Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 339/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 339/

Ședința publică din 30 martie 2009

PREȘEDINTE: G -

JUDECĂTOR 1: Gheorghe Bugarsky

JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu

GREFIER: - -

Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 47/A/13.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsește inculpatul recurent, pentru care se prezintă avocat din oficiu din cadrul Baroului T, cu delegație la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.

Avocat solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, acesta fiind sincer și cooperant, iar scopul pedepsei poate fi atins și prin executarea unei pedepse orientată sub minimul special prevăzut de lege.

Procurorul pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de inculpat, hotărârea atacată fiind legală și temeinică, pedeapsa aplicată acestuia a fost corect individualizată și nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea sa.

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.390/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, în baza art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului -, cercetat în stare de libertate, la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.

În baza art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 70 alin.1 din OUG nr.105/2001, aprobată prin Legea nr. 243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trecere ilegală a frontierei de stat.

În baza art. 33 lit. "a" Cod penal, raportat la art. 34 lit. "b" Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate, rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

În baza art.82 Cod penal s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 3 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării art. 83 alin. 1 Cod penal.

În baza art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu.

S-a dispus ca suma de 100 lei onorariu avocat din oficiu să fie avansată Baroului T din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în data de 04 octombrie 2004 inculpatul s-a prezentat în fals sub identitatea numitului și cu actele acestuia la Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor D, unde a solicitat, iar numiții și, lucrători ai acestui serviciu, induși în eroare de asemănarea fizică între inculpat și cumnatul său, i-au eliberat cartea de identitate seria - nr.- pe numele, având fotografia inculpatului. Folosindu-se de cartea de identitate falsă, eliberată în condițiile sus menționate, inculpatul s-a prezentat la același serviciu, unde aceiași lucrători i-au preluat cererea și i-au eliberat pașaportul nr. - la data de 12.11.2004.

Cu pașaportul fals, conținând fotografia sa și datele de identitate ale numitului, inculpatul a trecut în perioada 24.01.2005 - 15.08.2005 de patru ori, în mod fraudulos frontiera de stat din România în Ungaria, prin, revenind tot fraudulos în țară de 4 ori, în perioada 06.02.2005 - 21.08.2005 prin și prin Nădlac.

Această stare de fapt a fost dovedită cu următoarele probe: procesul verbal de sesizare din oficiu, referat cu rezultatul verificărilor emiterii documentelor false, actele care au stat la baza emiterii documentelor false, listingul intrărilor și ieșirilor ilegale din/în România ale inculpatului, declarațiile numiților și; declarațiile martorilor, declarațiile de învinuit.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați: inculpatul (fila 5) și martorii (fila 10), (fila 11).

Prin declarația dată în ședința publică din 17 septembrie 2008, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, în modalitățile expuse în rechizitoriu, arătând că în data de 04 oct. 2004 s-a prezentat la Serviciul de Evidența Persoanelor D unde a solicitat eliberarea unei cărți de identitate pe numele cumnatului său, iar ulterior a solicitat eliberarea unui pașaport pe același nume, documente în baza cărora a ieșit și a intrat de 3-4 ori în România.

Coroborând aceste recunoașteri cu celelalte probe administrate în cauză, instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Având suspendat dreptul de liberă circulație în străinătate pe o perioadă de 3 ani, deoarece în anul 2003 fost returnat din Austria și dorind să plece la lucru în Germania, inculpatul a profitat de faptul că în luna septembrie 2004 cumnatul său, și-a uitat actele de identitate în autoturismul său, cu ocazia unei deplasări la Reșița și i-a solicitat martorului să-l ajute pentru a-și stabili reședința în loc. - M, vizându-și astfel actele la Poliția, unde a prezentat actele cumnatului său și unde s-a prezentat cu identitatea acestuia.

În data de 4 octombrie 2004 s-a prezentat la Serviciul de Evidența Persoanelor D sub identitatea cumnatului său, obținând pe numele acestuia cartea de identitate falsă, seria - nr.- în care era aplicată fotografia lui.

Cu această carte de identitate falsă s-a prezentat la același serviciu și a solicitat eliberarea unui pașaport pe același nume.

Inculpatului i-a fost eliberat pașaportul nr. - în data de 12.11.2004.

Cu pașaportul fals, conținând fotografia sa și datele de identificare ale numitului inculpatul a trecut în perioada 24.01.2005 - 15.08.2005, de 4 ori fraudulos frontiera de stat din România în Ungaria, prin, revenind tot fraudulos în țară de 4 ori în perioada 06.02.2005 - 21.08.2005 prin și prin Nădlac.

În anul 2007, după aderarea României la Uniunea Europeană, inculpatul a distrus cartea de identitate și pașaportul falsificate.

Inculpatul a săvârșit faptele cu intenție directă, urmărind producerea rezultatelor socialmente periculoase.

Prin conduita lui inculpatul a adus atingere relațiilor sociale privitoare la identitatea persoanelor, autenticitatea înscrisurilor producătoare de efecte juridice, inviolabilitatea frontierei de stat române.

În drept, faptele inculpatului constituie infracțiunile de " improprie la fals intelectual", "Uz de fals", "Falsul privind identitatea" și Trecere ilegală a frontierei de stat", prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, de art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal și de art. 70 alin. 1 din OUG nr.105/2001 - aprobată prin Legea nr.243/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.

În baza acestor texte de lege, având în vedere gradul relativ scăzut de pericol al faptelor, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare infracțiune, iar în baza art. 33 lit. "a" Cod penal, raportat la art.34 lit. "b" Cod penal a dispus contopirea pedepselor.

La individualizarea executării pedepsei, instanța a avut în vedere că inculpatul nu posedă antecedente penale, a cooperat cu organele judiciare în vederea stabilirii adevărului.

Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind în sarcina inculpatului un termen de încercare, în condițiile art. 82 cod penal.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel inculpatul, solicitând aplicarea unei pedepse mai mici, având în vedere că a recunoscut cu sinceritate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței.

Prin decizia penală nr. 47/A/13.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, În baza art. 379 pct. 1 lit. b C.P.P. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.390/19.11.2008 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-.

În baza art. 192 al. 2.C.P.P. apelantul a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat în apel și s-a dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 200 lei onorariu avocat din oficiu, către Baroul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele:

Prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmării penale și a cercetării judecătorești, a probelor testimoniale și având în vedere declarația de recunoaștere a inculpatului care se coroborează cu celelalte probe administrate, a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în condițiile în care a individualizat corect fiecare dintre cele 4 pedepse reținute în sarcina inculpatului, conform criteriilor prev. de art. 72.pen. iar modalitatea de executare dispusă prin suspendarea condiționată a suspendării executării pedepsei aplicându-se prev.art. 81-83.pen. este justificată de lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și de recunoașterea sinceră a acestuia.

Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, recursul nefiind motivat în scris ci doar oral în ziua judecății de către apărătorul din oficiu al inculpatului, care a solicitat reidividualizarea pedepsei în sensul reducerii sub minimul special, deoarece a fost sincer pe parcursul judecății iar în această modalitate scopul pedepsei poate fi atins.

Examinând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, instanța constată că recursul formulat de inculpatul este nefondat, hotărârea Tribunalului Timiș fiind temeinică și legală.

Astfel, instanța de fond, Judecătoria Deta, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual prevăzută de art. 31 alin.2 Cod penal raportat la art. 289 alin.1 Cod penal, uz de fals prevăzut de art. 291 Cod penal, fals privind identitatea prevăzută de art. 293 alin.1 Cod penal, trecere ilegală a frontierei de stat prevăzută de art. 70 alin.1 din OUG 105/2001 aprobată prin Legea nr. 243/2002, încadrările juridice ale faptelor fiind cele legale.

Instanța constată că aceste infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost dovedite fără nici un fel de dubiu, prin probele administrate în cauză, de altfel inculpatul a și recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată iar recunoașterea acestuia se coroborează cu întregul material probator existent în cauză, fiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție de care a beneficiat pe parcursul procesului penal.

Inculpatul prin apărătorul său în calea de atac a recursului a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special însă acest lucru nu este posibil, deoarece pentru acest lucru este nevoie de reținerea unor circumstanțe atenuante, ceea ce nu este cazul în speța de față, astfel că reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru fiecare infracțiune în parte nu este posibilă, acestea fiind orientate în mod corect oarecum aproape de minimul special în funcție de gradul de pericol social al infracțiunilor, a faptului că infracțiunile au fost comise în concurs dar și față de circumstanțele personale ale inculpatului care nu posedă antecedente penale și a avut o poziție procesuală sinceră pe parcursul procesului penal.

Instanța de fond, în mod judicios a apreciat că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare se poate executa în condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal,stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani, scopul pedepsei putând fi atins și fără executarea efectivă în regim de detenție a pedepsei aplicate.

Văzând că nu există motive de casare a hotărârii penale recurate, instanța urmează să respingă ca nefondat recursul formulat de inculpatul, urmând a fi menținute hotărârile pronunțate de Judecătoria Deta și Tribunalul Timiș, acestea fiind temeinice și legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b respinge C.P.P. ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 47/A/13.02.2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Dispune plata din fondul a sumei de 200 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, către Baroul Timiș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 30.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Constantin Costea

G - - - - -

GREFIER,

- -

Red.Gh./02.04.2009

Tehnored.//2 ex./06.04.2009

Prima instanță:

Inst. de apel:,