Vătămarea corporală (art. 181 cod penal). Decizia 91/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.91/R/2008
Ședința publică din 21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Crișan Marinela judecător
Judecător: - - - vicepreședintele instanței
Procuror:
Grefier:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în, nr.688, județul S M, împotriva deciziei penale nr.220/A din 1 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, decizie prin care s-a menținut în totul sentința penală nr.110/P din 27 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală, faptă prev. și ped. de art.181 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, asistat de apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.27/2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual și partea civilă intimată reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.525/2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul părții civile intimate avocat depune la dosarul cauzei copia chitanței seria - nr.6445 din 7 februarie 2008 reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale și adresa nr.727 din 23.01.2008 emisă de Spitalul Județean S
Nefiind alte cereri sau excepții prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea recursului cu care a fost legal investită.
Apărătorul inculpatului recurent avocat susține recursul solicitând admiterea acestuia, în principal, a se dispune desființarea hotărârii recurate dispunând rejudecarea cauzei de către instanța de fond iar, în subsidiar, desființarea deciziei recurate și reținând cauza spre rejudecare prin noua hotărâre ce se va pronunța să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a coroborat cu art.10 lit.a Cod procedură penală și în subsidiar încetarea procesului penal în temeiul art.11 pct.2 coroborat cu art.10 lit.f Cod procedură penală.
Consideră nelegală hotărârea instanței de apel în aprecierea faptului că participarea în cauză a Spitalului O nu este obligatorie, deoarece citarea acestei părți civile în cauză este un aspect legal de procedură obligatoriu și doar raportat la citarea acestuia în cauză se poate discuta posibilitatea constituirii de parte civilă în prezenta cauză sau promovarea unei acțiuni civile separate, raportat la faptul că partea vătămată a fost internată în perioada 30.09.-01.10.2004 și 24.09.-27.09.2004, aspect ce rezultă din biletele de ieșire din spital.
Un alt motiv de nelegalitate este acela ce vizează lipsa plângerii prealabile pentru infracțiunea prev. și ped. de art.181 Cod penal, deoarece critica sentinței instanței de fond sub acest aspect s-a referit la faptul că prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, deși la dosarul de urmărire penală nu există plângerea prealabilă a părții vătămate, dispozițiile art.283 Cod procedură penală fiind diferite de cele prevăzute de art.222 Cod procedură penală. Mai exact, la data de 11.11.2004 organul de cercetare penală ( 3 dosar de urmărire penală ) întocmește un proces-verbal de consemnare a plângerii părții vătămate dar care nu este semnat și de aceasta și în aceeași zi se emite adresă către Laboratorul de Medicină Legală S-M care în aceeași zi o examinează pe partea vătămată. Apoi, cercetările penale au fost continuate pentru infracțiunea de tentativă de omor și prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare dată în dosar nr.257/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de inculpat pentru această faptă. Urmare a plângerii părții vătămate împotriva acestei soluții s-a dispus redeschiderea cauzei și continuarea cercetărilor, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 Cod penal.
Astfel, cu ocazia reluării cercetărilor penale sub aspectul comiterii acestei infracțiuni, punându-se problema schimbării încadrării juridice, apreciază că organul de urmărire penală avea obligația de a chema partea vătămată și aoî ntreba dacă înțelege să formuleze plângere pentru infracțiunea pentru care era necesară plângerea prealabilă, în raport de care se putea trece la continuarea cercetărilor, respectiv încetarea urmăririi penale, în sensul dispozițiilor art.286 Cod procedură penală. Or, în speță, nu s-au făcut astfel de demersuri, ceea ce impune încetarea procesului penal în faza de judecată în sensul celor arătate mai sus.
Cât privește neregularitatea procedurală privind expertiza medico-legală efectuată în cauză, consideră că și sub acest aspect hotărârea recurată este nelegală, dat fiind faptul că atât raportul medico-legal efectuat în faza de urmărire penală cât și expertiza medico-legală efectuată în faza de judecată au fost întocmite de aceeași echipă de medici, aceștia aflându-se în incompatibilitate de a întocmi ambele acte medicale, în sensul dispozițiilor art.54 Cod procedură penală. Consideră că, aspectul invocat și anume calitatea persoanelor care au întocmit raportul medico-legal, respectiv expertiza medico-legală, constituie un aspect procedural a căruia neregularitate este motiv de nulitate absolută.
Pe fondul cauzei, apreciază că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de inculpat și criticilor aduse sentinței instanței de fond, vizând achitarea inculpatului, aspect ce consideră că impune chiar o rejudecare a apelului, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 Cod procedură penală.
În situația în care instanța de recurs va reține cauza spre rejudecare, în baza probatoriului administrat, solicită a se dispune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor la care a făcut referire, deoarece fapta nu există, inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, nici măcar nu a ajuns să discute cu aceasta în ziua respectivă, 19.09.2004 la locul reținut în rechizitoriu, fapt confirmat în mod constant de singurul martor prezent -. Chiar și în concluziile expertizei medico-legale se reține că leziunile cauzate părții vătămate s-au putut produce prin lovire cu un corp contondent și răsucirea degetelor sau posibil și printr-un mecanism de hiperextensie prin cădere ( 65 din dosar ).
Pentru paguba creată pe teren inculpatul a depus un denunț la poliția din comună dar nu a găsit pe nimeni la post, iar în seara zilei respective a fost vizitat de martorul, soții și, în prezența soției inculpatului, a vecinului și a martorului.
Se pune întrebarea dacă partea vătămată se consideră nevinovată și doar vătămată, agresată, de ce a insistat la martorii și să vină acasă la inculpat pentru împăcare.
În ceea ce privește declarațiile martorilor coroborate cu declarațiile inculpatului și ale părții vătămate, date în faza de urmărire penală cât ș în faza de judecată solicită a se observa că există numeroase contradicții cum ar fi: modalitatea de comitere a faptei astfel cum a fost descrisă de partea vătămată, persoanele care au fost acasă la inculpat în scop de împăcare, discuțiile avute în casa martorului sau aspectul privind pretenția bănească pentru împăcare, faptul că inculpatul nu a discutat despre vreo împăcare în contextul plății unei sume de bani de către partea vătămată, aceste discuții fiind purtate efectiv între martori, exclusiv în ideea de împăcare, iar partea vătămată a recurs la toată această "înscenare" cu ocazia convocării acasă la martorul, pentru că nu avea martori la locul incidentului. Apoi, partea vătămată în fața unui martor a susținut că a fost lovit de inculpat, iar altui martor i-a spus că a căzut din căruță.
Față de toate aceste contradicții în declarațiile martorilor și față de concluziile expertizei medico-legale apreciază că se impune achitarea inculpatului, reținându-se că fapta nu există, nefiind răsturnat principiul nevinovăției inculpatului prin probe certe și indubitabile.
În situația în care instanța de recurs va reține că s-a comis infracțiunea de care este acuzat inculpatul, solicită a se reține în sarcina acestuia circumstanța atenuantă a scuzei provocării prev. de art.73 lit.b Cod penal.
În cu totul subsidiar, apreciază că se impune trimiterea cauzei la instanța de apel, fiind incident cazul de casare prevăzut de art.385/9 pct.9 din Codul d e procedură penală.
Apărătorul părții civile intimate avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare plus contravaloarea expertizei plătite anterior acestui termen de judecată.
Cât privește aspectele de formă invocate de apărare, apreciază că, consemnarea unei declarații verbale a unei sesizări este echivalentă cu depunerea unei plângeri prealabile. În ce privește constatarea medico-legală și a raportului de expertiză medico-legală efectuat ulterior, consideră că nu se poate discuta de vreo incompatibilitate, iar expertiza medico-legală confirmă infirmitatea produsă părții vătămate de către inculpat. Sub aspectul probațiunii, se susține că martorul este slugă la familia inculpatului, astfel că declarațiile acestuia apar ca subiective, iar ceilalți martori au declarat că inculpatul s-a așezat în genunchi în fața părții vătămate și i-a cerut iertare și a afirmat că-i va plăti o sumă de bani, apoi ulterior inculpatul a avut o atitudine necorespunzătoare. Apreciază că, din coroborarea probelor administrate rezultă vinovăția inculpatului și că hotărârea atacată este legală și temeinică.
Procurorul a arătat că, în ceea ce privește aspectele invocate de apărare ce vizează modul de sesizare și termenul de depunere a plângerii prealabile, nu se poate discuta de nici un incident procedural, iar în ceea ce privește constatarea medico-legală efectuată în faza de urmărire penală și în faza cercetării judecătorești, nu există nici un motiv de incompatibilitate dintre cele prevăzute de Codul d e procedură penală.
Cât privește fapta de care este acuzat inculpatul apreciază că nu se poate pune în discuție existența sau inexistența faptei privită în materialitatea sa, vinovăția inculpatului fiind dovedită de probele administrate în cauză, astfel că, apreciază hotărârea atacată ca legală și temeinică, considerente față de care pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul recurent, în ultimul său cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția în cauză.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.110/27.04.2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, în baza art.181 alin.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul, cu datele personale din dispozitiv, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală la pedeapsa de 1 an închisoare; în baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului, iar în baza art.82 Cod penal, s-a stabilit termen de încercare a inculpatului 3 ani și în baza art.359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.14 și 346 Cod de procedură penală cu aplicarea art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 5.000 lei reprezentând indemnizație pentru prejudiciu moral provocat acesteia, respingându-se restul pretențiilor formulate de partea civilă.
În baza art.193 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 563 lei cheltuieli de judecată.
De asemenea, a fost obligată partea civilă să plătească suma de 63, 00 lei în contul Spitalului Județean II S M cu nr. -Z -XXX- reprezentând costul raportului de expertiză medico legală efectuat în cauză.
În baza art.191, alin.1 Cod de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a negat în mod constant atât în faza urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești că ar fi autorul faptei pentru care a fost pus sub acuzare.
În toate declarațiile sale inculpatul a relatat că în data de 19.09.2004 a întâlnit-o pe partea vătămată pășunând oile pe terenul lui situat în locul numit " Benii" din comuna. Când partea vătămată l-a observat că se apropie de ea aceasta a început să fugă și pentru a părăsi terenul lui care era împrejmuit cu gard partea vătămată a fost nevoită să sară peste gardul confecționat din fire de sârmă ghimpată fixate pe suporți din pari de lemn. Inculpatul a pretins că probabil leziunile pe care le-a suferit partea vătămată s-au produs atunci când aceasta a sărit gardul.
În sprijinul susținerii sale inculpatul a invocat depoziția martorului.
Din relatarea acestui martor instanța de fond a reținut că fiind minor în vârstă de 16 ani martorul are domiciliu în comuna dar este găzduit de mai mulți ani la locuința inculpatului ajutându-l pe acesta la treburile gospodărești. Martorul a susținut că l-a însoțit pe inculpat atunci când acesta se îndrepta spre partea vătămată ce pășuna oile pe terenul inculpatului. Partea vătămată îndată ce i-a văzut a început să fugă sărind peste gardul ce împrejmuia terenul inculpatului. gardul partea vătămată a căzut dar s-a ridicat repede și a continuat să fugă lăsând oile pe terenul inculpatului.
Declarația părții vătămate o contrazice pe cea a inculpatului și martorului.
Partea vătămată a susținut că în data de 19.09.2004 într-adevăr pășuna oile sale însă nu pe terenul proprietatea inculpatului ci pe un alt teren care nu este împrejmuit cu gard. Inculpatul a venit la ea singur neînsoțit de martorul. Acesta din urmă se afla într-adevăr pe terenul proprietatea inculpatului care este situat la o distanță de 300 metri de terenul pe care ea pășuna oile. Când inculpatul s-a apropiat de ea a salutat-o iar apoi i-a reproșat că terenul pe care oile l-a arendat el de la proprietar și i-a cerut să se îndepărteze cu oile de pe teren. Apoi inculpatul s-a îndepărtat puțin procurându-și un și o și s-a întors înspre ea înjurând- A aruncat cu ul lovind-o în mâna dreaptă iar apoi a încercat să o lovească cu parul în cap dar ea a ridicat mâna pentru a-și apăra capul de lovitură. Inculpatul a lovit-o cu parul peste mână provocându-i leziunile descrise de medicul legist care ulterior a examinat- A mai arătat partea vătămată că, după ce inculpatul a lovit-o peste mână, a strigat cerându-i acestuia să n-o mai lovească pentru că i-a rupt mâna și s-a îndepărtat în fugă de la locul faptei. S-a dus apoi la locuința martorului căruia i-a spus că a fost lovit de către inculpat și i-a cerut acestuia să-l ducă cu autoturismul său la Spitalul din Martorul a fost de acord cu cererea sa și cu autoturismul martorului s-a dus împreună cu acesta la spital. În drum spre spital au oprit autoturismul la locuința martorului căruia de asemenea i-a spus că a fost lovit de către inculpat. După ce a ajuns la spital a primit îngrijiri medicale de urgență și fiind zi de duminică i s-a recomandat să se întoarcă în ziua următoare pentru investigații mai aprofundate. Tot partea vătămată a declarat că, întorcându-se de la spital, s-a oprit din nou la locuința martorului și că acesta și soția sa -martora - i-au propus să se împace cu inculpatul. - a acceptat această propunere și atât soții cât și soții s-au oferit să intermedieze împăcarea. În acest scop martorul a propus ca întâlnirea dintre ea și inculpat să aibă loc la locuința lui unde ea s-a dus așteptându-l pe inculpat. La cererea martorilor și care s-au dus la locuința inculpatului acesta împreună cu soția a venit la locuința martorului. După mai multe discuții purtate aici inculpatul punându-se în genunchi și-a cerut scuze că a lovit-o și i-a dat suma de 300 lei pe care i-a cerut de la martorul cu care inculpatul este cumnat. În final, partea vătămată a arătat că după ce s-a reîntors la spital și a făcut alte investigații medicale s-a convins de gravitatea leziunii pe care o avea la mână și s-a răzgândit în privința împăcării apreciind că suma de 300,00 lei pe care a primit-o de la inculpat este departe de a-i compensa prejudiciul suferit și a formulat plângere penală împotriva inculpatului.
Toți martorii audiați în cauză au confirmat susținerea părții vătămate potrivit cu care între aceasta și inculpat a avut loc o întâlnire la locuința martorului în scopul împăcării.
În faza urmăririi penale martorii, s-au exprimat în mod categoric că inculpatul s-a pus în genunchi și și-a cerut scuze de la partea vătămată și că partea vătămată a condiționat împăcarea cu inculpatul de plata unei sume de bani iar inculpatul i-a dat acesteia 300,00 lei pe care i-a cerut de la sora sa ( soția martorului ).
În faza cercetării judecătorești martorii au fost mai puțin categorici afirmând că nu-și amintesc dacă inculpatul s-a pus în genunchi pentru a-și cere scuze de la partea vătămată și că nu știu dacă suma de 300,00 lei a fost dată părții vătămate urmare a voinței exprimate de inculpat în acest sens sau la inițiativa doar a soților ( cumnatul respectiv sora inculpatului ).
Inculpatul a negat faptul că împăcarea dintre el și partea vătămată ar fi fost condiționată de plata unei sume de bani și pretinde că împăcarea a urmărit iertarea din partea sa a părții vătămate pentru paguba pe care aceasta i-a pricinuit-o păscând oile pe terenul său.
Susținerea inculpatului a fost sprijinită de declarația inculpatului ce relatează că la întâlnirea dintre părți în scopul împăcării nu s-a făcut vorbire despre vreo sumă de bani și că nimeni n-a dat părții vătămate bani în prezența sa.
De asemenea, inculpatul a negat că partea vătămată i-ar fi reproșat că ar fi lovit-o atunci când s-a întâlnit cu ea pentru a se împăca, fapt contrazis de declarațiile martorilor și care relatează că la întâlnirea dintre părți, partea vătămată reproșa inculpatului că a lovit-o iar inculpatul reproșa acesteia că i-a produs o pagubă păscând oile pe terenul său.
Raportul constatator medico legal efectuat în faza urmăririi penale ( fila 6 din dosarul de urmărire penală ) a descris că, la examinarea medico legală a inculpatului, s-a constatat că acesta a suferit următoarele leziuni: factură bază metacarp II (IV) mâna cu deplasare, luxație dorsală antero inferioară metacarpo falongine degetele II - V mâna. Ruptură parțială a tendonului flexor profund deget cu leziune a scripetelui la nivelul.
Potrivit concluziilor cuprinse în același raport aceste leziuni s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur contondent și răsucirea degetelor și au necesitat 45-58 de zile îngrijiri medicale.
Raportul de expertiză medico-legală efectuat în faza de cercetare judecătorească ( fila 65 din dosarul cauzei ) preia în totalitate concluziile raportului constatator medico-legal dar adaugă că este posibil ca leziunile produse părții vătămate să se producă și printr-un mecanism de hiperextensie prin cădere pe mână.
Luând în considerare, pe de o parte, împrejurarea că partea vătămată contestă că martorul ar fi fost prezent la locul unde s-a petrecut fapta pe care o impută inculpatului iar, pe de altă parte, că acest martor este minor și este de mulți ani găzduit la locuința inculpatului putând fi din acest motiv ușor influențat de inculpat pentru a face o declarație care să vină în sprijinul apărării lui și având în vedere ansamblul contextului probator instanța de fond nu a putut atribui credibilitate deplină declarației martorului.
În aceste condiții instanța de fond a coroborat descrierile contradictorii pe care părțile le-au făcut despre fapta cercetată cu evenimentele ce s-au produs ulterior acesteia și care sunt descrise de martorii, și.
Toți acești martori au relatat în declarațiile lor că s-au întâlnit cu partea vătămată la scurt timp după ce aceasta s-a întors din câmp unde pășuna oile și că partea vătămată le-a spus că a fost lovită de inculpat iar acesta avea leziuni la o mână.
Apoi din declarațiile martorilor și instanța de fond a reținut că inculpatul s-a împăcat cu partea vătămată la locuința martorului și că în scopul împăcării inculpatul și-a recunoscut vina cerând scuze părții vătămate și plătind acesteia suma de 300,00 lei pe care i-a cerut de la sora sa ( soția martorului ).
Luând în seamă această relatare făcută de martori ( toți aflați în grad de rudenie cu inculpatul, inclusiv martorul ) instanța de fond a apreciat ca nesinceră declarația inculpatului care că ar fi dat banii părții vătămate și că și-ar fi cerut scuze de la aceasta.
Tot astfel sunt nesincere și declarațiile martorilor ( soția inculpatului ) și care declară la fel ca inculpatul și - a apreciat instanța de fond - influențați de acesta că nici nu s-a făcut vorbire despre bani la întâlnirea ce a avut loc între părți cu prilejul împăcării.
Instanței de fond i-a fost greu să admită susținerea inculpatului și a martorului potrivit cu care partea vătămată ar fi început să fugă și să-și lase oile în câmp determinată doar de faptul că l-a văzut venind înspre ea pe inculpat fără ca acesta să se apropie de ea sau să-i reproșeze ceva, chiar dacă aceasta conștientiza că inculpatul a surprins-o pășunând oile pe terenul lui.
Tot astfel instanța de fond nu a putut primi nici susținerea inculpatului potrivit cu care atunci când s-a întâlnit cu partea vătămată aceasta nu i-ar fi reproșat că a lovit-o ( în condițiile în care partea vătămată spusese anterior tuturor martorilor că a fost lovită de inculpat ) și că împăcarea ar fi vizat doar iertarea părții vătămate de paguba ce a produs-o inculpatului prin pășunarea oilor, susținere ce vine în totală contradicție cu faptul primirii de către partea vătămată a banilor plătiți de către inculpat confirmat de declarațiile martorilor și.
Pe de altă parte, chiar dacă așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală nu este exclusă nici posibilitatea ca leziunile de la mâna părții vătămate să fie produse printr-un mecanism de cădere prin hiperextensie, se arată de către instanța de fond, că este greu de acceptat că o cădere de la înălțimea unui gard de sârmă ce de regulă nu depășește 1 să producă leziuni atât de grave, precum cele constatate la examinarea părții vătămate.
Oricum din felul cum este formulată în raportul de expertiză medico-legală concluzia referitoare la mecanismul producerii leziunilor rezultă o probabilitate mai M pentru producerea acestora prin lovire activă cu corpuri contondente, variantă indicată ca unică în raportul constatator medico-legal.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că inculpatul se face vinovat de fapta de aol ovi pe partea vătămată cu consecința producerii unor leziuni corporale acesteia ce au necesitat 45-50 zile de îngrijiri medicale, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.81 Cod penal, instanța de fond a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului.
Stabilind un termen de încercare a inculpatului de 3 ani instanța de fond a atras atenția acesteia asupra faptului că, săvârșirea altei infracțiuni în termenul de încercare, va conduce la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.
Individualizând pedeapsa aplicată inculpatului instanța de fond a luat în seamă în primul rând pericolul social concret al faptei apreciat prin raportare la rezultatul produs și la modul de săvârșire a acesteia.
Totodată a avut în vedere instanța de fond, pericolul social concret al inculpatului. Acesta deși nu are antecedente penale a încercat prin declarațiile sale nesincere și prin influențarea declarațiilor unor martori să împiedice instanța să afle adevărul despre fapta sa, demonstrând că nu încearcă regret pentru săvârșirea acesteia ceea ce este de natură a releva periculozitatea lui socială.
Nu în ultimul rând, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul are un nivel de educație redus și o vârstă înaintată ce se constituie în factori ce pot îngreuna reintegrarea sa socială.
Partea vătămată a participat în procesul penal inițiat inculpatului și în calitate de parte civilă.
În această calitate a pretins ca inculpatul să fie obligat a-i plăti suma de 2000 Euro pentru acoperirea prejudiciului moral pe care l-a suferit și care se datorează faptei acestuia.
Potrivit declarației dată în faza cercetării judecătorești partea civilă a arătat că a fost nevoită să îndure dureri fizice acute pe care le resimte și în prezent atunci când îi este solicitată mâna pentru diferite activități.
Instanța de fond având în vedere natura leziunilor suferite de partea civilă: fracturi, luxații și ruptură de tendon a apreciat că aceste leziuni au provocat părții civile dureri fizice ce se constituie într-un prejudiciu moral pe care inculpatul este obligat să-l repare potrivit art.998 Cod civil.
Luând în considerare exigența reparării depline și integrale a prejudiciului suferit prin fapta altuia ce decurge din prevederile art.998 și urm. Cod civil, instanța de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 5000 lei cu titlu de indemnizație pentru prejudiciu moral provocat acesteia.
Împotriva prezentei sentințe penale, a declarat apel in termenul legal, inculpatul apelant, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală și în rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să dispună achitarea sa în baza art. 10 lit. a Cod de procedură penală.
Inculpatul, în subsidiar a solicitat să se dispună încetarea procesului penal în baza art.10 lit. f Cod de procedură penală.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că o primă critică adusă sentinței penale atacate vizează un viciu de procedură datorat faptului că în cauză nu a fost citat Spitalului O, deși victima a fost internată.
Apelantul arată de asemenea că, în cauză nu exista o plângere prealabilă a părții vătămate care să corespundă cerințelor prev de art.283 Cod de procedură penală.
Un alt neajuns al sentinței penale atacate îl constituie faptul că a fost dată cu încălcarea unui alt incident procedural și anume faptul că expertiza medico-legală efectuată în faza de judecată a fost întocmită de aceeași echipă de medici care a efectuat raportul medico-legala inițial, în faza de urmărire penală, încălcându-se astfel prevederile art. 54 Cod de procedură penală.
Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că fapta sesizată nu există deoarece nu a lovit-o pe partea vătămată și nici măcar nu a discutat cu aceasta în ziua incidentului.
Declarațiile martorilor audiați în cauză prezintă numeroase contradicții care analizate alături de poziția sa și a martorilor si, precum și concluziile expertizei medico-legale trebuiau să conducă la stabilirea nevinovăției sale.
În drept nu s-au invocat alte dispoziții legale.
Prin decizia penală nr.220/A din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a fost respins ca nefundat apelul penal declarat de inculpat, fiind obligat apelantul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare în apel.
S-a reținut de către instanța de apel că, prima instanță pe baza probatoriului administrat în cauză, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, pe baza căreia în mod corect a stabilit vinovăția apelantului inculpat precum și contribuția infracțională acestuia.
De asemenea, în mod judicios a fost stabilită pedeapsa precum și modalitatea de executare, în armonie atât cu elementele de circumstanțiere, cu criteriile de individualizare judiciară prev. de art.72 Cod penal, apreciind în mod corect că în cauză scopul pedepsei prev. de art.52 Cod penal poate fi atins și fără privare de libertate, sens în care a dispus suspendarea executării pedepsei conform art.81 Cod penal.
S-a apreciat că, apărările formulate de către apelantul inculpat în fața instanței de apel au fost apreciate ca fiind neîntemeiate ținând seama de următoarele considerente:
Participarea Spitalului O în cauza în calitate de parte civilă nu este obligatorie, conform normelor procesuale, iar în condițiile în care acesta nu a apreciat oportun să participe în cadrul procesului penal pentru valorificarea pretențiilor civile, are deschisă calea separată a acțiunii civile.
Modul în care a fost încheiat procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral, de către organele de poliție din cadrul Postului de Politie la data de 11 noiembrie 2004 ( fila 3 din dosar urmărire penală ), mențiunile pe care le cuprinde, precum și condițiile concrete în care a fost întocmit, suplinește cerințele legale ale unei plângeri penale prealabile, fiind de natură a antrena tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii sesizate.
procedurală privitoare la calitatea persoanelor care au întocmit raportul medico-legal în faza de cercetare judecătorească, constituie o nulitate relativă, care a fost acoperită însă prin neinvocarea acesteia de către partea interesată imediat după întocmirea și depunerea actului în circuitul judiciar.
Totodată, sub aspectul laturii civile a cauzei se constată că instanța de fond o pronunțat o soluție justă, în cauză existând condițiile necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale iar, pe de altă parte, cuantumul despăgubirilor a fost stabilit în conformitate cu echitatea.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs penal solicitând rejudecarea cauzei de către instanța de fond sau pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a din Codul d e procedură penală sau în subsidiar încetarea procesului penal.
S-a invocat ca motiv de nelegalitate lipsa plângerii prealabile pentru infracțiunea prevăzută de art.181 Cod penal; atât raportul de expertiză medico-legală efectuată în faza de urmărire penală cât și expertiza medico-legală efectuată în faza cercetării judecătorești au fost întocmite de aceeași echipă de medici, aceștia aflându-se în incompatibilitate de a întocmi ambele acte medicale. Pe fondul cauzei, apreciază că instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate de inculpat vizând achitarea inculpatului, a se avea în vedere că fapta nu există deoarece inculpatul nu a lovit-o pe partea vătămată, nici măcar nu a ajuns să discute cu aceasta, fapt confirmat în mod constant de singurul martor prezent.
În situația în care este condamnat inculpatul solicită a se reține în sarcina acestuia circumstanța atenuantă a scuzei provocării prevăzută de art.73 lit.b Cod penal.
Examinând decizia atacată cu recurs, din oficiu și potrivit motivelor invocate, raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie prev. de art.385/9 Cod procedură penală, curtea de apel constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar recursul inculpatului fiind nefondat urmează a fi respins în baza art.385/15 pct. 1 lit.b Cod procedură penală.
Pentru a se ajunge la concluzia vinovăției legea cere ca probele să răstoarne prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea inculpatului, ceea ce în speță este îndeplinit, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și verificate de instanță a rezultat în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art.181 alin.1 Cod penal.
În mod legal și motivat ambele instanțe au reținut că inculpatul se face vinovat de fapta de aol ovi pe partea vătămată cu consecința producerii unor leziuni corporale acesteia ce au necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale.
Având în vedere procesul-verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral de la fila 3, mențiunile pe care le cuprinde și condițiile în care a fost întocmit suplinește cerințele legale, astfel că, în mod corect instanțele s-au văzut sesizate cu plângerea părții vătămate de natura a trage la răspundere penală pentru infracțiunea săvârșită și apare lipsită de temei critica privind încetarea procesului penal în faza de judecată.
În ce privește critica apărării că, atât raportul medico-legal cât și expertiza medico-legală au fost întocmite de aceeași medici, văzând și prevederile art.54 din Codul d e procedură penală privind incompatibilitatea expertului și interpretului, rezultă că nu se poate accepta critica privind vreo incompatibilitate iar expertiza medico-legală confirmă infirmitatea produsă părții vătămate.
În ce privește declarația martorului în sprijinul apărării aceasta apare ca subiectivă câtă vreme lucrează pentru familia inculpatului.
Starea de fapt corectă este cea reținută de prima instanță, hotărâre ce a fost păstrată în totul sub aspectul vinovăției inculpatului de către Tribunalul Satu Mare.
Totodată ambele instanțe ținând cont de criteriile de individualizare a pedepselor prev. de art.72 Cod penal și scopul prev. de art.52 Cod penal a stabilit că pedeapsa de 1 an închisoare pentru inculpatul recurent, fără antecedente penale, fără a exista motive legale de a se reține în favoarea acestuia circumstanța atenuantă a scuzei provocării astfel cum solicită în recurs.
Din contră ambele instanțe au stabilit o pedeapsă justă în condițiile art.81 Cod penal, cu obligarea la despăgubiri corespunzătoare.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.220/A din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
În baza art.193 Cod procedură penală, obligă pe recurent să plătească părții civile intimate suma de 500 lei cheltuieli judiciare în recurs reprezentând onorariu avocațial justificat cu delegația de la fila 10 din dosarul cauzei.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciar în recurs.
Cererea apărătorului părții civile privind obligarea inculpatului la plata contravalorii expertizei medicale nu poate fi admisă având în vedere principiulnon reformatio in peiusavând în vedere că nu i se poate agrava situația, deoarece numai inculpatul a declarat recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.220/A din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească părții civile intimate suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.dec./-
În concept - 3.03.2008
Jud.apel/
Jud.fond/
Tehnored.dec./
2 ex./4.03.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Crișan Marinela
