Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 319/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 319/R/2009
Ședința publică din 18 mai 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR 2: Livia Mango Monica Rodina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: ---
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. din 4 mai 2009 Tribunalului Cluj.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul asistat de apărător ales, av., partea civilă Circa asistat de apărător ales, av., lipsă fiind partea civilă Circa, Spitalul Clinic Județean C și Clinica
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului arată că inculpatul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 209 alin.41și alin. 42.proc.pen. apreciind că aceste dispoziții contravin art.21 și 24 din Constituția României și art. 6 din CEDO rap. la art. 20 din Constituția României. Se apreciază de către inculpat că dispozițiile procedurale atacate pe această cale sunt neconstituționale și prin conținutul acestora încalcă dreptul la un proces echitabil, având în vedere că controlul ierarhic superior nu include în conținutul său și preluarea dosarelor de către procurorul ierarhic superior în orice condiții cauzele care se află pe rolul Parchetelor inferioare.
Faptul că prin decizia nr.1058 din 14 noiembrie 2007 Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate ce viza dispozițiile art. 209 alin. 41lit. a,b,c și d nu poate constitui o cauză de inadmisibilitate a excepției invocate având în vedere neconcordanța între dispozițiile Constituției și regula pe care art.209 alin.41o instituie. În al doilea rând excepția invocată vizează art.209 alin.42Cod penal.
Apreciază că hotărârea din 4 mai 2009 Tribunalului Cluj prin s-a respins excepția ca inadmisibilă este nelegală având în vedere că prevederile art. 29 alin.1,2,3 din Legea 47/1992 sunt îndeplinite, sens în care solicită admiterea recursului și pe cale de consecință desființarea încheierii atacate și rejudecând cererea raportat la excepția de neconstituționalitate să se dispună sesizarea Curții și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției.
Apărătorul ales al părților civile Circa, Circa solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă întrucât prin decizia nr.1058/2007 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate și a constat că dispozițiile lit. a,b,c și d ale art. 209 alin.41proc.pen. sunt neconstituționale, precum și a art. 209 alin.42proc.pen. având în vedere că acest text de lege se referă doar la situațiile în care sunt aplicabile dispozițiile art. 209 alin.41proc.pen. prevederile alin. 42fiind o completare a prevederilor cuprinse la alin. 41, fiind intrinsec legate și condiționate de acestea.
Reprezentantul Parchetului arată că recursul formulat în cauză este parțial fondat în sensul că ar fi admisibilă excepția de neconstituționalitate doar a prevederilor art. 209 alin.42.proc.pen. doar în privința acestui aliniat fiind îndeplinite prevederile art. 29 din 47/1992.
În privința prev. art. 209 alin.41lit. a,b,c,d proc.pen. instanța constituițională s-a pronunțat în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate a acestei prevederi legale astfel că în privința acestui aliniat excepția de neconstituționalitate este inadmisbilă.
Apărătorul ales al inculpatului arată că inculpatul, în replică, aratăcă excepția invocată este admisbilă având în vedere că prin decizia nr.1058/2007 Curtea Constituțională s-a limitat a se pronunța doar cu privire la art. 209 alin.41lit. a,b,c,d proc.pen. și nu și asupra art. 209 alin.42proc.pen.
CURTEA
Deliberând reține că prin Încheierea penală din data de 4 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Cluj, în baza art. 29 al.3 rap. la al.6 din Lg.47/1992, s-a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului de sesizare a Curții Constituționale cu privire excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 alin. 4/1 și alin. 4/2 proc.pen.
În baza art. 192 al.2 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că în onformitate cu dispozițiilor art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este posibilă sesizarea acesteia cu o excepție de neconstituționalitate sub rezerva îndeplinirii a trei condiții, supuse verificării de către instanța în fața căreia se ridică o atare excepție și care, în măsura în care constată îndeplinirea lor, va proceda la sesizarea curții, iar pe perioada soluționării excepției de neconstituționalitate judecarea cauzei se suspendă.
În primul rând, excepția de neconstituționalitate trebuie să privească o lege ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare care, trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia, indiferent dacă este vorba de o normă juridică de drept material sau o normă juridică de drept procesual.
Pe de altă parte, excepția a fost ridicată de către inculpatul în fața instanței de judecată investită cu soluționarea apelului.
În fine, o altă condiție reglementată de prevederile art.29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 se referă la prevederi legale care odată constatate ca fiind neconstituționale de către C nu mai pot face obiectul unei excepții de neconstituționalitate. Aceasta înseamnă că este posibilă sesizarea curții cu o excepție de neconstituționalitate vizând prevederi legale în legătură cu care aceasta a exprimat anterior opinia că ar fi conforme cu Constituția.
Prin. 1058/14.XI.2007, Curtea Constituțională a admis excepția și a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile prev. de art. 209 al.4/1 lit. a,b,c, și d proc.pen.
Dispozițiile prev. de art. 209 al.4/2 proc.pen. sunt strâns legate de cele prev.de art. 209 al.4/1 proc.pen. respectiv privesc strict situațiile în care se aplică dispozițiile art. 209 al.4/1 proc.pen. și atât timp cât prev. art. 209 al.4/1 lit. a,b,c, și d proc.pen. au declarate neconstituționale, prev. de art. 209 al.4/2 pr.pen nu își mai găsesc aplicabilitatea, rămânând fără obiect.
Văzând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 209 al.4/1 lit.a,b,c, și d proc.pen. a fost soluționată de Curtea Constituțională prin . 1058/14.XI.2007, prin care s-a admis excepția și a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile prev. de art. 209 al.4/1 lit.a,b,c, și d proc.pen.în temeiul art. 29 al.3 rap. la al.6 din Lg.47/1992, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a cu privire la soluționarea neconstituționalității art. 209 alin. 4/1 și alin. 4/2 proc.pen. și nefiind îndeplinită condiția din art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992 republicată, s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de inculpatul de sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, conform dispozitivului încheierii, cu obligarea inculpatului, în temeiul art. 192 alin. 2.proc.pen. la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea încheierii instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se cosntate admisibiltatea cererii sale și, pe cale de consecință, să se dispună sesizarea Curții Constituționale și suspendarea judecății cauzei.
În motivarea recursului inculpatul a arătat că dispozițiile art. 209 al. 4/2 proc.pen. nu au fost declarate neconstituținale, iar Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea excepțiilor stabilite la lit. a-d din textul art. 209 al. 4/1 proc.pen. și nu neconstituționalitatea regulii instituite prin dispozițiile al. 4/1 din dispoziția menționată, consecința fiind aceea că textul art. 209 al. 4/1 este în continuare în vigoare, astfel că poate fi contestat din punct de vedere al neconstituționalității.
Procedând la soluționarea recursului Curtea constată că este nefondat.
Astfel, referindu-se la condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, textul art. 29 din Legea nr. 47/1992, prevede că excepția este necesar a fi ridicată în fața unei instanțe de judecată, să vizeze o dispoziție legală care are legătură cu soluționarea cauzei, iar textul legal vizat să nu fi fost declarat anterior ca fiind neconstituțional, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ.
În cauza de față, dispozițiile lit. a, b, c și d din art. 209 al. 4/1 proc.pen. au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1058/14.11.2007 Curții Costituționale, instanța contituțională constatând că reglementarea, de principiu, a posibilității procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competența parchetelor inferioare răspunde unor exigențe ce vizează asigurarrea unui cadru legislativ care să permită funcționarea eficientă a activităților de urmărire penală și dă expresie principiului controlului ierarhic potrivit căruia procurorii își desfășoară activitatea, consacrat de art. 132 al. 1 din Costituție.
Așa fiind, apare ca fiind indamisibilă excepția ridicată de inculpat cu privire la art. 209 al. 4/1 procv.pen. având la bază considerente diametral opuse celor reținute în decizia nr. 1058/2007 a Curții Constituționale.
Referitor la textul art. 209 al. 4/2 proc.pen. corect s-a reținut de către instanța de fond că este indisolubil legat de reglementarea cuprinsă în art. 209 al. 4/1 proc.pen. însă excepția neconstituționalității acestei dispoziții este inadmisibilă și pe considerentul că nu are legătură cu soluționarea cauzei, respectiv lămurirea pricinii aflată în curs d ejudecată.
Pentru aceste motive, în mod temeinic și legal instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea inculpatului astfel că în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. inculpatul va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale nr. din 4 mai 2009 Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 20 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red,/Dact.
2 ex./02.06.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Livia Mango Monica Rodina
