Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 194/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 194/R/2008
Ședința publică din 19 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Covrig
JUDECĂTORI: Ana Covrig, Claudia Ilieș Vasile Goja
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva deciziei penale nr.18 din 21 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev.și ped.de art.182 alin.1 penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul personal, asistat de apărător ales, av. Simola, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și partea civilă, asistat de apărător ales, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile Spitalul Clinic Județean C și Spitalul Municipal
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu mai are nimic de adăugat față de cele declarate la instanțele anterioare și își menține întru totul aceste declarații, iar în fața instanței de recurs nu mai dorește să fie audiat.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea deciziei penale recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună,pe latură penală, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e pr.pen. iarpe latură civilă,reducerea cuantumului despăgubirilor civile și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată la fond și apel, fără cheltuieli de judecată în recurs. Consideră că în speță este incident motivul de casare prev.de art.385/9 pct.18 pr.pen. respectiv " s-a comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare". Apreciază că, atât instanța de fond cât și instanța de apel au determinat greșit starea de fapt. Starea de fapt corectă și doved, constă în aceea că între părți a avut loc un conflict la limita dintre cele două proprietăți, partea vătămată a cerut soției sale să aducă o secure și fiindcă nu i-a adus-o, partea vătămată s-a dus după ea ș, cu securea în mână, l-a atacat pe inculpat. În acel moment, inculpatul s-a apăra, barând lovitura părții vătămate cu hârlețul, securea a căzut din mâna părții vătămate, iar hârlețul a lovit brațul drept al părții vătămate. Datorită sperieturii, inculpatul a mai aplicat părții vătămate încă o lovitură. Această stare de fapt a fost susținută constant de inculpat, greșit ambele instanțe apreciind că inculpatul a fost oscilant în declarații. Martorul ocular arată că, a auzit pe partea vătămată strigând soției sale să aducă securea și a văzut cum acesta se îndrepta spre inculpat cu o secure ridicată, moment în care inculpatul s-a apărat cu hârlețul. Martorul a declarat că a văzut-o pe partea vătămată având asupra sa o secure care era ridicată și cu care intenționa să-l lovească pe inculpat, care s-a apărat cu un hârleț. Consideră că, în mod greșit ambele instanțe au reținut ca fiind relevante în cauză, strict declarațiile martorilor, persoana care nu a asistat la conflict, toate cele relatate fiind cunoscute din discuțiile cu partea vătămată și,respectiv, persoană care, de asemenea, nu a asistat la conflict. Urmare a determinării greșite a stării de fapt, ambele instanțe nu au reținut existența cauzei care înlătură caracterul penal al faptei, prev.de art.44 penal, fiind în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes public. Consideră că prin probele administrate, s-a dovedit că în speță sunt îndeplinite atât condițiile atacului cât și condiția apărării. Atâta timp cât, în cauză este dovedit că partea vătămată a declanșat un atac direct, material, imediat și injust împotriva inculpatului, atac care a pus în pericol viața acestuia, iar inculpatul s-a apărat și ulterior, datorită stării de tulburare în care s-a aflat, a mai aplicat părții vătămate o lovitură, singura soluție legală și temeinică era de constatare de către instanță a incidenței cauzei prev.de art.44 penal cu consecința pronunțării unei soluții de achitare.
În subsidiar, solicită a se constata că, instanța de fond, chiar dacă a reținut circumstanța atenuantă legală prev.de art.73 lit.b penal și a făcut aplicarea art.76 penal, nu a dat eficiență în totalitate disp.art.72 penal, respectiv, apreciază că pedeapsa aplicată putea fi coborâtă și mai mult către minimul general, solicitând reducerea pedepsei. Referitor la latura civilă a cauzei, apreciază că, deși instanțele de fond și apel au reținut în favoarea inculpatului doar circumstanța atenuantă legală, respectiv scuza provocării, nu au procedat la reducerea corespunzătoare a despăgubirilor acordate, considerând că, raportat la circumstanțele comiterii faptei, cuantumul daunelor morale este mult prea mare.
Apărătorul părții vătămate solicită respingerea recursului și menținerea ca legale și întemeiate a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel. Consideră că art.44 penal nu-și găsește aplicabilitatea în cauză. În speță, există o probațiune structurată, cert este însă că pe data de 16 martie 2004 cele două părți s-au întâlnit la limita dintre cele două proprietăți, unde inculpatul scotea stâlpii din beton, partea vătămată reproșându-i acest lucru inculpatului. În declarațiile date, inculpatul recunoaște că a pătruns pe proprietatea părții vătămate și acolo a avut loc discuția și apoi agresiunea. Apreciază că organele de cercetare ar fi trebuit, dacă securea a existat, să fie investigată în sensul de a se stabili dacă în acel loc a fost găsită și să se ia amprente de pe ea, ori toate aceste aspecte lipsesc. Cert este că, actele medicale atestă că partea vătămată a avut mai multe lovituri decât inculpatul, a avut și fractură. Inculpatul recunoaște în declarațiile date că după primele lovituri, partea vătămată a căzut la pământ și îl lovea în continuare, astfel că nu poate fi vorba de legitimă apărare. Martorii oculari, și nu au văzut în concret ceea ce s-a întâmplat, iar probele dosarului contrazic poziția inculpatului, respectiv cea a legitimei apărări. În mod sigur, probele dosarului confirmă vinovăția inculpatului și faptul că a fost vorba de un atac voluntar asupra părții vătămate. Referitor la latura civilă a cauzei, apreciază că instanța de fond a fost prea blândă cu inculpatul, dar partea vătămată a fost de acord cu despăgubirile acordate. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței aflată la dosar.
Partea vătămată solicită respingerea recursului ca nefondat, achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinice și legale a hotărârilor atacate, bazate pe o analiză corectă a probelor dosarului, respectiv actele medicale și declarațiile martorilor, din cuprinsul cărora, rezultă că inculpatul a aplicat mai multe lovituri părții vătămate chiar și după ce aceasta din urmă a căzut la pământ și a fost dezarmată. În ceea ce privește pedeapsa aplicată, consideră că este corect individualizată, iar despăgubirile acordate sunt juste și se raportează corect la leziunile părții vătămate.
Apărătorul inculpatului solicită a se constata că, din probele dosarului nu s-a reușit să se stabilească cu certitudine locul unde a avut loc agresiunea, iar orice dubiu profită inculpatului conform principiului " in dubio pro reo".
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, susținând că nu este vinovat și nu a intrat în grădina inculpatului.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 568/18.10.2007 a Judecătoriei Turda, a fost condamnat inculpatul ( fiul lui și, născut la 27.05.1952 ), la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 pen. cu aplicarea art.73 lit.b și art.76 lit.d pen.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 lit.a,b pen.
În baza art.81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.
În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra art. 83 Cod penal. S-a făcut aplicarea art. 71 alin. Ultim Cod penal.
În baza art. 14,346 Cod procedură penală, 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă în cuantum de 8000 lei, din care despăgubiri materiale 1000 lei, respectiv 7000 lei daune morale.
În baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998-999 Cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal T în cuantum de 436,57 lei și a dobânzilor aferente începând cu data de 30 martie 2004 până la achitarea integrală a debitului.
În baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei.
În baza art. 193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile, în cuantum de 500 lei, onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți există un conflict mai vechi, fapt confirmat de înscrisurile depuse de către partea vătămată la dosarul cauzei (filele 40,41 din dosar), înscrisuri care relevă faptul că inculpatul a fost sancționat contravențional pe fondul unor conflicte anterioare cu partea vătămată.
Martorii audiați în cauză, martori propuși de către inculpat, respectiv și au confirmat că în primăvara anului 2004, existat un conflict între inculpat și partea vătămată, relevând instanței că după ce partea vătămată a căzut jos inculpatul, i-a mai aplicat acestuia o lovitură cu hârlețului (filele 43-46 din dosar).
Martorul a precizat instanței de judecată faptul că, în data de 24 martie 2004, partea vătămată s-a prezentat la domiciliul său în jurul orelor 17.00prezentând urme de lovituri la brațul drept și la picior, având o hemoragie la membrul superior drept.
De asemenea, martorul precizează că partea vătămată a avut mâna în ghips între 3 și 6 săptămâni, fiind de altfel internată și la spitalul de recuperare din C, estimând costurile, suportate de partea vătămată la 2000 lei, de altfel chiar el împrumutându-i părții vătămate suma de 1000 lei (fila 59 din dosar).
Martorul, a relevat instanței faptul că are cunoștință de acest incident de la fratele ei, în prezent decedat, și care i-a relatat faptul că părții vătămate i s-a fi aplicat o serie de lovituri cu hârlețul peste o mână și peste corp, ceea ce a condus la o spitalizare și recuperare îndelungată a părții vătămate.
Martorii, respectiv (filele 27,28) confirmă susținerile inculpatului, respectiv ale părții vătămate, fiind de altfel soțiile acestora.
Inculpatul a avut declarații oscilante pe parcursul derulării prezentului litigiu.
Astfel, în primele declarații date în faza de urmărire penală (filele 6 și 7 din dosarul de urmărire penală) inculpatul precizează că a lovit-o pe partea vătămată cu hârlețul peste mână, iar aceasta căzând, i-a mai aplicat o serie de lovituri peste piciorul stâng.
Ulterior, în fața procurorului, ca de altfel și în faza cercetării judecătorești, inculpatul precizează că doar s-a apărat cu hârlețul împotriva unui atac al părții vătămate, atac susținut prin folosirea unei secure, aduse părții vătămate de către soția acestuia.
Din cele susmenționate, instanța a apreciat că aspectele învederate de către partea vătămată sunt reale.
Astfel, chiar inculpatul inițial, confirmă faptul că ar fi lovit-o pe partea vătămată cu hârlețul peste mână, după ce asta fusese căzută la pământ, fapt de altfel confirmat și de către martorii audiați în cauză, astfel că instanța apreciază că în cauză, nu-și găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 44 alin 3 Cod penal.
În speță, s-a dovedit că inculpatul a aplicat părții vătămate o serie de lovituri, după ce aceasta fusese dezarmată, pătrunzând în acest sens în grădina părții vătămate.
Aceste aspecte au relevat instanței de judecată, faptul că în momentul aplicării loviturilor, inculpatul nu era amenințat de existența unui atac imediat sau în curs de derulare, atât timp cât partea vătămată era căzută la pământ, fiind dezarmată și lovită la braț, cu consecința secționării și fracturării acestuia.
În schimb, s-a apreciat că, se poate reține starea de provocare, în condițiile în care martorii propuși de către inculpat au relevat instanței de judecată că în momentul declanșării conflictului, anterior aplicării loviturilor succesive de către inculpat, partea vătămată ar fi deținut asupra sa o secure, astfel că instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 73 lit b Cod penal.
Rezultă, din probele de la dosar, că incidentul dintre părți, s-a finalizat cu agresarea părții vătămate, de către inculpat, acesta din urmă aflându-se în stare de provocare, fiind însă fără putință de tăgadă intenția inculpatului de a lovi partea vătămată.
Așa cum rezultă din actul medical de la dosar, respectiv Raportul de expertiză medico-legală nr. 2398/II/a/97 din data de 20 mai 2004 (fila 11 din dosarul de urmărire penală) se precizează că partea vătămată a prezentat o fractură de 1/3 distală cubitus drept cu minimă deplasare, fractură coastă IV dreaptă pe linia maleolară, plăgi tăiate față anterioară, genunchi stâng, pe fața anterioară a gambei stângi în 1/3 superioară plată de 3,5 cm liniară, leziuni care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și care, potrivit completării acestui raport de expertiză medico-legală (fila 57 din dosarul de urmărire penală) au necesitat 110-120 zile de îngrijiri medicale.
Din întreaga probațiune administrată în cauză, instanța a reținut că leziunile susmenționate au fost produse de către inculpat care, se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev și ped de art. 182 Cod penal.
Pentru fapta comisă, în aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal combinat cu art. 73 lit b Cod penal, coroborat cu art. 76 lit d Cod penal, instanța a condamnat inculpatul, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
Constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art.81 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, făcându-se aplicarea art.359 pr.pen. și art. 71 alin. ultim pen.
Pretențiile civile formulate în cauză de către partea civilă, au fost admise în parte, respectiv la nivelul sumei de 1000 lei - cu titlu de despăgubiri materiale și, 700 lei - cu titlu de daune morale, iar cele formulate de partea civilă Spitalul Municipal T, s-au admis în întregime, la nivelul sumei solicitate - 436,57 lei plus dobânzile aferente.
Împotriva sentinței Judecătoriei Turdaa declarat apel inculpatul, solicitând achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii pentru care a fost condamnat, pe motiv că, există o cauză ce înlătură caracterul penal al faptei - legitima apărare, și, pe cale de consecință, înlăturarea obligării sale la despăgubiri civile.
Prin decizia penală nr. 18 din 21 ianuarie 2008, Tribunalul Cluj a respins ca nefondat apelul inculpatului și l-a obligat la 600 lei cheltuieli judiciare către partea civilă și, respectiv, 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a apreciat de către instanța de apel că în cauză, s-a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, prima instanță stabilind o stare de fapt corespunzătoare realității, pe baza unui probatoriu obiectiv, corect administrat și interpretat.
Corect s-a reținut în cauză starea în care a acționat inculpatul, ca fiind aceea de provocare și nu de legitimă apărare, deoarece în momentul aplicării loviturilor, inculpatul nu era amenințat de existența unui atac imediat sau în curs de derulare, atât timp cât partea vătămată era căzută la pământ, fiind dezarmată și lovită la braț.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, urmare a reținerii stării de provocare.
Împotriva deciziei Tribunalului Cluj, în termen legal a declarat recurs inculpatul, solicitând casarea acesteia împreună cu sentința Judecătoriei Turda și, rejudecând, să se dispună achitarea sa, de sub învinuirea comiterii infracțiunii de vătămare corporală gravă, în temeiul art. 10 lit.e pr.pen. și, corespunzător, reducerea cuantumului despăgubirilor civile la care a fost obligat.
În principal, s-a arătat că este incident cazul de casare prev. de art.3859pct.18 pr.pen. - o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.
S-a reținut o stare de fapt greșită, pentru că nu s-au analizat corect probele administrate, au fost trunchiate declarațiile martorilor oculari și, s-au reținut neîntemeiat ca relevante declarațiile martorilor și, persoane ce nu asistat la conflict, s-a apreciat greșit că inculpatul a avut declarații oscilante.
Din declarațiile constante ale inculpatului și martorilor și rezultă că, inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei și este prevăzută de art.44 alin.3 pen. Conflictul a fost declanșat de partea vătămată, care a inițiat atacul asupra inculpatului, ridicând o secure deasupra capului acestuia, astfel că inculpatul, pentru a înlătura atacul, a lovit inculpatul cu un hîrleț, iar ulterior, datorită stării de tulburare în care s-a aflat, a mai aplicat părții vătămate o lovitură, depășind astfel, limitele legitimei apărări ( excesul justificat).
În subsidiar, dacă se va trece peste primul motiv de casare, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță, întrucât, deși s-a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă legală prev. de art.73 lit.b pen. nu s-a dat eficiență corespunzătoare dispozițiilor art.76 pen. și criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art.72 pen.
Sub aspectul laturii civile, s-a solicitat reducerea despăgubirilor acordate de instanță, întrucât, deși s-a reținut scuza provocării în favoarea inculpatului, despăgubirile nu au fost reduse corespunzător, iar cuantumul daunelor morale este mult prea mare, raportat la circumstanțele comiterii faptei.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosar, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.38514pr.pen. Curtea constată următoarele:
Pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, dar și în faza de judecată, a cărui interpretare nu a fost foarte ușor de realizat ( dat fiindcă, părțile, dar și martorii au avut poziții oscilante, sau cel puțin nuanțate, în diverse faze procesuale), s-a putut stabili că părțile din prezenta cauză, s-au aflat în relații conflictuale anterior incidentului în discuție, iar în data de 16.03.2004, a avut loc un conflict între acestea, în timp ce inculpatul își repara gardul. Nemulțumit că inculpatul a luat doi stâlpi din gardul său, partea vătămată i-a solicitat acestuia să îi restituie, începând un schimb de cuvinte jignitoare între cei doi. fiind de atitudinea părții vătămate, care a mers în C și s-a întors la gard cu o secure asupra sa, pe care a îndreptat-o, peste gard, către inculpat, acesta din urmă, a parat lovitura părții vătămate cu un hârleț, cu care a lovit-o peste brațul drept. a căzut din mâna părții vătămate, care, la rândul ei a căzut jos în grădina sa, iar inculpatul a trecut peste plasa de sârmă căzută la pământ, în grădina părții vătămate și i-a mai aplicat acesteia lovituri, deși partea vătămată era deja dezarmată. În urma loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni corporale vindecabile în 110-120 zile de îngrijiri medicale.
Faptul că partea vătămată a avut o secure asupra sa, pe care a îndreptat-o asupra inculpatului, este dovedit cu declarațiile inculpatului, coroborate cu ale martorilor și.
Apoi, este dovedit că după ce a parat prima lovitură a părții vătămate, după ce aceasta căzut la pământ și nu mai avea securea în mână, inculpatul a trecut în grădina părții vătămate și a continuat să o lovească. Însăși inculpatul recunoaște aceste aspecte în primele declarații ( filele 7-8, 33 dosar ), confirmate fiind și de către martorul ( fila 43 dosar fond), dar și de martora ( filele 38-39 dosar, fila 28 dosar fond), coroborându-se de altfel, susținerile acesteia din urmă, că inculpatul a mai aplicat părții vătămate lovituri în diverse zone al corpului și cu actele medico-legale, care relevă leziuni nu numai la nivelul brațului drept, dar și la nivelul genunchiului stâng și la nivelul coastei IV drepte.
În mod corect s-a reținut starea de provocare în favoarea inculpatului, acesta acționând sub imperiul tulburării determinate de atitudinea părții vătămate, care a ridicat securea asupra sa pentru a-l lovi.
Nu se poate susține însă, că inculpatul a acționat în condițiile depășirii limitelor legitimei apărări, printr-un exces de apărare justificat - prev. de art.44 alin.3 pen. Aceasta deoarece, așa cum rezultă din succesiunea faptelor, dedusă din analiza probelor testimoniale, într-o primă etapă a conflictului, în care s-ar fi putut susține existența unei legitime apărări - inculpatul, nu a făcut altceva decât să pareze atacul cu securea al părții vătămate, cu un hârleț, cele două obiecte intrând în contact, securea căzând din mâna părții vătămate, hârlețul căzând peste brațul acesteia, "a alunecat" ( așa cum susține inculpatul) peste mâna părții vătămate, iar aceasta a căzut la pământ. Acesta trebuie considerat momentul final al atacului invocat de inculpat, în acest moment s-a consumat atacul îndreptat asupra sa, partea vătămată era dezarmată, căzută la pământ, iar inculpatul se afla pe proprietatea sa. Faptul că inculpatul, ulterior acestui moment, trece în grădina părții vătămate și îi mai aplică lovituri cu hârlețul, nu poate dovedi în nici un caz vreo stare de tulburare sau de teamă, care să justifice aplicarea de lovituri părții vătămate și care să implice reținerea legitimei apărări, în forma prev. de art.44 alin.3 pen. Pentru a exista această cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei ( exces de apărare justificat), este necesară existența tuturor condițiilor cerute și pentru existența legitimei apărări, în forma prev. de art.44 alin.2 pen. (faptă comisă sub presiunea unui atac material, direct, imediat și injust), cu excepția faptului că riposta, în acest caz, depășește atacul datorită tulburării sau temerii de care este stăpânită victima atacului. Ori, în cauză, condiția atacului nu mai persista la momentul aplicării loviturilor de către inculpat trecând în grădina părții vătămate, întrucât aceasta a avut loc după dezarmarea victimei, cu un instrument periculos, fără a exista indicii că partea vătămată ar putea continua atacul inițial, fiind căzută la pământ și deposedată de arma atacului, și, totodată mai în vârstă decât inculpatul. Loviturile ce alcătuiesc conținutul faptei cercetate ( considerate, în mod eronat, de către inculpat, ca răspuns la atacul victimei) - au fost cele ulterioare pătrunderii inculpatului pe proprietatea părții vătămate, și nu lovitura inițială, care, în fapt, a fost doar pararea loviturii victimei cu securea, dezarmarea victimei (cele două obiecte s-au ciocnit), ce a avut ca urmare și doborârea victimei la pământ. cea mai puternică, determinantă ( lovituri în diverse zone ale corpului - din nou, probabil, la nivelul brațului, dar și la nivelul piciorului stâng și al coastei) - a survenit deci, după dezarmarea victimei, după doborârea acesteia la pământ, când nu mai exista nicicum posibilitatea reluării atacului de către aceasta.
Curtea constată deci, pentru considerentele mai sus arătate, că starea de fapt reținută în cauză este cea corespunzătoare realității.
În ceea ce privește însă, individualizarea judiciară a pedepsei ce trebuie aplicată inculpatului, Curtea constată că, se poate face o valorificare mai eficientă a dispozițiilor art.72 pen.
Astfel, avem în vedere: circumstanțele concrete în care s-a comis fapta - pe fondul unor neînțelegeri mai vechi dintre părți; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă (2-7 ani închisoare); gradul de pericol social al faptei comise - ridicat, raportat la urmările produse; persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine parțial sinceră în cursul procesului; împrejurările care atenuează răspunderea penală - starea de provocare în care a acționat inculpatul, fără a ignora însă, că și inculpatul a provocat oarecum atitudinea părții vătămate, prin faptul că a scos doi stâlpi din gardul acesteia și, i-a adresat injurii, cum însăși recunoaște ( fila 6 dosar ).
Față de toate aceste elemente, se apreciază de către C că, reeducarea inculpatului și realizarea scopului prev. de art.52 pen. se pot realiza prin aplicarea unei pedepse mai reduse, coborâte mai mult sub minimul special prevăzut de lege, urmare a aplicării dispozițiilor art. 76 lit.d pen.
Referitor la latura civilă a cauzei, se constată că aceasta a fost soluționată, parțial corect, respectiv acțiunea civilă formulată de partea civilă. Despăgubirile materiale au fost acordate la nivelul sumei de 1000 lei, constatându-se de prima instanță dovedirea acestora la nivelul sumei de 2000 lei și fiind reduse corespunzător, urmare a reținerii stării de provocare (chiar dacă nu s-a menționat expres acest aspect, rezultând din probele administrate în dovedirea laturii civile). Astfel, conform înscrisurilor și declarațiilor de martori (filele 49-58 dosar fond ), partea vătămată a făcut cheltuieli cu: examinare medico-legală - 29,4 lei; medicamente - 64,09 lei; radiografii - 15 lei + 9,5 lei; consultație - 12 lei; alimentație și medicamente pe perioada spitalizării și a convalescenței - aproximativ 2000 lei.
Apoi, partea civilă a solicitat daune morale în cuantum de 15000 lei, sumă apreciată ca fiind justificată de prima instanță - raportat la natura și gravitatea leziunilor produse, la nr. de zile de îngrijiri medicale, necesar pentru vindecare și, pe cale de consecință, și la suferințele fizice și psihice suportate de aceasta. Suma a fost însă redusă la J, urmare a reținerii scuzei provocării în favoarea inculpatului.
În privința despăgubirilor solicitate de partea civilă Spitalul Municipal T - 436,57 lei ( fila 64 dosar fond ), acestea, în mod greșit au fost acordate integral, omițându-se a se reduce corespunzător, ca urmare a reținerii scuzei provocării în favoarea inculpatului.
În consecință, pentru motivele mai sus arătate, în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. Curtea va admite recursul inculpatului, va casa decizia atacată împreună cu sentința Judecătoriei Turda, doar sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a despăgubirilor acordate părții civile Spitalul Municipal
Rejudecând, va reduce cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, pentru comiterea infracțiunii prev. de art.182 pen. cu aplicarea art.73 lit.b și art.76 lit.d pen. de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an închisoare.
De asemenea, termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei, va fi redus de la 3 ani și 6 luni la 3 ani.
Cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Municipal T, va fi redus de la 436,57 lei la 218, 28 lei, sumă la care se adaugă dobânda aferentă de la 30 martie 2004 până la achitarea integrală a debitului.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Având în vedere că recursul inculpatului a fost admis, el neavând culpă procesuală în această etapă, în baza art. 193 alin.6 pr.pen. rap. la art.274 pr.civ. se va respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare în recurs, reprezentând onorariu avocat ( fila 18 dosar recurs).
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul domiciliat în T- jud. C, împotriva deciziei penale nr. 18 din 21 ianuarie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o casează împreună cu sentința penală nr. 568 din 18 octombrie 2007 Judecătoriei Turda, doar sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului și cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile Spitalul mun.
Rejudecând, reduce cuantumul pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pentru comiterea infractiunii prev.de art. 182 Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit.b Cod penal si art. 76 lit.d Cod penal, de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an inchisoare.
Reduce termenul de încercare al suspendării condiționate a executarii pedepsei de la 3 ani si 6 luni, la 3 ani.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul municipal T, de la 436,57 lei, la 218,28 lei, plus dobânzile aferente, începând cu data de 30 martie 2004, până la achitarea integrală a debitului.
Mentine restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Respinge cererea părții civile de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare in recurs.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./31.03.2008
Președinte:Ana CovrigJudecători:Ana Covrig, Claudia Ilieș Vasile Goja
