea socială ocrotită, dar și de lipsa antecedentelor penale, de vârsta inculpatului de doar 21 de ani, de atitudinea sinceră de recunoaștere a faptelor avută în cursul urmăririi penale, dar și de faptul că acesta este apreciat în rândul vecinilor și cunoscuților, fiind o persoană cu bun simț, respectuos și muncitor - această din urmă situație rezultând din declarațiile martorilor și.
În raport de aceste circumstanțe, având în vedere că pentru infracțiunea prev. de art 180 al.1 pen, legea prevede închisoarea alternativ cu amenda, prima instanță i-a aplicat inculpatului pedeapsa amenzii penale într-un cuantum individualizat conform art. 63 al.3 pen. În această situație a considerat că nu se impune și reținerea unor circumstanțe atenuante, întrucât efectul ar fi același - aplicarea obligatorie a unei amenzi penale conf. art. 76 lit.e Cod penal.
Pentru celelalte două infracțiuni s-a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 lit. b și respectiv c pen și s-au coborât pedepsele sub minimul special.
În baza art. 33 lit.a pen rap. la art. 34 lit. b pen s-au contopit pedepsele, și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea cu adăugarea unui spor.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura și gravitatea faptei săvârșite, partea vătămată fiind o minoră de doar 15 ani, și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art 64 lit a teza a II-a, b din pen și a dreptului prev. de lit e, respectiv de a fi tutore sau curator, fapt pentru care, în baza art.71 i Cod Penal-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b și e pe Cod Penal durata executării pedepsei.
Cu privire la modalitatea de executare, având în vedere lipsa antecedentelor penale vârsta inculpatului și restul circumstanțelor personale, s-a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins fără privarea de libertate, fapt pentru care, în temeiul art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru o perioadă de 5 ani ce constituie termen de încercare conform dispozițiilor art. 862Cod penal.
Având în vedere că inculpatul este arestat preventiv în cauză în baza art.350 alin 3 lit. b pr.pen s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 71 alin. 5.p s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art.64 lit. a teza a II-a, b și e p pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 88.pen s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, începând cu data de 07.08.2008 la zi.
În baza art. 863.Cod Penal inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare stabilit prin prezenta sentință să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art 863lit a-d pen. și s-a atras atenția inculpatului conform art. 359.pr.pen. asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În ceea ce privește acțiunea civilă, prima instanță a constatat că partea vătămată, prin reprezentant legal s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei.
Având în vedere că faptele și vinovăția inculpatului au fost dovedite, față de vârsta părții vătămate, traumele fizice și psihice prin care aceasta a trecut, în prezent fiind inițiat un program de consiliere psihologică a acesteia (conform adeverinței depuse la dosar) prima instanță a constatat că părții vătămate i s-a cauzat un evident prejudiciu moral ce se impune a fi reparat prin echivalent bănesc, suma de 5000 lei pretinsă fiind necesară și suficientă.
Ca urmare, în temeiul art.14 Cod pr. pen. rap. la art 346 Cpp și art 998.civ s-a admis acțiunea civilă a părții vătămate, așa cum a fost formulat.
În temeiul art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu din faza de UP urmând a fi avansat din fondurile MJ.
În baza art. 193 Cpp, inculpatul a fost obligat la plata către partea vătămată a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată-onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și partea vătămată prin reprezentantul său legal.
Ambele apeluri au vizat latura penală a cauzei.
Apelanții au susținut că în mod nelegal nu s-au reținut circumstanțele atenuante pentru toate cele trei fapte deduse judecății.
Astfel în dispozitivul sentinței s-au reținut numai pentru două fapte circumstanțe atenuate prevăzute de art. 74-76.pen. și s-au coborât pedepsele sub minimul prevăzut de lege. Fiind vorba de circumstanțe atenuante personale, (tânăr, nu are antecedente penale, se bucură de o bună reputație printre vecini, are disponibilitate de a munci), acestea erau legate indisolubil de persoana inculpatului și trebuiau reținute în raport de fiecare faptă concurentă.
S-a mai susținut că aceste circumstanțe atenuante au fost netemeinic reținute și nemotivat. Toate elementele reținute în favoarea inculpatului trebuiau coroborate cu pericolul social sporit al infracțiunilor de viol și lipsire de libertate în mod ilegal asupra părții vătămate minore în vârstă de 15 ani, care au avut efecte traumatizante asupra sa.
Faptul că se bucură de o bună reputație în rândul vecinilor și prietenilor și că a recunoscut comiterea faptelor, putea forma criterii de apreciere în dozarea pedepsei între limitele prevăzute de lege.
Pentru aceste considerente s-a apreciat că prima instanță nu trebuia să rețină circumstanțe atenuante și în consecință se solicită să i se aplice acestuia pedepse legale.
Prin decizia penală nr. 50 din 23.02.2009 a Tribunalului Brăila au fost admise apelurile declarate de către:Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăilași partea vătămată prin reprezentant legal, și, pe cale de consecință, a fost desființată în parte sentința atacată numai cu privire la latura penală a cauzei și în rejudecare:
În baza art. 180 alin.1 pen. a fost condamnat inculpatul, la 1 lună închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă comisă la 6/7.08.2008, parte vătămată, la 7 (șapte) ani închisoare, pentru lipsire de libertate în mod ilegal asupra minorei și la 4 (patru) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de viol, aplicând inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b pen. și art. 35.pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 (șapte) ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b pen.
În baza art. 71.pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a,b pen. și anume: a) dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; pe durata executării pedepsei principale.
Au fost înlăturate din sentință dispozițiile art. 86/1 pen. art. 71 alin. 5.pen. și art. 359.pr.pen. privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 193.pr.pen. a fost obligat inculpatul - intimat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de partea vătămată, în sumă de 1000 lei ron, reprezentând onorariu apărător ales iar în baza art. 192 alin. 3.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat, în sumă de 200 lei au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că sentința este nelegală, întrucât prima instanță în mod greșit a reținut circumstanțe atenuante personale în favoarea inculpatului numai pentru două fapte deduse judecății, respectiv pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 al. 1.pen. și lipsire de libertate în mod ilegal.
Motivarea nereținerii circumstanțelor atenuante pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 al.1 pen. în sensul că efectul ar fi același: aplicarea unei amenzi penale, vine în contradicție cu Decizia Curții Supreme de Justiție - Secția penală nr. 2187/2000, care prevede că circumstanțele personale au un efect global asupra activității infracționale a inculpaților.
S-a mai reținut că sentința este și netemeinică, având în vedere individualizarea pedepselor, în sensul că, deși a enumerat dispozițiile art. 72.pen. prima instanță nu a dat eficiență acestui text de lege, contrazicându-se cu privire la dozarea pedepselor și a modalității de executare a acestora.
Astfel, deși se motivează sentința pe faptul că infracțiunile comise "prezintă un grad ridicat de pericol social", sau că "instanța reține gravitatea faptei săvârșite, partea vătămată fiind minoră în vârstă de 15 ani", se enumără o serie de circumstanțe în favoarea inculpatului care nu au nici un suport legal: astfel inculpatul nu a avut nici o poziție sinceră pe tot parcursul procesului, deși a fost pus în fața unor probe de netăgăduit și a căutat să influențeze martorii. A lovit victima pe stradă și a tras-o de păr, a dus-o cu forța în imobil și a întreținut împotriva voinței sale mai multe raporturi sexuale, îndemnând și pe alți tineri ca să facă la fel și numai intervenția organelor de poliție care au fost alertați de mama părții vătămate a făcut posibilă întrerupere acestui șir de infracțiuni.
Conform procesului-verbal întocmit de lucrătorii de poliție (aflat la fila 4 dosar urmărire penală), din interiorul camerei se auzeau țipete și plânsete de femeie, uitându-se pe geam în interior, au observat o tânără complet dezbrăcată, iar inculpatul o ținea și nu-i dădea voie ca să părăsească încăperea. La vederea echipajului de poliție, aceasta a fugit din pat și le-a solicitat ajutorul, iar inculpatul a fost imobilizat. În fața ambelor instanțe inculpatul a declarat că partea vătămată a întreținut raporturi sexuale în schimbul unor sume de bani și nesilită. De asemenea, deși inculpatul are 21 ani, nu are ocupație, a urmat numai 7 clase și nu este la primul impact cu legea penală. Conform procesului-verbal aflat la fila 44 dosar urmărire penală, inculpatul figurează în evidența operativă cu o sancțiune administrativă de 200 lei pentru furt calificat, aplicată în anul 2007.
În consecință, s-a apreciat că în mod greșit s-au reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante personale care au condus la aplicarea unei pedepse în neconcordanță cu dispozițiile art. 52.pen. atât în privința cuantumului cât și a modalității de executare. În modalitatea în care a fost comisă: victimă minoră, bătută pe stradă, silită să întrețină raporturi sexuale repetate, s-a apreciat că faptele comise de către inculpat sunt de o gravitate deosebită și prezintă pericol social sporit, astfel încât se impune aplicarea unei pedepse mai severe.
Împotriva deciziei penale nr. 50 din 23.02.2009 a Tribunalului Brăilaa declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul cuantumului prea mare al pedepsei ce i-a fost aplicată și al modalității de executare a acesteia.
În esență, a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile comise și suspendarea sub supravegherea executării pedepsei rezultante.
Recursul este nefondat.
Verificând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de inculpat, Curtea constată că instanța de apel a efectuat o justă operațiune de individualizare a pedepsei aplicate acestuia ținând cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal.
Pentru considerente legate de modalitatea și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta și de aspecte ce țin de persoana inculpatului, instanța de apel a apreciat că procesul reeducațional la care urmează a fi supus inculpatul poate fi realizat prin sancționarea acestuia cu pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile ce i se rețin în sarcină.
Cererea inculpatului în sensul de a i se reține în favoare circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepselor sub minimul special este nejustificată.
Pentru a putea pretinde coborârea pedepsei sub acest cuantum, inculpatul trebuia să facă în mod temeinic dovada existenței unor fapte sau împrejurări de natură a fi recunoscute ca circumstanțe atenuante.
Or, față de modalitatea concretă în care au fost săvârșite faptele - inculpatul a luat-o cu forța pe victimă de pe stradă, aplicându-i lovituri repetate atât pe drum cât și ulterior în apartamentul în care a condus-o raportul de forțe fiind net în defavoarea părții vătămate, ceea ce a speriat-o pe aceasta făcând-o să se supună voinței inculpatului - ținând cont de atitudinea manifestată de inculpat, care i-a invitat și pe martori să întrețină raporturi sexuale cu partea vătămată și nu și-a întrerupt activitatea infracțională, în ciuda insistențelor repetate ale acesteia, decât ca urmare a intervenției în forță a organelor de poliție care fuseseră alertate de mama părții vătămate, având în vedere și persoana inculpatului care, deși nu a mai suferit condamnări penale și este tânăr, nu are un loc de muncă și nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii în ciuda probelor evidente care îi demonstrează fără putință de tăgadă vinovăția, Curtea apreciază că orice scuză pentru inculpat este înlăturată, nicio instanță obiectivă neputând reține în favoarea acestuia circumstanțe ușurătoare.
În consecință, cererea inculpatului privind aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite nu poate fi primită, cuantumul pedepselor stabilit de instanța de apel fiind în mod temeinic apreciat.
Și sub aspectul modalității de executare Curtea constată că pedeapsa a fost corect individualizată, lăsarea în libertate a inculpatului nefiind justificată în raport cu gravitatea faptelor comise.
Pentru aceste considerente, constatând ca fiind neîntemeiate criticile formulate de inculpat prin motivele de recurs cu privire la temeinicia deciziei atacate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 punctul 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul, menținând ca temeinică și legală decizia instanței de apel.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și art. 193 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - (fiul lui și, născut la data de 05.05.1987 în B, cu domiciliul în B-, județul B, CNP - -), împotriva deciziei penale nr. 50/23.02.2009 a Tribunalului Brăila ( sentința penală nr. 1768/06.11.2008 a Judecătoriei Brăila ).
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală,obligă pe inculpatul - la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.193 Cod pr.penală, obligă pe inculpatul - să plătească părții vătămate/civile - suma de 1000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2009.
pt. Președinte, pt. Judecător, Judecător,
- - - - - - -
aflată în, conf.art.312 al.2 pr.Cod Penal aflat în, conf.art.312 al.2 pr.Cod Penal
semnează Vicepreședintele instanței, semnează Vicepreședintele instanței,
- - -
Grefier,
Red.dec.jud./01.07.2009
Jud.apel -
Jud.fond
Tehnored. /2 ex./06 Iulie 2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Aurel Burlacu, Irina
