Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 401
Ședințapublicădin 12.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian JUDECĂTOR 2: Ștefan Nimineț
JUDECĂTOR 3: Valerica Niculina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 80/A din 19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat asistat din oficiu de avocat, lipsă fiind intimații părți vătămate și intimatul parte civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul inculpat precizează că nu înțelege să dea declarație în fața instanței de recurs.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, aplicarea dispozițiilor art. 18/1 cod penal pentru fapta de furt având în vedere că în prezent inculpatul recurent lucrează, însă fără carte de muncă pentru face dovada în acest sens.
Dealtfel acesta a achitat amenda aplicată de instanța de fond.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, întrucât fapta comisă de inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea comiterii acesteia și persoana inculpatului.
Solicită onorariu avocat oficiu din fondul special al MJ.
Recurentul inculpatîn ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 80/AP/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 197 din 3.10.2007, pronunțată de Judecătoria Buhușis -au dispus următoarele:
În temeiul art. 11 pct.2 lit. a și al art.10 lit.1pr. pen. cu art. 221 al. 2. pen. achitarea inculpatului, fiul lui și, născut la data de 26.12.1984, domiciliat în B,-, jud. B,CNP -, pentru infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 al. 1.pen.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și al art. 10 lit.1pr. pen. și 181. pen. a fost achitat același inculpat, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1-209 al. 1 lit. g, i, pen.
În temeiul art. 91 lit. c pen. a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în sumă de 300 lei.
În temeiul art. 14 cu 346. pr. pen și al art. 998. civ, s-a admis în parte pretențiile părții vătămate G și a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 100 lei, despăgubiri civile.
S-a luat act că partea vătămată loan nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului d e Justiție a onorariului în sumă de 100 lei către avocatul din oficiu.
În temeiul art. 192 pct.l lit. c, d pr. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 130 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu.
Pentru pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
La data de 30.01.2005, inculpații și au sustras un schelet metalic ce acoperea fântâna din curtea părții vătămate
A doua zi inculpatul, care avea cunoștință despre furt, a transportat cu căruța, la rugămintea celorlalți doi inculpați, scheletul de fier, la punctul de colectare a fierului vechi. Banii obținuți din vânzarea acestuia au fost împărțiți între cei trei inculpați.
În noaptea de 8/9.02.2005, inculpatul a pătruns prin escaladarea unei ferestre în locuința părții vătămate loan, de unde a sustras un sac cu porumb pe care 1-a pus în căruță, un universal de strung și niște fier vechi, pe care le-a lăsat pe prispa case părții vătămate. Inculpatul nu a mai reușit să încarce fierul în căruță, întrucât a fost surprins de martorii și.
Situația de fapt a fost reținută așa cum a rezultat din declarațiile inculpatului, coroborate cu cele ale părților vătămate și ale martorilor audiați și cu procesele-verbale de cercetare la fața locului aflate la filele 52 și 87-89 în dosarul Parchetului.
Astfel, inculpatul a recunoscut faptele la poliție - filele 81, 97, 98 în dosarul parchetului.
La parchet și la instanță a revenit însă asupra declarației privind furtul de la partea vătămată, declarând că în acea zi a văzut pe ulița de acces la locuința părții vătămate, niște saci, dintre care unul era cu boabe de porumb, iar ceilalți cu obiecte din fier. Inculpatul a recunoscut că a luat sacul cu porumb, declarând că în ceilalți saci doar s-a uitat. A mai precizat că sacul cu porumb i-a fost confiscat apoi de organele de poliție.
Martorul, care lucrează la depozitul "Remat" B, a relatat că a cumpărat într-adevăr de la inculpat o copertină de fier pentru o fântână și că inculpatul aducea în mod frecvent fier vechi la punctul de colectare.
Martora a declarat la poliție, că la data furtului de la partea vătămată, 1-a văzut pe inculpat trecând cu căruța pe ulița ei și oprind în fața casei părții vătămate. Martorei i s-a părut că inculpatul se uită insistent la ea și a mers la vecinul și i-a cerut acestuia să iasă și să se uite la inculpatul a cărui căruță se împotmolise în zăpadă. Ulterior martora a văzut că lângă poarta grădinii părții vătămate erau urme de grăunțe și trei saci cu fier vechi, iar poarta grădinii era deschisă.
Audiată la instanță, aceeași martoră a susținut că ea a văzut în căruță două persoane și că nu le-a observat bine, motiv pentru care nu poate preciza dacă una dintre aceste persoane era inculpatul. Martora a mai declarat de asemenea, că ea nu a văzut urme de grăunțe și nici saci în acea împrejurare, fără să poată explica de ce din declarația de la poliție rezultă contrariul.
Această declarație nu se contrazice doar cu cea dată de martoră la poliție, ci și cu declarația inculpatului, care recunoaște că a pus un sac cu grăunțe în căruță și arată că în locul respectiv se mai aflau trei saci cu fier. Este evident că prin această ultimă declarație martora a dorit să-i creeze inculpatului o situație mai favorabilă.
Prezența unui sac în căruța inculpatului a fost confirmată și de martorul, care a relatat că a văzut și boabe de porumb în apropierea casei părții vătămate și de asemenea că a văzut și sacii cu fier de pe prispă, aceștia fiindu-i arătați de vecina.
În ce privește furtul sculelor de lăcătușerie reclamat inițial de partea vătămată, aceasta a revenit în instanță, declarând că ulterior primei judecări a cauzei a găsit aceste unelte, care fuseseră mutate în alt loc de tatăl său.
Prin coroborarea probelor de mai sus, fapta săvârșită în dauna părții vătămate a fost dovedită, însă instanța a reținut că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tăinuire, întrucât inculpatul, autorul furtului de la aceeași parte vătămată, este fratele său, în speță existând cauza de nepedepsire, prevăzută de art. 221 al. 2. pen. împrejurarea că furtul a fost săvârșit de împreună cu inculpatul care nu este rudă cu inculpatul, nu are relevanță, neputându-se pretinde că săvârșirea infracțiunii de tăinuire se raportează doar la unul dintre autorii furtului.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a și a art. 10 lit.1pr. pen. achitat inculpatul pentru infracțiunea de tăinuire.
În ce privește cea de-a doua faptă, în dauna părții vătămate, având în vedere valoarea redusă a prejudiciului (partea vătămată a apreciat că fierul vechi valora 150 lei, iar valoarea boabelor de porumb a fost apreciată la 15 lei) și faptul că acesta a fost integral recuperat, instanța a considerat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Pentru aceste considerente, instanța făcut aplicarea dispozițiilor art. 18/1 cu privire la fapta care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, iar în temeiul art. 11 pct.2 lit. și al art. 10 lit. b/1 a C.P.P. achitat inculpatul și pentru infracțiunea de calificat.
În temeiul art. 91 lit. c instanța a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative.
În latură civilă, faptele fiind probate așa cum s-a arătat mai sus, iar valoarea prejudiciului produs părții vătămate - necontestată de inculpat, instanța în temeiul art. 14 cu 346 și C.P.P. 998 a obligat inculpatul să- plătească acestei părți vătămate despăgubiri civile proporțional cu contribuția lui la producerea prejudiciului, în raport de cuantumul solicitat.
Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși.
Prin decizia penală nr. 80/A din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău,s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 79 pct. 2 lit. a C.P.P. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buhuși împotriva sentinței penale nr. 197 din 03.10.2007 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr- cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei.
S-a desființat sentința penală apelată cu privire la acest aspect, s-a reținut cauza spre rejudecare și, în fond:
A condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 26.12.1984, CNP - pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al. 1 209 al. 1 lit. g,i Cp. cu aplicarea art. 37 lit. b Cp. art. 74 al. ultim Cp. și art. 76 lit. c cp. la pedeapsa de 7 luni închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art, 64 lit. a teza II și b Cp. în condițiile și pe durat art. 71 al. 2 Cp.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat C.P.P. la art. 10 lit. i1. s-a încetat procesul penal împotriva aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 al. 1 Cp. cu aplicarea art. 37 lit. b cp. întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
S-a dispus plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei către Baroul B- av..
Conform art. 192 al. 3 cheltuielile C.P.P. judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru pronunța această soluție s-au reținut următoarele:
Potrivit art.181cod penal nu constituie infracțiune fapta
prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile
apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de
importanță, nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. La stabilirea în
concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de
săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta,
de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și persoana și
conduita făptuitorului.
Criteriile de apreciere a pericolului social concret trebuie luate în considerare în totalitatea lor în mod cumulativ și nicidecum izolat cum a procedat instanța de fond.
Astfel, pentru aprecierea pericolului social, instanța a avut în vedere numai urmarea produsă constând în producerea unui prejudiciu apreciat ca fiind modic din punct de vedere valoric și a cărui recuperare s-a realizat parțial, omițând în mod greșit să analizeze celelalte criterii.
În speță probele administrate în cauză au relevat faptul că inculpatul a cunoscut că fratele său a sustras bunuri, iar ulterior adoptă la rândul său aceiași conduită, considerând astfel furtul ca o activitate obișnuită. Astfel, după ce a văzut că fratele său a comis niște furturi, inculpatul, a pătruns la rândul lui prin escaladare în locuința părții vătămate de unde a sustras scule de lăcătușărie,o bormașină și un sac cu porumb boabe.
Deși această faptă a fost comisă în luna februarie 2005, inculpatul nu a depus nici un fel de stăruință pentru a despăgubii pe partea vătămată și pentru a înlătura urmările produse. În cursul cercetărilor a fost găsit la inculpat sacul cu porumb și restituit părții vătămate, însă această recuperare parțială nu se datorează inițiativei inculpatului.
Împrejurarea că instanța de fond a evaluat prejudiciul rămas nerecuperat numai la valoarea modică de 100 lei nu justifică aprecierea că fapta nu prezintă pericolul social al infracțiunii. Dimpotrivă, fapta constând în furtul de bunuri din locuința unei persoane prin escaladare și pe timp de noapte comisă de inculpatul care este recidivist și care a mai comis fapte de același gen( elemente asociate cu constatarea că pentru starea materială precară a persoanei vătămate urmările faptei sunt semnificative), prezintă pericolul social al infracțiunii. În aceste împrejurări analizând gravitatea faptei comise, circumstanțele reale și personale ale inculpatului se impunea ca instanța de fond să condamne pe inculpat.
În cea ce privește motivul de apel privind greșita achitare a inculpatului în loc de a se dispune încetarea procesului penal s-a constatat că este fondat. Astfel din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul este fratele inculpatului, împrejurare în care cel dintâi nu poate fi tras la răspundere penală ca tăinuitor pentru furtul comis de cel de al doilea, deoarece conform art. 221 alin. 2 tăinuirea săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.
Existând această cauză de nepedepsire prevăzută de lege, în mod corect instanța de fond trebuia să aplice dispozițiile art. 10 lit."i indice 1" cod procedură penală conform căruia exercitarea acțiunii penale nu mai este posibilă în această situație și să dispună potrivit art. 11 punctul 2 litera "b" încetarea procesului penal.
În raport de considerentele expuse s-a constatat că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală fiind necesară desființarea acesteia în parte numai referitor la soluționarea laturii penale a cauzei.
În consecință în temeiul art. 379 punctul 2 lit."a" cod procedură penală apelul declarat a fost admis, cu reținerea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. 1 raportat la art. 209 alin. 1 lit. "g,i" cod penal cu aplicarea art. 37 lit."b" cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile legale prevăzute de art. 72 cod penal. întrucât, în cursul procesului penal inculpatul a avut o conduită cooperantă cu organele judiciare și o atitudine sinceră de recunoaștere și regret a faptei comise, instanța a reținut această împrejurare cu valoare de circumstanță judiciară atenuantă conform art. 74 lit."c" cod penal prin efectul căreia pedeapsa închisorii ce s-a aplicat inculpatului a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de norma de incriminare.
Potrivit art. 71 cod penal astfel cum a fost modificat prin legea nr. 278/2006 drepturile prevăzute de art. 64 lit."a-c"cod penal se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață. Interdicția absolută de a vota impusă persoanelor condamnate, contravine însă dispozițiilor art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin hotărârea din 30 martie 2004 în cauza Hirst contra Marea Britanie.
Deși art. 71 cod penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2006, prevede că drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. "a-c "se interzic de drept în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață, este de observat că potrivit art. 11 alin. 2 și art. 20 alin. 2 din Constituție, tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern și au prioritate atunci când privesc drepturile omului și sunt mai favorabile decât legile interne.
Cum, interdicția absolută de a vota impusă persoanelor condamnate, contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, aplicarea acestuia este prioritară.
Astfel indiferent de durata pedepsei și de natura infracțiunii care a atras- o, nu se justifică excluderea persoanei condamnate din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei, acela de a prevenii săvârșirea de noi infracțiuni și de a asigura reinserția socială a infractorilor.
Pe de altă parte s-a constatat că la comiterea faptei inculpatul nu s-a folosit nici de profesia sa, astfel încât nu există nici o legătură între aceste două elemente. Prin urmare interzicerea dreptului prevăzut la art. 64 lit."c" cod penal în acest context ar priva în mod nejustificat persoana de dreptul de profesa într-un domeniu ales, cu atât mai mult cu cât între o asemenea interdicție și scopul pedepsei nu există nici o legătură.
În consecință, inculpatului trebuia să i se interzică numai drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 teze 2, lit."b" cod penal. În cea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 221 cod penal, instanța în temeiul art. 11 punctul 2 lit."b" cod procedură penală raportat la art. 10 lit."i indice 1" cod procedură penală a dispus încetarea procesului penal. În temeiul art. 191 alin. 1 cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata de cheltuieli judiciare pentru fondul cauzei.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs în termen legal inculpatul.
În motivarea recursului a susținut că nu este vinovat și a solicitat achitarea conform art. 18/1
Instanța de control judiciar examinând în temeiul art. 385/14 hotărâreaC.P.P. atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 385/9 alin. 3 constată C.P.P. că aceasta este legală și temeinică.
Tribunalul procedat în mod corect atunci când a dispus condamnarea inculpatului în raport de gravitatea faptei și persoana celui în cauză care este recidivist, apreciind în mod justificat că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 18/1
Furtul de bunuri din locuința unei persoane prin escaladare și pe timp de noapte de o persoană care este recidivistă nu poate fi apreciat ca o faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În ce privește pedeapsa aplicată aceasta a fost bine individualizată în raport de prevederile art. 72 și 52 neimpunându-se reducerea acesteia.
Față de cele ce preced și neconstatându-se cazuri din cele care examinate din oficiu să ducă la casarea hotărârii atacate se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Onorariu avocat oficiu în sumă de 1oo lei se va suporta din fondul și se va include în cheltuielile judiciare.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art 385/15 pct.l lit b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva nr.80/AP din 19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Onorariu av. of. în sumă de 100 lei se suportă din fondul.
În baza art. 192 al.2 cod obligă inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat în care s-a inclus și on. av. of.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.06.2008.
Pt.PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- aflat în CO
PREȘEDINTE INSTANȚĂ,
GREFIER,
Red.
Red. A/
Red. Șt/01.07.2008
Tehnored. PE/ 01.07.2008/2 ex
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Ștefan Nimineț, Valerica Niculina
