Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 636/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 636/
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky
JUDECĂTOR 2: Constantin Costea
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 128/A din 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent și partea vătămată intimată
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la dosar s-a depus un înscris prin care partea vătămată intimată arată că s-a împăcat cu inculpatul și nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat de inculpat.
A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 30/25 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Chișineu Criș în dosar nr-, în baza art.184 al. 2 și 4 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată, și s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani, conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a măsurii suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. a) și b) din Codul penal, cu excepția dreptului de a alege și, în baza art. 71 alin. 5 din Codul penal, și s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii. S-a constat că partea vătămată A nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
La data de 23.02.2008, inculpatul se deplasa conducând autoturismul marca " ", cu număr de înmatriculare V-6042-GK, pe 793, proprietatea numitei, din direcția M spre, ca pasager în autoturism ocupând locul din dreapta față partea vătămată
La intrarea într-o curbă la stânga, la km 10+500 pe acest segment de drum, inculpatul a pierdut controlul vehiculului și, părăsind partea carosabilă, s-a răsturnat în șanțul din dreapta drumului, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetarea la fața locului ( 8-10 dosar ), planșă fotografică ( 18-20 dosar ) și schița accidentului ( 12 dosar ). În urma producerii accidentului, partea vătămată a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 90 zile de îngrijiri medicale, leziuni evidențiate în certificatul medico legal al A ( 23 dosar ).
La cererea inculpatului, s-a solicitat recalcularea numărului de zile de îngrijiri medicale acordate părții vătămate A, iar în raportul de nouă expertiză medico-legală nr. 2126/A/3 emis la data de 07.08.2008 de către Institutul de Medicină Legală T, s-a concluzionat că partea vătămată Aas uferit leziuni traumatice ce s-au putut produce la data de 23.02.2008, în condițiile unui accident rutier, și, pentru leziunile suferite victima necesită un număr de 90 de zile îngrijiri medicale ( 25 dosar )
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanță s-a raportat la criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, la scopul pedepsei în sensul art. 52 Cod penal, reținând pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, urmarea faptei - vătămarea integrității corporale și a sănătății victimei, reflectată în numărul M de zile de îngrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare, precum și conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, relevantă în acest sens fiind lipsa antecedentelor penale, constând în recunoașterea faptei săvârșite.
Împotriva sentinței penale nr. 30/25.03.2009 a Judecătoriei Chișineu Criș, a declarat apel în termen inculpatul, care a arătat că prima instanță nu a făcut aplicarea corectă a circumstanțelor atenuante, arătând că raportat la atitudinea sa de recunoaștere a faptei, atitudinea pe parcursul procesului penal, faptul că a încercat să ajute partea vătămată care îi este prieten justifică reținerea circumstanțelor atenuante.
Prin decizia penală nr. 128/A din 28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 30/25.03.2009, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Chișineu Criș, și în consecință s-a menținut hotărârea atacată, iar inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a considerat că s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului, care la data de 23.02.2008 a condus autoturismul marca " ", cu număr de înmatriculare V-6042-GK, pe 793, din direcția M spre, iar la km. 10+500, a pierdut controlul autoturismului și, părăsind partea carosabilă s-a răsturnat în șanțul din partea dreaptă a drumului, iar în urma accidentului auto, partea vătămată Aas uferit leziuni corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare un număr de 90 zile de îngrijiri medicale, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită art. 184 alin. 2, 4 Cod penal.
Din mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, atât cele din faza urmăririi penale, cât și din cursul cercetării judecătorești, și procesul-verbal de constatare a infracțiunii, coroborat cu procesul-verbal de verificare tehnică, planșe foto, raportul de expertiză medico-legală nr. 340/A/3/20.06.2008, raport de nouă expertiză medico legală nr. 2126/07.08.2008, declarațiile părții vătămate, ale martorului, coroborate cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că din cauza umidității suprafeței de rulare a pierdut controlul autoturismului, răsturnându-se în canalul situat pe partea dreaptă a șoselei, rezultă fără dubiu vinovăția inculpatului sub forma culpei.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicată inculpatului, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare au fost evaluate în mod corect, în contextul cauzei, criteriile generale prevăzute în art. 72 Cod penal, ținându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de natura infracțiunii, de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptei.
Tribunalul a considerat că prin cuantumul pedepsei aplicată inculpatului, orientat către minimul prevăzut de lege, cu suspendare condiționată, în mod just s-a apreciat că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor pedepsei, cel de exemplaritate, dar și cel educativ, în vederea asigurării prevenției generale și speciale.
Totodată, tribunalul a constatat că în stabilirea pedepsei aplicată inculpatului, în mod corect nu au fost reținute circumstanțe atenuante, nefiind întrunite condițiile legale. Astfel, potrivit art. 74 Cod penal pot constitui circumstanțe atenuante următoarele împrejurări: a) conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii; b) stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită; c) atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii, rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.
Analizând circumstanța prevăzută de lit. a) a art. 74 Cod penal, tribunalul a constatat că simpla împrejurare că inculpatul nu are antecedente penale, nu este suficientă pentru a aprecia că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei. Mai mult, reținerea acestei circumstanțe poate avea loc în raport de pericolul social concret al faptei, în cauză aceasta neputând fi reținută în raport de urmările deosebit de grave pe care inculpatul le-a cauzat prin fapta sa. Deși nu poate fi valorificată ca și circumstanță atenuantă în mod legal, prima instanță a avut în vedere această conduită la individualizarea judiciară a pedepsei. Cu privire la circumstanța prevăzută de lit. b) a art. 74 Cod penal, respectiv stăruința de a repara paguba pricinuită, tribunalul a constatat că deși inculpatul a susținut că a sprijinit financiar partea vătămată, nici în fața primei instanțe și nici în apel nu a făcut dovada celor susținute. Astfel partea vătămată ( 8 dosar primă instanță) a arătat că nu are pretenții de la inculpat. În ce privește circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) Cod penal, comportarea sinceră în fața autorităților, aceasta poate fi avută în vedere atunci când este producătoare de consecințe juridice prin ea însăși. Ori, în cauză fapta inculpatului a fost dovedită fără dubiu. Nici această împrejurare nu a putut fi valorificată ca și circumstanță atenuantă, dar a fost reținută la individualizarea judiciară a pedepsei.
În raport cu cele menționate, tribunalul a considerat că, pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, reflectă toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, acestea fiind evaluate, în mod plural, dându-se relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu se impune coborârea pedepsei sub minimul special. Cu privire la jurisprudența depusă, respectiv sentința penală nr. 133/5.09.2006 a Judecătoriei Lipova, tribunalul a reamintit că jurisprudența, deși nu este izvor de drept, poate fi avută în vedere doar în situația în care este o jurisprudență consacrată. Ori, individualizarea judiciară a pedepsei este o operație specifică fiecărei cauze și nu poate fi avută în vedere.
Împotriva deciziei Tribunalului Arada declarat recurs inculpatul, prin avocat, care nu a fost motivat în scris.
Examinând cauza din oficiu, conform prev. art. 38510, al. 21.C.P.P. se constată că decizia recurată și sentința instanței de fond sunt temeinice și legale și nu există nici un motiv de casare a acestora.
Din actele de la dosar se reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 2 și 4.Cod Penal, reținându-se că în data de 23.02.2008, în timp ce conducea autoturismul marca pe DJ nr. 793 din direcția M spre, a pierdut controlul autoturismului și s-a răsturnat în șanț, ceea ce a avut ca rezultat accidentarea părții vătămate A, pasager în acel autoturism, și care a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 90 zile îngrijiri medicale.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite cu probele administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, respectiv proces verbal de constatare, raport de expertiză medico-legală, declarațiile părții vătămate ale martorului și recunoașterea inculpatului.
În ce privește individualizarea pedepsei, se reține că s-a ținut seama de dispozițiile art. 72.pen. potrivit cărora la stabilirea și aplicarea pedepsei se vor avea în vedere dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Prin urmare, recursul inculpatului este nefondat și urmează a fi respins în baza art. 38515, pct. 1 lit. b C.P.P.
Văzând și prev. art. 192 al. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.128/A/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Victor Ionescu
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red./17.06.2009
Tehnored./2 ex./23.06.2009
Prima instanță:;
Inst.apel,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 636/
Ședința publică din 15 iunie 2009
În baza art. 38515pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.128/A/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Constantin Costea, Victor Ionescu
