Violul (art.197 cod penal). Decizia 2/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.2/MP
Ședința lipsită de publicitate de la 14 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - cu domiciliul în comuna, județul T, împotriva sentinței penale nr.323 din data de 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.197 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință se prezintă:
- pentru apelantul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.144/2009, emisă de Baroul Constanța;
- intimata parte vătămată - - personal;
- intimata parte vătămată - personal.
Se constată lipsa reprezentantului legal Președintele Consiliului Județean
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, având în vedere că părțile vătămate sunt minore pune în discuția părților împrejurarea ca ședința să se desfășoare fără publicitate.
Având cuvântul, avocat pentru apelantul inculpat arată că este de acord.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, arată de asemenea că este de acord ca ședința să se desfășoare fără publicitate
Având cuvântul, avocat pentru apelantul inculpat, față de faptul că apelul a fost declarat de apărătorul acestuia de la instanța de fond, solicită amânarea cauzei pentru ca inculpatul să se prezinte la instanță și să declare dacă își însușește sau nu cererea de apel.
Curtea, respinge cererea formulată de apărătorul inculpatului, motivat de faptul că, legea îndrituiește apărătorul să exercite căile de atac pentru partea ale cărei interese le apără.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru apelantul inculpat învederează instanței că motivul de apel îl constituie reindividualizarea pedepsei, apreciind cuantumul acesteia ca fiind unul foarte mare. Arată că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă singura probă de la dosar o constituie declarația părții vătămate. Din probatoriul administrat în cauză nu reiese că suferințele părților vătămate au fost provocate de către inculpat. Solicită a se avea în vedere și testul poligraf efectuat în cauză, chiar dacă această nu constituie o probă astfel cum prevede Codul d e procedură penală.
În concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Tulcea și pe fond, redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia spre minimul prevăzut de lege.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului declarat de inculpatul și de menținere a sentinței de fond, ca temeinică și legală.
Învederează că instanța de fond a avut în vedere probatoriul administrat în cauză și a constatat că este dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor care i se rețin în sarcină, pedeapsa aplicată acestuia fiind în mod corect individualizată.
Având cuvântul, intimata parte vătămată arată că susține cele declarate în cauză.
Având cuvântul, intimata parte vătămată -, arată de asemenea că susține cele declarate în cauză.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 323/20.11.2009, Tribunalul Tulceaa hotărât:
În temeiul art. 334 Cod procedură penală.
Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin.1, alin.2 lit. b și1și alin. 3 teza I-a Cod penal cu aplicare art.41-42 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 197 alin.1, alin.2 lit.1și alin. 3 teza I-a Cod penal, cu aplicare art. 41 alin. 2 Cod penal.
Schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20-203 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.1și alin. 3 teza I-a Cod penal cu aplicare art. 41- 42 Cod penal.
Condamnă pe inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a, b, d și e pe o durată de 5 ani.
În temeiul art. 203 cu aplicare art. 41 alin. 2 și art. 42 Cod penal. Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 5 ani închisoare.
În temeiul art. 193 alin. 1 Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În conformitate cu art. 180 alin. 1 și alin. 11Cod penal cu aplicare art. 41 alin. 2-42 Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an închisoare.
În conf. cu art. 33-34 Cod penal.
Contopește pedepsele aplicate inculpatului în cea mai grea de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,d și e pe o durată de 5 ani.
În conformitate cu art. 71 Cod penal.
Interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b,d și e Cod penal.
În conformitate cu art. 17 Cod procedură penală raportat la art. 998 și urm. Cod Civil.
Obligă inculpatul să plătească părții vătămate suma de 20.000 lei iar părții vătămate suma de 10.000 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În urma relației de concubinaj a inculpatului cu, au rezultat minorele, născută la 30.11.1997 și, născută la 08.03.2000. Femeia mai avea doi copii dintr-o relație anterioară, unul fiind lăsat în grija bunicii materne, al doilea locuind cu cei doi concubini. În urma unei stări de boală chinuitoare, în anul 2002, numita a decedat, cei trei copii rămânând în grija învinuitului.
grijulie, pozitivă a învinuitului, care se ocupa de trei copii, unul nefiind al său, a fost spulberată atunci când, la data de 16.08.2004, copilul de 11 ani, care nu provenea din relația celor doi concubini, " a rupt tăcerea" și, sub promisiunea că nu va fi informat tatăl său, i-a spus primarului comunei că de fapt acesta are un comportament agresiv, că minorul era chinuit, pedepsit, înfometat și amenințat.
Ca măsură pentru cele asupra cărora autoritățile au fost informate, s-a dispus plasamentul minorului la familia numitei, sora învinuitului.
Învinuitul, a avut un comportament agresiv și cu cele două fetițe ale sale, pe care le și neglija. Astfel, la școală, cele două minore, se prezentau nepregătite, neîngrijite, cu manifestări de oboseală și nervozitate, precum și cu o anume frică de tatăl lor. Învinuitul, în calitatea lui de reprezentant legal al minorelor, cu obligații de îngrijire și ocrotire a acestora, se prezenta la unitatea școlară doar în interesul primirii - ului de alocații.
La un moment dat, în cursul anului 2007, s-a întâmplat ca învinuitul, în prezența învățătoarei, să o amenințe cu acte de violență pe fiica sa, motivat de împrejurarea că aceasta rătăcise carnetul de alocații. Atunci învățătoarea i-a atras atenția învinuitului să nu dea curs amenințărilor, a doua zi aflând de la că nu a fost bătută.
Dar învinuitul obișnuia să consume băuturi alcoolice, momente în care le agresa pe cele două fetițe. Comiterea, în mod repetat, de agresiuni fizice asupra celor două minore a fost observată de numitul, nepotul învinuitului care chiar a intervenit de câteva ori pentru a le scăpa de bătaie.
Mai mult decât atât, a săvârșit și acțiuni de agresiune sexuală împotriva fiicei sale, acțiuni ce s-au repetat începând de la jumătatea anului 2007 până la data de 20.04.2008, când au fost sesizate autoritățile.
Astfel, în cursul anului 2007, "aproape de vacanța de vară", când era în clasa a III-a, învinuitul, care se afla sub influența băuturilor alcoolice, a pătruns în camera unde dormeau cele două fetițe pe care le-a trezit. A trimis-o pe - în camera alăturată, el rămânând doar cu, lângă care s-a așezat. După ce i-a dat pantalonașii până la genunchi, a încercat să o penetreze anal dar nu a reușit deoarece fetița s-a împotrivit. El nu a insistat și nici nu a lovit-o, fiind prima "experiență"de acest gen.
Astfel de agresiuni sexuale, caracterizate prin încercări de penetrare reușite sau nu, comise în aceleași condiții, în unele cazuri și prin folosirea violenței, au mai existat și după acest moment, minora afirmând că au fost mai multe, fără a le preciza numărul.
În cursul anului 2007, în acțiunile sale de aoa gresa sexual pe fiica sa, s-a întâmpla să o penetreze anal și să încerce și o penetrare vaginală. Potrivit celor spuse de minoră, penetrarea vaginală nu s-a realizat datorită opunerii acesteia prin încrucișarea picioarelor.
La data de 20.04.2008, fiind o zi de duminică, cele două minore, după ce s-au întors acasă de la o rudă, au mers în camera lor și s-au jucat până în jurul orei 2200, când aici a pătruns tatăl lor, învinuitul, cu intenția de a întreține relații intime cu fiica sa mai mare. Acesta i-a cerut fetei mai mici să părăsească încăperea, aceasta conformându-se ca de obicei. Ulterior, a început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului și a dezbrăcat-
Deși fetița i-a cerut să fie lăsată în, învinuitul a lovit-o și a penetrat-o anal.
În dimineața zilei de 21.04.2008, cele două minore au plecat spre școală, întâlnindu-se cu o angajată a Primăriei, căreia i-a relatat că au fost bătute de tatăl său. Ulterior, s-au sesizat și cadrele didactice, așa încât fetița a fost condusă la medic pentru a fi examinată, fiind însoțită de fratele său,.
Având în vedere faptul că inculpatul săvârșea actele de agresiune sexuală atunci când era sub influența alcoolului, sunt credibile afirmațiile acestuia în sensul că nu mai știe sigur ce fel de acte a comis sau câte. Este cert însă, că inculpatul nu s-a rezumat la un singur act material și profitând de imposibilitatea de a se apăra a fiicei sale, în vârstă de 10 ani, a încercat să întrețină cu aceasta, prin constrângere, acte sexuale "de cel puțin două ori în cursul anului 2007, acte ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor de tentativă de viol și la incest și sunt absorbite în forma consumată a acelorași infracțiuni, comise în noaptea de 20.04.2000 când actul sexual s-a produs.
Apreciind că inculpatul a acționat în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice și având în vedere Decizia J nr. XVII/2008 instanța va reține că această faptă a inculpatului întrunește elementele constitutive a infracțiunilor de viol și incest în formă continuată, prevăzute de art. 197 al. 1, al. 2 lit. b)1și al. 3 teza I-a Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 și respectiv de art. 203 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice în conformitate cu art. 334 Cod penal.
Fapta inculpatului de aoa menința pe fiica sa că o va a fost de natură să o alarmeze, dată fiind și vârsta fragedă, de numai 7 ani a victimei și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 193 Cod penal.
Fapta inculpatului care în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a aplicat lovituri cu vergeaua celor două fetițe, cauzându-le suferințe fizice dar nu numai, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovituri sau alte violențe în formă continuată prevăzute de art. 180 al. 1 și al. 11Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, motivele de apel fiind expuse oral la termenul din 14.01.2010 de către apărătorul inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de apel, privind individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, s-a susținut că, cuantumul pedepsei rezultante este foarte mare; s-a mai arătat că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă singura probă de la dosar o constituie declarația părții vătămate; din probatoriul administrat în cauză nu reiese că suferințele părților vătămate au fost provocate de către inculpat; s-a solicitat a se avea în vedere și testul poligraf efectuat în cauză, chiar dacă această nu constituie o probă astfel cum prevede Codul d e procedură penală.
În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.
Examinând sentința apelată în raport cu motivele de apel și cu actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză nu este fondat pentru următoarele:
Prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reținând vinovăția inculpatului sub forma intenției directe prev. de art. 19 pct 1 lit. a Cp.
Astfel, Curtea reține că inculpatul a recunoscut că a avut un comportament agresiv față de și, pe care, așa cum susține, "le mai lovea cu vergeluța" pentru diverse motive, astfel cum a arătat prin declarațiile succesive date în fața organelor de cercetare penală (22 aprilie 2009, 23 aprilie 2009, 17 oct. 2009,17 iunie 2009) - atât olografe cât și consemnate de organele judiciare.
Sub acest aspect, declarațiile minorelor se coroborează așadar cu declarațiile inculpatului dar și ale martorului care a asistat de 2 - 3 ori la conflicte de același fel, când inculpatul, le lovea pe minore cu un băț. Același martor a susținut că, atât cât și erau vizibil afectate de comportamentul violent al tatălui lor, spunând că abia așteaptă să crească pentru a putea pleca de acasă deoarece "nu mai suportă chinul și bătăile la care sunt supuse de către tatăl lor"(declarație martor pag. 82 dosar urmărire penală); mai mult, martorul a susținut că a observat la cele două minore "vânătăi și zgârieturi mai ales pe spate".
Inculpatul a recunoscut și fapta de amenințare cu bătaia a minorei, în fața învățătoarei acesteia, de natură să o alarmeze și să îi provoace o neliniște puternică dată fiind și vârsta fragedă, de numai 7 ani.
În ceea ce privește faptele de agresiune sexuală exercitate asupra minorei, Curtea reține că inculpatul nu le-a negat și încercând să se justifice a susținut că de fiecare dată era sub influența alcoolului.
Chiar dacă în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine de negare a vinovăției fiind în mod evident preocupat de consecințele răspunderii penale, declarațiile sale de recunoaștere a faptelor, și prin care a descris în detaliu modul în care acționa, nu pot fi ignorate, ele fiind susținute de declarațiile martorilor audiați în cauză cărora li s-a confesat (,) dar și de rapoartele medico-legale.
Astfel, Curtea reține concluziile Raportului medico-legal nr. 371 din 24.04.2008 referitor la minora, iar acesta va fi interpretat în concordanță cu probele administrate, în sensul că fisura anală s-a produs prin interferența mecanică a sfincterului anal din exterior ca urmare a faptei inculpatului și nu datorită constipației, prezentată ca o cauză posibilă.
În consecință, nu este temeinică susținerea apelantului, în sensul că singurul mijloc de probă care îl învinovățește pe inculpat ar fi declarația minorei.
În ceea ce privește, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 86606/22.10.2008, Curtea reține că testarea poligraf nu este reglementată în Codul d e procedură penală ca un mijloc de probă, aceasta fiind folosită de către organele de urmărire penală pentru identificarea unor aspecte care ar putea avea relevanță în cauză, aspecte pentru dovedirea cărora trebuie administrate mijloacele de probă recunoscute în procesul penal.
Încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie, precum și a Deciziei în interesul legii nr. XVII/2008, în mod corect instanța de fond dispunând schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, în infracțiunile de viol și incest în formă continuată.
Fiind întrunite toate condițiile cerute de dispozițiile art. 345 alin. 2 Cpp, în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată.
În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor ce urmau a fi aplicate, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cp. și a stabilit pentru inculpat o pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracțiunilor și persoanei inculpatului, vârstei mici ale părților vătămate, pericolului social concret al faptelor săvârșite, valorilor sociale lezate, urmărilor produse, împrejurărilor în care faptele au fost comise, reținând că pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit.1și alin. 3 teza I-a Cod penal cu aplicare art. 41- 42 Cod penal reprezintă minimul special al pedepsei pentru această infracțiune.
Modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prev. de art. 52 Cp. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepsei rezultante.
Curtea mai constată că, în ceea ce privește conținutul pedepselor complementare și accesorii, în mod temeinic instanța de fond a apreciat că se impune interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) Cod penal, având în vedere faptul că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi, că nu are valorile necesare pentru a reprezenta anumite interese generale sau personale, că exercițiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitate față de propriile fapte și conformare la normele statului de drept, caracteristici pe care inculpatul nu le deține având în vedere infracțiunile comise.
Raportat la aspectele învederate anterior, în baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefundat apelul penal declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.323 din data de 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, Curtea va obliga pe apelantul inculpat la plata sumei de 580 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.(1) lit.b) Cod procedură penală, respinge apelul penal declarat de inculpatul - cu domiciliul în comuna, județul T, împotriva sentinței penale nr.323 din data de 20 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.192 alin.(2) Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 580 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul în sumă de 200 lei pentru avocat care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Potrivit art.309 alin. ultim Cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Tehnored.dec.jud.: -
2 ex./22.01.2010
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase
