Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 766/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 766/2009
Ședința publică din 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 3: Maria Elena
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 168/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns partea vătămată, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, lipsă fiind recurentul inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța constată că nu sunt cereri de formulat, împrejurare față de care acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, avocat, solicită admiterea recursului în temeiul art. 38515Cod procedură penală și desființarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală. Învederează că obiectul cauzei este o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale necesită existența unei plângeri prealabile, iar în speță partea vătămată nu a formulat plângere, motiv pentru care solicită încetarea procesului penal. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală. Arată că din materialul probator administrat, atât din declarația părții vătămate, cât și din declarațiile martorilor, nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Partea vătămată solicită respingerea recursului și arată că Judecătoria a decis în baza probelor existente la dosar că inculpatul este vinovat.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect s-a interpretat regimul juridic al plângerii prealabile. Învederează că în cauză există probe de vinovăție.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin sentința penală nr. 34/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar penal nr- în baza art. 180 alin. 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.
În baza art. 321 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În baza art. 33, 34 Cod penal pedepsele s-au contopit în cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicare art. 71 -64 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal.
În baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus asupra suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
Prin această sentință, în baza art. 180 alin.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.
În baza art. 321 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.
În baza art. 33,34 Cod penal pedepsele s-au contopit în cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicare art.71 -64 lit. e teza II și lit b Cod penal.
În baza art. 81-82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 Cod penal.
S-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile la fond în contradictoriu cu inculpații și în consecință:
Au fost obligați în solidar inculpații la plata sumei de 4000 lei cu titlu de daune morale.
S-a făcut aplicare art. 191 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, precum și a dispozițiilor art. 189 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de 26.10.2007 partea vătămată se afla împreună cu numiții, și în localul " Casa Albă " din Municipiul A
La un moment dat, între partea vătămată, aflat la barul din incinta localului și inculpatul a avut loc o discuție contradictorie, în urma căreia inculpatul a părăsit localul, revenind la scurt timp însoțit de alte persoane între care era și inculpatul.
Cei doi inculpați i-au aplicat părții vătămate, precum și fratelui acestuia, numitul, o serie de lovituri cu pumnii și picioarele, în urma cărora părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale vindecabile în 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Incidentul a luat sfârșit prin sosirea organelor de poliție.
Împotriva acestei soluții a declarat apel în termen inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței atacate și pe cale de consecință:
IÎn principal:
Încetarea procesului în ce-l privește pe inculpatul în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. f și lăsarea nesoluționată a laturii civile.
IIÎn subsidiar:
Dacă se va aprecia ca fiind formulat în termenul prev. de art. 284 alin. 1 Cod penal să se pronunțe o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. c Cod procedură penală, cu respingerea pretențiilor civile.
În expunerea scrisă și orală a motivelor de apel s-a arat că în plângerea penală, partea vătămată deși îl cunoștea pe inculpatul nu l-a indicat ca agresor, îndreptându-se doar ulterior printr-o precizare dată în fața organului de urmărire penală.
Cu privire la solicitarea subsidiară a arat că probatoriul administrat nu susține declarația părții vătămate referitoare la starea de fapt, iar instanța de fond a înlăturat declarația martorilor oculari și a luat în considerare doar declarația fratelui părții vătămate, care nu a fost prezent la incident astfel că există dubii cu privire la vinovăția inculpatului.
Prin decizia penală nr.168/A/2009 Tribunalul Albaa respins apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței nr. 34/2009 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosar nr-.
În baza art. 192 al. 2 Cpp inculpatul a fost obligat la plata sumei de 760 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu - avocat s-a dispus a fi avansată din fondurile MJ în contul Baroului de Avocați
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut următoarele considerente.
Față de prevederile art. 131 alin. 4 Cod penal, potrivit cărora fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților, indiferent dacă plângerea a fost formulată sau nu împotriva tuturor, tribunalul a reținut că nu se poate reține excepția tardivității plângerii,astfel că nu are nicio relevanță dacă inițial, partea vătămată nu l-a indicat și pe inculpatul, dacă din probatoriu rezultă participația mai multor persoane.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a motivat că în mod corect instanța de fond a arătat că, deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea faptelor, declarațiile lor sunt infirmate de următoarele mijloace de probă: declarația martorului, care a arătat că inculpatul l-a bătut pe partea civilă; martorul, din a cărui descriere a agresorului se poate deduce că inculpatul este cel care l-a bătut pe partea vătămată; martorul a relatat că partea vătămată a fost lovit de o persoană poreclită, și de alte persoane și se confirmă și împrejurarea că incidentul a dus la tulburarea liniștii în localul Casa Albă din A I, consumatorii aflați în local fiind nevoiți să părăsească localul.
Împrejurarea că a fost audiat și fratele părții vătămate care a susținut varianta părții vătămate nu conduce la înlăturarea declarației acestui martor. părții vătămate nu a fost stabilită impediment ori excepție de la audierea martorilor și nici nu reprezintă prezumție de subiectivism.
Față de acestea s-a concluzionat că nici solicitarea de achitare formulată de inculpatul apelant nu este întemeiată deoarece faptele reclamate există au fost săvârșite de inculpat și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii deduse judecății.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul solicitând, admiterea lui în temeiul art. 38515Cod procedură penală și desființarea hotărârilor atacate, iar în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs s-a susținut că întrucât obiectul cauzei este o infracțiune pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale necesită existența unei plângeri prealabile, iar în speță partea vătămată nu a formulat plângere, încetarea procesului penal. În subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală motivat de faptul că din materialul probator administrat, atât din declarația părții vătămate, cât și din declarațiile martorilor, nu rezultă că inculpatul ar fi săvârșit vreo infracțiune.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 385 indice 9 alin 3 din codul d e procedură penală Curtea reține că acesta este nefondat pentru motivele care vor fi expuse.
Instanțele au reținut în mod corect starea de fapt și au dat acesteia o încadrare juridică legală.
Astfel din probațiunea administrată, respectiv declarațiile martorilor:, rezultă că în data de 26 10 2007 inculpatul împreună cu coinculpatul a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în urma cărora acesta a suferit leziuni vindecabile în 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Criticile ce vizează modul de soluționare a excepției lipsei ori tardivității plângerii prealabile sunt nefondate.
Potrivit dispozițiilor codului penal:
"Art. 131 - Lipsa plângerii prealabile
În cazul infracțiunilor pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei plângeri prealabile de către persoana vătămată, lipsa acestei plângeri înlătură răspunderea penală.
Retragerea plângerii prealabile, de asemenea, înlătură răspunderea penală.
Fapta care a adus vătămare mai multor persoane atrage răspunderea penală, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține numai de către una dintre ele.
Fapta atrage răspunderea penală a tuturor participanților la săvârșirea ei, chiar dacă plângerea prealabilă s-a făcut sau se menține cu privire numai la unul dintre ei.
În cazul în care cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu ori cu capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu."
Față de aceste dispoziții legale în mod corect instanța de apel a reținut că este lipsit de relevanță că partea vătămată nu a formulat inițial plângere penală și împotriva inculpatului recurent, atâta vreme cât a formulat în termen plângere penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii a cărei victimă a fost.
Și criticile care privesc modul de soluționare a fondului cauzei sunt neîntemeiate.
Probele administrate în cauză, astfel cum au fost expuse mai sus au fost de natură a răsturna prezumția de nevinovăție de care se bucură orice acuzat. Martorul ocular -fila 161 fond și fila 21 dos l-a identificat pe inculpat fără dubiu ca fiind, împreună cu alte persoane,coautorul, agresiunii suferite de partea vătămată. Aceste declarații se coroborează cu cele ale martorul - fila 142 care l-a identificat pe inculpatul ca fiind unul dintre agresorii părții vătămate, alături de alte persoane pe care nu le cunoștea la acel moment, confirmând modul de derulare a evenimentelor astfel cum a fost relatat de martorul. La acestea se adaugă declarațiile martorului - fila 106 fond, care a declarat că partea vătămată a fost agresată de către inculpatul poreclit și de o altă persoană despre care a aflat ulterior că se numește.
Faptul că în plângerea inițială partea vătămată nu l-a indicat pe inculpatul recurent ca fiind unul dintre agresori nu este relevant sub aspectul stabilirii participării acestuia la săvârșirea infracțiunii în condițiile în care acesta nu era un cunoscut al părții vătămate, iar identificarea sa s-a realizat ulterior.
Curtea reține de asemenea faptul că instanțele au realizat o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului recurent ținând semna atât de criteriile prevăzute de art. 72 din codul penal cât și de cerințele ce decurg din realizarea scopului pedepsei astfel cum este el reglementat de art. 52 din codul penal.
Față de cele ce preced în temeiul art. 385 indice 15 alin1 pct.1 lit.b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 168/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 168/A/26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 280 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansat din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- CO
Semnează grefier șef
a -
Red./ Tehnored..
2 ex./ 04.01.2010
jud. apel,
jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Alina Lodoabă, Maria Elena
