Uzul de fals (art. 291 cod penal). Decizia 585/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 585/
Ședința publică din data de 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Uzună
JUDECĂTOR 2: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - domiciliat in Comuna, sat Mineri, județ T, împotriva deciziei penale nr. 60 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 146 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 cod penal.
Dezbaterile au avut loc in ședința publică din 29 septembrie 2009, când curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 7 octombrie 2009 și respectiv la 12 octombrie 2009, când s-a pronunțat următoarea decizie penală.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr. 146/10.02.2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea in dosarul penal nr-, a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 teza ultimă cod penal și în baza art. 71alin.2 cod penal s-au interzis inculpatului pe durata executării acestei pedepse drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza ultima și lit. b cod penal.
In baza art.81 și art.71 alin.5 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani si 3 luni.
S-a admis, în parte acțiunea civilă formulată de către părțile civile și și în baza art.14 alin.2 lit. a cod procedură penală, s-a desființat, în parte înscrisul intitulat "Contract de vânzare cumpărare" încheiat intre Comisia de Lichidare CAP Mineri si, respectiv în ceea ce privește mențiunea "2500" din cuprinsul propoziției "Se atribuie cumpărătorului în proprietate suprafața de 2500 mp, respectiv cota indiviză de _____ % din teren, potrivit legii fondului funciar nr. 18/1990, art. 35 alin. 2.", fiind obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 de lei către fiecare din parțile civile reprezentând daune morale fiind respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:
Părțile vătămate și au sesizat Judecătoria Tulcea cu plângere in temeiul art.278 cod procedură penală, solicitând desființarea ordonanțelor nr. 351/II/2007 si 1066/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Prin încheierea de ședința din 27.12.2007, Judecătoria Tulcea, în baza art. 278 alin.8 lit. c cod procedură penală a admis plângerea formulată de către părțile vătămate, a desființat atât ordonanța nr. 1066/P/2002, cât si ordonanța nr. 351/II/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea și a reținut cauza spre a fi judecată în fond.
In dosarul civil nr. 3302/2000 al Judecătoriei Tulcea, a solicitat in contradictoriu cu, și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 64221/14.04.1997, susținând că, terenul cuprins in titlul de proprietate amintit i-a fost vândut anterior de către Comisia de Lichidare a CAP Mineri, astfel că, asupra acestuia nu se putea reconstitui dreptul de proprietate, depunând la dosar, în copie xerox, un contract de vânzare cumpărare, in care se menționa că acesta ar fi cumpărat, o construcție in suprafața de 64 mp precum si terenul aferent de 2500 mp, înscris ce a fost defăimat, ca fals de către numita, fapt pentru care, instanța civilă a dispus depunerea originalului înscrisului la dosarul cauzei, pentru a fi trimis la procuror in vederea cercetării falsului.
După depunerea originalului, la data de 02.11.2001, președintele completului de judecata a încheiat un proces verbal de constatare a stării materiale a înscrisului in care a arătat că " Înscrisul este in stare de degradare, având aplicata o adeziva, este un formular tipizat, completat cu scris de mana, cu pasta de pix. Prezintă la rubrica "Se atribuie cumpărătorului în proprietate terenul aferent locuinței in suprafața de o completare constând in " 2500" cu pasta de pix de alta culoare decât celelalte mențiuni"
La aceiași dată, Judecătoria Tulceaa dispus, în baza art.183 cod procedură civilă, suspendarea judecății și înaintarea înscrisului defăimat ca fals către Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, însă după suspendarea judecații, originalul înscrisului amintit a dispărut, condiții în care după repunerea pe rol a cauzei, instanța s-a văzut nevoita sa trimită la Parchetul doar o copie xerox a înscrisului defăimat ca fals.
Prin ordonanța din 04.06.2003 din dosarul 1066/P/2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulceaa dispus scoaterea de sub urmărire penală în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.291 cod penal si neînceperea urmăririi penale in ceea ce privește infracțiunea prev. de art.290 cod penal, ordonanță împotriva căreia părțile vătămate au formulat plângere care a fost respinsă ca nefondată prin ordonanța din data de 01.10.2007.
S-a stabilit că, înscrisul a fost modificat ulterior, la o data necunoscuta,
prin adăugarea mențiunii " 2500" in cuprinsul propoziției "Se atribuie cumpărătorului în proprietate suprafața de 2500 mp, respectiv cota indiviză de _____ % din teren, potrivit legii fondului funciar nr. 18/1990, art 35 alin. 2.", arătându-se că, deși înscrisul original nu mai există, pentru a fi suspus unei expertize de specialitate, totuși această concluzie se desprinde din procesul verbal de constatare a stării materiale a înscrisului, întocmit la data de 02.11.2001 de către Judecătoria Tulcea precum și din depozițiile martorilor audiați care au arătat că, la momentul lichidării patrimoniului fostului CAP Mineri, Comisia de Lichidare a înstrăinat, prin vânzare către persoane fizice, doar construcțiile, nu și terenul aferent, acesta fiind dat doar în folosință, declarații ce se coroborează si cu celelalte înscrisuri aflate in dosarul de urmărire penala
S-a apreciat că, inculpatul avea cunoștință de caracterul fals al mențiunii, întrucât, la momentul încheierii contractului acesta a luat la cunoștință de conținutul său, iar ulterior, la momentul la care a plătit prețul la casieria CAP, pe chitanțele eliberate de către martora s-a menționat că suma de 30.000 de lei reprezintă "contravaloare casă".
Cat privește scopul urmărit de către inculpat la momentul folosirii înscrisului, acesta a constat in influențarea soluției in dosarul civil nr. 3302/2000 al Judecătoriei Tulcea, cauza in care inculpatul solicitase constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 64221/14.04.1997, prin care părților vătămate li se reconstituise dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 3 ha 7592 mp, teren ce includea si suprafața de 2500 mp înscrisă în contractul de vânzare cumpărare, astfel încât, folosirea înscrisului a fost făcută în vederea producerii de consecințe juridice.
În raport de situația de fapt reținută, s-a stabilit că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.291 teza a II-a cod penal.
Referitor la prescripția răspunderii penale, s-a apreciat că, termenul de prescripție a început să curgă la data de 24.10.2001 când originalul înscrisului a fost depus la dosarul cauzei, aceasta fiind data săvârșirii infracțiunii, arătându-se că, întreruperea cursului prescripției a intervenit, prima dată, in urma ordonanței de scoatere de sub urmărire penala din data de 04.06.2003, dată de la care a început sa curgă un nou termen și apoi din nou, în urma pronunțării încheierii din 27.12.2007, când plângerea petenților a fost admisă de către instanța de judecată, astfel încât, termenul de prescripție urmează a se împlini doar după trecerea unei perioade de 7 ani si 6 luni de la data săvârșirii faptei, conform art. 124 cod penal, termen care nu s-a împlinit până la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat cănu se impune desființarea totală ci numai parțială întrucât doar mențiunea "2500" din cuprinsul propoziției "Se atribuie cumpărătorului în proprietate suprafața de 2500 mp, respectiv cota indiviză de _____ % din teren, potrivit legii fondului funciar nr. 18/1990, art. 35 alin. 2." este falsa, astfel că s-a dispus desființarea parțială a înscrisului, doar cu privire la acesta mențiune, potrivit art.14 alin.3 lit. a cod procedură penală.
S-a reținut că, desființarea parțială a înscrisului nu are ca efect automat constatarea dreptului de proprietate al parților civile asupra terenului in cauza, astfel că aceștia nu pot invoca o lipsă de folosință a acestuia si, implicit, un prejudiciu material cauzat de această lipsă.
S-a apreciat ca fiind întemeiată cererea de obligare la plata daunelor morale, întrucât prin folosirea acestui înscris falsificat, cauza civilă a înregistrată sub numărul 3302/2000 pe rolul Judecătoriei Tulceaa suferit numeroase amânări si suspendări, creând parților civile un prejudiciu moral ce se cuvine a fi reparat, prejudiciu cuantificat la suma de 10.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul.
Prin decizia penală nr.60/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr-, s-a respins, ca nefondat apelul formulat de inculpatul .
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
Referitor la susținerea apelantului-inculpat că nu ar fi avut cunoștință de termenele de judecată, s-a reținut că, susținerea apelantului-inculpat nu este dovedită, sens în care se relevă că, încheierea prin care s-a admis plângerea este datată cu 27.12.2007 și până în luna octombrie 2008 inculpatul a fost citat în repetate rânduri însă a refuzat să se prezinte în fața instanței de fond, mai mult inculpatul a semnat personal unele citații și, deși susține că semnătura sa ar fi fost falsificată, acesta avea posibilitatea să formuleze plângere penală împotriva factorului poștal.
S-a arătat totodată, că instanța de apel nu are prerogative să constate în cadrul acestui proces dacă semnătura de pe citații este falsă sau adevărată, inculpatul fiind cel care trebuia să formuleze plângere penală dacă susținerea privind falsificarea semnăturii era reală.
Referitor la cele invocate de apărătorul inculpatului în sensul că acesta a făcut cunoscut instanței de fond că inculpatul este plecat în străinătate, însă cercetarea judecătorească a continuat încălcându-se astfel dreptul la apărare, s-a constatat că, și în cazul in care susținerea ar fi reală nu presupune ca lipsa inculpatului împiedică continuarea cercetării judecătorești având in vedere principiul celerității soluționării cauzelor penale.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că, deși înscrisul original a dispărut de la dosar și nu poarte fi expertizat totuși există un proces verbal întocmit la 2.11.2001 de către Judecătoria Tulcea în care se arată că mențiunea 2500 mp este făcută cu pix de altă culoare, modificarea înscrisului fiind astfel evidentă, decisivă în acest sens fiind depoziția martorului care a declarat că după de a fost la domiciliul inculpatului a observat că înscrisul original fusese modificat trecându-și suprafața de 2500 mp și i-a transmis soției inculpatului că mențiunea era făcută cu alt pix, nefiind scrisul martorei precum și faptul că, în afară de momentul încheierii contractului, acesta a luat cunoștință de conținutul său și ulterior, atunci când a plătit prețul la casieria pe chitanțele eliberate de martora, fiind menționată suma de 30.000 lei ce reprezintă "contravaloare casă"
În aceste condiții, s-a constatat că nu are relevanță cine a operat modificările din conținutul contractului câtă vreme falsul fiind vizibil și evident, inculpatul a depus acest înscris în dosarul civil nr. 3302/2000 al Judecătoriei Tulcea fiind dovedită și latura subiectivă a infracțiunii de uz de fals mai ales că la momentul lichidării patrimoniului CAP Mineri, Comisia de lichidare a înstrăinat prin vânzare către diferite persoane fizice doar construcțiile, nu și terenul aferent, acest lucru fiind de notorietate în localitatea respectivă, terenul fiind dat doar în folosință acestor persoane până la apariția unor reglementări legale.
Referitor la termenul de prescripție a răspunderii penale, s-a constatat că, la data de 2.11.2001 președintele completului de judecată din dosarul civil nr. 3302/2000 aflat pe rolul Judecătoriei Tulceaa constatat că înscrisul este în stare de degradare, având o bandă adezivă, este un formular tipizat, completat cu scris de mână cu pastă de pix, precum și faptul că, înscrisul prezentat a fost vizat spre neschimbare la data de 2.11.2001 pentru care s-a încheiat și acel proces verbal.
Potrivit încheierii din ședința din data de 02.11.2001, originalul înscrisului a fost depus la dosarul cauzei in intervalul de timp 24.10.2001 - 02.11.2001, drept pentru care s-a considerat că, data folosirii sale este 02.11.2001, în condițiile în care uzul de fals este o infracțiune instantanee care se consumă la momentul depunerii înscrisului falsificat în vederea producerii unor consecințe juridice.
În prezenta cauză, întreruperea cursului prescripției a intervenit prima data in urma ordonanței de scoatere de sub urmărire penala din data de 04.06.2003, data de la care a început sa curgă un nou termen de 5 ani și apoi din nou în urma pronunțării încheierii din 27.12.2007, când plângerea petenților a fost admisă de către instanța de judecată, cauza fiind reținută spre judecare, moment la care numitul a devenit inculpat, astfel încât, termenul de prescripție urmează a se împlini doar după trecerea unei perioade de 7 ani si 6 luni de la data săvârșirii faptei, respectiv la data de 01.05.2009.
Referitor la acțiunea civilă s-a constatat că, în mod legal s-a dispus desființarea în parte a înscrisului conform art.14 pct.2 lit. a și art.348 cod procedură penală cu privire la mențiunea suprafeței de 2500 mp teren precum și referitor la daunele morale acordate.
Împotriva deciziei penale nr.60/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.146/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea în același dosar a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit s-a reținut de către cele două instanțe că procedura de citare cu inculpatul recurent a fost legal îndeplinită la termenele de judecată acordate, acesta neavând posibilitatea de lua la cunoștință de calitatea sa procesuală.
Se relevă în acest sens că inculpatul a participat într-un proces, în două stadii procesuale diferite, în care a avut calități distincte și trebuia să fie citat pentru că avea dreptul să-și formuleze apărările în raport de calitatea pe care o avea în momentul respectiv.
Inculpatul a participat într-o primă fază a procesului în calitate de intimat în plângerile formulate de partea adversă, împotriva rezoluțiilor de scoatere de sub urmărire penală, cadru procesual care s-a închis prin încheierea din data de 27 decembrie 2007 iar ulterior, inculpatului i s-a deschis un alt cadru procesual în care el trebuia să fie citat în calitate de inculpat conform dispozițiilor codului d e procedură penală, privind judecata în primă instanță, așa cum prevăd dispozițiile art.2781al.1 lit."c" cod procedură penală.
La instanța de apel, s-a depus cartea de identitate a inculpatului din care rezultă că, în dovezile de comunicare factorul poștal trecuse date nereale care nu concordau cu cele din actul de identitate, mai mult, s-a arătat că, semnătura de pe procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare nu aparține inculpatului, instanța de apel înlăturând aceste susțineri fără a le verifica, limitându-se a reliefa că inculpatul nu s-a înscris în fals, însă această procedură este prevăzută doar în codul d e procedură civilă, fapt pentru care, instanțele erau obligate să dispună propriile verificări.
Se apreciază, în raport de această critică, ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.21 cod procedură penală.
În mod greșit instanțele de fond au dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.291 cod penal.
În acest sens se relevă că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au concluzionat greșit că actul original depus de inculpat la dosarul civil ar fi fals, fără ca acest act să existe și să poată fi verificat nemijlocit și, mai ales fără să caute și să examineze exemplarul II original care a rămas în posesia comisiei de lichidare, respectiv Primăria, cu atât mai mult cu cât inculpatul a depus originalul actului în discuție la dosarul instanței civile din propria inițiativă, act care, fiind bilateral, un exemplar original există și în posesia celeilalte părți, Comisia de lichidare a CAP, a cărei arhivă se află ori trebuie să se afle în păstrarea primăriei.
După preluarea actului original, instanța l-a pierdut, la dosar existând doar un proces verbal de descriere a stării înscrisului în care se menționează că numărul 2.500 metri pătrați este scris cu pix de altă culoare.
Se apreciază, în raport de această critică, ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.18 cod procedură penală.
În mod greșit s-a stabilit de către cele două instanțe că termenul de prescripție a răspunderii penale nu s-a împlinit, fiind eronată reținerea faptului că,
inculpatul a folosit actul original în perioada 24.10.2001 - 02.11.2001, ceea ce este evident greșit pentru că un asemenea demers este instantaneu și se consumă într-un moment care nu poate mai multe zile, fiind obligată să ia în considerare data care este cea mai favorabilă inculpatului, respectiv 24.10.2001, dată în raport de care, termenul de prescripție se împlinea la data de 22.04.2009.
Calculând termenul prescripției speciale conform art.124 Cod procedură penală, de la această dată, instanța de apel trebuia să constate că acesta s-a împlinit la 22 aprilie 2009 și nu la 01 mai 2009 și în baza art.11 pct.2 lit."b" Cod procedură penală, să dispună încetarea procesului penal.
Se apreciază, în raport de această critică, ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385 ind.9 pct.15 cod procedură penală.
În mod greșit instanțele au obligat inculpatul la plata daunelor morale către părțile vătămate și.
În acest sens se relevă că, potrivit art.24 cod procedură penală coroborat cu art.14 cod procedură penală, persoana care a suferit o vătămare fizică, morală sau materială se poate constitui parte civilă și poate primi despăgubiri pentru pagubele pricinuite prin fapta penală, conform legii civile.
Sub acest aspect este de reținut că falsul și uzul de fals nu sunt producătoare de astfel de prejudicii.
Cu privire la daunele morale acordate, hotărârea astfel cum este motivată este greșită deoarece raportează daunele morale acordate la amânările și suspendările suferite de părțile vătămate în dosarul civil nr.3302/2000, pierzând din vedere că în final, acțiunea inculpatului în acest dosar a fost admisă prin hotărârea irevocabilă a Curții de Apel și că, în raport de această situație, cel care a suferit daune morale este inculpatul și nu cei care au pierdut procesul.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:
Părțile vătămate și au sesizat Judecătoria Tulcea cu plângere in temeiul art.278 cod procedură penală, solicitând desființarea ordonanțelor nr.351/II/2007 si nr.1066/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Prin încheierea de ședința din 27.12.2007, Judecătoria Tulcea, în baza art. 278 alin.8 lit. c cod procedură penală a admis plângerea formulată de către părțile vătămate, a desființat atât ordonanța nr. 1066/P/2002, cât si ordonanța nr. 351/II/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea și a reținut cauza spre a fi judecată în fond.
Față de temeiul admiterii plângerii, respectiv art. 278 alin.8 lit. c cod procedură penală, actul de sesizare al instanței îl constituie plângerea părților vătămate formulată în condițiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedură penală.
Stabilind că actul de sesizare al instanței este plângerea părților vătămate formulată în condițiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedură penală, instanța de fond, era obligată ca, prin încheierea de ședință din 27.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea să dispună, punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva intimatului, pentru ca încheierea menționată să devină act de inculpare.
În cazul în care legiuitorul ar fi intenționat ca plângerea părților vătămate formulată în condițiile art.278 ind.1 alin.1 cod procedură penală să constituie atât act de sesizare cât și act de inculpare ar fi menționat expres acest aspect, împrejurare care obligă instanța să caracterizeze plângerea persoanei vătămate ca un simplu mod de sesizare, fără nici o consecință asupra punerii în mișcare a acțiunii penale, act procesual obligatoriu pentru ca intimatul să dobândească calitatea de inculpat.
Această obligație, deși nu este stabilită printr-un text legal expres în Capitolul VII din codul d e procedură penală, care reglementează plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, rezultă fără echivoc din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.278 alin.8 lit. c cod procedură penală, art.221 și urm. cod procedură penală, precum și a dispozițiilor legale referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale în diferite momente procesuale.
Totodată, în sensul acestei concluzii este și faptul că, numai organele judiciare, deci numai subiecții procesuali oficiali, respectiv organul de urmărire penală, procurorul sau instanța de judecată, au competența de a dispune punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanță, rechizitoriu, declarație orală și prin încheiere, acțiunea penală aparținând statului.
Punerea în mișcare a acțiunii penale este obligatorie, întrucât numai în această modalitate se dobândește de către persoana învinuită de săvârșirea unei infracțiuni, calitatea de inculpat, calitate care îi conferă anumite drepturi ce trebuie respectate de către organele judiciare, inclusiv de către instanța de judecată.
Nefiind pusă în mișcare acțiunea penală instanța de judecată nu a fost sesizată în mod legal cu săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prev. de art.291 cod penal, atâta timp cât, obiectul acțiunii penale îl constituie tragerea la răspundere penală a persoanelor fizice sau juridice care au săvârșit infracțiuni.
Față de obiectul acțiunii penale, instanța de fond era obligată, prin aceiași încheiere, să precizeze expres infracțiunea pentru care a înțeles să pună în mișcare acțiunea penală și în raport de care se va efectua cercetarea judecătorească, și față de care inculpatul să își realizeze apărarea, aspect ce a fost omis de către instanța de fond, neputându-se presupune de către instanța de fond pentru ce infracțiuni va desfășura cercetarea judecătorească și va dispune o soluție în cauză, aspect ce ține tot de legala sesizare a instanței.
că, dacă s-ar fi considerat plângerea persoanei vătămate ca fiind actul de inculpare, cercetarea judecătorească ar fi trebuit să aibă ca obiect și infracțiunea prev. de art.290 cod penal, astfel cum rezultă din considerentele plângerii.
Confuzia instanței de fond, determinată de aspectele menționate, este evidentă în condițiile în care, la mai multe termene de judecată, după pronunțarea încheierii din 27.12.2007, inculpatul a fost citat tot în calitate de intimat, citațiile fiind emise cu menționarea acestei calități procesuale.
Reținem, că, nefiind pusă în mișcare acțiunea penală, intimatul nu a dobândit calitatea de inculpat, fiind judecat și condamnat fără să dobândească niciodată această calitate.
Față de aceiași împrejurare, recurentului i s-a încălcat dreptul la apărare, nefiindu-i aduse la cunoștință drepturile procesuale recunoscute de legea procesual penală, respectiv cele prev. de art. 70 cod procedură penală.
Reținem totodată, că, prin Ordonanța nr.1066/P/2002 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulceas -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, și totodată neînceperea urmăririi penale față de AN, sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, situație în care instanța de fond nu putea să desființeze, în totalitate această ordonanță în temeiul art. art.278 alin.8 lit. c cod procedură penală, având în vedere că, autorii sunt necunoscuți iar față de aceștia nu s-a efectuat urmărirea penală, situație ce a fost soluționată de către ÎCCJ prin aceea că, nu se poate dispune o asemenea soluție în cazul în care s-a dispus, prin ordonanță neînceperea urmăririi penale.
Față de aspectele reliefate, reținem încălcarea atât de către instanța de apel cât și de către instanța de fond a dispozițiilor referitoare la sesizarea instanței, fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind.9 pct.2, caz de casare pus în discuția părților din oficiu.
În consecință, Curtea, În baza art.385 ind.15 alin.1 pct.2 lit. c și alin.3 cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul, va
Casa decizia penală nr.60/28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea și sentința penală nr.146/10.02.2009 pronunțată de Judecătoria Tulcea precum și încheierea din 27.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea, toate în dosarul penal nr-, și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
La rejudecare, se vor avea în vedere și criticile formulate de către recurent referitoare la toate aspectele învederate.
În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 2 lit. c și alin. 3 cod pr. penală;
Admite recursul declarat de inculpatul - domiciliat in Comuna, sat Mineri, județ T, împotriva deciziei penale nr. 60 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea și a sentinței penale nr. 146 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea ambele in dosarul penal nr-.
Casează decizia penală nr. 60 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, sentința penală nr. 146 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, precum și încheierea din 27.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea, toate in dosarul penal nr-, și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
În baza art. 192 alin. 3 cod pr. penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
Pentru GREFIER
aflată în, conform art. 312 cod pr. penală,
semnează
Grefier șef secție
Jud. fond:
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
4 ex./09.11.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE PENALE
CU MINORI SI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
_____________________________
C Ă E,
JUDECĂTORIA TULCEA
Alăturat, vă înaintăm dosarul penal nr- în care, prin decizia penală nr. 585/P din 12 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a admis recursul declarat de inculpatul. S-a casat decizia penală nr. 60 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, sentința penală nr. 146 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, precum și încheierea din 27.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea, toate in dosarul penal nr-, și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
PREȘEDINTELE COMPLETULUI, GREFIER,
Judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA PENALĂ SI PENTRU CAUZE PENALE
CU MINORI SI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
_____________________________
C Ă E,
JUDECĂTORIA TULCEA
Alăturat, vă înaintăm dosarul penal nr- în care, prin decizia penală nr. 585/P din 12 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, s-a admis recursul declarat de inculpatul. S-a casat decizia penală nr. 60 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, sentința penală nr. 146 din 10 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Tulcea, precum și încheierea din 27.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tulcea, toate in dosarul penal nr-, și s-a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Tulcea.
PREȘEDINTELE COMPLETULUI, GREFIER,
Judecător
Președinte:Maria UzunăJudecători:Maria Uzună, Eleni Cristina Marcu, Viorica
