Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 402/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr.721/-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.402
Ședințapublicădin 12.06. 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
GREFIER:
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU este reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul - inculpat, împotriva deciziei penale nr.45/A/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat ales, lipsă fiind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Întrebat fiind recurentul inculpat precizează că înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs.
S- procedat la ascultarea recurentului inculpat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat A având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-a produs o eroare de fond.
Partea vătămată din prezenta cauză este polițist, mandatele de aducere pentru martori fiind înaintate pentru fi puse în executare, însă acesta nu a înștiințat martorii. Instanța a reținut în mod greșit că inculpatul a renunțat la martorii din lucrări.Consideră că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare.
Reprezentantul parchetului având cuvântul precizează că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi audiați martorii din lucrări, instanța procedând în mod corect sub acest aspect.
Recursul este admisibil însă în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. b în loc de art. 37 lit. a
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt, se raliază la concluziile apărătorului.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 381 din 10.09.2007 pronunțată de Judecătoria Roman, a fost condamnat inculpatul,fiul lui și al, născut la 6.01.1978 în comuna Bozieni, județul N, cu același domiciliu, CNP -, căsătorit, doi copii minori, cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev.de art.2391alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal,la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Potrivit art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Romana fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.11Cod penal cu aplic.art.37 lit. b Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în după amiaza zilei de 22.10.2006, în jurul orei 16,30, inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la barul F Caltea din satul Bozieni, împreună cu frații săi și, pentru a consuma băuturi alcoolice. El a comandat o navetă cu bere și a ieșit în curte unde consumat berea cu frații săi și soțiile acestora.
După ce au terminat berea, a mai comandat o navetă de bere, dar barmanița Caltea văzând că este în stare de ebrietate s-a hotărât să nu-i mai vândă băutură și i-a spus că nu mai are.
Caltea a intrat apoi din bar în casă, dar inculpatul l-a chemat pe soțul acesteia Caltea (administratorul barului) să iasă afară.
Caltea a mers în magazin, iar inculpatul l-a lovit cu palma peste față și a început să-l înjure și să-i adreseze cuvinte vulgare. Numitul, cumnatul lui Caltea a fost lovit și el cu palma peste față de către inculpat, în timp ce ducea un pahar la bar.
Întrucât inculpatul continua să adreseze injurii celor din familia Caltea, administratorul Caltea a intrat în casă, a ieșit pe ușa din spate și a dat telefon la postul de poliție din comună, reclamând cele întâmplate.
A vorbit cu șeful postului de poliție, agentul șef, care era de serviciu. Acesta s-a urcat în mașina din dotare, echipat în uniformă și a ajuns la fața locului în câteva minute.
Când a intrat în curtea barului, a găsit pe inculpat așezat pe o navetă cu bere și l-a întrebat ce s-a întâmplat. Atunci, inculpatul s-a enervat și-a început să-i adreseze polițistului injurii, expresii pornografice și l-a amenințat că îl.
Partea vătămată i-a spus inculpatului să se liniștească, a intrat în casă și l-a întrebat pe Caltea ce s-a întâmplat, dar în acest timp inculpatul a încercat să intre și el în casă, fără a reuși, deoarece Caltea a ținut ușa.
Apoi, inculpatul a început să-l amenințe pe polițist că îl omoară și a spart o sticlă de bere, izbind-o de pământ. A continuat să-i spună șefului de post să iasă afară că îl omoară, dar acesta, sesizând că situația poate scăpa de sub control, a ieșit în spatele casei și a dat telefon pentru a raporta incidentul la Poliția
Întrucât inculpatul continua să aibă o atitudine violentă și l-au luat acasă.
După mai mult timp, la fața locului au venit mai multe echipaje de poliție care au procedat la audierea de martori.
Cu ocazia urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei dar prezent la judecată a arătat că recunoaște fapta pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost ea arătată în actul de sesizare a instanței.
Partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă.
Examinând actele și probele din dosar, prima instanță a reținut situația de fapt relatată prin rechizitoriu, care a fost recunoscută de inculpat, recunoaștere care se coroborează cu întreg materialul de urmărire penală.
Vinovăția inculpatului rezultă din plângerea părții vătămate, depoziția acesteia, raport încheiat de partea vătămată, procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto cuprinzând aspecte de la cercetarea la fața locului, depozițiile martorilor Caltea, Caltea, Caltea, procesul verbal de confruntare între partea vătămată și martorii și și depoziția inculpatului.
În modalitatea cum s-a produs, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 11Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, inculpatul fiind condamnat anterior pentru o faptă de tâlhărie, fiind întrunite cerințele recidivei postexecutorii.
La individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere criteriile art. 72 Cod penal, și anume gradul de pericol social al faptei, poziția inculpatului oscilantă, circumstanțele reale și personale ale acestuia, limitele de pedeapsă, faptul că a mai fost condamnat pentru o tâlhărie, astfel că pentru fapta comisă l-a condamnat la o pedeapsă privativă de libertate.
Potrivit art.71 Cod penal, i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b, pe perioada detenției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, inculpatul, susținând că hotărârea primei instanțe este nelegală deoarece nu au fost ascultați martorii din lucrări și cei propuși în apărare.
Prin decizia penală nr. 45 din o7.02.2008, pronunțată de Tribunalul Neamțs -a admis apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 381 din 10.09.2007 a Judecătoriei Roman.
S-a desființat în parte sentința apelată și, judecând cauza în fond:
În baza art. 334 Cod procedură penală, s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de ultraj, prev. de art. 2391alin. 1 Cod penal, cu aplic. art 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea de ultraj, prev. de art. 239 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a și 13 Cod penal.
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal, s- menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 48/1997 a Tribunalului Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 132/1997 a Curții de APEL BACĂU.
S-a înlăturat interzicerea dreptului civil prev. de art. 64 lit. a teza I-a Cod penal, urmând ca inculpatului să-i fie interzise drepturile civile prev. de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru pronunța această decizie, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Motivul de apel invocat de inculpat, respectiv neascultarea martorilor, a fost nefondat. La termenul de judecată din ziua de 14.05.2007, inculpatul a arătat (fila 12 dosar fond) că nu dorește ascultarea martorilor din lucrări și nu a propus probe noi. Judecata a fost amânată la cererea procurorului, care a solicitat ascultarea martorilor din lucrări (fila 13 dosar fond). Ulterior, la termenul de judecată din ziua de 10.09.2007 (fila 27 dosar fond), procurorul a renunțat la ascultarea martorilor din lucrări.
Hotărârea primei instanțe a fost însă, nelegală datorită încadrării juridice greșite a faptei inculpatului, a greșitei rețineri a stării de recidivă postexecutorie în care s-a săvârșit fapta, neaplicării dispozițiilor art. 13 Cod penal, a greșitei individualizări a pedepsei principale și a aplicării greșite a pedepsei accesorie.
În mod corect a reținut prima instanță că faptele de care este învinuit inculpatul există și că au fost săvârșite de acesta cu forma de vinovăție cerută de lege. Încadrarea juridică a faptelor este, însă, greșită. Dispozițiile privind infracțiunea de ultraj au fost modificate prin art. I pct. 57 din Legea nr. 278/2006, care prevăd un regim sancționator mai ușor, respectiv închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amenda, pentru amenințarea unui funcționar public aflat în exercițiul funcțiunii (art. 239 alin. 1 Cod penal), în loc de închisoare de la 3 luni la 4 ani, pentru aceiași faptă (art. 239 alin. 1 ind. 1 înainte de modificare). Prima instanță a încadrat fapta în art. 239 ind. 1 alin. 1 Cod penal, care nu se referă la infracțiunea de ultraj, ci la pedepsirea anumitor infracțiuni în cazuri speciale. Totodată, în cazul infracțiunii de ultraj, după modificarea adusă prin Legea nr. 278/2006, maximul pedepsei în cazul în care fapta se săvârșește împotriva unui polițist nu se mai majorează cu 3 ani. Așa fiind, în baza art. 334 Cod procedură penală, se va dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de ultraj prev. de art. 239 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 13 Cod penal. Dispozițiile art. 13 Cod penal sunt aplicabile pentru că de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea ei a intervenit Legea nr. 278/2006, care prevede pentru infracțiunea săvârșită un regim sancționator mai ușor.
Totodată, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, în locul recidivei postexecutorie prev. de art. 37 lit. b Cod penal, reținută de prima instanță.
Potrivit dispozițiilor art. 37 lit. a Cod penal, există recidivă postcondamnatorie atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an. Din copia cazierului inculpatului (fila 47 dosar urmărire penală), rezultă că din executarea pedepsei anterioare inculpatul a fost eliberat la data de 11.09.2002, cu un rest neexecutat de 1597 de zile închisoare. Inculpatul a fost arestat la data de 30.07.1996, iar în această perioadă a mai executat și 6 luni de închisoare contravențională (fila 14 dosar apel). Inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză la data de 22.10.2006, înainte ca pedeapsa anterioară să fie considerată executată. Pedeapsa anterioară, de 10 ani închisoare, s-a considerat executată la data de 30.01.2007 și nu la 30.07.2006, pentru că în perioada 1.11.1996-30.04.1997, în timpul executării pedepsei de 10 ani închisoare, a executat sancțiunea contravențională de 6 luni închisoare. Cum pedeapsa anterioară este mai mare de 6 luni închisoare, nu există niciunul din cazurile prevăzute în art. 38 Cod penal pentru a nu fi atrasă starea de recidivă, iar noua infracțiune este intenționată, a fost săvârșită în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei anterioare și pedeapsa prevăzută pentru sancționarea ei este închisoarea mai mare de 1 an, există recidiva postcondamnatorie prevăzută în art. 37 lit. a Cod penal.
Pedeapsa principală aplicată inculpatului de prima instanță nu corespunde criteriilor de individualizare enumerate în art. 72 Cod penal. Prima instanță a avut în vedere limite mai mari de pedeapsă decât cele stabilite în urma modificărilor aduse art. 239 Cod penal prin Legea nr. 278/2006, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului va fi redusă de la 1 an închisoare la 10 luni închisoare.
În baza art. 61 Cod penal, având în vedere principiul neagravării situației în propria cale de atac, s-a menținut liberarea condiționată din executarea pedepsei anterioare.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorie, s-a înlăturat interzicerea dreptului prevăzut în art. 64 lit. a teza I-a Cod penal, urmând ca inculpatului să-i fie interzise drepturile prevăzute în art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal. Din hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, rezultă că dreptul la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției nu este absolut și poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie. Această marjă de aprecierea nu este nelimitată. Restricțiile și limitările în materia dreptului la vot trebuie apreciate de o instanță independentă în fiecare caz în parte. Parlamentul nu poate interzice automat (prin lege) exercitarea unui drept subiectiv fundamental, ca dreptul de a alege, unei categorii întregi, cum este aceea a deținuților dintr-un stat parte al Convenției, întrucât acest fapt ar avea efecte arbitrare.
Împotriva deciziei penale mai sus menționate a declarat în termen legal recurs inculpatul, întrucât nu se face vinovat de comiterea faptei.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut corect situația de fapt și de drept, în baza probatoriului eficient administrat pe parcursul procesului penal, fapta de ultraj comisă de inculpat, fiind prevăzută de art. 23 alin. 1 cod penal cu art. 13 cod penal, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Vinovăția inculpatului este probată cu plângerea părții vătămate, depozițiile martorilor Caltea, Caltea, și Caltea, care au arătat actele materiale comise de inculpat față de partea vătămată, polițist aflat în exercitarea autorității de stat.
În cauză nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea readministrării probatoriului, întrucât acesta este complet și evidențiază concret vinovăția inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, aceasta a fost judicios apreciată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal, astfel cum a fost redozată de instanța de apel.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, apreciază decizia recurată ca fiind temeinică și legală, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct.1 lit. b respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr. pen, respinge ca nefondat recursul declarat de recurent inculpat, împotriva deciziei penale nr.45 din 07.02.2008, pronunțata de Tribunalul Neamț, in dosar nr-.
Constata ca inculpatul a avut apărător ales.
În temeiul art. 192 al. 2.pr.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 12.06.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Red. D/
Red. /19.06.2008
Tehnored. PE/20.06.2008 /2 ex
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț, Valerica Niculina
