Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 10/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 10/
Ședința publică din 12.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - I
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
Pe rol judecarea recursurilor penale declarate de inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT ÎN COMUN, și asiguratorul SC INSURANCE SA, împotriva deciziei penale nr. 425/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat asistat de avocat ales G în baza împuternicire avocațială nr. -/2009 emisă de Baroul Constanța - cabinet avocațial, lipsă recurentul parte civilă G reprezentat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 42386/2010 emisă de Baroul Constanța -cabinet avocațial, lipsă recurenta parte responsabilă civilmente, lipsă recurenta asigurator SC Viena Insurance, lipsă intimata parte civilă Spitalul Clinic Jud. de Urgență
Procedura legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Curtea aduce la cunoștința recurentului inculpat dispozițiile art. 70 al. 2 cod pr. penală, în sensul că are dreptul de a nu da nici o declarație și i a se pune în vedere că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa, acesta precizând că nu dorește să dea nici o declarație în fața instanței de recurs.
Recursurile sunt declarate în termen potrivit art. 3853cod pr. penală și motivate conform art. 38510cod pr. penală.
Curtea în baza art. 301 cod pr. penală, întreabă părțile dacă mai au cereri, excepții de invocat și văzând că nu sunt, în baza art. 38511cod pr. penală constată recursurile în stare de judecată și în baza art. 38513cod pr. penală, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat, avocat G, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe fond, solicită reducerea daunelor morale, având în vedere că inculpatul și-a asumat culpa, nu a negat-o, însă o parte din aceasta revine și părții vătămate, față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, starea de sănătate a părții vătămate, vârsta acesteia și viața socială. În concluzie, solicită admiterea recursului și reducerea daunelor morale, cu reținerea culpei concurente, fără cheltuieli judiciare.
Cu privire la recursul părții responsabile civilmente, arată că nu se opune la acesta, dar se opune la recursul declarat de asigurator.
Apărătorul recurentului parte civilă, avocat, solicită admiterea recursului declarat de aceasta, casarea deciziei recurate, criticând-o atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. Arată că în mod greșit s-a reținut culpa concurentă a părții vătămate, iar apelul acesteia a fost respins, menținându-se sentința instanței de fond, întrucât raportat la expertiza auto efectuată, culpa revine numai inculpatului. Arată că din rechizitoriu rezultă că locul accidentului era o stație de autobuz, prevăzută cu indicator, iar inculpatul nu s-a asigurat la plecarea de pe loc, și nu este real că partea vătămată a concurat le producerea accidentului, întrucât aceasta nu se putea afla pe partea carosabilă a drumului. Precizează că probele administrate sunt contradictorii, astfel că a solicitat atât la fond, cât și în apel, efectuarea unei alte expertize auto pentru lămurirea acestor împrejurări, dar proba a fost respinsă. În concluzie, apreciază că în producerea accidentului culpa este exclusivă a inculpatului.
Pe latură civilă, arată că în mod greșit s-au respins daunele materiale, întrucât a partea civilă a făcut dovada cheltuielilor materiale. Cu privire la daunele morale, apreciază că cele acordate în sumă de 35.000 euro sunt insuficiente față de suferința părții vătămate, prin amputarea gambei, fiind obligat să poarte proteză, cu atât mai mult cu cât acesta era o persoană activă în viața de familie înaintea accidentului, sens în care solicită majorarea cuantumului daunelor morale, fără cheltuieli judiciare.
Cu privire la celelalte recursuri, solicită respingerea acestora.
Avocat G pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată, pentru motivele arătate în recursul inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat și reducerea daunelor morale, întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă culpa concurentă a inculpatului și a părții vătămate.
Cu privire la celelalte recursuri, solicită respingerea acestora și menținerea deciziei recurate ca temeinică și legală.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele;
Prin sentința penală nr.439/31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr- s-a dispus:" În baza art. 184 al.2 și 4 pen.condamnă pe inculpatul, fiul lui și, ns. la 04.06.1968 în C, domiciliat în C, b-dul C - nr.248, -. A,. 2,.11 studii 10 clase și șc. prof.CNP - la pedeapsa de7(șapte) luniînchisoarepentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional CEDO, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b)pen.
În baza art. 81 pen. suspendă condiționat executarea pedepsei pe o durată de 2 ani și 7 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 pen.
În baza art.359 pr.pen. atrage atenția inculpatului asupra disp. art.83 pen.a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării a executării pedepsei.
În baza art. 71 al. 5 pen.suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă
În baza art.14, 346 pr.pen.și art.998 și urm. și art.1000 al.3 civ.obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente C și alături de asigurătorul B la plata echivalentului în lei la data plății a sumei de35.000 de eurocu titlu de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral către partea civilă G, domiciliat în C,-, 55,.1,.26,
Respinge acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență.
În baza art.191 al.1 și 3 pr.pen. obligă inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei 1000 de lei cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză."
Pentru a pronunța sentința penală menționată prima instanță analizând materialul probator administrat în cursul procesului penal a reținut casituație deapt:
Inculpatul era angajat al C,iar la data de 27.08.2007 în jurul orei 14:50 conducea autobuzul marca cu nr de înmatriculare - pe ruta Poarta 1 Port- -.
Partea civilă G,circula ca și călător,iar la capul de linie -, inculpatul a intrat cu autobuzul în rondoul amplasat pentru întoarcere unde a oprit autobuzul, din care au coborât călătorii printre care și partea civilă care avea sa supra sa mai multe sacoșe.
După coborârea din autobuz pe ușa din față și fără a se depărta prea mult de autobuz, partea civilă se îndrepta spre spatele autobuzului păstrând o distanță mică față de acesta de aprox. 1 metru. În acest timp inculpatul a pus în mișcare autobuzul fără a închide și ușile din mijloc luând viraj ușor dreapta acroșând-o pe partea civilă care a căzut cu piciorul sub autobuz, inculpatul trecând cu din spate peste piciorul stâng al părții civile.
Incidentul a fost observat de către martorul care a confirmat situația de fapt reținută mai sus declarând că partea civilă a fost acroșată cu garnitura de a ușii din mijloc rămasă deschisă.
La fața locului au sosit organele de poliție și Ambulanța care au transportat- pe partea civilă la Spitalul Clinic Județean de Urgență
Din raportul de constatare medico-legală nr.386/AC/20.11. 2008 emis de Car ezultat că partea vătămată Gas uferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și comprimare între corpuri dure necesitând 50-55 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii lor,rămânând cu infirmitate permanentă prin amputația1/3 inf. gamba (fila 30 p).
Din concluziile raportului de expertiză tehnică auto ( 34-39 ) a rezultat că accidentul s-a datorat plecării autobuzului în viraj spre dreapta fără ca cel care conducea autobuzul să se asigure suficient și staționării victimei la o distanță foarte mică de autobuzul care se punea în mișcare.Producerea accidentului a fost favorizată de faptul că stația mijlocului de transport public nu era amenajată corespunzător neexistând trotuare, alveole, marcaje,etc.Expertul opinează că accidentul putea fi evitat de către conducătorul auto dacă se asigura suficient la plecare de pe loc, prin viraj spre dreapta, mai ales că înainte de plecare observase pietonul staționat lângă autobuz și de către victima dacă nu s-ar fi oprit la o distanță mică față de autobuz știind că acesta se pune în mișcare și dacă autoritățile publice locale ar fi amenajat corespunzător stația mijlocului de transport public.
Audiată, partea civilă a declarat că după coborârea din autobuz a luat sacoșile în mână după care s-a deplasat spre spatele autobuzului fiind acroșat de către acesta.
Audiat inculpatul a declarat că s-a asigurat la plecarea de pe loc și că a observat în apropierea autobuzului pe partea civilă și apoi a văzut-o căzută la pământ,și doar pentru puțin timp s-a uitat prin parbriz în direcția față.
Cu privire lalatura civilă a cauzei, s-a reținut că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 15.000 de euro daune materiale și 250.000 de euro daune morale.
Martorul (63)a susținut că fiind prieten cu fiul părții civile, din ce i s-a povestit acesta,a aflat că s-a cheltuit o sumă mare de bani de 10-15.000 de euro.
Prima instanță a apreciat că în cauza de față nu s-a făcut dovada prejudiciului material suferit de către partea civilă.fiind înlăturate declarațiile martorului întrucât acestea provin dintr-o sursă indirectă și nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză.
Partea civilă a precizat că suma de 15.000 de euro a fost cheltuită pentru procurarea de medicamente, alimente speciale și transporturi la spital cu taxiul,pentru care însă nu a solicitat și nici nu a depus la dosar înscrisuri fiscale.
Cu privire la despăgubirile bănești pentru repararea daunelor morale, având în vedere împrejurarea că partea vătămată a fost spitalizată în perioada 27.08.2007-19.09.2007 când a trebuit să suporte mediul spitalicesc, la care se adaugă conștiința faptului de a se ști bolnavă,și că a rămas cu o infirmitate fizică permanentă, s-a apreciat că se impune acordarea de despăgubiri civile pentru acoperirea prejudiciului moral,într-un cuantum diminuat,de 70.000 de euro.
S-a ținut seama de împrejurarea că și partea civilă putea evita producerea accidentului reținând culpa comună, părții civile revenindu-i o culpă de 30%, aceasta încălcând disp.art.167 lit.e) din nr.HG1391/4.10.2006 privind aprobarea. pentru aplicarea OUG nr.195/2002 care prevăd următoarele "Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulației".
Prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la fapta licită, vinovăția cu care aceasta a fost săvârșită, prejudiciul cert actual și viitor, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu,și luând act și de achiesarea inculpatului la pretențiile părții civile a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă G.
Deoarece la data săvârșirii faptei, inculpatul se afla în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu acesta a fost obligat la plata acestor despăgubiri în solidar cu partea responsabilă civilmente.
Ținând seama că la data producerii accidentului autoturismul era asigurat la Societatea de asigurare A, inculpatul și partea responsabilă civilmente au fost obligați alături de asigurător la plata despăgubirilor civile.
Partea vătămată Spitalul Clinic Județean C s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 5418 lei,dar prima instanță față de disp.art.1169 civ. a respins această cerere,întrucât nu s-a făcut dovada pretențiilor formulate.
Împotriva sentinței penale menționate,în termen legal au declarat apel inculpatul,partea civilă G,partea responsabilă civilmente și asiguratorul de răspundere civilă,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia penală nr.425/14.10.2009, Tribunalul Constanțas -a dispus:
"În baza art.379 pct.1 lit.b)pr.pen;
Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul inculpat,-domiciliat în mun.C, - nr.248 -..11.2,de apelantul parte civilăG-domiciliat în mun.C,str.soveja nr.61,-.-1ap.26,de apelantul asiguratorSC INSURANCE -B --Suc.C,cu sediul în mun.C,str.- - nr.21, și de apelanta parte responsabilă civilmenteREGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT ÎN COMUN C-cu sediul în mun.C,str.- nr.8, împotriva sentinței penale nr.439/31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr-.
În baza art.192 al.2 pr.pen;
Obligă fiecare apelant la plata a câte unei sume de 60 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului."
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Pe latură penală: Raportul de expertiză tehnică auto judiciară efectuat de expertul și de expert recomandat de inculpat, (file nr.34-39u.p. ),a concluzionat drept cauze ale producerii accidentului: plecarea autobuzului condus de către inculpat în viraj dreapta fără ca inculpatul, să se asigure suficient și staționarea victimei la o distanță foarte mică de autobuzul care se punea în mișcare.
Experții au stabilit că accidentul putea fi evitat atât de către inculpat-conducătorul autobuzului, dacă se asigura suficient la plecarea de pe loc,prin viraj dreapta,mai ales că înainte de plecare observase pietonul staționat lângă autobuz,cât și de către victimă,dacă s-ar fi oprit la o distanță mică față de autobuz,știind că acesta se pune în mișcare.
Ca un factor favorizant,la producerea accidentului,s-a reținut că autoritățile locale care ar fi trebuit să fi amenajat corespunzător stația mijlocului.de transport public (trotuare,persoane,marcaje)-.
Se constată că în mod corect prima instanță a reținut culpa inculpatului în producerea accidentului în proporție majoritară de 70% dar și a părții vătămate G în proporție mai redusă de 30%.
Fapta este urmarea în primul rând a încălcării de către inculpat a dispozițiilor art. 151 lit.d) din nr.HG1391/4.10.2006 privind aprobarea Regulamentului pentru aplicarea OUG nr.195/2002 care prevăd următoarele "Conducătorul de autovehicul sau de tramvai care efectuează transport public de persoane este obligat să repună în mișcare autovehiculul sau tramvaiul din stație după ce a semnalizat intenția și s-a asigurat că poate efectua în siguranță această manevră".
Culpa inculpatului este deci predominantă întrucât calitatea pe care acesta o avea la momentul producerii accidentului,și anume de conducător autobuz,impunea acestuia mult mai multe obligații legale de respectat decât cele ale părții vătămate,de simplu pieton,în raport de și împrejurarea că inculpatului,i se testaseră în prealabil cunoștințele teoretice și abilitățile fizice și psihice, prin eliberarea permisului de conducere dar și prin angajarea lui cu contract de muncă în cadrul unei regii autonome precum ce asigură transportul public de persoane. ce-i incumbau inculpatului fiind mai mari și mai importante, decât cele ale victimei, și nerespectarea lor atrag în caz de producere a unui accident o culpă mai mare,chiar majoritară.
În privința contribuției părții vătămate G în mod corect s-a reținut că și aceasta se face vinovată, întrucât în calitatea sa de pieton a încălcat disp.art. 167 lit.e) din nr.HG1391/4.10.2006 privind aprobarea Regulamentului pentru aplicarea OUG nr.195/2002, care prevăd "Se interzice pietonilor și persoanelor asimilate acestora să ocupe partea carosabilă în scopul împiedicării circulației".neasigurându-se deci în mod suficient.
Pentru aceste motive,nu se poate reconsidera gradul de culpă al părților,care a fost în mod corect stabilit de către prima instanță-
În ceea ce privește, motivul de apel ce se referă la contribuția și a autorităților locale în producerea accidentului de circulație,se are în vedere că expertiza tehnică auto l-a reținut doar ca pe un aspect favorizant.
De altfel,Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 impune strict adaptarea participanților la trafic la condițiile de drum indiferent de natura amenajărilor care vizează stațiile mijloacelor de transport public executate și întreținute de către autoritățile locale,de standardul acestora,natura și calitatea lor.. la trafic sunt obligați,să respecte regulile de circulație indiferent deci de situația în care se află trotuarele,peroanele,marcajele.
În considerarea celor expuse,nu se poate reține vreo culpă în sarcina autorităților locale,în sensul art.19 al.1 pct.2 pen.ca formă de vinovăție,culpa aparținând pentru motivele mai sus-arătate inculpatului și părții vătămate,în cauzarea accidentului,ca urmare a nerespectării de către aceștia normelor de circulație.
Pe latură civilă,se constată că în mod corect prima instanță nu a acordat despăgubiri civile-daune materiale- părții civile,deși aceasta a pretins suma de 15.000 euro prin cererea de constituire de parte civilă(fila nr.43c.)
Nu sunt întrunite cumulativ cerințele răspunderii civile delictuale prev-.de art.998-999 civ.întrucât nu s-a făcut dovada producerii unui prejudiciu cert,determinat, actual,cauzat în patrimoniul părții civile
Potrivit art.1169 civ.cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Partea civilă G deși a pretins efectuarea unor cheltuieli cu însănătoșirea sa,nu a făcut dovada acestora,iar declarația martorului a fost înlăturată în mod întemeiat de către prima instanță întrucât susținerile făcute nu au provenit dintr-o sursă directă,ca o percepție personală,ci indirectă,martorul aflând anumite aspecte din relatările prietenului său,fiul părții vătămate, necoroborându-se și cu alte mijloace de probă de la dosar.
În privința notorietății efectuării unor astfel de cheltuieli,nu se poate antrena răspunderea civilă delictuală,pe presupuneri,prejudiciul trebuind să fie cert și determinat.
Referitor la cuantumul despăgubirilor civile-daune morale-pentru repararea prejudiciului moral cauzat, având în vedere împrejurarea că partea vătămată a fost spitalizată în perioada 27.08.2007-19.09.2007,interval de timp cât a trebuit să suporte mediul spitalicesc, natura leziunilor suferite,grave,ireparabile,partea vătămată rămânând cu o infirmitate fizică permanentă, prin amputația a 1/3 inf. gamba,în mod corect au fost apreciată suma de 35.000 euro,pentru acoperirea pecuniară a acestui prejudiciu nepatrimonial.
În privința motivului de apel că în raport de culpa comună reținută de către instanța de fond,(30% partea vătămată și 70% inculpatul)acordarea de despăgubiri s-a făcut în mod greșit,întrucât s-a stabilit prejudiciul de 70.000 euro,însă s-au acordat părții civile 35.000 euro,sumă ce reprezintă în realitate doar 50% din valoarea prejudiciului,nefiind proporțională cu gradul de culpă reținut pentru inculpat,suma trebuind să fie mai mare,se apreciază că prima instanță a reținut corect această sumă de 35.000 euro.
În acest sens se are în vedere și contribuția părții vătămate la producerea accidentului,suma de 70.000 euro fiind stabilită aleatoriu, fără o fundamentare concretă de către prima instanță,iar suma acordată de 35.000 euro este suficientă și corespunzătoare îndestulării părții civile G pentru prejudiciul moral suferit,și în raport de împrejurările producerii evenimentului rutier.
În termen legal împotriva aceste hotărâri au declarat recurs inculpatul, partea civilă G, partea responsabilă civilmente Reagia Autonomă de Transport în Comun C și SC Viena Insurance SA.
Recursul inculpatului vizează doar greșita soluționare a acțiunii civile cu referire expresă la cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul și pe care îl consideră ca fiind exagerat în raport de vârsta, sănătatea și viața socială a părții civile.
Recursul părții civile vizează atât acțiunea penală cât și acțiunea civilă. Recursul privind acțiunea penala vizează greșita reținere a culpei concurente a parții vătămate in producerea accidentului, iar pe acțiune civilă solicită majorarea daunelor materiale si morale in raport de sumele solicitate la instanța de fond. Recurenta parte civilă susține că nu a avut nici o culpă in producerea accidentului soldat cu vătămarea corporala a sa, urmând ca prin reținerea culpei exclusive a inculpatului cuantumul daunelor materiale si morale să fie majorat.
Recursul părții responsabile civilmente, vizează încălcarea dispozițiilor art. 385/9 al.1 pct. 10 cod pr. penală, respectiv aprecierea greșită a cuantumului daunelor morale acordate parții civile G in suma de 35.000 euro pentru disconfortul psihic creat.
Recursul asiguratorului Viena Insurance SA vizează greșita soluționare a acțiunii civile atât in ceea ce privește daunele materiale cât si cele morale. Se susține că o culpă in producerea accidentului soldat cu vătămarea părții vătămate aparține și autorităților locale care aveau obligația amenajării stațiilor mijloacelor publice de transport. Cu privire la cuantumul daunelor morale, în recurs se susține că stabilirea sumei de 70.000 euro sunt exagerate in raport de prejudiciul moral suferit de partea vătămată și de disconfortul psihic creat prin prisma suferințelor generate de vătămarea integrității corporale. Acordarea sumei finale de 35.000 euro este exagerată, se susține in recurs, si este de natura de a schimba situația patrimoniala a părții vătămate (pensionar).
Examinând legalitatea si temeinicia hotărârilor recurate in raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea retine următoarele:
La data de 27.08.2007 in jurul orelor 14,50, inculpatul conducea autobuzul marca cu numărul de înmatriculare - pe ruta Poarta 1 Port - - din Constanta. La capul de linie -, inculpatul a intrat cu autobuzul in rondoul amplasat pentru întoarcere, unde a oprit autobuzul din care au coborât călătorii, printre care și partea civila G, care avea asupra sa mai multe sacoșe. După ce a coborât din autobuz pe ușa din fata și fără a se depărta prea mult de autobuz, partea civilă s-a îndreptat spre spatele autobuzului păstrând o distanta față de acesta. Inculpatul a pus in mișcare autobuzul, fără a închide ușile din mijloc, luând viraj ușor dreapta, acroșând-o pe partea civilă care a căzut cu piciorul sub autobuz, iar din spate a trecut peste piciorul sting al părții civile.
Ca urmare a leziunilor suferite, parții vătămate i-au fost necesare pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale, aceasta rămânând si cu o infirmitate fizica permanenta prin amputarea 1/3 din gamba.
Situația da fapt mai sus reținuta atât de instanța de fond cât de instanța de apel, se bazează pe probele administrate in cursul urmăririi penale cât si a cercetării judecătorești, respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor audiați în cauză, raportul de constatare medico-legală, raportul de expertiza tehnică auto.
In legătura cu recursurile declarate de inculpat, partea responsabila civilmente și asigurator referitoare la daunele morale, curtea constată ca acestea sunt întemeiate.
In ceea ce privește acordarea daunelor morale nu sunt criterii de determinare, stabilirea cuantumului sumelor acordate cu acest titlu fiind lăsată la aprecierea magistratului. De asemenea față de dovedirea despăgubirilor civile cu titlu de daune morale unde sunt incidente prevederile din dreptul civil, in sensul că partea civilă trebuie sa facă dovada nu numai a prejudiciului suferit prin infracțiunea săvârșită de inculpat, dar si întinderea acestuia, față de faptul că stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlu de daune morale este lăsată la aprecierea magistratului, nu se impune a fi făcute probe in întinderea acestui prejudiciu. În mod corect, stabilirea cuantumul daunelor morale trebuie să constituie prejudiciul efectiv suferit, iar în nici un caz, nu trebuie să ducă la îmbogățirea fără justă cauză a recurentului partea civilă.
Aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută in mod concret, de la caz la caz, in funcție de toate circumstanțele și împrejurările cazului. Importanta prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială lezată, de însemnătatea pe care o are această valoare pentru persoana vătămată. In aprecierea importanței prejudiciului moral trebuie avute in vedere vârsta, profesia, funcția, nivelul de pregătire și de cultură generală a persoanei vătămate, tocmai datorita faptului că fiecare individ acorda valorilor o prețuire diferită in funcție de aspirațiile sale. De asemenea trebuie avute in vedere repercursiunile prejudiciului moral asupra stării generale a sănătății si chiar asupra speranței de viata a persoanei vătămate, asupra posibilității ei de a se realiza deplin pe plan social, profesional și familial. Importanta prejudiciului moral depinde de valoarea nepatrimonială căreia i s-a adus atingere, de măsura in care a fost lezată această valoare și de intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana vătămată.
Pe lângă gravitatea prejudiciului moral la stabilirea cuantumului daunelor morale, trebuie avut in vedere și criteriul echitații. Aceasta pentru motivul că indemnizația nu poate fi stabilită corect numai in funcție de gravitatea prejudiciului moral, cuantumul daunelor morale trebuie să fie just, rațional, echitabil, adică in așa fel trebuie stabilit cuantumul încât să asigure efectiv o compensare suficienta iar nu exagerată a prejudiciului moral cauzat.
Raportând aceste criterii generale la situația de fapt și de drept reținuta in cauza, curtea constata ca recursurile formulate inculpat, partea responsabile civilmente si asigurator sunt întemeiate si urmează a fi admise, pentru următoarele motive:
Din raportul de expertiza tehnică auto rezultă că vinovați de producerea accidentului soldat cu vătămarea corporala a victimei sunt inculpatul, autoritățile locale și partea vătămată, (care daca nu s-ar fi oprit la o distanta fata de autobuz știind ca acesta se va pune in mișcare). Instanța de fond si apel au reținut o culpă comună atât inculpatului cât și victimei și au dispus obligarea inculpatului la 35.000 euro cu titlu de daune morale, cu următoarea motivare: partea vătămata a fost spitalizata in perioada 27.08.2007-19.09.2007, perioadă cât a trebuit să suporte mediul spitalicesc, la care se adăugă conștiința faptului de a se ști bolnav, împrejurarea că partea civilă a rămas cu infirmitate fizică permanentă. Din raportul de constatare medică legală de la dosar rezulta ca întradevăr ca partea vătămată Gas uferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale si rămâne cu infirmitate permanentă prin amputația 1/3 inf. gamba. La data producerii accidentului partea vătămata avea vârsta de 77 ani, iar ca diagnostic -diabet zaharat; arteriopatie diabetică.
La instanța de fond au fost depuse fișele medicale de consultație din care rezultă că începând cu 5.01.1996 este în evidența medicului de familie cu mai multe afecțiuni, printre care: gonatroza dr. diabet zaharat, tulburări de vedere, fiind beneficiarul ca pensionar a Lg. nr.189/2000 având gratuitate in sistemul sanitar românesc.
Din examinarea fișei medicale aflată la filele 78-83, rezultă că starea de sănătate a parții vătămate era precara și în urma tratamentelor aplicate starea generală era ameliorată si bună.
In aceste condiții, acordarea sumei de 35.000 euro pare exagerată și in nici un caz ea nu trebuie să ducă la îmbogățirea fără justă cauză a părții civile, instanțele nefăcând o corecta aplicare si apreciere a dispozițiilor legale privind acordarea daunelor morale.
Pe cale de consecința, așa cum arătat mai sus urmează ca prin admiterea recursurilor si casarea celor doua hotărâri, a reduce daunele morale - despăgubiri civile, la 20.000 lei sumă necesară să-i ofere o satisfacție compensatorie, o bucurie de natură a-i ușura suferințele psihice si fizice.
În raport de cele prezentate mai sus, curtea a reținut că motivul de recurs privind culpa exclusiva a inculpatului in producerea accidentului, este neîntemeiat, și pe cale de consecință, nu se impune majorarea cuantumului daunelor morale.
Ca urmare, în temeiul prev. de art. 38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, va admite ca fondate recursurile declarate de inculpatul, partea responsabilă civilmente Regia Autonomă De Transport În Comun C și asiguratorul SC INSURANCE SA și prin Sucursala C, împotriva deciziei nr.425/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, va casa în parte sentința penală și decizia penală numai cu privire la cuantumul despăgubirilor morale și rejudecând va reduce despăgubirile civile la suma de 20.000 lei. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii casate.
În baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, va respinge recursul părții civile G, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală, va obligă recurenta parte civilă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prev.de art. 38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală.
Admite ca fondate recursurile declarate de inculpatul - domiciliat în C, bd. - nr. 248, -. A,. 2,. 11, partea responsabilă civilmente REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT ÎN COMUN C - cu sediul în C,- și asiguratorul SC INSURANCE SA cu sediul în B, sector 1, bd. - nr. 28 și prin Sucursala C - cu sediul în C, str. - nr. 21, împotriva deciziei nr.425/14.10.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Casează în parte sentința penală și decizia penală numai cu privire la cuantumul despăgubirilor morale și rejudecând dispune:
- reduce despăgubirile civile la suma de 20.000 lei;
- menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
În baza art. 38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, respinge recursul părții civile - domiciliat în C,-, -. 1,. 26, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 cod procedură penală, obligă recurenta parte civilă la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
I
Red.jud.fond.
Red.jud.apel.
Red.jud.rec.-/21.01.2010
Tehnodact.-2 ex.
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Viorica
