Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 119/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 119
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentul parte civilă -prin procurator, domiciliat în comuna nr. 897, județul P, recurentul parte responsabilă civilmente SC SA cu sediul în O,-, județul B, recurentul asigurător SC INSURANCE SA cu sediul în B, sector 1,- și recurentul inculpat, fiul lui și, născut la data de 21 aprilie 1951, domiciliat în O,-, -. 9, județul B împotriva deciziei penale nr. 287/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin decizia penală nr. 287/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovas -au admis apelurile declarate de partea civilă prin procurator, partea responsabilă civilmente SC SA și SC INSURANCE SA împotriva sentinței penale nr. 1090/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Prin aceeași decizie a fost desființată în parte, în latură civilă, sentința apelată în sensul că s-au majorat despăgubirile civile acordate părții civile de la 30.000 lei daune morale la 50.000 lei și de la 3.000 lei la 5.000 lei despăgubiri materiale.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Totodată a fost obligat apelantul inculpat, apelanta parte responsabilă civilmente și asigurătorul de răspundere civilă la câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat și la plata sumei de câte 333 lei cheltuieli judiciare către apelantul parte civilă.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator pentru recurentul parte civilă, reprezentat de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale eliberată în baza contractului de asistență juridică nr. 10/11.02.2009, recurentul asigurător SC Vienna Insurance SA prin consilier juridic conform delegației aflată la fila 45 dosar, lipsă fiind recurentul parte responsabilă civilmente SC SA, recurentul inculpat reprezentant de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova în substituirea avocat, conform delegației nr. 2829/2008 și intimatele părți civile Spitalul Județean de Urgență P și Spitalul de Urgență
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorii părților având pe rând cuvântul arată nu au cereri de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul invocă excepția de tardivitate a recursului declarat de inculpat.
Precizează că decizia a fost comunicată inculpatului la data de 21 noiembrie 2008, acesta a declarat recurs la data de 04 decembrie 2008, depășind termenul de declarare a căii de atac, ultima zi fiind 02.12.2008.
Curtea, față de susținerile apărătorilor părților și a reprezentantului Ministerului Public, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru partea civilă, achiesează la concluziile reprezentantului Ministerului Public cu privire la recursul declarat de inculpat.
În susținerea recursului declarat de partea civilă depune la dosar certificatul medical nr. 2/14.01.2009 eliberat de Cabinetul Individual privind starea recurentului parte civilă din care rezultă că acesta necesită efectuarea unei intervenții chirurgicale.
Critică decizia pronunțată de Tribunalul Prahova și sentința Judecătoriei Ploiești ca fiind nelegale și netemeinice, întrucât instanțele nu s-au pronunțat asupra probatoriilor administrate în cauză.
Precizează că persoana vinovată de producerea accidentului este recurentul inculpat, care a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului, a lovit autoturismul, urmare acestui fapt, partea civilă, aflat pe locul din dreapta, suferind leziuni traumatice ce au determinat starea de comă a acestuia.
Concluziile raportului medico-legal efectuat în cauză relevă faptul că intervenția chirurgicală ce urmează a fi efectuată nu se poate avea loc în România, ci numai în, costurile urmând a fi însemnate.
Ministerul Sănătății nu poate suporta cheltuielile de spitalizare, costul intervenției chirurgicale trebuind să fie suportat de inculpat.
Arată că Tribunalul Prahovaa majorat daunele de la 30.000 lei daune morale la 50.000 lei și de la 3.000 lei la 5.000 lei despăgubiri materiale, dar cu toate acestea cuantumul acordat nu acoperă prejudiciul suferit.
Depune la dosar copie de pe decizia pronunțată de Tribunalul București - cazul, ca practică judiciară.
Mai susține că din actele medicale depuse la dosar rezultă că recurentul parte civilă trebuie să suporte o intervenție chirurgicală și drept urmare, solicită acordarea sumei de 250.000 lei daune morale și 100.000 lei daune materiale, precizând că numai costul medicamentelor lunare necesare pentru tratamentul părții civile, se ridică la suma de 10 milioane lei ROL.
Solicită admiterea recursului formulat de partea civilă, casarea celor două hotărâri, reținerea cauzei spre rejudecare și pronunțându-se pe baza probatoriilor administrate în cauză să se admită pe fond acțiunea civilă, așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, în sensul majorării daunelor civile.
Cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depuse la dosar.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurentul asigurător SC Vienna Insurance SA, pe latura penală, lasă la aprecierea instanței.
În latură civilă, solicită admiterea recursului și acordarea daunelor materiale și morale proporțional cu prejudiciul suferit de partea vătămată. Să se aibă în vedere limitele maxime prevăzute de Normele de aplicare ale Ordinului CSA nr. 3108/2004 aplicabile în anul 2005, respectiv la data producerii accidentului.
Referitor la recursul formulat de partea civilă se solicită respingerea acestuia.
Avocat având cuvântul, referitor la recursul formulat de partea civilă solicită respingerea acestuia. Ministerul Sănătății dispune de o serie de formulare care, inițial nu au fost făcute publice, pe baza cărora asigurații au dreptul la tratament medical inclusiv în străinătate. Costurile intervenție chirurgicale pot fi suportate de Ministerul Sănătății, în baza acestor formulare.
Cu privire la recursul declarat de asigurător, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul în sensul casării deciziei penale nr. 287/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova prin care a fost admis apelul părții civile și au fost majorate despăgubirile în sensul reținerii cuantumului despăgubirilor așa cum a fost acordat de instanța de fond prin sentința penală nr. 1090/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Pe latura penală nu contestă soluția pronunțată de instanța de fond.
Avocat având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de asigurătorul SC Vienna Insurance SA ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de inculpatul se solicită respingerea acestuia în principal ca tardiv și în subsidiar ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat ca tardiv formulat.
Referitor la recursul declarat de asigurătorul de răspundere civilă, concluzii de respingere ca nefondat. Precizează că plafonul de asigurare invocat reprezintă o problemă de executare, iar asigurătorul este ținut să răspundă alături de inculpat.
În ce privește recursul declarat de partea civilă, având în vedere că în cauză s-a reținut culpa inculpatului în producerea evenimentului rutier, concluziile sunt de admitere a recursului, cu majorarea despăgubirilor civile solicitate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1090 din 27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în baza disp. art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 21.04.1951 în com., jud. B, domiciliat în O,-, -b 34,.9, jud. B, cetățean R, fără antecedente penale, -, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă din 21.02.2005.
În temeiul disp.art. 71 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și b Cod penal, cu excepția dreptului de a alege.
Totodată, în baza disp. art.81 cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 și 6 luni, stabilit potrivit art. 82.pen.
Conform disp. art. 71 alin. 5 pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare sus-menționat.
În baza disp. art. 359 cod proc. penală, s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 și 84.pen. privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutării obligațiilor civile.
În soluționarea laturii civile, a fost admisă în parte acțiunea formulată de partea civilă și în baza disp. art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 Cod proc. penală, art. 998, art.999 și art.1000 alin. 3 Cod ivil, art. 41 din Legea nr.136/1995 și anexa 3 din Ordinul 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asiguraților, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurătorul Asigurare Reasigurare, la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale, 3.000 lei daune materiale și o prestație periodică viageră în cuantumul salariului minim pe economie lunar, începând cu data de 21.02.2005.
De asemenea, au fost admise acțiunile civile formulate de unitățile spitalicești, Spitalul Județean de Urgență P și Spitalul de Urgență - și în baza acelorași dispoziții legale, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400,07 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 21.02.2005 la data plății efective către prima parte civilă, iar către cea de a doua la plata sumei de 13.775,42 lei, ambele reprezentând daune materiale.
În baza art. 191 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 250 lei.
Potrivit disp. art.193 Cod proc. penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea părții civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut pe baza probelor administrate în cauză, următoarele:
La data de 21.02.2005, în jurul orei 16,00, inculpatul circula cu autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, pe DN 1 B, pe direcția -com. Ajungând la intersecția semaforizată cu DJ 102, inculpatul a interpretat greșit semnificația culorii verzi a semaforului corespunzător benzii pentru efectuarea virajului stânga, considerând că această culoare îi permite accesul în intersecție pentru direcția înainte, motiv pentru care a pătruns în intersecție și astfel surprins autoturismul Break, condus de, care se angajase în efectuarea virajului stânga către spitalul județean, pe care l-a lovit cu partea dreaptă față.
S-a reținut că această situație de fapt reiese din procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorului precum și cele ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale și al judecății.
În urma accidentului, partea vătămată, care se afla în partea dreaptă față a autoturismului, a suferit leziuni traumatice care au necesitat circa 150 de zile îngrijiri medicale, prezentând diagnosticul tetraplegie spastică și afazie, sechele post traumatism cranio cerebral major, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 69/2008, prin care s-a stabilit și că nu există proceduri neurochirugicale care să amelioreze starea actuală.
De asemenea, s-a mai reținut că din raportul de expertiză nr.90/2008 a mai reieșit că partea vătămată are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, necesită îngrijire și supraveghere permanentă din partea altei persoane, încadrându-se astfel în gr.I de invaliditate iar afecțiunea nu are potențial recuperator.
Totodată, a mai reținut instanța de fond că în cursul urmăririi penale s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice auto, din raportul nr. 31/2006 reieșind că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi respectat normele de circulație în intersecțiile semaforizate.
În raport de situația de fapt expusă, instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului, care prin interpretarea greșită a semaforului electric a produs, din culpa sa, un accident de circulație care a avut ca urmare provocarea de leziuni părții vătămate, leziuni care au necesitat pentru vindecare 150 de zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constituive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art. 184 al.2, 4 cod penal, text de lege în baza căruia a dispus condamnarea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță a avut în vedere potrivit disp.art. 72 cod penal respectiv, dispozițiile părții generale ale codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, gradul de pericol social al faptei, consecințele grave pe care aceasta le-a produs asupra stării de sănătate a părții vătămate, aspecte în raport de care a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum orientat spre mediul pedepsei prevăzute de lege este suficientă pentru reeducarea inculpatului.
Referitor la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b și c cod penal s-a apreciat că potrivit disp. art.71 alin.2 din același cod, aceasta intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la aceasta, în principal, prin hotărârile pronunțate în cauza Hirst Marea Britanie și și Romania, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu, potrivit disp.art. 20 din Constituție, raportat la art. 46 din convenție, prima instanță a interzis inculpatului doar acele drepturi de la art.64 cod penal, față de care acesta s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Astfel, față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și în raport de persoana inculpatului, instanța de fond a apreciat că inculpatul nu este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit.a și b cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autoritatii de stat, fiind astfel interzise inculpatului drepturile prev.de art. 71, 64 lit.a, b cod penal, cu excepția dreptului de a alege, pe durata executării pedepsei principale.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, prima instanță a făcut aplicarea disp.art.81 cod penal, dispunând suspendarea condiționată a executării acesteia, apreciind că în cauză sunt întrunite toate condițiile impuse în acest sens, respectiv lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, cuantumul pedepsei și convingerea instanței că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate.
Prin urmare, în baza disp. art.71 al.5 cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării și a pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că sunt întrunite toate cerințele necesare angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului și a părții responsabile civilmente, întrucât fapta a fost comisă în timp ce inculpatul își exercita atribuțiile de serviciu, în limitele funcției încredințate, astfel că s-a constatat că în cauză poate fi angajată răspunderea solidară a inculpatului cu partea responsabilă civilmente dar și alături de asigurătorul de răspundere civilă.
Cu privire la acținile civile exercitate de cele două unități medicale, respectiv Spitalul de Urgență și Spitalul Județean de Urgență P, instanța de fond a admis aceste acțiuni,dispunând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător la plata sumelor solicitate de acestea cu titlu de daune materiale (13775,42 lei și 400,07 lei la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data de 21.02.02005 până la data plății efective), avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor din anexa 3 Ordinului 3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în cazul accidentelor auto produse în anul calendaristic 2005, limitele maxime ale despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorii RCA sunt de până la 100.000 lei pentru fiecare persoană, dar nu mai mult de 500.000 lei, indiferent de numărul persoanelor accidentate, în caz de vătămări corporale sau de deces, inclusiv pentru prejudicii cu caracter nepatrimonial, precum și disp.art. 313 din Legea nr.95/2006, astfel cum au fost modificate prin nr.OUG72/2006, conform cărora persoanele, care prin faptele lor aduc daune sănătății alte persoane, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Referitor la acțiunea civilă exercitată de partea vătămată, prin curator, prima instanță a admis-o doar în parte, obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune materiale, raportat la actele depuse la dosarul de urmărire penală reprezentând facturi fiscale și chitanțe, reținând că bonurile fiscale depuse nu pot fi valorificate, deoarece acestea sunt ilizibile și nu există certitudinea că medicamentele au fost achiziționate și folosite de partea vătămată.
Totodată, s-a constatat ca fiind justficată cererea privind acordarea unei prestații periodice, reținându-se că potrivit actelor dosarului, partea vătămată are capacitatea de muncă pierdută în totalitate și ireversibil, impunându-se acordarea acesteia, lunar, pe toată perioada vieții părții vătămate, în cuantumul salariului minim pe economie.
Având în vedere că leziunile produse părții vătămate sunt de natură a crea suferințe de ordin moral, instanța a acordat acesteia cu titlu de daune morale suma de 30.000 lei, pe care a considerat-o ca fiind suficientă, față de posibilitățile financiare ale inculpatului.
Dat fiind faptul că la dosar nu au fost depuse de către partea vătămată chitanțe doveditoare ale cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul procesului penal, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea acesteia privind obligarea inculpatului la plata acestora.
Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel SC. Vienna Insurance SA B, partea responsabilă civilmente SC. SA O, partea civilă, precum și inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Apelantul parte civilă -prin procurator, a criticat sentința primei instanțe în latură civilă, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică, având în vedere că daunele materiale acordate de instanța de fond, în cuantum de 30 milioane lei vechi, sunt insuficiente în raport de starea de sănătate a victimei ce rezultă din concluziile raportului medico-legal, precizând că actele medicale aflate la dosarul cauzei atestă costurile medicamentelor și de asemenea, referitor la cuantumul daunelor morale, susține că acesta este foarte mic.
Pentru motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în latură civilă și admiterea cererii de constituire parte civilă, astfel cum a fost formulată.
Apelanta-parte responsabilă civilmente SC. SA Oac riticat sentința primei instanțe în ceea ce privește latura civilă a cauzei, susținând că în mod nejustificat a fost obligată în solidar cu inculpatul la plata sumelor de bani reprezentând daune morale și materiale, a prestației viagere lunare și a cheltuielilor de spitalizare față de partea vătămată, deoarece în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998, art.999 și art.1000 alin.3 cod civil pentru angajarea răspunderii sale civile, accidentul de circulație având la bază culpa exclusivă a inculpatului care nu a respectat regulile de circulație pe drumurile publice.
Față de motivele invocate, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în latură civilă, urmând a fi obligat inculpatul doar în solidar cu SC. SA la plata despăgubirilor civile către partea vătămată, constituită parte civilă în cadrul procesului penal.
Apelantul-asigurător SC. Vienna Insurance SA, precum și apelantul inculpat, deși au declarat apel împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, aceștia nu au depus la dosarul cauzei motivele ce au stat la baza formulării acestei căi de atac și nici nu s-au prezentat în fața instanței de control judiciar pentru a susține oral cererile de apel formulate.
Prin decizia penală nr. 287 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa fost admis apelul declarat de partea civilă, a fost desființată în parte, în latură civilă, sentința în sensul că s-au majorat despăgubirile civile acordate acesteia de la 30.000 lei daune morale la 50.000 lei și de la 3.000 lei la 5.000 lei despăgubiri materiale, fiind menținute în rest dispozițiile hotărârii instanței de fond.
Prin aceeași decizie s-au respins ca nefondate, apelurile declarate de celelalte părți.
Totodată, a fost obligat apelantul inculpat, apelanta parte responsabilă civilmente și asigurătorul de răspundere civilă la plata sumei de câte 160 lei cheltuieli judiciare către stat și a sumei de câte 333 lei cheltuieli judiciare către apelantul parte civilă.
La pronunțarea deciziei, instanța de control judiciar, a reținut următoarele:
Situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță, realitatea obiectivă relevată în hotărârea atacată, fiind cea rezultată din probele administrate în cauză.
Astfel, ca situație de fapt, tribunalul a reținut că la data de 21.02.2005, în jurul orei 16,00 inculpatul circula cu autoutilitara marca Mercedes cu nr. de înmatriculare -, pe DN 1 B, pe direcția com. Ajungând la intersecția semaforizată cu DJ 102, inculpatul a interpretat greșit semnificația culorii verzi a semaforului corespunzător benzii pentru efectuarea virajului stânga, considerând că această culoare îi permite accesul în intersecție pentru direcția înainte, motiv pentru care a pătruns în intersecție, intrând în coliziune cu autoturismul Break, condus de, care se angajase în efectuarea virajului stânga către Spitalul Județean.
În urma impactului, ocupantul locului dreapta față a autoturismului, respectiv partea vătămată, a suferit leziuni traumatice care au necesitat cca 150 de zile îngrijiri medicale, prezentând diagnosticul tetraplegie spastică și afazie, sechele post traumatism cranio-cerebral major, așa cum a rezultat din raportul de expertiză medico-legală nr.69/2008, lucrare în care s-a mai stabilit și că nu există proceduri neurochirugicale care să amelioreze starea actuală a părții vătămate.
Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.90/2008 s-a reținut că partea vătămată are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, necesită îngrijire și supraveghere permanentă din partea altei persoane, se încadrează în gr.I de invaliditate iar afecțiunea nu are potențial recuperator.
S-a reținut de prima instanță de control judiciar că situația de fapt sus-expusă a reieșit din procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorului și ale inculpatului, date în cursul urmăririi penale și al judecății în fond, din expertiza tehnico auto nr.31/2006 (efectuată în cursul urmăririi penale) prin care s-a stabilit că inculpatul ar fi putut evita producerea accidentului dacă ar fi respectat normele de circulație în intersecțiile semaforizate.
De asemenea, s-au avut în vedere declarațiile martorului date atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond, care a arătat că la data de 21.02.2005, circula cu autoturismul din direcția, către Metro P, iar la intersecția cu drumul județean, a oprit la semafor, la culoarea roșie, fiind prima mașină la semafor pentru direcția înainte. Pe lângă el au trecut mai multe autoturisme care au virat stânga spre Spitalul Județean, printre care și o de culoare care a fost acroșată de un camion care circula din față, precizând că a trecut pe culoarea a semaforului.
În ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului, tribunalul a constatat că, în raport de probele administrate, este dincolo de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 cod penal, care, prin interpretarea greșită a semaforului, a produs din culpa sa, un accident de circulație ce a avut drept urmare provocarea de leziuni părții vătămate, leziuni care au necesitat pentru vindecare 150 zile îngrijiri medicale și care i-au pus viața în primejdie, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care instanța de fond a dispus condamnarea acestuia.
Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.90/2008 s-a reținut că partea vătămată are capacitatea de muncă pierdută în totalitate, necesită îngrijire și supraveghere permanentă din partea altei persoane, încadrându-se în gradul I de invaliditate, iar afecțiunea de care acesta suferă nu are potențial recuperator.
Sub aspectul individualizării pedepsei, tribunalul a apreciat că instanța de fond a făcut o aplicare justă a dispozițiilor art.72 cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete în care a fost comisă, precum și a persoanei inculpatului, care nu are antecedente penale, apreciind că pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, realizează scopul și funcțiile pedepsei.
A mai reținut că prima instanță a apreciat oportun, tințând cont și de practica judiciară constantă în materie, că se impune față de inculpat aplicarea dispozițiilor art.81 cod penal, referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu privire la latura civilă, tribunalul a stabilit că hotărârea primei instanțe este netemeinică sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale și morale acordate părții vătămate constituită parte civilă în cadrul procesului penal, acestea fiind într-un cuantum neîndestulător, având în vedere suferințele fizice și psihice ale părții vătămate, precum și cuantumul cheltuielilor de spitalizare efectuate.
În acest sens, tribunalul a observat că instanța de fond, în mod netemeinic a înlăturat de la calculul despăgubirilor materiale bonurile fiscale prezentate de partea civilă, bonuri care fac dovada cheltuielilor de tratament efectuate de aceasta, precum și cheltuielile inerente efectuate pe perioada spitalizării de peste trei luni de zile și a operațiilor la care a fost supusă, pentru care partea civilă nu a putut prezenta documente fiscale, dar s-a apreciat că este de notorietate că asemenea cheltuieli se fac.
Deși instanța de fond a apreciat că se impun a fi acordate părții civile numai 3000 de lei cu titlu de despăgubiri materiale, tribunalul a constatat că partea civilă a făcut pe deplin dovada, cu bonurile fiscale, chitanțe și facturi fiscale (filele 5613-5648), a perioadei prelungită de spitalizare, a intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă și a stării ulterioare de sănătate, astfel cum reiese din rapoartele medico-legale nr.69 și nr.90/2008 - filele 129 și 130 dosar fond, în care se reține că partea civilă are o "stare vegetativă prelungită", apreciind că în raport de toate acestea se impune mărirea despăgubirilor materiale acordate părții, suma de 5.000 lei fiind în concordanță cu principiile răspunderii civile delictuale, care nu pot fi ignorate în aplicarea legii.
Referitor la daunele morale, tribunalul a constatat că instanța de fond nu a acordat o recompensă suficientă ca preț al suferinței părții civile și văzând dispozițiile art.14 al.3. cod proc. penală și art. 998 cod civil, a apreciat că existența prejudiciului moral impune repararea acestuia și nu acordarea unei recompense aproape simbolică.
Tribunalul a reținut că în mod incontestabil partea civilă a suferit un prejudiciu moral, fiind de netăgăduit suferințele psihice la care a fost supusă prin pierderea totală a capacității de deplasare, având tulburări de percepție, rigiditate prin decerebrare, incontinență urinară, alimentare pe gastrică, fiind încadrat cu handicap grav cu asistent personal, total dependent de anturaj, neexistând proceduri neurochirurgicale care să amelioreze starea actuală.
Față de această situație, s-a reținut că simpla constatare a prejudiciului nu poate constitui o reparație echitabilă și în consecință, având în vedere că prejudiciul moral nu poate primi, totuși, o evaluare exactă în bani, tribunalul a majorat daunele morale acordate părții civile de la 30.000 lei, la 50.000 lei, sumă apreciată ca reprezentând o compensare a suferinței și o satisfacție echitabilă suficientă.
În ceea ce privește apelul asiguratorului SC. Vienna Insurance SA, tribunalul a constatat că acesta este nefondat, având în vedere că prin hotărârea atacata, instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile alături de asiguratorul SC. Vienna Insurance SA. reținându-se corect, calitatea de asigurător ce a avut-o și o are acesta, față de polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr.-/22.06.2005 încheiată de această societate de asigurări și partea responsabilă civilmente SC. SA O și față de dispozițiile Legii nr.136/1995.
De asemenea, s-a constatat că sumele la care societatea de asigurări a fost obligată alături de inculpat, se încadrează în plafonul maxim stabilit pentru anul calendaristic 2005 prin Ordinul nr.3108/2004 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Cu privire la apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC. SA O, tribunalul a stabilit că, potrivit adresei nr.393/2008 aflată la fila 127 dosar fond, emisă de această societate, inculpatul era angajatul acestei societăți și se afla la data de 21.02.2005 în exercițiul atribuțiilor de serviciu, astfel că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, precum și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale prev.de art.1000 alin.3 cod civil și art.998-999 cod civil, considerente în raport de care tribunalul a apreciat acest apel ca nefondat.
Pentru aceleași motive, a considerat că și apelul declarat de inculpat, nemotivat de altfel, este nefondat, respingându-l ca atare.
Împotriva deciziei, în termen legal, au declarat recurs partea civilă, prin procurator, partea responsabilă civilmente, asigurătorul SC Vienna Insurance SA și inculpatul, care au criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală, partea responsabilă civilmente Oac riticat ambele hotărâri, susținând că în mod greșit instanțele au reținut că în calitate de comitent al prepusului său răspunde pentru daunele pricinuite de acesta din urmă.
criticile invocate în apel, partea responsabilă civilmente a susținut că împrejurările în care s-a produs accidentul de circulație și al cărui autor este inculpatul nu conduc la concluzia că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.1000 alin.3 cod civil, deoarece chiar dacă inculpatul a fost salariatul său, simpla existență a contractului individual de muncă nu poate avea ca efect antrenarea răspunderii angajatorului pentru faptele săvârșite de către salariat, având în vedere că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto, faptă fără nici o legătură cu societatea sau mijlocul auto -, iar angajatorul a respectat întru totul obligațiile ce revin proprietarilor de autovehicule ce derivă din nr.OUG195/2002.
În plus, se susține că înainte de angajarea la O, inculpatul a fost testat de autoritățile statului din punct de vedere medical, dar și în legătură cu aptitudinile și cunoștințele necesare pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, acesta obținând calificarea adecvată de care aceasta a ținut cont.
Prin urmare, se susține de către partea responsabilă civilmente că atâta timp cât aceasta a dat în dotarea unei persoane deja calificată, un mijloc auto în perfectă stare tehnică de circulație pe drumurile publice, se poate afirma fără a greși că angajatorul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în sarcina sa de nr.OUG195/2002 și prevederile incidente din Codul Muncii cu privire la remunerație și buna credință, precum și obligațiile ce decurg din art.48 din Legea nr.136/1995, în sensul îndeplinirii obligației de asigurare a mijlocului auto pentru cazurile de răspundere civilă.
În final, recurenta a susținut că simpla existența a contractului individual de muncă nu poate antrena răspunderea angajatorului pentru orice faptă delictuală ce ar putea fi comisă de un salariat al său, iar în cauza dedusă judecății nu se poate vorbi de "o funcție încredințată în sensul art.1000 alin.3 cod civil" deoarece în cazul șoferilor aceștia prestează munca de șofer în baza propriilor calificări, ceea ce atrage și obligația bunei credințe, în caz contrar, intervenind răspunderea proprie a salariatului, în speță.
Pentru motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, în latură civilă, în sensul respingerii în totalitate a pretențiilor părții civile față de aceasta iar în subsidiar exonerarea recurentei de la plata prestației viagere lunare, apreciind că aceasta nu poate fi decât efectul faptei delictuale personale a autorului infracțiunii.
Partea civilă, prin curator și apărător ales, a criticat ambele hotărâri de netemeinicie, susținând că deși Tribunalul Prahovaa majorat daunele morale de la 30.000 lei la 50.000 lei, iar pe cele materiale de la 3.000 lei la 5.000 lei, cuantumurile acordate nu acoperă integral prejudiciile materiale și morale încercate de partea vătămată.
S-a susținut astfel că persoana vinovată de producerea accidentului este recurentul inculpat care a intrat în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric, a lovit autoturismul și urmarea acestui fapt partea civilă aflat pe locul din dreapta față a autoturismului a suferit leziuni traumatice ce au determinat starea de comă a acestuia.
Totodată, s-a susținut că potrivit certificatului medical nr.2 din 14.01.2009 eliberat de Cabinetul Individual, pe care l-a depus în original la dosarul cauzei, rezultă că partea civilă urmează a fi supusă unei intervenții chirurgicale ce nu poate fi efectuată decât în, iar costurile, ce nu sunt suportate de Ministerul Sănătății, sunt însemnate și cad în sarcina părții civile.
Recurentul asigurător SC Vienna Insurance SA, în motivarea recursului conform disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală dar și cu ocazia dezbaterilor a criticat hotărârile anterioare de netemeinicie, solicitând, urmare admiterii căii de atac formulate, acordarea daunelor materiale și morale proporțional cu prejudiciul suferit de partea vătămată și cu luarea în considerare a limitelor maxime prevăzute de Normele de aplicare ale Ordinului CSA nr. 3108/2004 aplicabile în anul 2005, respectiv la data producerii accidentului.
La rândul său, inculpatul, prin apărător desemnat din oficiu, a criticat decizia numai în latură civilă, solicitând menținerea soluției pronunțată de prima instanță, apreciind că în mod greșit tribunalul a dispus majorarea despăgubirilor materiale și morale.
La termenul de judecată din 12 februarie 2009 Ministerul Public, prin reprezentant, a invocat excepția tardivității recursului declarat de inculpat, părțile prezente achiesând la excepția invocată, solicitând respingerea recursului declarat de inculpat ca tardiv.
Curtea, examinând cu precădere excepția tardivității recursului declarat de inculpat, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, respectiv disp.art.3854rap. la art.363 cod proc. penală, constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor legale sus-arătate, termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru procuror și partea care a participat la dezbateri sau la pronunțare și de la comunicare pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri cât și la pronunțare, precum și în alte situații expres arătate de lege.
Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că inculpatul a lipsit atât la dezbaterea cauzei cât și la pronunțarea acesteia, motiv pentru care, la data de 24 noiembrie 2008 i-a fost comunicată decizia penală nr.287 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Prahova, astfel cum rezultă din procesul verbal de comunicare a actului procedural, aflat la fila 14 dosar recurs.
Prin urmare, declararea căii de atac a recursului la data de 4 decembrie 2008, prin fax de către Cabinetul de Avocat, fila 7 dosar recurs, se încadrează în termenul legal de 10 zile de la comunicarea deciziei, astfel că excepția tardivității căii de atac nu se justifică.
Este adevărat că pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, factorul poștal a menționat data de 21 noiembrie 2008, însă este de observat că ștampila oficiului poștal indică data de 24 noiembrie 2008, atât la primirea corespondenței cât și la predarea acesteia, așa încât Curtea apreciază că în raport de acestea, mențiunea făcută de agentul poștal nu corespunde realității, nefiind posibil ca predarea corespondenței să aibă loc înainte de primirea acesteia.
În consecință, în raport de cele arătate anterior Curtea urmează să analizeze recursurile declarate de toate părțile, pe fondul cauzei.
Înainte de examinarea acestora, Curtea observă că în dispozitivul deciziei recurate, Tribunalul Prahovaa menționat greșit că a admis și apelurile declarate de partea civilă O și asigurătorul SC Vienna Insurance SA, întrucât din minuta încheiată cu ocazia deliberării, fila 2 verso dosar apel precum și din considerentele deciziei rezultă că apelurile declarate de acestea au fost respinse ca nefondate, însă fiind vorba de o eroare materială strecurată în dispozitiv, îndreptarea urmează a fi făcută de respectiva instanță.
Curtea, examinând hotărârile pronunțate, în raport de criticile invocate circumscrise cazului de cazare prev. de art.3859cpt.18 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, reține următoarele:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului însoțite de planșele foto, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr.420 din 22 februarie 2005, procesul verbal de recoltare a probelor biologice, raportul de expertiză medico-legală nr.543/23 iulie 2005, declarația martorului, raportul de expertiză tehnico-auto întocmit de inginer, alte înscrisuri medicale și declarațiile inculpatului, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior și necontestată de inculpat, din care rezultă că la data de 21 februarie 2005, inculpatul nu a respectat semnificația culorii semaforului la pătrunderea cu intersecția cu DJ 102 și a provocat un accident rutier în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 150 zile îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața.
Probele și mijloace de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, respectiv a culpei, în mod temeinic și legal au dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă din culpă prev. de art.184 alin.2 și 4 cod penal, existența infracțiunii, împrejurările comiterii faptei și vinovăția inculpatului nefiind contestate de nici una din părțile din proces.
Ca atare, condamnarea inculpatului în temeiul disp. art.184 alin.2 și 4 cod penal corespunde faptei și vinovăției acestuia, iar în privința individualizării pedepsei, prima instanță a apreciat în mod corect că în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei, consecințele produse, dar și față de persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale, aplicarea sancțiunii de 1 an și 6 luni închisoare, în condițiile prev. de art.81 cod penal, este o pedeapsă justă, aptă să răspundă cerințelor impuse de art.52 cod penal, astfel că respingerea căii de atac formulată de inculpat este corectă.
Reținând, așadar, că instanțele au administrat probe concludente, pertinente și utile soluționării cauzei și că printr-o interpretare corespunzătoare a acestora în raport de dispozițiile legale incidente au stabilit o situație de fapt ce corespunde probelor administrate în cauză, constată în mod just că inculpatul, urmare încălcării normelor privind circulația pe drumurile publice, ce rezultă din nr.OUG195/2002 și a Regulamentului de aplicare a acesteia, a produs o vătămare corporală gravă din culpă părții vătămate, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.543 din 23 iulie 2005 prezentat leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie și care au necesitat pentru vindecare circa de 150 zile de îngrijiri medicale.
De asemenea, încadrarea juridică stabilită de prima instanță și menținută în apel corespunde faptei și vinovăției inculpatului, așa încât rezolvarea laturii penale a cauzei este conformă dispozițiilor legale incidente, constatându-se că sub acest aspect niciuna dintre părți nu a criticat hotărârile pronunțate.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea va analiza împreună recursurile declarate de partea civilă, partea responsabilă civilmente O, asigurătorul SC Vienna Insurance SA și inculpatul întrucât toate acestea au invocat critici sub acest aspect, urmând ca problemele specifice fiecăreia, să fie analizate separat, după cum se va arăta în continuare:
Din probele administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, rezultă, așa cum în mod just au reținut și instanțele anterioare, că urmare încălcării dispozițiilor legale ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, inculpatul, din culpă exclusivă, a produs un accident rutier ca a avut drept urmare vătămarea corporală gravă a părții civile, căruia i-au fost produse leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare circa 150 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Prin urmare, fiind întrunite cumulativ cerințele impuse de art.998 Cod civil, respectiv existența faptei generatoare de prejudiciu, a persoanei culpabile de producerea acesteia și a raportului de cauzalitate între fapta săvârșită și rezultatul socialmente periculos, stabilirea răspunderii civile delictuale a persoanei responsabile de producerea accidentului, adică a inculpatului, este pe deplin justificată și ca atare acesta răspunde față de victima accidentului, pentru fapta proprie, pentru toate prejudiciile.
Așa cum s-a reținut și de către instanțele anterioare, partea vătămată, victima accidentului de circulație produs din culpa exclusivă a inculpatului s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 100.000 lei daune materiale, reprezentând cheltuielile făcute cu spitalizarea și tratamentele, cu suma de 250.000 lei, reprezentând daune morale și o prestație lunară în funcție de salariul minim pe economia națională.
Pe baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă, dispunând obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător la plata sumei de 30.000 lei daune morale și la 3.000 lei daune materiale, precum și la plata unei prestații periodice viagere în cuantumul salariului minim pe economia națională, lunar, începând cu 21 februarie 2005.
Prima instanță de control judiciar, reevaluând probele administrate în cauză a apreciat că despăgubirile civile acordate părții vătămate sunt în cuantum necorespunzător, în sensul că în privința daunelor materiale au fost omise dovezi aflate la dosarul cauzei, cu privire la care prima instanță a reținut că sunt ilizibile, reținându-se că este de notorietate că asemenea cheltuieli se efectuează pe perioada spitalizării de peste trei luni a părții vătămate și a intervențiilor chirurgicale la care a fost supusă, iar referitor la daunele morale s-a reținut că suma acordată de prima instanță este aproape simbolică.
Drept urmare, a admis apelul declarat de partea civilă, a desființat în parte sentința și a majorat despăgubirile, astfel: de la 30.000 lei la 50.000 lei daune morale și de la 3.000 lei la 5.000 lei daune materiale.
Cu ocazia judecării recursului, partea civilă a depus în completarea probatoriilor, certificatul medico-legal nr.2 din 14.01.2009 eliberat de Cabinetul Medical Individual Dr., din care reiese că, în vârstă de 35 de, persoană cu handicap grav, suferă de: Stare post - grav cu de emisfer stâng, -. mandibular drept. INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ.
Curtea, evaluând întreg materialul probator administrat în dovedirea pretențiilor civile, îndeosebi a actelor medicale depuse în acest sens, ținând cont de vârsta părții vătămate la data producerii accidentului, respectiv 32 de, consecințele la care aceasta a fost expusă ca urmare a faptei comise de către inculpat, în sensul că a fost spitalizată perioade mari de timp și supusă unor intervenții chirurgicale fără rezultat până în prezent, victima fiind încadrată în gradul I de invaliditate, având nevoie de însoțitor permanent, cu capacitate de muncă pierdută în totalitate, apreciază că deși tribunalul a majorat despăgubirile materiale stabilite în sarcina persoanelor responsabile, cuantumul acestora nu corespunde pe deplin cheltuielilor făcute de familia părții vătămate și nici prejudiciului moral încercat de aceasta.
Așa cum s-a arătat anterior, în urma accidentului rutier din 21 februarie 2005, părții vătămate i-au fost produse leziuni ce i-au pus în primejdie viața și care au necesitat pentru vindecare circa 150 de zile de îngrijiri medicale, perioadă de timp în care, în mod incontestabil, aceasta a fost lipsită de mediul social în care a trăit până la tragicul accident.
Dacă după accident, partea vătămată a fost internată perioade îndelungate și supusă unor intervenții chirurgicale fără succes, ceea ce justifică acordarea unei despăgubiri care să acopere, în măsura în care este posibil, prejudiciul personal nepatrimonial încercat de aceasta, Curtea constată că și în prezent partea vătămată suportă consecințele faptei inculpatului, ducând o viață lipsită de sens, având o stare vegetativă, fiind lipsită, așadar, de dreptul oricărei persoane sănătoase de a se bucura de familie, în special de copii, de a avea relații de prietenie și de a-și organiza viața în mod liber, astfel că și sub acest aspect, cererea de acordare de despăgubiri morale apare pe deplin justificată.
În plus, așa cum reiese din certificatul medical depus în fața instanței de recurs, medicul de familie a recomandat efectuarea unei intervenții chirurgicale, care implică în mod inevitabil noi suferințe fizice și psihice dar și cheltuieli importante, întrucât, potrivit susținerilor familiei, aceasta poate fi efectuată numai în iar costurile, foarte ridicate, urmează a fi suportate de pacient.
Ca urmare, Curtea fiind consecventă principiului potrivit căruia repararea prejudiciului personal nepatrimonial trebuie să corespundă scopului acestuia, fără să constituie însă o pedeapsă excesivă pentru inculpat, ori o îmbogățire fără just temei pentru victimă, apreciază ca fiind necesară majorarea daunelor morale de la suma de 50.000 lei la suma de 100.000 lei, având în vedere și practica judecătorească în materie.
Totodată, apreciază ca fiind pe deplin justificată și cererea de majorare a despăgubirilor materiale, față de numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale, de cheltuielile însemnate generate de administrarea tratamentului și alimentației specifice, așa încât acordarea sumei de 10.000 lei, prin majorarea despăgubirilor stabilite de tribunal, se apreciază ca fiind justificată.
În raport de considerentele expuse, Curtea, în baza disp. art.38515pct.2 lit.d cod proc. penală, va admite recursul părții civile, va casa în parte, în latură civilă, decizia, în sensul majorării daunelor morale și materiale, astfel cum s-a arătat anterior.
Pe cale de consecință, recursul declarat de inculpat, sub acest aspect, este nefondat și va fi respins conform art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală.
În ceea ce privește recursul declarat de partea responsabilă civilmente O, Curtea reține următoarele:
Existența faptei, împrejurările comiterii infracțiunii și vinovăția inculpatului nu au fost contestate de recurenta parte responsabilă civilmente, după cum nu s-a contestat nici împrejurarea că inculpatul, era, la data comiterii accidentului de circulație a cărei victimă a fost partea civilă, salariatul său.
Prin urmare, atâta timp cât în cauză s-a făcut dovada existenței faptei cauzatoare de prejudicii, a vinovăției persoanei responsabile, chiar dacă sub forma culpei și a raportului de cauzalitate între faptă și rezultatul socialmente periculos, respectiv vătămarea integrității corporale a victimei, rezultă că în cauză sunt întrunite cumulativ cerințele prev. de art.998 cod civil, ce reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
În cauză dedusă judecății sunt îndeplinite însă și cerințele impuse de art.999 Cod civil rap. la art.1000 alin. 3 din același cod.
Potrivit disp.art.1000 alin.3 din Codul civil, comitenții răspund de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat.
Dacă în privința felului în care partea responsabilă civilmente și-a îndeplinit obligațiile impuse de normele legale în vigoare privind punerea la dispoziția salariatului său a unui mijloc auto corespunzător din punct de vedere tehnic și de încheiere a contractului de răspundere civilă nu i se poate imputa acesteia nimic, recurenta îndeplinindu-și întocmai obligațiile impuse de nr.OUG195/2002 și Legea nr.36/1995, nu mai puțin adevărat este faptul că aceasta este culpabilă în condițiile prev. de art.1000 alin.3 din codul civil, ca urmare a alegerii persoanei care să exercite atribuția încredințată de aceasta, fiind indubitabil că la momentul producerii accidentului rutier, inculpatul se afla în serviciul părții responsabile civilmente și executa funcția respectivă din însărcinarea acesteia.
Instituirea răspunderii comitentului pentru faptele comise de prepusul său în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu a fost fundamentată în principal, pe ideea unei culpe în alegerea prepusului unită cu aceea a culpei în supravegherea acestuia, dar de cele mai multe ori pe ideea de garanție a comitentului în solidar cu prepusul față de victima prejudiciului, garanție menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită. Este o garanție pentru fapta altuia și poate fi antrenată numai în măsura în care în persoana prepusului sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Cum în cauză s-a făcut dovada că inculpatul, prepusul său, este responsabil în condițiile pre. de art.998 Cod civil, rezultă că rezolvarea laturii civile, sub aspectul reținerii culpei comitentului pentru fapta prepusului este legală și temeinică, conformă probelor și dispozițiilor legale incidente iar recursul declarat de partea responsabilă civilmente, se privește ca nefondat și va fi respins conform disp.art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală.
Și recursul declarat de asigurătorul SC Vienna Insurance SA este nefondat.
Instanțele anterioare au reținut în mod corect că în raport de dovezile administrate sub acest aspect, respectiv polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria - nr.- din 28.12.2004, din care rezultă că are calitatea de asigurat pentru auto - în perioada 01.01.2005 - 30.06.2005, în raport de art.41 din Legea nr.136/1995 și anexa 3 din Ordinul nr.3108/2004 al Comisie de Supraveghere a Asiguraților, aceasta, în calitatea de asigurător, răspunde alături de persoana vinovată de producerea prejudiciului, în limitele impuse de ordinul menționat.
Așa fiind, în temeiul disp. art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, recursul va fi respins ca nefondat.
Nemaifiind alte critici și neexistând nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea soluției pronunțate, vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei.
În temeiul disp. art.192 alin.2 cod proc. penală și art.193 cod proc. penală, se va dispune obligarea părților cărora le-au fost respinse recursurile, la cheltuieli judiciare către stat, precum și la cheltuieli de judecată către partea civilă, reprezentând onorariul avocatului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul părții civile prin procurator, cu domiciliu în, sat nr. 897, județul P, împotriva deciziei penale nr. 287 din 17 noiembrie 2008 Tribunalului Prahova.
Casează în parte, în latură civilă decizia recurată, în sensul că majorează despăgubirile civile acordate părții civile de la suma de 50.000 lei la suma de 100.000 lei daune morale și de la suma de 5.000 lei la suma de 10.000 lei daune materiale, asigurătorul INSURANCE SA B urmând a răspunde alături de inculpat și partea responsabilă civilmente în limita sumei asigurate.
Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente SC SA O, asigurătorul INSURANCE SA B și inculpatul, fiul lui și, născut la 21 aprilie 1951, domiciliat în O,-, -,.9, județul
Obligă la plata cheltuielilor judiciare în sumă de câte 333 lei către recurentul parte civilă, precum și în sumă de câte 150 lei către stat, pe fiecare dintre recurenții parte responsabilă civilmente SC SA O, asigurătorul INSURANCE SA B și inculpatul, acesta din urmă și la plata sumei de 200 lei cu același titlu reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/ Tehnored.
4 ex./23 februarie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
