Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.605/R/2009

Ședința publică din 13 octombrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Săndel Macavei JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango

JUDECĂTORI: - -

: - -

GREFIER: - --

Ministerul Public este reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații, și partea civilă, împotriva deciziei penale nr.186/A/09.06.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, inculpații fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- înșelăciune, prev.de art.215 alin.2,3 penal cu aplicarea art.41 alin.2 penal, fals în înscrisuri oficiale, prev.și ped.de art.288 alin.1 penal cu aplic.art.41 alin.2 penal, uz de fals, prev.și ped.de art.291 penal, cu aplic.art.41 alin.2 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal

- uz de fals, prev.și ped.de art.291 penal, complicitate la înșelăciune, prev.și ped.de art.26 penal rap.la art.215 alin.2, 3C.penal, cu aplic.art.33 lit.a penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al părții civile, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și inculpații, asistați de apărător ales, av., lipsă fiind partea civilă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av. care solicită acordarea onorariului parțial pentru studiul dosarului și prezentarea la instanță.

Se constată că la dosar s-au depus motive de recurs formulate de recurenți.

Inculpații, întrebați fiind, arată că sunt de acord să dea o declarație în fața instanței de recurs.

S-a procedat la audierea inculpaților, cele declarate fiind consemnate în procesele verbale atașate dosarului cauzei.

Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul părții civile, av. solicită în temeiul art. 385⁹al.1 pct.18 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă mai mare și cu executare având în vedere comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, gravitatea faptei și prejudiciul produs și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunile de fals și uz de fals; obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor civile și a dobânzii aferente până la achitarea integrală a prejudiciului; menținerea restului dispozițiilor cu privire la încadrarea juridică; menținerea sechestrului asigurator asupra apartamentului proprietatea comună a inculpaților și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs.

Menține motivele de recurs depuse la dosar și în esență arată că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită prin probele științifice care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și documentele de transfer bancar. Inculpații în mod premeditat și repetat prin folosirea de înscrisuri false au dus în eroare pe partea vătămată în scopul fraudării acestuia și procurarea unei sume consistente de bani. Expertizele efectuate în cauză sunt evidente, respectiv din expertiza grafoscopică rezultă că mențiunile cifrice de pe verso talonului Romtelecom nr.17484/9.07.2004 au fost executate de către inculpatul și că din motive tehnice nu s-a putut stabili dacă semnăturile de pe restul taloanelor au fost ori nu executate de către inculpata. S-a dovedit că inculpatul, trimis de soția sa, a transmis prin fax, la numărul de fax din Italia părții vătămate, în data de 9 iulie 2004, documentele false. De asemenea, în urma analizării înregistrării convorbirii dintre inculpată și partea civilă din luna august 2004, s-a stabilit că vocea îi aparține inculpatei, iar din conținut rezultă că inculpata a cerut și apoi a acceptat suma în vederea pretinselor tranzacții de cumpărare apartamentelor. Inculpații nu au avut și nu au nici în prezent un loc de muncă și nu au putut justifica venituri legale.

În cursul cercetărilor inculpații au făcut declarații false, iar la instanță s-au prevalat de dreptul de a nu face nicio declarație, au refuzat să se supună testului poligraf și au adus martori mincinoși.

Mai arată că inițial plângerea a fost făcută doar împotriva inculpatei, dar organele de urmărire penală au extins cercetările și față de inculpat.

În concluzie, solicită să se constate că inculpații au săvârșit infracțiunile de inducere în eroare a părții vătămate și că s-au eschivat de a recunoaște fapta și în consecință să se dispună admiterea recursului și rejudecând cauza să se dispună dozarea pedepsei aplicate inculpatei, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune și uz de fals, obligarea inculpaților în solidar la plata despăgubirilor civile cu dobânzile aferente până la achitarea efectivă a sumei și obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

Apărătorul ales al inculpaților arată că partea vătămată este un cetățean italian, cu o vârstă de peste 65 de ani, imoral și de rea credință care profitând de neînțelegerea dintre inculpați a încercat să o ademenească pe inculpată să o ducă în Italia. Banii care i-au fost trimiși inculpatei, bijuterile și alte atenții au fost cu un anumit scop, respectiv pentru a întreține relația amoroasă dintre ei și este nedemn ca partea vătămată să-i solicite toți banii dați inculpatei pentru relația pe care o aveau.

Cauza a suferit două casări cu rejudecare în 2007. Relația dintre inculpată și partea vătămată a început când inculpata i-a cerut o sumă de bani pentru ca aceasta să-și procure o locuință socială de la primărie, partea vătămată știind din 2004 că inculpata avea influență la Primărie pentru obținerea locuinței sociale. Partea vătămată a cunoscut încă de la început că nu este o persoană care să îndeplinească condițiile pentru a obține în mod legal o locuință socială în România și nici în Italia întrucât nu face parte din categoria persoanelor cu venituri mici sau nevoiașe așa cum rezultă și din declarația martorului, prietenul părții vătămate. Martora a prezentat o situație similară, respectiv că a aflat de la partea vătămată că prin intermediul unei femei de la C, care are cunoștințe la Primăria C, poate să cumpere locuințe sociale la prețuri scăzute. De asemenea, din declarațiile părții vătămate rezultă că inculpata l-a lăsat să înțeleagă că are influență la un inspector de la primărie, de la fondul locativ, care contra unor atenții, este dispus să faciliteze cumpărarea unor locuințe sociale, așadar nimic nu-i era străin de statutul juridic al acestui spațiu și că nu putea să beneficieze de acest spațiu numai pe baza traficului de influență.

Apreciază că încadrarea juridică corectă a faptelor reținute în sarcina inculpatei este de trafic de influență și nu de înșelăciune în formă continuată. În acest sens arată că din analiza textelor 215 și 257 Cod penal rezultă că în cazul infracțiunii de înșelăciune persoana care dă banii sau bunurile este de bună credință, fiind indusă în eroare de făptuitor, iar în cazul infracțiunii de trafic de influență, cel care dă banii sau bunurile este de rea credință și urmărește ca autorul să determine funcționarul să facă, sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Cu privire la recursul inculpatului arată că partea vătămată a sesizat organele de urmărire penală cu o anumită stare de fapt, fără a face și încadrarea juridică a faptelor, infracțiuni pentru care de altfel nu se pune în mișcare acțiunea penală la plângere prealabilă, însă faptul că organele de urmărire penală au extins cercetările și asupra lui s-a datorat tot plângerii formulate de partea vătămată. Soluția de achitare pronunțată de instanță este corectă, dar cheltuielile efectuate pentru angajarea unui apărător, care să-i susțină nevinovăția, trebuie suportate de partea vătămată.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și, rejudecând cauza să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.2 și 3 Cod penal în infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 257 Cod penal și acordarea cheltuielilor judiciare efectuate de inculpat.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de partea civilă.

Apărătorul părții civile solicită respingerea recursului declarat de inculpați ca nefondat, arătând că raportat la probatoriul administrat în cauză nu se justifică schimbarea încadrării juridice și de asemenea, apreciază că în mod justificat s-au respins cheltuielile judiciare solicitate de inculpatul.

Reprezentantul Parchetului arată că dosarul este temeinic instrumentat, însă soluția este în contradictoriu cu probele administrate în cauză. Plângerea a fost formulată doar împotriva unei singure persoane, însă în fața instanței sunt doi inculpați ca urmare a extinderii urmăririi penale.

Apreciind că soluția atacată este în contradicție cu probele administrate în cauză, solicită admiterea recursului formulat de partea civilă și respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpați.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția și arată că are venituri licite și solicită să fie judecat în conformitate cu prevederile art. 6 din CEDO.

Inculpata, având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția, arată că rechizitoriul nu a fost bine întocmit și solicită să se rețină că partea civilă i-a trimis diferite sume de bani prin bancă și cadouri, iar în bilețele trimise de acesta a fost întrebată dacă este mulțumit de ce i-a trimis.

CURTEA:

Prin sentința penală nr. 854/18.11.2008 a Judecătoriei Cluj -N s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art.215 alin.2, 3 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 penal, reținută în sarcina inculpatei în infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 penal.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 pen. raportat la art.215 alin.2, 3 penal, reținută în sarcina inculpatului în complicitate la infracțiunea de trafic de influenta prev.de art.26 rap. la art.257 pen.

În baza art.215 alin.2, 3 penal, cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.42 pen. art.74 lit.a, art.76 lit.c pen. a fost condamnată inculpata - fiica lui și, născută la 26.08.1974 în C-N, studii 12 clase, căsătorita, are 1 copil minor, CNP -, fără antecedente penale, domiciliată în C-N,-,.9, la o pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată.

În baza art.291 pen. cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. art.74 lit.a și art.76 lit.e pen. a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în forma continuată.

În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art.71 pen. a fost privată inculpata de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a numai cu privire la dreptul de a fi ales și lit.b pen. pe durata prevăzută de art.71 alin.2 pen.

În baza art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 pen.

În baza art.71 alin. 5. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.359 pr.pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prev. de art.83 și 84 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art.11 pct.2 lit.a art.10 lit.c pen. s-a dispus achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în forma continuată prev. și ped de art.288 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen.

În baza art11 pct.2 lit.a art.10 lit.c pen. s-a dispus achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la 11.04.1969 în C-N, studii 11 clase, muncitor, căsătorit, are 1 copil minor, CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în C-N,-,.9, de sub învinuirea săvârșirii în concurs a complicității la infracțiunea de înșelăciune și uz de fals.

În baza art.14, art.346 pr.pen. art.998 civ s-a admis constituirea de parte civilă precizată și a fost obligată inculpata să plătească părții civile, cetățean italian, suma de 16.016 Euro sau echivalentul în moneda națională calculată la data efectuării plății, sumă ce conține și comisionul bancar.

În temeiul art.156 pr.pen. s-a instituie sechestrul asigurator asupra imobilului situat în C-N-,.9, înscris în - C-N cu nr.topo 9927/1/IX, coproprietatea inculpatei, numai asupra cotei acesteia, până la concurența sumei de 16.016 Euro, suma pe care inculpata o datorează părții civile, cetățean italian.

În baza art.191 pr.pen. a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma în care se include și onorariul parțial pentru apărător din oficiu de 50 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul special al Ministerului d e Justiție în favoarea avocat.

În baza art.193 pr.pen. a fost obligată inculpata să plătească părții civile, cetățean italian, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumele de 3360 lei onorarii de avocat, 1.000 lei expertiza audio și 480 lei traduceri autorizate toate din dosar parchet și dosar instanță nr. 4820/2005.

A fost obligată inculpata să plătească părții civile, cetățean italian, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumele de 1.700 lei onorariu de avocat din dosar apel nr.4716/2006 și 1.200 lei expertiza grafologica, respectiv 1750 lei onorariu de avocat din dosar rejudecare nr-.

A fost obligată inculpata să plătească părții civile, cetățean italian, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 296 reprezentând cheltuieli de deplasare -C și retur.

Cheltuielile judiciare avansate de stat privind pe inculpatul au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr.928/P/2004 la data de 23.03.2005 au fost trimiși în judecată inculpații, fiica lui și, născuta la 26.08.1974 în C-N, studii 12 clase, căsătorita, are 1 copil minor, CNP -, fără antecedente penale, domiciliată în C-N,-,.9, și, fiul lui și, născut la 11.04.1969 În C-N, studii 11 clase, muncitor, căsătorit, are 1 copil minor, CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în C-N,-,.9, pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 alin.2,3 pen. cu aplic. artAl alin.2 pen. fals În Înscrisuri oficiale prev. de art.288 alin. 1 pen. cu aplicarea art.41 al.2 pen. și uz de fals prev. de art.291 pen. cu aplic. art.41 alin.2 pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a pen. privind pe inculpata, respectiv complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 pen. rap. la art.215 alin.2,3 pen. și uz de fals prev. de art.291 pen. cu aplic, art.33 lit.a pen. privind pe inculpatul.

S-a reținut în esența în sarcina inculpatei că, în perioada iunie-august 2004 după ce a întocmit în fals mai multe chitanțe emise la Consiliul Local al municipiului C-N și de un notar public, prin folosirea acestora și prezentarea unor schițe false referitoare la patru apartamente și două spații comerciale fictive din municipiul C-N, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a indus și a menținut în eroare pe partea vătămată cu ocazia intermedierii cumpărării unor apartamente din fondul locativ de stat, cauzând acestuia un prejudiciu de 15.000 Euro, bani pe care i-a folosit în interes personal.

În sarcina inculpatului s-a reținut ca în data de 9 iulie 2004, prin trimiterea unor schițe cu planul unor imobile fictive și a unei chitanțe false emise aparent de Consiliul Local al Municipiului C-N prin faxul RomTelecom C către partea vătămata cu scopul de aoa juta pe coinculpata, în baza unei înțelegeri prealabile, a menținut în eroare pe partea vătămata cu privire la cumpărarea pentru aceasta a unor apartamente și spații comerciale din fondul locativ de stat în scopul obținerii sumei de 15.000 euro.

Prin sentința penala nr.510/2006 pronunțata de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.4820/2005 s-a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru toate infracțiunile reținute în rechizitoriu, iar inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare a cărei executare a fost suspendata condiționat pentru infracțiunile de uz de fals și complicitate la înșelăciune.

Prin aceeași hotărâre inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor materiale în suma de 16.643 euro părții civile, menținându-se măsura sechestrului asigurător dispusă anterior prin încheierea din 8.11.2005 în dosar nr.4820/2005 al Judecătoriei Cluj -N asupra imobilului proprietatea inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri cei doi inculpați au declarat apel, apel ce a fost admis prin decizia penala nr.372/ a Tribunalului Cluj, dosar nr-, instanța desființând în întregime sentința apelata, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Cluj -N, pentru a fi clarificate contradicțiile existente în expertizele grafoscopice efectuate, instanța de apel recomandând întocmirea unei noi expertize, precum și clarificarea aspectelor legate de existența vreunui contract încheiat intre inculpați și partea civilă.

Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Cluj -N sub nr- la data de 30.11.2006.

Instanța în rejudecare a respectat îndrumările date de instanța de control și a dispus efectuarea unui raport de expertiza grafoscopică la INEC B, administrând probele testimoniale solicitate de către părți.

Noua expertiză criminalistică efectuată de INEC Bac oncluzionat că mențiunile cifrice de pe versoul talonului Romtelecom nr.17484/9.07.2004 au fost executate de inculpatul, dar nu a putut confirma dacă semnătura ce succede acelor mențiuni cifrice aparține inculpatului.

Aceeași situație s-a constatat și față de taloanele Romtelecom nr.17118/2.07.2004, 17571/12.07.2004 și 17652/13.07.2004, concluzionându-se că mențiunile cifrice au fost executate de inculpata neconfirmându-se dacă semnătura aplicată pe acele documente îi aparține inculpatei.

Instanța a audiat-o pe partea vătămata, care a descris relația pe care a avut-o cu inculpata, înțelegerea pe care a avut-o cu inculpata pentru cumpărarea de locuințe și spații comerciale în C-N, arătând că i-a trimis în mai multe rânduri diferite sume de bani pentru acele achiziții de imobile, dar că inculpata nu a folosit banii trimiși în scopul stabilit, inculpata evitând prin invocarea de diferite motive să îi prezinte acte concludente și spațiile locative cumpărate pentru el.

Partea vătămată mai arată că a efectuat în cursul lunii august 2004 două înregistrări ale discuțiilor avute cu inculpata în C-N, una în mașina lui și cea de a doua fiind o convorbire telefonică.

Partea vătămată a confirmat că inculpata i-a relatat că are o cunoștința la Primăria C-N, persoana care o poate ajuta să cumpere locuințe sociale la preț mic.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 15.000 euro la care se adaugă comisioanele plătite și cheltuielile judiciare.

Instanța a examinat transcrierea acestor convorbiri și a constatat că ele se refereau la banii trimiși inculpatei, scopul pentru care au fost trimiși banii, discuții din care reieșea că inculpata a susținut că ar cunoaște un funcționar la Primăria C-N, persoană care îi poate facilita cumpărarea de locuințe sociale în schimbul unor sume de bani.

Cei doi inculpați au dat declarații în dosarul nr.4820/2005 a Judecătoriei Cluj -N cu ocazia primei judecări a cauzei, declarații în care au negat săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpații cu ocazia rejudecării cauzei au declarat că nu doresc sa dea nicio declarație în fața instanței de judecată, menținându-și declarațiile date anterior.

Instanța a procedat în conformitate cu dispozițiile art.325 pr.pen. dând citire declarațiilor date anterior de cei doi inculpați.

Inculpata a susținut că a primit de la partea vătămată cu titlu de cadou sume de bani cuprinse între 14.000 - 15.000 euro, negând ca i-ar fi trimis cele trei schițe ale apartamentelor din C-N de pe străzile -, N și -.

Inculpatul că ar fi săvârșit faptele de care este acuzat neexplicându-și cum s-a stabilit în expertiza grafoscopică faptul că el ar fi autorul scrisului de pe o recipisă prin care s-ar fi trimis prin fax unele documente false legate de imobilele din litigiu.

Instanța de rejudecare a mai procedat și la audierea martorilor, G, V oichița, și, persoane care au cunoscut unele aspecte legate de relațiile dintre partea vătămata și inculpați.

Prin sentința penală nr. 717/2007, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor celor doi inculpați, astfel, pentru inculpata s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de înșelăciune, prev. de art.215 alin.2,3 pen. cu aplic art.41 alin.2 pen. în infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.257 pen. menținând încadrarea juridică a celorlalte două in fracțiuni de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, ambele în forma continuată, iar pentru inculpatul din complicitate la înșelăciune prev. de art.26 pen rap. la art.215 alin.2, 3 pen. în complicitate la infracțiunea de trafic de influență, prev.de art.26 pen. rap. la art.257 pen. menținând încadrarea juridică pentru infracțiunea de uz de fals.

Față de această situație instanța s-a desesizat și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea refacerii urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor referitoare la competenta după materie și la legala sesizare a instanței de judecata, considerând ca urmărirea penala efectuata în cauza este lovita de nulitate absoluta, întrucât aceasta a fost efectuată de un organ necompetent, respectiv de către poliție, în locul procurorului.

Prin aceeași sentință instanța a respins cererea formulată de partea vătămată privind instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra apartamentului nr.9, situat în C-N,-.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, criticând soluția instanței de fond atât cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților, cât și cu privire la restituirea cauzei la organul competent, invocând că în momentul punerii în discuția părților a schimbării încadrării juridice nu s-a respectat dreptul părților la apărare, prin nepunerea în vederea acestora a posibilității de a se acorda un termen pentru pregătirea apărării sub aspectul nou invocat.

Tribunalul Cluj prin decizia penala nr.516/R/2007 din 24.10.2007 a admis recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N împotriva sentinței penale nr.717/2007 a Judecătoriei Cluj -N, dispunând casarea acestei hotărâri și rejudecând cauza a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Cluj -N pentru continuarea judecații, considerând că nu au fost respectate prevederile legale referitoare la punerea în discuție a schimbării încadrării juridice menționate mai sus, instanța neavând nicio justificare de a se desesiza și de a trimite dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj pentru refacerea urmăririi penale.

Dosarul a fost reînregistrat la Judecătoria Cluj -N sub nr-, instanța procedând la respectarea îndrumărilor date de Tribunalul Cluj privind punerea în discuția părților în condiții de legalitate a schimbării de încadrare juridică din infracțiunea de înșelăciune în cea de trafic de influenta și din complicitate la înșelăciune, în complicitate la trafic de influenta.

Instanța de fond, examinând actele și lucrările dosarului, atât cele administrate în prezentul dosar, cât și cele administrate în dosarele 4820/2005 și - ale Judecătoriei Cluj -N, a stabilit următoarea situație de fapt:

Partea vătămată, cetățean italian, în cursul lunii august 2003 a cunoscut-o pe inculpata cu care a stabilit o relație de prietenie, făcându-i inculpatei diferite cadouri.

După revenirea sa în Italia, partea vătămata a continuat să-i trimită inculpatei sume de bani precum și pachete conținând obiecte de îmbrăcăminte, cosmetice, păstrând legătura telefonică cu inculpata.

Aceasta stare de fapt a fost recunoscută atât de partea vătămată cât și de către inculpata, fiind confirmată și în cuprinsul declarațiilor date de martorii,

Din probatoriul administrat rezultă că în cursul lunii iunie 2004, inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 170 euro, invocând ca are nevoie de acești bani pentru a completa o suma necesară pentru cumpărarea de la Primăria C-N a unui apartament.

Partea vătămata a susținut ca din discuțiile purtate cu inculpata a rezultat faptul că aceasta ar cunoaște un funcționar din primărie care poate să-i faciliteze achiziționarea de locuințe sociale și spații comerciale, persoana căruia i s-ar putea aduce unele mici atenții pentru ca totul să se desfășoare bine.

În aceste condiții și-a exprimat interesul în achiziționarea unor astfel de apartamente acceptând să avanseze bani pentru cumpărare, inclusiv unele sume ce urmau să fie plătite funcționarului din primărie, expediind în perioada iulie-august 2004 în mai multe tranșe suma totală de 16.016 euro suma ce cuprinde și comisioanele bancare.

Partea vătămată a mai arătat că a fost tentat de prețul mic al locuințe lor, aspect care l-a determinat să trimită inculpatei diferite sume de bani pentru cumpărarea unor locuințe pretins situate în C-N str. - nI.1.7,-. 11 și-.7 și pentru două spații comerciale.

Inculpata a trimis părții vătămate mai multe schițe ale unor locuințe și pentru spațiu comercial, imobile ce puteau să fie cumpărate de acesta.

În cursul anchetei penale s-a stabilit că schițele expediate de inculpată parții vătămate se refereau la alte locuințe decât cele menționate mai sus, respectiv acestea erau schițele locuințelor situate în C-N str. -, - nr.11 și-.

În ziua de 1.07.2004, partea vătămata a trimis inculpatei pentru cumpărarea unui apartament din C-N, de pe str. N, într-o prima tranșă suma de 1.400 euro, ulterior în perioada 6.07.2004 - 3.08.2004 partea vătămata a mai trimis inculpatei în mai multe tranșe suma de circa 13.600 euro pentru plata parțială a două apartamente și două spații comerciale, tranșe în care erau incluse diferite sume de bani pentru funcționarului din Primăria C, pentru plata taxelor notariale și despăgubirea persoanelor care locuiau în imobile.

În derularea și justificarea activității fictive de cumpărare de imobile, inculpata la solicitarea părții vătămate i-a trimis acesteia prin fax în zilele de 2.07.2004; 12.07.2004 și 13.07.2004 mai multe schițe ale unor apartamente, chitanțe notariale și chitanțe emise la Consiliul Local C-N privind plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea apartamentelor achitate la primărie pe numele părții vătămate.

În timpul anchetei penale s-a dovedit ca acele schițe se refereau la alte imobile decât cele oferite spre cumpărare pârtii vătămate, iar chitanțele erau false.

Deși în expertizele tehnice grafoscopice efectuate în cauză nu s-a dovedit cu certitudine că cele trei taloane, prin care s-a expediat părții vătămate documentația menționată mai sus, au fost scrise parțial de inculpată, acest lucru nu poate să înlăture participarea directă a inculpatei în înșelarea părții vătămate și uzarea, prin intermediul altor persoane ce nu au fost încă identificate, de documentele falsificate.

Instanța de fond a reținut că există o legătura directă între trimiterea documentelor falsificate părții vătămate și expedierea de către acesta de importante sume de bani inculpatei, operațiuni conjugate care s-au derulat în interval de timp scurt.

În lipsa acestei legături de cauzalitate, este greu de crezut că partea vătămată s-a apucat inopinat să o finanțeze pe inculpată cu importante sume de bani rară nicio altă justificare într-un interval de circa o luna de zile, în condițiile în care anterior i-a expediat doar sume modice de câteva sute de euro.

Nici chiar inculpata nu a prezentat în apărarea sa o versiune credibilă a primirii în intervalul de o lună a sumei de circa 16.000 euro, sumă ce nu poate constitui un simplu cadou de prietenie în condițiile în care nu s-a făcut dovada că partea vătămată era o persoana deosebit de bogată și caritabilă.

Din probatoriul administrat a mai rezultat că partea vătămată a revenit în România în cursul lunii august 2004 pentru a finaliza cumpărarea locuințelor sociale, dorind să vadă spațiile cumpărate de inculpată pentru el.

Inculpata a invocat părții vătămate diferite motive prin care a încercat să justifice neprezentarea locuințelor pretins cumpărate pentru el, împrejurare care i-a dat de bănuit părții vătămate.

Astfel în data de 23.08.2004 partea vătămata a înregistrat o discuție purtată intre el și inculpată în mașină, convorbire în care inculpata recunoștea că a primit banii de la acesta pentru a cumpăra imobilele mai sus amintite.

Din discuție a mai rezultat faptul că funcționarul de la Primărie care a intermediat toate vânzările - cumpărările se numește, iar notarul care a autentificat actele.

Totodată inculpata i-a relatat părții vătămate că documentele legate de apartamente sunt la primărie la acea persoană, care în momentul respectiv nu era în

Partea vătămata a mai efectuat și oad oua înregistrare a unei convorbiri telefonice purtate de el cu inculpata, convorbire ce se referea la banii trimiși inculpatei pentru cumpărarea de imobile.

Inculpata a negat că ea este persoana din cele două înregistrări și nu a fost de acord să se supună la testul poligraf pentru stabilirea sinceritătii declaratiilor acesteia.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiza criminalistica de stabilire a provenienței vocii, expertiză ce a concluzionat că vocea feminină din prima înregistrare audio aparține inculpatei, iar vocea masculină din cele două înregistrări audio aparține părții vătămate.

Inculpata a recunoscut că a primit suma de 15.000 Euro de la partea vătămata dar susține că acei bani au fost trimiși de partea vătămată cu titlu de cadou, în condițiile în care între ea și acesta exista o relație de prietenie apropiată.

Inculpata mai arată că partea vătămata a insistat ca ea să plece în Italia, dar că a refuzat plecarea din țară în lipsa unui contract de muncă în străinătate, Inculpata considera că acest refuz de a pleca în Italia a determinat-o pe partea vătămata ca din răzbunare să formuleze prezenta plângere penală împotriva ei.

Susținerile inculpatei legate de relațiile existente intre ea și partea vătămata sunt parțial confirmate de martora, care cunoștea relația apropiata dintre aceștia, fiind împreună cu cei doi în anul 2003 la localitatea unde au stat câteva zile.

Martora a arătat că a avut grija de copilul inculpatei atunci când aceasta era plecată cu partea vătămata, martora ce a primit pentru serviciile aduse suma de 100 Euro, ambii martori au susținut că au văzut când inculpata prime a pachete din Italia cu îmbrăcăminte, cosmetice și diferite sume în euro.

Și martorul Gas usținut că a văzut când partea vătămată i-a făcut cadou inculpatei obiecte din aur, iar martorul a arătat că inculpata prime a bani de la și că aceasta a refuzat să plece în Italia.

Din depozițiile martorilor a rezultat faptul că inculpatul nu a avut cunoștință de relația pe care soția sa o avea cu partea vătămată, justificată pe împrejurarea că între cei doi soți a existat o perioadă în care relațiile de familie s-au răcit.

Faptele și împrejurările descrise de martori privesc perioada anului 2003, atunci când partea vătămata a cunoscut-o pe inculpată și când i-a oferit cadouri constând din haine, sume de bani cuprinse intre 100-300 Euro.

Instanța, analizând declarația martorului, a considerat-o ca fiind nesinceră și făcută în sprijinul inculpatei, pentru exonerarea acesteia de o eventuală răspundere penală, prezentând împrejurări ce nu au fost confirmate de inculpată și nici de ceilalți martori.

Astfel martorul a arătat că inculpata a fost acostată într-o seară în fața locuinței, de un care a amenințat-o că o va termina, ce a fost violent și cu martorul.

Instanța, a constatat că acest incident nu a fost susținut și descris de către inculpată în nici o declarație dată.

În situația în care acest incident ar fi avut loc este greu de crezut că inculpata nu l-ar fi invocat în apărarea sa și nu ar fi sesizat organele de poliție pentru luarea măsurilor legale.

Au mai fost audiați și martorii și, prietenii părții vătămate, care au aflat de la partea vătămata că exista o persoana în Primăria C-N prin intermediul căreia se pot cumpăra locuințe sociale la un preț scăzut.

Instanța consideră importantă declarația martorului, persoana care a confirmat că banii trimiși de partea vătămata inculpatei au fost destinați pentru achiziționarea unor locuințe sociale, partea vătămată primind de la incuI prin fax chitanțe cu antetul Primăriei C-N, schițe și chitanță notar.

În cursul anchetei penale s-a procedat la verificarea existentei persoanelor pentru care inculpata a solicitat bani de la partea vătămată, respectiv pentru notar și funcționarul de la primărie, cercetându-se și efectuarea reală a plăților pentru imobilele pretins cumpărate, respectiv autenticitatea chitanțelor emise de Consiliul Local C-N și a chitanțelor notariale.

Din cercetările efectuate a rezultat că în cadrul Primăriei C-N nu lucrează nici un funcționar cu numele de sau și că nu există nici notarul cu numele de.

Din cuprinsul adresei Consiliului Local C-N a rezultat că nu au fost emise chitanțe pe numele părții vătămate cu seriile chitanțelor primite de acesta de la inculpați.

Din conținutul celor două rapoarte tehnico-științifice întocmite în cauză și efectuate de Laboratorul Interjudețean C și . B, rezultă că cifrele cu numerele de telefon scrise pe reversul talonului RomTelecom nr. 17484/9.07.2004 au fost executate de către inculpatul, soțul inculpatei, iar cifrele existente pe aversul taloanelor cu nr.17652/13.07.2004, nr.17118/02.07.2004 și nr. 17571/12.07.2004 nu au fost executate de inculpata.

Nu s-a putut stabilii cu certitudine dacă semnăturile de pe acele documente au fost efectuate de cei doi inculpați.

Aceste patru taloane de expediere de faxuri au fost completate în perioada 2.07-13.07.2004, fiind întocmite cu ocazia transmiterii către partea vătămată a documentației referitoare la cele trei apartamente, respectiv pentru cele două spații comerciale, constituind și pretinsa dovadă a plăților pretins făcute de inculpată pentru aceste imobile.

Ca efect al trimiterii acestor schițe și dovezi, într-un caz dovedit de inculpatul, inculpata a primit de la partea vătămata în luna iulie 2004 sume cuprinse între 700 și 2300 Euro, în total peste 15.000 Euro.

Este de reținut că în perioada anului 2003-iunie 2004, partea vătămată a trimis inculpatei, sume modice cuprinse între 100 și 300 Euro, neexpediind sume mari de bani.

Instanța a considerat că dacă în prima perioadă sumele mici trimise de partea vătămată inculpatei reprezentau cadouri pentru relațiile de prietenie avute de cei doi, sumele trimise în curs de o lună în iulie 2004 de ordinul miilor de euro, reprezentau evident cheltuielile legate de achiziționarea imobilelor prezentate spre cumpărare de inculpată.

Instanța a mai reținut că pe unul dintre taloanele de expediere prin fax a unor documente părții vătămate din data de 9.07.2004 a fost identificat scrisul inculpatului, fapt ce nu poate fi apreciat în mod indubitabil că inculpatul cunoștea acțiunile întreprinse de soția sa, inculpata și că a acordat un ajutor material acesteia pentru înșelarea părții vătămate, prin trimiterea unora dintre actele false.

Din probatoriul administrat rezultă că părții vătămate la data de 9.07.2004 din cabina fax RomTelecom C i-au fost transmise următoarele documente: chitanța falsă nr.-/3.07.2004 a Consiliului Local C-24 în care figura ca achitată suma de 127.000.000 lei, echivalentul sumei de aproximativ 3500 euro și schițele celor trei apartamente - 23,25,26.

În cursul cercetărilor s-a stabilit că două din aceste documente au fost trimise cu certitudine prin intermediul inculpatului prin talonul cu nr. 17484 din 9.07.2004 al Romtelecom, talon ce poartă ca oră a primirii actelor la Romtelecom, ora 13,38, acestea fiind expediate părții vătămate la ora 13,39 și 13040.

Instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prev.de art.2l5 alin.2, 3 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. reținută prin rechizitoriu în sarcina inculpatei în infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 pen. și schimbarea încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 pen. raportat la art.215 alin.2, 3 pen. reținută în sarcina inculpatului în complicitate la infracțiunea de trafic de influență prev. de art.26 rap. la art.257 pen.

Apărătorul inculpaților a susținut schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților, considerând că aceștia au săvârșit infracțiunea de trafic de influență, respectiv complicitate la aceasta infracțiune, aspect reținut în mod corect prin sentința penala nr.7l7/2007 a Judecătoriei Cluj -N, cerând trimiterea dosarului spre soluționare la Tribunalul Cluj.

Apărătorul părții civile și reprezentantul Parchetului au solicitat respingerea schimbării de încadrare juridică, apreciind că faptele săvârșite de cei doi inculpați reprezintă infracțiunile de înșelăciune, respectiv complicitate la înșelăciune și nu infracțiunile de trafic de influenta, respectiv complicitate la trafic de influentă.

Instanța a reținut că potrivit prevederilor art.215 pen. infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține un folos material injust, iar în aliniatul 2 și 3 din acel text de lege fiind prevăzute formele agravante ale infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, respectiv inducerea și menținerea în eroare cu ocazia încheierii sau executării unei conventii.

Astfel, instanța în baza probelor administrate în cauză a constatat că faptele săvârșite de inculpata în condițiile descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu de trafic de influență, întrucât aspectul determinant în trimiterea banilor pentru achiziționarea de apartamente și spații comerciale de către partea civilă inculpatei l-a constituit prețul scăzut al acestor imobile și nu împrejurarea că inculpata ar cunoaște un funcționar din cadrul Primăriei C-N și un notar public.

Partea vătămată în declarația dată a susținut în mod constant că prețul mic al locuințelor pe care intenționa să le cumpere în C-N l-a determinat să îi trimită inculpatei diferite sume de bani.

De altfel din nicio probă a dosarului nu rezultă că pretinsul funcționar din cadrul Primăriei și notarul public ar fi avut atribuții determinante în achiziționarea locuințelor și a spatiilor comerciale, pretinsele atenții au fost trimise de partea vătămata la sugestia inculpatei pentru urgentarea formalităților de cumpărare, fiind practic mici atenții care nu se pot circumscrie intr-o mituire a acestora pentru a-i determina sa efectueze unele acte contrare legii.

În consecința, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în forma continuată prev. de art.215 alin.2, 3 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. reținută în sarcina inculpatei în infracțiunea de trafic de influență prev. de art.257 pen. precum și cererea de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de înșelăciune prev. de art.26 pen. raportat la art.215 alin.2, 3 pen. reținută în sarcina inculpatului în complicitate la infracțiunea de trafic de influenta prev. de art.26 rap.la art.257 pen.

Instanța de fond a constatat vinovăția inculpatei în săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată, prev. de art.215 alin.2, 3 pen. cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. text de lege în baza căruia, având în vedere gradul de pericol social al faptei, persoana inculpatei, care nu are antecedente penale, făcându-se și aplicarea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și art.76 lit.c pen. i-a aplicat inculpatei o pedeapsă de 1 an închisoare.

Din probatoriul administrat rezultă că inculpata se face vinovată și de săvârșirea infracțiunii de uz de fals În forma continuată, prezentând părții civile diferite documente despre care cunoștea că sunt false, pentru aoi nduce în eroare și pentru aom enține pe partea civila în eroare.

Astfel aceasta a expediat părții vătămate prin intermediul altor persoane în cel puțin trei rânduri în zilele de 2.07.2004, 12.07.2004 și 13.07.2004 prin fax mai multe documente legate de spațiile pretins cumpărate de ea pentru partea vătămată, schițe ale acestor spatii, chitanțe pretins emise de Consiliul local C-N în care figurau pretinse plăți efectuate de partea vătămată în contul cumpărării imobilelor, acte despre care inculpata cunoștea că sunt false.

Inculpata a recunoscut în discuția purtată cu partea vătămată în cursul lunii august 2004 și înregistrată de acesta că a primit și plătit diferite sume de bani în contul cumpărării imobilelor, că a efectuat demersuri la Primărie și Notar și că are documente legate de aceste imobile inclusiv dovada plății prețului pentru imobile.

Trimiterea documentelor menționate mai sus, cunoscând că sunt false au avut ca scop atât inducerea în eroare a părții vătămate și determinarea acesteia de a mai trimite și alte sume de bani în scopul producerii unui efect juridic de achizitionare de alte imobile.

În consecința instanța de fond a condamnat-o pe inculpata și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. și ped. de art.291 pen. cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 pen. ținând cont și de circumstanțele atenuante personale ale inculpatei, prev. de art.74 lit.a și art.76 lit.e pen. texte de lege în baza cărora, având în vedere gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatei, a condamnat-o la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

Instanța de fond a constatat că cele două infracțiuni săvârșite de inculpată sunt în concurs real, astfel că baza art.33 lit.a, art.34 lit.b pen. a dispus contopirea pedepselor stabilite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

În baza art.71 pen. prima instanță a privat-o pe inculpată de exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a numai cu privire la dreptul de a fi ales și lit.b pen. pe durata prevăzuta de art.71 alin.2 pen.

Instanța de fond a considerat că inculpata poate fi reeducată și fără privarea ei de libertate, că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii își va atinge scopul său preventiv și educativ față de inculpată, astfel că în baza art.81 pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.71 alin 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art.359 Cod proc.penala instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor prev. de art.83 și 84 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza probatoriului administrat, respectiv a expertizelor grafologice efectuate în cauza nu a rezultat cu certitudine ca inculpata ar fi falsificat actele legate de cumpărarea locuințelor și a spatiilor comerciale fictive.

Astfel instanța nu a constatat nicio participare a acesteia la falsificarea actelor, astfel că în baza art.11 pct.2 lit.a art.10 lit.c Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatei de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în forma continuata prev. și ped de art.288 alin.1 penal, cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 penal.

Legat de faptele pretins săvârșite de inculpatul, privind complicitatea la infracțiunea de înșelăciune și uz de fals instanța a constatat ca acesta nu a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecata, nefăcându-se dovada ca acesta ar fi cunoscut activitatea infracționala a soției lui, inculpata, mai ales că în perioada în care inculpata a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în formă continuată, soții nu se aflau în relații apropiate, fiind greu credibilă o situație în care inculpatul să accepte o relație de prietenie a soției sale cu partea civila, relație pe care sa o încurajeze prin sprijinirea soției.

Totodată nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi cunoscut caracterul fals al documentelor trimise părții civile prin intermediul faxului Romtelecom, neexistând niciun indiciu că inculpatul ar fi cunoscut caracterul fals al acestora.

Deși inculpatul că ar fi trimis părții vătămate în data de 9.07.2004 prin fax diferite documente legate de pretinsa plata a locuințelor și schițe, instanța a retinut că din expertiza criminalistica a INEC B rezultă că cifrele de pe talonul cu nr.17.484 din 9.07.2004 cu care au fost trimise părții vătămate documentele, ce s-au dovedit ulterior a fi falsificate, au fost scrise de inculpat.

În apărarea sa, în concluziile scrise, inculpatul a invocat existenta unor inadvertențe privind ora trimiterii documentelor către partea vătămata.

Astfel s-a arătat că pe talonul cu nr.17484 din 9.07.2004 al Romtelecom figurează ca oră a primirii documentelor la Romtelecom, ora 13,38, iar pe documentele pretins expediate părții vătămate figurează ora 13,39, 13,40 ca apoi alte două documente să figureze ca fiind trimise la ora 124 și 125 apărând pe antetul faxurilor expediate două tipuri de date, respectiv pe primele două apare data de 9..2004 iar pe celelalte două apare data inversata de.09.2004, aspecte ce potrivit inculpatului ar ridica semne de întrebare asupra veridicității documentelor pretins expediate de el.

Instanța fondului a considerat că nu există nicio inadvertență privind expedierea de către inculpatul a celor două documente având ora de expediție ora 1339, 134, avându-se în vedere faptul că cele două file expediate prin fax au fost predate cabinei Romtelecom la data de 9.07.2004 ora 1338, operatorul Romtelecom trimițând la interval de câte 1 minut cele două pagini.

Celelalte două documente ce poartă ca oră de expediere data de.09.2004 ora 124 și 125 s-au expediat în aceeași zi cu o ora și J mai repede decât documentele pentru care a fost cercetat și trimis în judecată inculpatul, documente pentru expedierea cărora nu a fost inculpat acesta.

În nicio declarație sau cu ocazia prezenței sale în fața instanțelor de judecată și în faza de urmărire penală, inculpatul nu a invocat aceste aspecte legate de ora expedierii documentelor, apărările formulate în prezent fiind făcute de inculpat cu intenția de a prezenta o stare de fapt ambiguă și de a scăpa de o eventuală răspundere penală.

Pentru aspectele arătate mai sus, instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada implicării inculpatului în activitate a de înșelare a părții vătămate, nefăcându-se dovada că acesta ar fi cunoscut activitate a infracțională a soției lui, inculpata.

Totodată, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi cunoscut caracterul fals al documentelor trimise părții civile prin intermediul faxului Romtelecom, neexistând niciun indiciu că inculpatul ar fi cunoscut caracterul fals al acestora.

În consecința în baza art.11 pct.2 lit.a art.10 lit.c Cod pr. penală prima instanță a dispus achitarea inculpatului - fiul lui și, născut la 11.04.1969 în C-N, studii 11 clase, muncitor, căsătorit, are 1 copil minor, CNP -, fără antecedente penale, domiciliat în C-N,-,.9, de sub învinuirea săvârșirii în concurs a complicității la infracțiunea de înșelăciune și uz de fals, neexistând probe concludente că cele două infracțiuni au fost săvârșite de inculpat.

Cu ocazia rejudecării cauzei partea civilă și-a precizat pretențiile civile față de inculpați, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 16.016 euro, reprezentând sumele trimise inculpatei în perioada iunie - august 2004, suma în care se includ și comisioanele bancare.

Totodată partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei totale de 9.490 lei, reprezentând contravaloarea expertizei audio, a traducerii autorizate și a onorariilor de avocat din dosarul 4.820/2005, a onorariului de avocat de 1.700 lei în apel din dosar 4716/2006, precum și a cheltuielilor efectuate cu ocazia rejudecării, din dosar -, cuprinzând expertiza grafologica și onorariul de avocat.

S-a mai solicitat obligarea inculpaților și la plata sumei de 296 euro reprezentând contravaloarea unui bilet de avion tur-retur pe relația -C-

Instanța de fond, a constatat că pretențiile civile formulate de partea civilă sunt justificate cu documente ce există în dosarul cauzei, astfel că în baza art.14, art.346 pr.pen. art.998 civil a admis constituirea de parte civilă precizată și a obligat-o inculpata să plătească părții civile, suma de 16.016 Euro sau echivalentul în moneda natională calculată la data efectuării plații, sumă ce conține și comisionul bancar.

Partea civilă a solicitat luarea măsurii asigurătorii a sechestrului judiciar asupra apartamentului situat în C-N-,.9 aparținând inculpaților.

Referitor la solicitarea de aplicare a sechestrului asigurător asupra apartamentului coproprietate a inculpaților, cerere formulată de partea civilă, instanța de fond a considerat că aceasta este întemeiată, fiind justificată pentru asigurarea reparării prejudiciului însemnat cauzat de inculpată.

Astfel, în temeiul art.156 pr.pen. s-a instituit sechestrul asigurător asupra imobilului situat în C-N-,.9, înscris în - C-N cu nr. topo 9927/1/1X, coproprietatea inculpatei, numai asupra cotei acesteia, până la concurența sumei de 16.016 Euro, sumă pe care inculpata o datorează părții civile, cetătean italian.

În baza art.191 pr.pen. instanța a obligat-o pe inculpata să plătească statului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă în care s-a inclus și onorariul parțial pentru apărător din oficiu de 50 lei, onorariu ce s-a suportat din fondul special al Ministerului d e Justiție în favoarea avocat.

În baza art.193 pr.pen. a fost obligată inculpata să plătească părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumele de 3360 lei onorarii de avocat, 1.000 lei expertiza audio și 480 lei traduceri autorizate toate din dosar parchet și dosar instanță nr. 4820/2005.

A mai fost obligată inculpata să plătească părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumele de 1.700 lei onorariu de avocat din dosar apel nr.4716/2006 și 1.200 lei expertiza grafologică, respectiv 1750 lei onorariu de avocat din dosar rejudecare nr-.

Totodată a fost obligată inculpata să plătească părții civile, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 296 Euro reprezentând cheltuieli de deplasare -C și retur.

Cheltuielile judiciare avansate de stat privind pe inculpatul au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, și partea vătămată.

Inculpata a solicitat desființarea sentinței penale atacate, iar în urma rejudecării cauzei pronunțarea unei soluții de achitare iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de trafic de influență iar în ceea ce îl privește pe inculpatul apelul său vizează omisiunea primei instanțe de a-l obliga pe partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial parțial la fond.

În motivarea apelului său, inculpata arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriul parchetului, din înșelăciune, prev. de art. 215 al. 2 și 3 pen. în trafic de influență, prev de art.257 pen. motivele invocate de instanță în motivarea acestei soluții nefiind pertinente, față de definiția dată locuinței sociale în practica internațională, fiind evident că partea vătămată a cunoscut încă de la început că nu este o persoană care să îndeplinească condițiile pentru a obține în mod legal, licit o locuință socială în Italia, cu atât mai puțin în România, deoarece nu făcea parte din categoria persoanelor prevăzute expres de lege, cu venituri mici sau nevoiașe, neavând nici cetățenia română. De altfel, legislația română ce reglementează dobândirea unei astfel de locuințe sociale, nu este diferită de cea a statului italian. Ambele impun condiții similare, vizând atribuirea locuințelor unor persoane fără venit, cu venit scăzut, ori familii numeroase, fără a exista posibilitatea cumpărării acestora, în același sens fiind și declarațiile martorilor și, din care ar rezulta faptul că partea vătămată a avut de la bun început reprezentarea că, fără ajutorul unei persoane care ocupă o functie din cadrul institutiei abilitate cu administrarea unor locuinte sociale nu poate fi îndreptățit a dobândi legal locuințe de acest gen.

S-a arătat că și partea vătămată, cu ocazia audierii sale, a susținut constant că inculpata l-a lăsat să creadă că are influență la un funcționar din primărie, inspectorul de la fondul locativ, care, contra unor atenții, este dispus să-i faciliteze cumpărarea unor locuințe sociale.

Din analiza textului art. 215 și 257 pen. rezultă că în cazul infracțiunii de înșelăciune persoana care dă banii sau bunurile este de bună credință, fiind indusă în eroare de către făptuitor, pe când în cazul infracțiunii de trafic de influență, cel care dă bani sau bunuri este de rea credință și urmărește ca autorul să determine functionarul să facă sau să nu facă un act ce intră în atributiile sale de serviciu, în acest sens s-a pronunțat și în dec. 5438/2001.

În motivarea apelului său partea vătămată a solicitat admiterea apelului pe latura penală și pe cale de consecință, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpaților și și obligarea, în solidar, a celor doi inculpați, la achitarea către partea civilă a sumelor reprezentând daunele produse și a cheltuielilor de judecată prilejuite, așa cum au fost stabilite de către instanța de fond, respectiv de apel.

Astfel, s-a arătat că în baza probatoriului administrat se poate contura cu exactitate aportul celor doi soți la săvârșirea, în mod premeditat, a faptelor penale, fiind indubitabil faptul că soțul-inculpat cunoștea activitatea infracțională a soției și a acordat un ajutor material acesteia în vederea inducerii în eroare a părții vătămate prin trimiterea unora dintre aceste acte, prin fax, astfel încât în mod eronat, instanța de fond l-a considerat pe soț nevinovat, considerând că "el nu cunoștea activitatea infracțională a soției sale".

Prin decizia penală nr.186 din 9 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art. 379 pct. 1 lit. b pen.Cod Penal s-au respins apelurile declarate de inculpații și.

S-a respins cererea inculpatei de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial în apel.

Partea vătămată a fost obligată să plătească inculpatului suma de 2000 lei reprezentând onorariul avocațial în apel.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b pen Cod Penal s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată.

S-a respins cererea părții vătămate de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial în apel.

În baza art. 192 al. 2 pen.Cod Penal inculpații și partea vătămată au fost obligați să pIătească statului câte 120 lei reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunilor de înșelăciune în forma continuată prev. de art.215 alin.2, 3 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și uz de fals, prev. de art. 291 pen. cu art. 41 al. 2 pen. soluția de achitare a acesteia conform art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. c pen. în privința infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 al. 1 pen. cu art. 41 al. 2 pen. fiind pe deplin justificată. Totodată, în mod just instanța de fond a achitat pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Sub aspectul stării de fapt a rezultat din probele administrate pe parcursul procesului penal că în cursul lunii august 2003 partea vătămată, cetățean italian, a cunoscut-o pe inculpata cu care a stabilit o relație de prietenie, făcându-i inculpatei diferite cadouri, situație ce a continuat după revenirea părții vătămate din Italia, partea vătămată continuând să-i trimită inculpatei sume de bani și pachete conținând obiecte de îmbrăcăminte, cosmetice, păstrând legătura telefonică cu inculpata.

Aceasta stare de fapt a fost recunoscută atât de partea vătămată cât și de către inculpata, fiind confirmată și în cuprinsul declarațiilor date de martorii,

În condițiile în care partea vătămată și-a exprimat interesul în achiziționarea unor astfel de apartamente acceptând să avanseze bani pentru cumpărare, inclusiv unele sume ce urmau să fie plătite funcționarului din primărie, în perioada iulie-august 2004 a fost expediată către inculpată, în mai multe tranșe, suma totală de 16.016 euro suma ce cuprinde și comisioanele bancare.

Pentru a întări convingerea părții vătămate, inculpata a trimis părții vătămate mai multe schițe ale unor locuințe și a unui spațiu comercial, imobile ce puteau să fie cumpărate de acesta, schițe care însă, s-a dovedit ulterior, se refereau la alte locuințe decât cele despre care inculpata i-a relatat părții vătămate și de asemenea, inculpata la solicitarea părții vătămate i-a trimis acesteia prin fax chitanțe notariale și chitanțe emise la Consiliul Local C-N privind plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea apartamentelor achitate la primărie pe numele părții vătămate.

Partea vătămată a revenit în România în cursul lunii august 2004 pentru a finaliza cumpărarea acestor locuințe, dorind să vadă spațiile cumpărate de inculpată pentru el, vizionarea lor fiind amânată de inculpată din diferite motive, împrejurare care a dat de bănuit părții vătămate, care în data de 23.08.2004 a înregistrat o discuție purtată cu inculpata în mașină, în care inculpata recunoștea că a primit banii de la acesta pentru a cumpăra imobilele mai sus amintite, mai rezultând și faptul că funcționarul de la Primărie care ar fi intermediat toate vânzările - cumpărările se numește, iar notarul care a autentificat actele. Inculpata a relatat părții vătămate că documentele legate de apartamente sunt la primărie la acea persoană, care în momentul respectiv nu era în

În realitate, și rezultă această împrejurare atât din declarația părții vătămate cât și din declarațiile martorilor și, apropiați ai acestuia, banii trimiși inculpatei nu au constituit un cadou așa cum a încercat inculpata să acrediteze ideea, ci erau destinați achiziționării unor locuințe sociale, numai o investiție de o așa natură justificând trimiterea de către partea vătămată într-o perioadă scurtă de timp, a unor sume deloc neglijabile, după ce anterior sumele cu destinația de cadou nu depășiseră sume modice de câteva sute de euro.

Reținând ca dovedită împrejurarea că partea vătămată a avansat aceste sume inculpatei în scopul menționat mai sus, acela al achiziționării de locuințe sociale se pune problema dacă fapta descrisă întrunește elementele infracțiunii de înșelăciune astfel cum a apreciat instanța de fond ori pe ale infracțiunii de trafic de influență, așa cum a pretins inculpata.

Potrivit prevederilor art.215 pen. infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține un folos material injust, iar în aliniatul 2 și 3 din acel text de lege fiind prevăzute formele agravante ale infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, respectiv inducerea și menținerea în eroare cu ocazia încheierii sau executării unei convenții.

Pe de altă parte, conform art. 257 pen. constituie infracțiunea de trafic de influență fapta constând în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect pentru sine sau pentru altul săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Ceea ce diferențiază în primul rând cele două infracțiuni, dincolo de obiectul lor juridic diferit și de existența anumitor trăsături specifice ce caracterizează latura lor subiectivă, este latura obiectivă, deoarece în cazul infracțiunii de înșelăciune este suficientă simpla inducere în eroare a părții vătămate, în timp ce în cazul infracțiunii de trafic de influență făptuitorul pretinde că are influență asupra unui funcționar, deși în realitate nu are, făcând ca o persoană interesată în cumpărarea influenței să-i dea, să-i promită daruri sau orice alt folos. Mai mult, în cazul infracțiunii de înșelăciune folosul material este obținut ca urmare a inducerii în eroare, in timp ce în cazul infracțiunii de trafic de influență făptuitorul obține folosul material în urma promisiunii că va interveni la acel funcționar în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia.

Aceasta a început prin a-i cere părții vătămate anumite sume de bani pentru a-și cumpăra o locuință socială prezentând acesteia situația într-un mod favorabil și atrăgător, făcând-o interesată astfel în obținerea unor locuințe la un preț avantajos. S-a apreciat că nu prezintă relevanță împrejurarea că partea vătămată cunoștea ce anume presupuneau aceste locuințe sociale sau că acesta nu putea conform legislației naționale să achiziționeze asemenea locuințe, în condițiile în care oricând exista posibilitatea ca asemenea locuințe să fie înstrăinate aflându-se în patrimoniul primăriilor și în plus, odată ce chiar inculpata că este interesată să achiziționeze asemenea locuințe, cu siguranță părții vătămate i s-a întărit convingere că se afla în fața unei oportunități avantajoase. Tocmai această perspectivă s-a apreciat că a fost factorul determinant în acțiunile ulterioare ale părții vătămate care a acceptat să trimită bani inculpatei, în mai multe tranșe, pentru ca la un moment dat să înceapă să-și pună întrebări legate de veridicitatea celor afirmate de inculpată, care în acest context și-a continuat activitatea infracțională, menținând-o în eroare pe partea vătămată, prin expedierea acelor schițe și chitanțe.

S-a apreciat că partea vătămată a fost de bună credință, împrejurarea că acesta știa că inculpata urma să avanseze unele sume de bani pentru urgentarea formalităților necesare, modice, din perspectiva sumei totale trimise acesteia, unei persoane din cadrul primăriei, s-a considerat că nu se subscrie infracțiunii de trafic de influență, acesta nefiind un element decisiv pentru partea vătămată, care așa cum arătam deja a fost atras de oportunitatea de afaceri ce i-a fost prezentată de inculpată.

Astfel, tribunalul în baza probelor administrate în cauză s-a considerat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu de trafic de influență, întrucât aspectul determinant în trimiterea banilor pentru achiziționarea de apartamente și spații comerciale de către partea civilă inculpatei l-a constituit prețul avantajos al acestor imobile și nu împrejurarea, că inculpata ar cunoaște un funcționar din cadrul Primăriei C-N și un notar public.

În același timp, în mod corect s-a stabilit de către instanța fondului că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 al. 1 pen. cu art. 41 al. 2 pen. aceasta folosindu-se în activitatea sa de inducere și menținere în eroare a părții vătămate, de o serie de înscrisuri false, chiar dacă probatoriul administrat nu a conturat și activitatea sa în sensul contrafacerii acestor documente, fiind dovedit faptul că inculpata a trimis personal sau prin alte persoane, părții vătămate asemenea acte, referitoare la spațiile respective.

În procesul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72 pen. în raport de care pedepsele aplicate au fost în mod judicios dozate, fiind justificată și aplicarea dispozițiilor art. 81 pen. referitoare la suspendarea condiționată executării pedepsei rezultate în urma reținerii dispozițiilor referitoare la concursul de infractiuni.

Fără a reitera argumentele pentru care instanța de fond a dispus achitarea inculpatului, și pe care tribunalul și le-a însușit, s-a apreciat că nu rezultă cu certitudine din actele și lucrările dosarului că acest inculpat ar fi fost la curent cu activitatea frauduloasă desfășurată de soția sa sau că ar fi cunoscut caracterul fals ar documentelor transmise părții vătămate la un moment dat, context în care soluția de achitare pronunțată în privința acestuia este pe deplin justificată.

În legătură cu motivele invocate de acest inculpat în susținerea apelului declarat, anume că în mod greșit prima instanță nu a obligat pe partea vătămată la plata în favoarea sa a cheltuielilor judiciare de la fond, reprezentând J din onorariul avocațial achitat în sumă de 12000 lei, s-a constatat că potrivit art. 193 al. 5 pen.Cod Penal în caz de achitare partea vătămată este obligată să plătească inculpatului cheltuielile judiciare făcute de acesta în măsura în care au fost provocate de partea vătămată.

Aș acum rezultă însă din actele dosarului, partea vătămată a formulat plângere doar împotriva inculpatei, nu și a soțului său, la data de 26.08.2004, ulterior fiind extinse cercetările și cu privire la acesta, context în care s-a apreciat că nu poate fi vorba despre situația reglementată în textul de lege amintit, respectiv cheltuielile efectuate de acesta nu au fost provocate de partea vătămată, ceea ce face ca soluția primei instanțe să fie corectă și sub acest aspect.

În ceea ce privește apelul declarat de partea vătămată, s-a apreciat pentru considerentele expuse deja mai sus, că nu este fondat, soluțiile de achitare a celor doi inculpați fiind întemeiate pe mijloacele de probă aflate la dosar și care nu au conturat o altă stare de fapt decât cea reținută de instanța de fond și însușită de instanța de apel. Stabilirea răspunderii penale a unei persoane nu este posibilă decât în ipoteza în care există probe certe de vinovăție a acestuia, ori în prezenta cauză, deși aparent ar exista o legătură infracțională între cei doi soți, aceasta nu a rezultat în mod neechivoc din probele dosarului, or, o soluție de condamnare nu se poate fundamenta pe simple bănuieli ori presupuneri. Drept urmare și soluția pronunțată pe latura civilă este corectă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, inculpații, și partea vătămată.

Inculpata a solicitat casarea deciziei penale atacate, iar în urma rejudecării cauzei pronunțarea unei soluții de achitare iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în infracțiunea de trafic de influență iar în ceea ce îl privește pe inculpatul apelul său vizează omisiunea primei instanțe de a-l obliga pe partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul avocațial parțial la fond.

În motivarea apelului său, inculpata arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa prin rechizitoriul parchetului, din înșelăciune, prev. de art. 215 al. 2 și 3.pen. în trafic de influență, prev de art.257 pen. motivele invocate de instanță în motivarea acestei soluții nefiind pertinente, față de definiția dată locuinței sociale în practica internațională, fiind evident că partea vătămată a cunoscut încă de la început că nu este o persoană care să îndeplinească condițiile pentru a obține în mod legal, licit o locuință socială în Italia, cu atât mai puțin în România, deoarece nu făcea parte din categoria persoanelor prevăzute expres de lege, cu venituri mici sau nevoiașe, neavând nici cetățenia română. De altfel, legislația română ce reglementează dobândirea unei astfel de locuințe sociale, nu este diferită de cea a statului italian. Ambele impun condiții similare, vizând atribuirea locuințelor unor persoane fără venit, cu venit scăzut, ori familii numeroase, fără a exista posibilitatea cumpărării acestora, în același sens fiind și declarațiile martorilor și, din care ar rezulta faptul că partea vătămată a avut de la bun început reprezentarea că, fără ajutorul unei persoane care ocupă o funcție din cadrul instituției abilitate cu administrarea unor locuințe sociale nu poate fi îndreptățit a dobândi legal locuințe de acest gen.

Din analiza textului art. 215 și 257.pen. rezultă că în cazul infracțiunii de înșelăciune persoana care dă banii sau bunurile este de bună credință, fiind indusă în eroare de către făptuitor, pe când în cazul infracțiunii de trafic de influență, cel care dă bani sau bunuri este de rea credință și urmărește ca autorul să determine funcționarul să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, în acest sens s-a pronunțat și în dec. 5438/2001.

În motivarea recursului său partea vătămată a solicitat admiterea apelului pe latura penală și pe cale de consecință, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpaților și și obligarea, în solidar, a celor doi inculpați, la achitarea către partea civilă a sumelor reprezentând daunele produse și a cheltuielilor de judecată prilejuite.

Astfel, s-a arătat că în baza probatoriului administrat se poate contura cu exactitate aportul celor doi soți la săvârșirea, în mod premeditat, a faptelor penale, fiind indubitabil faptul că soțul-inculpat cunoștea activitatea infracțională a soției și a acordat un ajutor material acesteia în vederea inducerii în eroare a părții vătămate prin trimiterea unora dintre aceste acte, prin fax, astfel încât în mod eronat, instanța de fond și apoi cea de apel l-au considerat pe soț nevinovat, considerând că "el nu cunoștea activitatea infracțională a soției sale".

Se solicită în temeiul art. 385⁹al.1 pct.18 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea în parte a hotărârilor atacate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatei la o pedeapsă mai mare și cu executare având în vedere comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale, gravitatea faptei și prejudiciul produs și condamnarea și a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunile de fals și uz de fals.

Vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită prin probele științifice care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și documentele de transfer bancar. Inculpații în mod premeditat și repetat prin folosirea de înscrisuri false au dus în eroare pe partea vătămată în scopul fraudării acestuia și procurarea unei sume consistente de bani. Expertizele efectuate în cauză sunt evidente, respectiv din expertiza grafoscopică rezultă că mențiunile cifrice de pe verso talonului Romtelecom nr.17484/9.07.2004 au fost executate de către inculpatul și că din motive tehnice nu s-a putut stabili dacă semnăturile de pe restul taloanelor au fost ori nu executate de către inculpata. De asemenea, în urma analizării înregistrării convorbirii dintre inculpată și partea civilă din luna august 2004, s-a stabilit că vocea îi aparține inculpatei, iar din conținut rezultă că inculpata a cerut și apoi a acceptat suma în vederea pretinselor tranzacții de cumpărare apartamentelor. Inculpații nu au avut și nu au nici în prezent un loc de muncă și nu au putut justifica venituri legale.

Mai arată că inițial plângerea a fost făcută doar împotriva inculpatei, dar organele de urmărire penală au extins cercetările și față de inculpat.

Instanța de recurs reține următoarele:

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și întemeiată pe aprecierea obiectivă a probelor de la dosar, reținând în mod corect că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunilor de înșelăciune în forma continuată prev. de art.215 alin.2, 3.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și uz de fals, prev. de art. 291.pen. cu art. 41 al. 2.pen. soluția de achitare a acesteia conform art. 11 pct. 2 lit. a rap.la art. 10 lit. c pen. în privința infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 288 al. 1.pen. cu art. 41 al. 2.pen. fiind pe deplin justificată. Totodată, în mod just instanța de fond a achitat pe inculpatul de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Aceasta stare de fapt a fost recunoscută atât de partea vătămată cât și de către inculpata, fiind confirmată și în cuprinsul declarațiilor date de martorii,

În cursul lunii iunie 2004, cu ocazia unei discuții telefonice inculpata i-a cerut părții vătămate suma de 170 euro, de care ar avea nevoie pentru a completa o sumă necesară pentru cumpărarea de la Primăria C-N a unui apartament, arătând că ar cunoaște o persoană care pentru unele mici atenții ar ajuta-o să obțină locuințe sociale și spații comerciale. În condițiile în care partea vătămată și-a exprimat interesul în achiziționarea unor astfel de apartamente acceptând să avanseze bani pentru cumpărare, inclusiv unele sume ce urmau să fie plătite funcționarului din primărie, în perioada iulie-august 2004 fost expediată către inculpată, în mai multe tranșe, suma totală de 16.016 euro suma ce cuprinde și comisioanele bancare. Pentru a întări convingerea părții vătămate, inculpata a trimis părții vătămate mai multe schițe ale unor locuințe și a unui spațiu comercial, imobile ce puteau să fie cumpărate de acesta, schițe care însă, s-a dovedit ulterior, se refereau la alte locuințe decât cele despre care inculpata i-a relatat părții vătămate și de asemenea, inculpata la solicitarea părții vătămate i-a trimis acesteia prin fax chitanțe notariale și chitanțe emise la Consiliul Local C-N privind plata unor sume de bani reprezentând contravaloarea apartamentelor achitate la primărie pe numele părții vătămate. Partea vătămată a revenit în România în cursul lunii august 2004 pentru a finaliza cumpărarea acestor locuințe, dorind să vadă spațiile cumpărate de inculpată pentru el, vizionarea lor fiind amânată de inculpată din diferite motive, împrejurare care a dat de bănuit părții vătămate, care în data de 23.08.2004 a înregistrat o discuție purtată cu inculpata în mașină, în care inculpata recunoștea că a primit banii de la acesta pentru a cumpăra imobilele mai sus amintite, mai rezultând și faptul că funcționarul de la Primărie care ar fi intermediat toate vânzările - cumpărările se numește, iar notarul care a autentificat actele. Inculpata a relatat părții vătămate că documentele legate de apartamente sunt la primărie la acea persoană, care în momentul respectiv nu era în Partea vătămata a mai efectuat și oad oua înregistrare a unei convorbiri telefonice purtate de el cu inculpata, convorbire ce se referea la banii trimiși inculpatei pentru cumpărarea de imobile.

Așa cum a rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză, împrejurare de altfel recunoscută de inculpata, aceasta a primit de la partea vătămată în perioada iulie-august 2004 suma de aproximativ 15000 euro, această sumă, afirmând inculpata nu a constituit altceva decât un cadou din partea lui. În realitate, și rezultă această împrejurare atât din declarația părții vătămate cât și din declarațiile martorilor și, apropiați ai acestuia, banii trimiși inculpatei nu au constituit un cadou așa cum a încercat inculpata să acrediteze ideea, ci erau destinați achiziționării unor locuințe sociale, numai o investiție de o așa natură justificând trimiterea de către partea vătămată într-o perioadă scurtă de timp, a unor sume deloc neglijabile, după ce anterior sumele cu destinația de cadou nu depășiseră sume modice de câteva sute de euro.

De altfel chiar în recursul acestei inculpate nu se solicită concret pronunțarea unei soluții de achitare ci doar de schimbare a încadrării juridice, așadar o anumită reparare morală a situației inculpatei care ar fi profitat de pe urma inculpatului, însă cu mențiunea că acesta ar fi fost și el de o anumită rea credință.

Reținând ca dovedită împrejurarea că partea vătămată a avansat aceste sume inculpatei în scopul menționat mai sus, acela al achiziționării de locuințe sociale se pune problema dacă fapta descrisă întrunește elementele infracțiunii de înșelăciune ori pe ale infracțiunii de trafic de influență, așa cum a pretins inculpata.

Aspectele juridice în acest sens decurg din detaliile speței, împrejurare susținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție (a fost promovat un recurs în interesul legii în acest sens respins în final). Potrivit prevederilor art.215 pen. infracțiunea de înșelăciune constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul de a obține un folos material injust, iar în aliniatul 2 și 3 din acel text de lege fiind prevăzute formele agravante ale infracțiunii de înșelăciune, prin mijloace frauduloase, respectiv inducerea și menținerea în eroare cu ocazia încheierii sau executării unei convenții. Pe de altă parte, conform art. 257.pen. constituie infracțiunea de trafic de influență fapta constând în primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect pentru sine sau pentru altul săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

S-a considerat astfel, raportat la mijloacele de probă administrate în cauză și prin prisma conținutului constitutiv al celor două infracțiuni că încadrarea juridică corectă este aceea de înșelăciune, cu deplină justețe, fiind evident că inculpata a desfășurat încă de la început manopere frauduloase în vederea obținerii unui folos material de la partea vătămată. Aceasta a început prin a-i cere părții vătămate anumite sume de bani pentru a-și cumpăra o locuință socială prezentând acesteia situația într-un mod favorabil și atrăgător, făcând-o interesată astfel în obținerea unor locuințe la un preț avantajos. Tocmai această perspectivă s-a apreciat că a fost factorul determinant în acțiunile ulterioare ale părții vătămate care a acceptat să trimită bani inculpatei, în mai multe tranșe, pentru ca la un moment dat să înceapă să-și pună întrebări legate de veridicitatea celor afirmate de inculpată, care în acest context și-a continuat activitatea infracțională, menținând-o în eroare pe partea vătămată, prin expedierea acelor schițe și chitanțe.

Partea vătămată a fost de bună credință, împrejurarea că acesta știa că inculpata urma să avanseze unele sume de bani pentru urgentarea formalităților necesare, modice, din perspectiva sumei totale trimise acesteia, unei persoane din cadrul primăriei, s-a considerat că nu se subscrie infracțiunii de trafic de influență, acesta nefiind un element decisiv pentru partea vătămată, care așa cum arătam deja a fost atras de oportunitatea de afaceri ce i-a fost prezentată de inculpată. Aspectul de detaliu vizând împrejurarea că legislația italiană era în același sens, fără permisiunea ca astfel de persoane să poată pretinde apartamentele respective nu îi este imputabilă în așa măsură părții vătămate încât să nu se mai vorbească de înșelăciune. Lipsa unei minime diligențe, a unei precauții normale din partea sa nu îl pot așeza decât în poziția de persoană ce ar fi putut fi ușor înșelată.

Astfel, în baza probelor administrate în cauză s-a considerat corect că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune și nu de trafic de influență, întrucât aspectul determinant în trimiterea banilor pentru achiziționarea de apartamente și spații comerciale de către partea civilă inculpatei l-a constituit prețul avantajos al acestor imobile și nu împrejurarea că inculpata ar cunoaște un funcționar din cadrul Primăriei C-N și un notar public.

Mai mult, solicitarea de schimbare de încadrare juridică din partea inculpatei urmărește, în funcție de cele precizate de aceasta, efecte pe latura civilă a cauzei, deci fără o implicare a părții vătămare, ceea ce este incorect și artificial susținut, denotând doar o persistență de tensiune în relațiile acestora.

În același timp, în mod corect s-a stabilit de către instanța fondului că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 al. 1.pen. cu art. 41 al. 2.pen. aceasta folosindu-se în activitatea sa de inducere și menținere în eroare a părții vătămate, de o serie de înscrisuri false, chiar dacă probatoriul administrat nu a conturat și activitatea sa în sensul contrafacerii acestor documente, fiind dovedit faptul că inculpata a trimis personal sau prin alte persoane, părții vătămate asemenea acte, referitoare la spațiile respective.

În procesul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpatei, s-au avut în vedere criteriile generale cuprinse în art. 72.pen. în raport de care pedepsele aplicate au fost în mod judicios dozate, fiind justificată și aplicarea dispozițiilor art. 81.pen. referitoare la suspendarea condiționată executării pedepsei rezultate în urma reținerii dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni.

Pe de altă parte, s-a apreciat cu corectitudine că nu rezultă cu certitudine din actele și lucrările dosarului că inculpatul ar fi fost la curent cu activitatea frauduloasă desfășurată de soția sa sau că ar fi cunoscut caracterul fals ar documentelor transmise părții vătămate la un moment dat, context în care soluția de achitare pronunțată în privința acestuia este pe deplin justificată.

În legătură cu motivele invocate de acest inculpat în susținerea recursului declarat, preluate din calea de atac a apelului, anume că în mod greșit prima instanță nu a obligat pe partea vătămată la plata în favoarea sa a cheltuielilor judiciare de la fond, reprezentând J din onorariul avocațial achitat în sumă de 12000 lei, s-a constatat că potrivit art. 193 al. 5.pen.Cod Penal în caz de achitare partea vătămată este obligată să plătească inculpatului cheltuielile judiciare făcute de acesta în măsura în care au fost provocate de partea vătămată. Așa acum rezultă însă din actele dosarului, partea vătămată a formulat plângere doar împotriva inculpatei, nu și a soțului său, la data de 26.08.2004, ulterior fiind extinse cercetările și cu privire la acesta, context în care s-a apreciat că nu poate fi vorba despre situația reglementată în textul de lege amintit, respectiv cheltuielile efectuate de acesta nu au fost provocate de partea vătămată, ceea ce face ca soluția primei instanțe să fie corectă și sub acest aspect.

În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată, pentru considerentele expuse deja mai sus, rezultă că nu este fondat, soluțiile de achitare a celor doi inculpați fiind întemeiate pe mijloacele de probă aflate la dosar și care nu au conturat o altă stare de fapt decât cea reținută.

Stabilirea răspunderii penale a unei persoane nu este posibilă decât în ipoteza în care există probe certe de vinovăție a acestuia, ori în prezenta cauză, legătura infracțională între cei doi soți nu a rezultat în mod neechivoc din probele dosarului, or, o soluție de condamnare nu se poate fundamenta pe simple bănuieli ori presupuneri. Drept urmare și soluția pronunțată pe latura civilă este corectă.

Așa fiind, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se vor respinge recursurile formulate ca nefondate.

Cu evidență, în funcție de soluțiile procesuale alese, de respingere, nu se vor accepta pretențiile vizând cheltuieli judiciare făcute de părți solicitate.

Văzând și disp. art. 192 al. 2.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații și dm.în C N-.9 și de către partea civilă .în - - Italia, împotriva deciziei penale nr.186 din 9.06.2009 a Tribunalului Cluj.

În baza art.189 pr.pen. stabilește în favoarea Baroului de Avocați C sumele de câte 100 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu ai inculpaților, av. și av., sume ce se vor plăti din fondul.

În baza art.193 pr.pen. respinge cererile inculpaților de obligare a părții civile la plata cheltuielilor judiciare în recurs, precum și cererea părții civile de obligare a inculpaților la plata către aceasta a cheltuielilor judiciare în recurs.

În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 100 lei onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu, iar pe partea civilă o obligă la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 13 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - --

RED.SM/MB

Președinte:Săndel Macavei
Judecători:Săndel Macavei, Ana Covrig Livia Mango

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 605/2009. Curtea de Apel Cluj