Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 603/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.603/R/2009
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - --
Ministerul public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ -
reprezentat prin procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, împotriva deciziei penale nr. 30/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.239 alin.1 și 2.penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, cu delegație la dosar, lipsă fiind partea vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, avocat din cadrul Baroului C și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Se face dovada îndeplinirii mandatului de aducere, prin prezentarea inculpatului de către organele de poliție.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că este de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.
S-a procedat la audierea inculpatului, cele declarate fiind consemnate în procesul-verbal atașat dosarului cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și apreciază că ambele hotărâri sunt netemeinice, având în vedere că faptele comise de inculpat prezintă un grad de pericol social sporit, fiind îndreptate asupra asupra autorității. Din probele administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului, care a agresat și scuipat partea vătămată.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale nr. 30/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj și, rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prev. de art. 239 al.1 și 2 Cod penal.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și menținerea ca legeale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și apel. Din probele administrate în cauză rezultă că partea vătămată a comis un abuz, întrucât acesta nu avea o funcție care să implice exercițiul autorității de stat. Conform Regulamnetului privind activitatea de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public, partea vătămată, pentru a evita conflictul cu proprietarul mașinii, trebuia să se adreseze organelor de poliție, poliției comunitare sau altor forțe de ordine.
Inculpatul a avut discuții cu partea vătămată dar, partea vătămată a făcut un abuz spunându-i inculpatului să tacă din gură și să se uite cum arată, împrejurare ce a declanșat reacția inculpatului, acesta din urmă proferând la rândul său cuvinte urâte părții vătămate. Ulterior, părțile și-au cerut scuze reciproc, iar partea vătămată a declarat că nu are nici o pretenție de la inculpat și nu dorește ca acesta să fie condamnat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluzilor puse de apărătorul său.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 58/2009 a Judecătoriei Zalău în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală și art. 18/1 Cod penal, inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 10.06.1983 în Z, județul S), a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de ultraj prev. și ped. de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal.
În baza art. 18/1 alin.3 Cod penal raportat la art. 91 lit. c Cod penal, inculpatului i s-a aplicat o amendă administrativă în cuantum de 800 lei.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 30.06.2008 din dosar nr. 329/P/2008, înregistrat pe rolul instanței la data de 03.07.2008 sub nr-, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal.
S-a reținut în cuprinsul rechizitoriului că la data de 19.12.2007, partea vătămată, angajat în cadrul Primăriei municipiului Z, în calitate de referent la Serviciul Corp Control Privatizare, fiind în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, s-a deplasat pe o autospecială a cărui șofer era, în zona hotelului din municipiul
Potrivit plângerii și declarațiilor ulterioare ale părții vătămate, în acea zonă, pe trotuarul din fața restaurantului "" erau parcate neregulamentar mai multe mașini. Prima mașină din capul unei întregi coloane parcată pe trotuar, era autoturismul marca Opel Vectra cu nr. de înmatriculare SJ-30-CAT. Partea vătămată i-a dispus șoferului să ridice mașina respectivă, fără a cunoaște proprietarul acesteia. În timp ce activitatea de ridicare a mașinii începuse deja, dinspre piața centrală și-a făcut apariția inculpatul, care era foarte agitat și gesticula furios, încă de la distanță.
Inculpatul a sosit la fața locului, adresând celor doi cuvinte injurioase, moment în care partea vătămată s-a prezentat, precizându-și numele, calitatea pe care o avea și arătându-i în același timp ecusonul și legitimația și explicându-i motivul pentru care i se ridică mașina din zona în care era parcată. Totodată, partea vătămată i-a explicat că are posibilitatea achitării imediate a unei sume rezonabile, pentru a reintra în posesia mașinii și că aceasta odată dusă la locul de depozitare, suma ce trebuie achitată se dublează.
Inculpatul nu a dorit să achite taxa, a continuat cu injuriile și a amenințat partea vătămată că o să îl dea afară din Primărie. În aceste condiții, mașina sa a fost tractată până la Parcul de depozitare a mașinilor amplasat în incinta Grupului Școlar din municipiul Z, unde se afla și martorul, care este administratorul parcului și care se ocupă cu întocmirea formalităților de sancționare contravențională și încasarea propriu-zisă a amenzii.
Partea vătămată, potrivit propriilor declarații, începuse să completeze procesul-verbal de ridicare a autovehiculului staționat neregulamentar încă de la locul ridicării, în cabina autospecialei. El a continuat această operațiune și după ce a ajuns în parcul de depozitare și, când a coborât spre a-l înmâna martorului, a fost lovit cu pumnul în față de către inculpat. Același comportament agresiv l-a avut inculpatul și înainte de a lovi partea vătămată, scuipându-l pe acesta prin geamul întredeschis al portierei și trăgându-l totodată forțat afară din cabina mașinii.
Situația de fapt descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare, denunțul părții vătămate, rezoluție de începere a urmăririi penale, declarații de învinuit, declarație de parte vătămată, declarații de martori, proces-verbal de confruntare, Hotărârea Consiliului Local și Regulamentul de aplicare, planșe operativ-judiciare, proces-verbal de ridicare a vehiculului, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.
La termenul de judecată din data de 29.10.2008, punându-i-se în vedere dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul a arătat că nu dorește să dea declarații în fața instanței și că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală, neavând nimic nou de declarat. La același termen de judecată, partea vătămată a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză și că nu dorește ca inculpatul să fie condamnat, având în vedere că acesta și-a cerut scuze de la el, astfel încât consideră că merită oad oua șansă, depunând în acest sens un înscris intitulat "proces-verbal", aflat la fila 77 din dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 03.12.2008, au fost audiați martorii, și, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei la filele 96-98. La termenul de judecată din data de 21.01.2009, s-a omis audierea martorului, față de imposibilitatea de prezentare a acestuia rezultată din mandatul de aducere și s-a făcut aplicarea prevederilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, dându-se citire declarației acestui martor din cursul urmăririi penale.
Instanța a apreciat necesară efectuarea unui referat de evaluare cu privire la inculpat și a dispus în acest sens, pentru termenul de judecată din data de 27.02.2009 fiind depus la dosar referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, la filele 109-113.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 19.12.2007, la ora 14.15, în timp ce se afla în exercițiul funcțiunii, partea vătămată, funcționar în cadrul Primăriei municipiului Z, a dispus ridicarea unui autoturism marca Opel Vectra, de culoare albastră, cu număr de înmatriculare -, oprit neregulamentar pe str.- din municipiul Imediat după aceasta, la fața locului a sosit inculpatul, proprietarul autoturismului menționat anterior și, pe motiv că i-a fost ridicat autoturismul, i-a adresat injurii părții vătămate, apoi a încercat să taie cu un cuțit frânghia de siguranță cu care era legat autoturismul ridicat. După ce autoturismul a fost transportat la locul de depozitare al autoturismelor ridicate, respectiv în incinta Grupului Școlar din municipiul Z, inculpatul s-a deplasat în acest loc și din nou a adus injurii părții vătămate, l-a scuipat și l-a lovit cu pumnul în față.
Prin depozițiile date în cursul urmăririi penale, atât în fața organelor de cercetare penală, cât și în fața procurorului cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, descriind împrejurările într-un context diferit.
Astfel, inculpatul s-a apărat precizând că nu a cunoscut calitatea în care acționa partea vătămată, care ar fi refuzat să îi dea explicații cu privire la atribuțiunile sale și la motivul pentru care îi ridică mașina. De asemenea, a susținut inculpatul că partea vătămată era îmbrăcată într-un parpalac de culoare maro și că nu a observat nici un ecuson pentru că fermoarul hainei era încheiat până sus.
Declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale în sensul celor reținute anterio, nu se coroborează însă cu toate celelalte probe administrate. Aceste declarații sunt susținute parțial de declarațiile martorilor și, dar sunt contrazise în totalitate de depozițiile celorlalți martori audiați în cauză, și și de declarațiile părții vătămate.
În ceea ce privește declarația martorului, audiat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, aceasta susține numai parțial aspectele declarate de inculpat, în anumite locuri existând chiar contradicții între cele două declarații, respectiv cu privire la direcția dinspre care a apărut inculpatul la momentul ridicării mașinii (inculpatul susține că venea dinspre piață, iar martorul că ar fi apărut exact din direcția opusă) și cu privire la haina pe care o purta partea vătămată (inculpatul susține că avea fermoarul încheiat până sus, iar martorul că fermoarul era descheiat).
Totodată, există contradicții chiar între cele două declarații ale martorului, în sensul că în fața procurorului a declarat că mașina inculpatului era prima mașină din capul coloanei de mașini parcate neregulamentar, iar în fața instanței de judecată a declarat că mașina inculpatului era parcată între două mașini. De asemenea, martorul a declarat în fața procurorului că la solicitarea inculpatului ca partea vătămată să își decline calitatea în care aceasta îi ridică mașina, partea vătămată i-ar fi răspuns că nu este obligat să-i demonstreze inculpatului cine este, iar în fața instanței a arătat cu privire la aceleași împrejurări că, a auzit-o pe partea vătămată spunându-i inculpatului că este de la primărie.
Martorul a mai precizat că a fost contactat de către inculpat pentru a da declarație în cauză, împrejurare care, coroborată cu contradicțiile din cuprinsul declarației, este de natură să ridice suspiciuni cu privire la sinceritatea celor afirmate, astfel încât instanța nu a luat în considerare declarația acestui martor.
În ceea ce privește declarațiile martorei, și acestea au fost înlăturate, întrucât au fost apreciate de către instanță ca fiind subiective, martora fiind prietena intimă a inculpatului, iar subiectivismul declarațiilor este raportat la împrejurarea că declarațiile sale se coroborează doar cu declarațiile inculpatului, nu și cu celelalte probe administrate în dosar, precum și la faptul că aceasta a declarat că a fost tot timpul în preajma inculpatului or, din depozițiile celorlalte persoane audiate rezultă că această martoră nu a fost de față decât la incidentele din curtea liceului, unde a fost transportat autoturismul inculpatului.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului care, în data de 19.12.2007 a amenințat și mai apoi a lovit pe partea vătămată, funcționar în cadrul Primăriei municipiului Z, în timpul exercitării îndatoririlor de serviciu, constituie infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 239 alin. 1 și 2 Cod penal.
Din cuprinsul hotărârii nr. 86/2 aprilie 2007, al Regulamentului privind activitatea de ridicare, transport, depozitare, pază și eliberare a autovehiculelor și/sau remorcilor staționate neregulamentar pe domeniul public și din anexa nr. 1 la acest regulament, instanța a reținut că partea vătămată face parte din Serviciul Corp Control Privatizare din cadrul Consiliului Local al municipiului Z, fiind împuternicit în acest sens cu punerea în aplicare a hotărârii și a regulamentului menționate, astfel încât s-a apreciat că el îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității publice, având calitatea cerută pentru a fi subiect pasiv al infracțiunii de ultraj.
Din cuprinsul probatoriului administrat, instanța a apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de ultraj în dauna părții vătămate, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Raportat la criteriile prev. de art. 181alin. 1 Cod penal, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că: față de modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, prin injurii aduse părții vătămate și prin aplicarea unei singure lovituri cu pumnul acesteia; de scopul urmărit, respectiv oprirea ridicării autoturismului proprietate personală; de împrejurările în care s-a comis fapta, pe fondul stării de tensiune generată de ridicarea autoturismului și de urmarea produsă, respectiv starea de pericol pentru autoritatea persoanei vătămate - fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Cu privire la urmarea produsă, instanța a rețiut și poziția părții vătămate, care în cursul procesului a menționat că a fost despăgubită de către inculpat, că nu mai are nicio pretenție de la acesta și, mai mult, că nu dorește ca inculpatul să fie condamnat în urma incidentului.
De asemenea, la aceeași concluzie s-a ajuns și raportat la persoana și conduita inculpatului care, așa cum rezultă și din referatul de evaluare aflat la dosar, nu a mai fost cercetat până în prezent pentru comiterea altor infracțiuni, fiind la prima confruntare cu legea penală, este bine integrat în societate, are preocupări și planuri de viitor dezirabile, în special în domeniul profesional, urmărind finalizarea studiilor și extinderea afacerilor și prezintă interes pentru păstrarea unui statut social bun, astfel încât prezintă perspective crescute de reintegrare în societate. Este de remarcat în același sens și atitudinea ulterioară a inculpatului, care a ajuns la o înțelegere cu partea vătămată, achitându-i acestuia pretențiile materiale și morale solicitate.
Față de aspectele arătate, instanța a apreciat că fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracțiuni, astfel încât a dispus achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod procedură penală și la art. 181Cod penal.
În baza art. 181alin. 3 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului o sancțiune administrativă, constând în amendă, în cuantum de 800 lei.
Cu privire la latura civilă a cauzei, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul.
În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalăua susținut că soluția instanței de fond este netemeinică.
Modalitatea concretă de săvârșire a faptei reflectă un pericol social ridicat care nu se încadrează în prevederile art. 18/1 Cod penal, iar durata în timp a acțiunii exclude o acțiune din reflex. În ceea ce privește natura infracțiunii săvârșite, aceasta reclamă de asemenea un grad ridicat de pericol social, fiind vorba de o infracțiune complexă îndreptată nu numai asupra persoanei ci și împotriva autorității.
Inculpatul a negat în tot cursul procesului penal săvârșirea faptei, având un comportament nesincer.
În motivarea apelului său, inculpatul a arătat că partea vătămată - nu este un funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat. Nu toți funcționarii publici reprezintă autoritatea de stat.
Atitudinea inculpatului față de partea vătămată a fost generată de referirea pe care acesta a făcut-o raportat la defectul fizic de pe fața inculpatului și aceasta a fost o reacție la jignirea adusă.
Prin decizia penală nr. 30 din 13 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Sălaj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul apelant.
În baza art. 192 alin.2 pr.pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 240 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărare din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat că instanța de fond a reținut în mod corect că față de modalitatea concretă de comiterea faptei, de împrejurarea în care s-a săvârșit, de poziția părții vătămate care a fost despăgubită de inculpat și care a menționat în cursul procesului că nu dorește ca inculpatul să fie condamnat în urma incidentului - fapta inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Inculpatului este la prima confruntare cu legea penală și a făcut eforturi pentru a ajunge la o înțelegere cu partea vătămată, achitându-i acestuia pretențiile materiale și morale solicitate.
Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalului Sălaj, solicitând casarea acesteia și, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin.1,2 pen.
În motivarea recursului s-a arătat că, ambele hotărâri sunt netemeinice deoarece, sancțiunea aplicată inculpatului, nu este una corespunzătoare, raportat la gradul de pericol social sporit al faptei comise și persoana inculpatului, nefiind întrunite în cauză condițiile prev. de art.18/1 pen.
Verificând hotărârea atacată, în baza materialului și lucrărilor de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 pr.pen. Curtea constată fondat recursul parchetului, pentru următoarele considerente.
S-a reținut în cauză o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de19.12.2007 inculpatul a amenințat și lovit partea vătămată, funcționar în cadrul Primăriei Z, în timp ce acesta își exercita atribuțiile de serviciu.
S-a stabilit, de asemenea corect, că fapta inculpatului ar întruni elementele constitutive al infracțiunii de ultraj prev. de art.239 alin.1 și 2.pen.
Cu toate acestea, nu s-au analizat judicios criteriile prev. de art.18/1 pen. pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei inculpatului, pronunțându-se o soluție netemeinică de achitare a acestuia.
Astfel, instanța a avut în vedere conduita anterioară a inculpatului - lipsa antecedentelor penale, precum și aceea ulterioară comiterii faptei, constând în regretul manifestat și scuzele cerute părții vătămate.
S-a dat mai puțină importanță, în aprecierea pericolului concret al faptei, modalității de comitere - prin injurii și o singură lovitură aplicată părții vătămate, ca și cum numărul loviturilor ar da gravitate faptei;împrejurărilorîn care fapta a fost comisă și scopului urmărit - pe fondul stării de tensiune a inculpatului și, pentru oprirea ridicării autoturismului - fără a se ține seama că starea de tensiune a fost determinată de însăși conduita inculpatului - prin parcarea neregulamentară a mașinii, iar scopul urmărit nu poate fi decât unul legal, conform cu normele de conduită socială, și nicidecum împotriva acestora, așa cum este cazul în speță, inculpatul dorind recuperarea mașinii în alte condiții, decât cele legale;urmarea produsă- starea de pericol pentru autoritatea de stat reprezentată de partea vătămată, ultrajul fiind o infracțiune de pericol.
Pe de altă parte, atitudinea inculpatului nu a fost una tocmai sinceră, nu a recunoscut comiterea faptei, singurul element favorabil ce poate fi reținut, fiind împrejurarea că și-a cerut scuze de la partea vătămată și nu are antecedente penale, ceea ce, de altfel, constituie o atitudine firească, normală și, nicidecum nu ar trebui să constituie un titlu de glorie pentru inculpat.
Față de toate aceste elemente, nu se poate aprecia că fapta inculpatului a adus o atingere minimă valorii sociale apărate de lege - relațiile sociale pentru a căror evoluție corespunzătoare este necesară protejarea autorității de stat - nefiind, în mod vădit lipsită de importanță, pentru a se putea stabili că nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Împrejurările referitoare la lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, împăcarea părților, la faptul că partea vătămată nu a dorit condamnarea inculpatului, ori că nu mai există pretenții civile între părți, sunt irelevante din punctul de vedere al existenței infracțiunii care, potrivit legii, nu se urmărește și judecă la plângerea prealabilă a părții vătămate, ci din oficiu. Aceste aspecte pot avea valoarea unor circumstanțe atenuante și avute în vedere la individualizarea pedepsei, dar nu sunt suficiente pentru a imprima faptei un conținut, în mod vădit, lipsit de importanță.
Pentru toate aceste considerente, recursul Parchetului de pe lângă Tribunalului Sălaj va fi admis ca fondat, în temeiul art.385/15 pct.2 lit. d pr.pen. decizia și sentința atacate vor fi casate sub aspectul soluționării laturii penale a cauzei și temeiul obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat la fond.
Rejudecând cauza sub acest aspect, în temeiul art. 239 alin. 1 și 2.penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. e penal va fi condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ( trei ) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
La individualizarea judiciară a pedepsei, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune ( închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda); gradul de pericol social concret al faptei, caracterizat de elementele, mai sus descrise; persoana inculpatului - care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului; precum și conduita anterioară a acestuia, care nu are antecedente penale, acest din urmă aspect fiind reținut ca circumstanță atenuantă, conform art.74 lit.a pen. dându-se eficiență dispozițiilorart.76 lit.e pen.
În temeiul art. 71.pen. se vor interzice inculpatului dreptul de a fi ales prev. de art. 64 lit. a teza II pen. și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. b pen. pe durata executării pedepsei.
Deoarece pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și, în baza elementelor personale favorabile, anterior amintite, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în temeiul art. 81-82.pen. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se va dispune și suspendarea executării pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și art. 64 lit. b pen.
Se vor menține restul dispozițiilor hotărârilor, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat la fond în sumă de 500 lei, urmând a fi dispusă în temeiul art. 191 alin.1 pr.pen.
În baza art. 189.proc.pen. se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din fondul
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct.2 lit. d proc.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj împotriva deciziei penale nr. 30 din 13 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 58 din data de 27 februarie 2009 Judecătoriei Zalău, cu privire soluția dată laturii penale a cauzei și temeiului de drept al obligării inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat la fond.
Rejudecând cauza sub acest aspect, în temeiul art. 239 alin. 1 și 2.penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, art. 76 lit. e penal condamnă pe inculpatul - ( fiul lui și, cetățean român, studii medii, situația militară nesatisfăcută, șofer, fără antecedente penale, domiciliat în Z, str. -, -. 20,. 2, județul S, CNP -), la o pedeapsă de:
- 3 ( trei ) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.
În temeiul art. 71.pen interzice inculpatului dreptul de a fi ales, prev. de art. 64 lit. a teza 2.pen. și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prev. de art. 64 lit. b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 3 luni, stabilit conform art. 82.pen.
În baza art. 71 alin. 5.pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și art. 64 lit. b pen.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat la fond în sumă de 500 lei fiind dispusă conform art. 191.pr.pen.
În baza art. 189.proc.pen. stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din fondul
În baza art. 192 alin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./Dact.
3 ex./ 22.10.2009
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango