Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1103/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1103/
Ședința publică din 12 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Ani Bogdan
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul - împotriva încheierii penale nr. 65/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pentru inculpatul-recurent - lipsă, se prezintă avocat ales din cadrul Baroului H, lipsă partea civilă-intimată, nereprezentate partea responsabilă civilmente SC" " SRL, partea vătămată-intimat Spitalul Județean Reșița și asigurătorul intimat SC"" SA Reșița.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 38513Cpp, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului-recurent -, avocat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și a sentinței pronunțată de Judecătoria Reșița și trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița pentru extinderea cercetărilor și trimiterea în judecată și a agenților de circulație care au dirijat circulația, iar în subsidiar solicită casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. e Cpp, raportat la art. 47 Cp, întrucât inculpatul nu putea să prevadă ce urma să i se întâmple, din raportul de expertiză efectuat rezultând faptul că vizibilitatea era redusă. Solicită a se constatat că dacă inculpatul nu făcea manevra, intra pe contrasens iar rezultatul ar fi fost o tragedie mult mai mare. În al treilea rând, solicită casarea hotărârii atacate și înlocuirea pedepsei cu o sancțiune cu caracter administrativ, avându-se în vedere culpa minoră a inculpatului la producerea accidentului.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, precizând că inculpatul nu a respectat limita de viteză, iar din probele administrate nu reies condițiile cazului fortuit.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.352 din 02.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Reșița, în baza art.184 alin.2, 4 cod penal, a condamnat pe inculpatul, născut la 10.09.1965 în H, fiul lui și, cetățean român, fără antecedente penale, studii 10 clase, conducător auto la SC SRL Oțelu, P -, cu. în C,-,.B,.4, jud.C-S, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; în baza art.81 cod penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni, stabilit în conformitate cu prev. art.82 cod penal; potrivit art. 359 Cod procedură penală, a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 cod penal referitoare la revocarea suspendării condiționate; în baza art.14, 346 cod procedură penală, rap. la art.998, 999, 1000 alin.3, 1003 cod civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă, cu. în,-,.1,.16, jud.C-S, împotriva inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu, cu sediul în Oțelu,-, jud.C-S, și în baza art.49, 55 alin.1 din Legea nr.136/1995, privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat asigurătorul SC Vienna Insurance SA, cu sediul în Reșița, 1 2. nr.4, jud.C-, să plătească părții civile suma de 9.000 lei, cu titlul de daune morale; în baza art.14, 346 cod procedură penală, rap. la art.998 și urm. cod civil, a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean Reșița împotriva inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu și, în baza art.49, 55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, obligă asigurătorul SC Vienna Insurance SA să plătească acestei părți civile suma de 611,27 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare, la care se vor adăuga dobânzile legale până la achitarea efectivă a debitului; în baza art.191 cod procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu, la plata sumei de 200 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat; în baza art.193 cod procedură penală, a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu, să plătească părții civile suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, a reținut în fapt că, în data de 20.08.2007, în jurul orelor 07,25, pe DN 58, la KM 36+65, aproape de intrarea în municipiul Reșița, s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autocamionul marca R cu numărul de înmatriculare - condus de către martorul.
Întrucât autocamionul era răsturnat pe carosabil, într-o curbă, și a ocupat în întregime partea dreaptă a sensului de mers C-Reșița, agenții poliției rutiere au efectuat dirijarea traficului rutier pe un singur sens de mers, respectiv sensul Reșița-
Totodată, pentru avertizarea celorlalți participanți la trafic în legătură cu producerea evenimentului rutier, a fost amplasat un triunghi reflectorizant pe sensul de mers C-Reșița.
În jurul orelor 10,00, dinspre C spre Reșița a circulat autoutilitara marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare - condusă de către inculpat, iar în apropierea locului accidentului inculpatul nu a respectat semnificația triunghiului reflectorizant și nici semnalul de oprire efectuat de către agentului de poliție, continuându-și deplasarea spre Reșița pe singura bandă deschisă circulației.
Anterior acestui fapt, celălalt agent de poliție, care dirija traficul dinspre Reșița spre C, a permis coloanei de autoturisme să pornească, astfel că, deși a acționat sistemul de frânare, inculpatul nu a reușit să evite coliziunea frontală autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare OG JK 2706 condus regulamentar din sens opus de către numita.
S-a reținut că în urma impactului frontal dintre cele două autovehicule a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate, care ocupa locul din dreapta față în autoturismul VW Golf.
Cei doi conducători auto implicați în accident au fost conduși la Spitalul Județean Reșița unde li s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul fiind negativ.
Din cuprinsul certificatului medico-legal nr. C 654/27.08.2007 emis de către SJML C-S s-a reținut de prima instanță că partea vătămată a suferit o fractură treime medie a ambelor oase a antebrațului stâng cu deplasare, policontuzie, necesitând pentru vindecare un număr de 70 de zile de îngrijiri medicale.
Prima instanță a reținut că inculpatul a declarat în faza urmăririi penale că a condus autoutilitara în direcția C-Reșița și la Km 38, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta a observat un autocamion răsturnat, in timp ce un agent de poliție i-a făcut semn de oprire. Inculpatul nu a reușit să oprească vehiculul, a intrat pe contrasens și a izbit frontal un autoturism ce se deplasa din sens opus. reflectorizant se afla la o distanță de 15-20 de autocamionul răsturnat lângă vegetație, fiind greu vizibil.
În faza de judecată s-a reținut că inculpatul s-a declarat nevinovat de comiterea faptei, arătând că accidentul s-a produs din culpa conducătorului auto care nu a instalat triunghiul reflectorizant la o distanță corespunzătoare și într-un loc vizibil, precum și agentului de poliție care nu a efectuat semnalul de oprire la o distanța mai mare de autocamion. Susține că a observat semnalul de oprire cu doar 7-8 înainte de vehiculul răsturnat.
Instanța de fond a reținut că, din analiza coroborată a declarațiilor martorilor, G și rezultă că doi agenți de circulație dirijau traficul, unul fiind poziționat în fața autocamionului răsturnat, iar celălalt în spatele acestuia.
Din ambele sensuri erau formate coloane de mașini care așteptau semnalul de pornire. Până în momentul în care a sosit inculpatul traficul s-a desfășurat în zonă fără evenimente notabile.
În condițiile în care autospeciala era încărcată la capacitate, iar porțiunea de drum unde era răsturnat autocamionul era situată în, viteza de 30 km/ din momentul impactului menționată în diagrama (înainte de impact viteza de deplasare era evident mult mai mare) nu i-a mai permis inculpatului să se redreseze și să evite intrarea pe contrasens.
S-a apreciat că inculpatul trebuia să conducă cu atenție sporită în apropierea locului accidentului și să respecte semnalele agentului rutier, așa cum au procedat ceilalți conducători auto.
Prima instanță a constatat că declarația părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor, cu procesul verbal de cercetare la fața locului, precum și cu certificatul medico-legal, urmând ca pe baza acestor probe să se rețină vinovăția inculpatului.
În drept s-a apreciat că fapta inculpatului care, prin nerespectarea semnificației triunghiului reflectorizant și semnalul agentului de poliție, a produs în data de 20.08.2007 un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 70 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 cod penal.
Pe latură subiectivă instanța de fond a reținut culpa ca formă a vinovăției.
La individualizarea judiciară a pedepselor prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 cod penal, care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a ținut seama că inculpatul a avut o poziție relativ sinceră în faza urmăririi penale recunoscând și regretând săvârșirea faptei, precum și că a avut o bună conduită înainte de săvârșirea infracțiunii, fapt ce s-a reținut din lipsa antecedentelor penale.
Aceste împrejurări nu au fost reținute circumstanțe atenuante de către prima instanță, ci li s-a dat eficiență la alegerea pedepsei și stabilirea acesteia între limitele speciale prevăzute de lege.
Totodată, prima instanță a avut în vedere și pericolul social concret al faptei comise.
În funcție de aceste circumstanțe reale și personale instanța de fond a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special este o măsură de constrângere dar și un mijloc de reeducare eficient, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art.52 cod penal.
În consecință, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
Apreciind că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia și văzând că sunt îndeplinite și celelalte condiții prev. de art.81 cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art.82 cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prev. de art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate.
Cu privire la acțiunea civilă, prima instanță a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art.998 și următoarele cod civil, fiind făcută dovada existenței prejudiciului, a culpei inculpatului, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul prejudiciabil cauzat.
Reținându-se din certificatul medico legal nr.654/27.08.2007 emis de către SJML C-S, precum și din declarațiile martorilor, că partea civilă a suferit un prejudiciu moral constând în stările de disconfort și suferință asociate momentului impactului, perioadelor de spitalizare, de imobilizare a mâinii și apoi de folosire anevoioasă a acesteia, sechelele vătămării produse existând și în prezent, prima instanță a apreciat că acordarea de despăgubiri părții vătămate în sumă de 9000 lei reprezintă o reparație echitabilă susceptibilă să înlocuiască valoarea de care această parte a fost privată în urma accidentului.
S-a mai reținut că între inculpat și partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu a existat raport de prepușenie, fapta ilicită cauzatoare de prejudicii fiind comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
S-a reținut că la data accidentului autoturismul marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare - a fost asigurat la SC Vienna Insurance SA.
Prima instanță a reținut că prin Decizia nr.I/28.03.2005 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul Legii s-a stabilit că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art.998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Văzând disp. art.55 alin.1 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora espăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă împotriva inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu, și a obligat asigurătorul SC Vienna Insurance SA să plătească părții civile suma de 9.000 lei, cu titlul de daune morale.
În baza art.14, 346 cod procedură penală, rap. la art.998 și urm. cod civil, prima instanță a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă Spitalul Județean Reșița împotriva inculpatului, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC SRL Oțelu și, în baza art.49, 55 alin.1 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările ulterioare, a obligat asigurătorul SC Vienna Insurance SA să plătească acestei părți civile suma de 611,27 lei, cu titlul de cheltuieli de spitalizare, la care se vor adăuga dobânzile legale până la achitarea efectivă a debitului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, conform disp. art.362-363 Cod procedură penală, inculpatul, solicitând desființarea acesteia și achitarea sa, întrucât nu este vinovat.
La dosarul cauzei s-a dispus efectuarea unei expertize auto, conform obiectivelor solicitate de apelantul inculpat, prin avocatul său ales (filele 24-25).
Prin decizia penală nr. 65 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în baza disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.352 din 2 2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Pentru a pronunța această decizie penală, Tribunalul Timișa constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat.
Astfel, din studiul actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, conformă probelor și dispozițiilor legale în materie stabilind o stare de fapt și drept corespunzătoare acestora, atât în ceea ce privește existența infracțiunii, vinovăția inculpatului, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, cât și sub aspectul laturii civile - existența prejudiciului, a legăturii de cauzalitate cu fapta săvârșită, precum și cuantumul acestuia, neexistând, practic, niciun temei legal de desființare a sentinței.
Referitor la aspectele invocate de apelantul inculpat, respectiv cazul fortuit și dirijarea necorespunzătoare a circulației, instanța de apel a apreciat ca nefondate aceste apărări, pe de o parte pentru că, în speța de față, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.47 Cod penal, iar pe de altă parte, atâta vreme cât accidentul a avut loc pe un drum public, în curbă la dreapta și cu vizibilitate redusă, conducătorul auto (inculpatul apelant) avea obligația să reducă viteza la 50 km/.
Față de aceste considerente, tribunalul văzând și disp. art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.352 din 2 2008, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosar nr-.
Împotriva deciziei penale nr. 65 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului inculpatul a solicitat casarea deciziei atacate cât și a sentinței pronunțată de Judecătoria Reșița, resttuirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Reșița pentru completare, întrucât apreciază că din raportul de expertiză efectuat rezultă că vinovați de producerea evenimentului rutier și implicit a infracțiunii de vătămare corporală din culpă se fac și cei doi agenți de poliție care nu au dirijat corespunzător circulația în porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul.
În subsidiar, se solicită casarea deciziei și a sentinței penale atacată și rejudecând cauza, să se dispună achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. e C.P.P. potrivit căruia există una din cauzele care înlătură caracterul penale al faptei prin înlăturarea vinovăției, respectiv cea prev. de art. 47.p, cazul fortuit. În al treilea rând, s-a solicitat casarea deciziei atacate și a sentinței pronunțate în acest dosar și să se dispună înlocuirea pedepsei aplicate, cu o sancțiune cu caracter administrativ, considerând că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 90 și urm. Cod Penal, raportat la culpa minoră a inculpatului în producerea accidentului de circulație.
În motivele de recurs inculpatul mai arată că a considerat eronată starea de fapt reținută de instanța de fond și însușită de instanța de apel întrucât nu se poate reține în sarcina sa faptul că nu a respectat semnificația triunghiului reflectorizant și nici semnalul de oprire efectuat de către agentul de poliție, deoarece triunghiul reflectorizant nu a fost amplasat la o distanță corespunzătoare pentru a fi observat din timp și într-un loc vizibil, iar agentul de circulație nu a efectuat semnalul de oprire la o distanță mai mare de autocamionul răsturnat, pentru a avea timp să oprească vehiculul, fapt reținut și de către instanța de fond din analiza coroborată a declarațiilor martorilor. De asemenea, se arată că nu corespunde adevărului nici faptul că inculpatul nu s-a putut redresa din cauza vitezei mari pe care o avea, întrucât pentru e evita coliziunea frontală cu autocamionul răsturnat, a fost nevoit să vireze stânga și să intre pe contrasens, iar dacă nu ar fi procedat în acest mod, s-ar fi ajuns la o catastrofă, fiind posibil ca intrând în coliziune cu autocamionul răsturnat, acesta să se răstoarne peste cele cinci persoane aflate în spatele său. Totodată, arată că este neadevărat faptul că din ambele sensuri erau formate coloane de mașini ce așteptau semnalul de pornire din sensul de mers C-Reșița, în fața sa neavând nici o mașină. - apreciază totodată inculpatul că vinovați de producerea evenimentului rutier sunt atât agenții de poliție care nu au dirijat corespunzător circulația în zona unde s-a produs primul accident, precum și numitul, conducătorul autocamionului răsturnat care nu a amplasat corespunzător și la vedere triunghiul reflectorizant. Se mai solicită de către inculpat să se aibă în vedere raportul de expertiză conform căruia cauza principală a accidentului de circulație este răsturnarea pe partea carosabilă a drumului a autovehiculului cu nr. de circulație -, precum și faptul că dirijarea necorespunzătoare a circulației a dus la producerea accidentului rutier. De asemenea, se mai arată că la răspăunsul la obiectivul 3,4 din același raport de expertiză se arată că este aproape imposibil să se dirijeze circulația rutieră în siguranță fără o stație de emisie-recepție de către agenții de circulație. Prin urmare, consideră că în condițiile în care din raportul de expertiză rezultă și culpa agenților de circulație care nu au efectuat corespunzător dirijarea circulației, fapt ce a dus la producerea accidentului de circulație, se impune casarea atât a deciziei atacate, cât și a sentinței pronunțată de Judecătoria Reșița cu consecința restituirii dosarului la parchet pentru extinderea cercetărilor și trimiterea și a acestora în judecată.
Analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurată din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu potrivit art. 385 ind. 6 Cpp, instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt reținută de către prima instanță și confirmată de către instanța de apel.
Starea de fapt reținută de către prima instanță este rezultatul evaluării probelor administrate în cursul urmăririi penale și readministrate în fața primei instanțe și din care a rezultat că la data de 20.08.2007, în jurul orelor 7,25, în apropierea de intrarea în municipiul Reșița s-a produs un accident de circulație în care a fost implicat autocamionul marca R cu nr. de înmatriculare - condus de martorul, autovehicul care era răsturnat pe carosabil ocupând în întregime partea dreaptă a sensului de mers C Reșița.
Întrucât autocamionul era răsturnat într-o curbă și față de poziționarea sa, agenției poliției rutiere au efectuat dirijarea traficului rutier pe un singur sens de mers, respectiv sensul Reșița-C, fiind amplasat un triunghi reflectorizat pe sensul de mers în care a avut loc accidentul pentru a avertiza participanții la trafic cu privire la evenimentul rutier.
Inculpatul circula cu autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - iar în apropierea locului accidentului inculpatul a ignorat existența triunghiului reflectorizant și nici nu a observat prezența agentului poliției rutiere care efectua semnal de oprire, continuându-și deplasarea. Agentul de circulație care dirija traficul din sensul opus celui în care se afla autoutilitara, respectiv celui care dirija traficul dinspre Reșița înspre C, a permis colanei de autoturisme să pornească, astfel încât inculpatul nu a reușit să evite coliziunea frontală cu autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare OG JK condus regulamentar din sens opus de către numita, urmare accidentului a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate, ocupanta locului dreapta față a autoturismului condus de către martoră. Urmare accidentului, partea vătămată a suferit o fractură treime medie a ambelor oase a antebrațului stâng cu deplasare, policontuzie, necesitând pentru vindecare un număr de 70 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul s-a apărat invocând greșita manevră a conducătorului autoutilitarei, care nu a montat triunghiul reflectorizant la o distanță regulamentară pentru a permite observarea din timp a acestuia și a agentului de circulație care prin manevre greșite a permis intrarea sa pe contrasens cu consecința întâlnirii cu coloana de mașini al cărei acces a fost permis de către celălalt agent de circulație.
Instanța de recurs nu împărtășește apărarea inculpatului și are în vedere declarația acestuia dată în cursul urmăririi penale - fila 23, în care acesta recunoaște că în apropiere de intrarea în localitatea Reșița, la ieșirea dintr-o curbă la dreapta, a observat că pe sensul de mers este răsturnat un autocamion, observând și prezența agentului de circulație care i-a făcut semnul de oprire. Inculpatul mai arată că deși a acționat sistemul de frânare al autovehiculului pe care-l conducea nu a reușit să-l oprească în timp util, urmare a dotării acestuia cu sistem de frânare intrând pe contrasens și în coliziune frontală cu autoturismul marca VW Golf condus de către martora. Această declarație a fost dată de către inculpat la data de 14.01.2008 și este identică cu declarația dată de acesta la data de 20.08.2007 - fila 44 în care povestește dinamica producerii accidentului, fiind evident că vina îi aparține în totalitate. Și martorul - filele 45 și 46 dosar - arată că a observat deplasarea autospecialei marca Mercedens Benz ce rula pe direcția C - Reșița și că conducătorul aceste4ia nu a redus viteza de deplasare în dreptul triunghiului reflectorizant și ignoră semnalul agentului de circulație, ceea ce a dus la pierderea controlului volanului urmare a frânării bruște și a intrării pe contrasens, după ce anterior a acroșat autospeciala răsturnată, intrând în coliziune frontală cu autoturismul VW Golf. Aceeași stare de fapt este relatată și de martorul - fila 45 dosar IU. - martor ocular la producerea evenimentului rutiere și de martorul - fila 46 dosar
Față de aceste probe administrate nu se poate reține o altă culpă în producerea accidentului rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, decât cea a inculpatului care nu a redus viteza la observarea triunghiului reflectorizant și car eai gnorat de asemenea și semnalul agentului de poliție care-i făcuse semn specific de oprire. Probele administrate nu dovedesc susținerile inculpatului, în sensul neamplasării corespunzătoare a triunghiului reflectorizant șia deficienței în dirijarea traficului a agentului de circulație, ca și cauze ale producerii accidentului rutier, câtă vreme martorii oculari au făcut referiri la respectarea întru totul a semnalizării accidentului rutier și la luarea de măsuri pentru fluidizarea traficului.
Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile cazului fortuit, nefiind în prezența unei împrejurări care nu putea fi prevăzută, respectiv a accidentului soldat cu răsturnarea autoutilitarei, fapt ce ar fi făcut imposibilă observarea indicatoarelor de circulație. În condițiile în care inculpatul ar fi manifestat atenție în trafic, ar fi redus viteza până la limita evitării oricărui pericol în momentul observării triunghiului reflectorizant ce semnaliza producerea unui eveniment și nu ar fi ignorat prezența în trafic a agenților de circulație care dirijau traficul, accidentul de circulație soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate, nu s-ar fi produs.
Întrucât recursul declarat de inculpat vizează exclusiv latura penală a cauzei, instanța nu va analiza și temeinicia despăgubirilor acordate cu titlu de daune materiale și morale, în lipsa unei investiri corespunzătoare.
Astfel, în temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 65/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. va fi obligat inculpatul-recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 38515alin.1, pct. 1 lit. b C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 65/19.06.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2.C.P.P. obligă inculpatul-recurent la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.- 13.11.2009
Tehnored. - 17.11.2009
Primă instanță: jud. - Judecătoria Reșița
Instanța de apel: jud., - Tribunalul C-
Președinte:Laura Ani BogdanJudecători:Laura Ani Bogdan, Ion Dincă, Anca
