Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 120
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 09.11.1952, domiciliat în Târgoviște,-, județul D împotriva deciziei penale nr. 149 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 16.09.2008, prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 262/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Prin sentința nr. 262/27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în baza art. 208-209 alin.1 lit. e, g și Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, a fost condamnat inculpatul, zis, fiul lui și, născut la 9.11.1952 în satul Mici, județul P, având CNP -, cetățean român, recidivist, studii școală profesională, domiciliat în Târgoviște, - -, nr. 337, județul D, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Potrivit art.71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării acestei pedepse.
Totodată în baza art. 88 Cod penal, s-a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada arestării preventive începând cu data de 16.2007 (conform încheierii nr- și mandatului de arestare preventivă nr. 25/U/16.2007 emis de Judecătoria Târgoviște ), până la data de 6.XII.2007 (conform încheierii din 4.XII.2007 de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și adresei nr. Y/31911 din 6.XII.2007 a Penitenciarului Mărgineni ).
Potrivit art. 350 alin.1 Cod proc. penală, a fost revocată măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu (măsură luată prin încheierea din 4.XII.2007).
Prin aceeași sentință, în baza art. 14 Cod proc. penală cu art. 346 Cod proc. penală a fost obligat inculpatul la plata de despăgubiri civile în sumă de 5.848 lei RON către asigurătorul - INSURANCE (conform adresei de constituire parte civilă de la filele 123-127), reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate transportatorului SC. -SRL AIp entru cele 275 bucăți rochii sustrase din mijlocul de transport nr.-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul asistat de avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatele părți civile SC SRL A I, SC INSURANCE SA A I și SC SA - Sucursala
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus concluzii formulate de inculpatul și relațiile solicitate de la Postul de Poliție al comunei G, însoțite de copia plângerii formulate de inculpat adresată acestui post de poliție.
Avocat având cuvântul pentru inculpat depune la dosar copie de pe plângerea formulată de acesta adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești.
Precizează că relațiile comunicate prin adresa nr. C/2518 din 06.02.2009 de către Postul de Poliței al comunei G sunt evazive și nu lămuresc situația plângerii formulate de inculpatul.
Curtea, cu acordul inculpatului, procedează la audierea acestuia, declarația dată fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Recurentul inculpat prin apărător ales solicită audierea numitului precum și a șoferului autotrenului ce transporta rochiile despre care se susține că le-ar fi sustras. Se arată că inculpatul a fost privat de cadrul devolutiv al apelului, pentru faptul că nu a avut apărător.
Totodată, față de plângerea formulată de inculpat și adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, în vederea începerii urmăririi penale față de situația învederată de inculpat prin avocat la Postul de Poliție al comunei G, se solicită să se emită adresă și către Parchetul de pe lângă Judecătoria Găești, pentru a se comunica ce s-a dispus ca urmare a plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu avea cum să fie audiat martorul în condițiile în care descoperirea acestuia s-a făcut în cursul lunii decembrie 2008 iar referitor la șoferul autotrenului, acesta a fost deja ascultat la instanța de fond.
Plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești va fi înaintată spre competentă soluționare Postului de Poliței al comunei G, conform regulilor procedurale și ca atare cererea inculpatului nu este admisibilă.
Curtea, respinge cererile formulate de inculpat prin apărătorul ales, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru inculpatularată că acesta a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței pronunțată de Judecătoria Găești prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 208 - 209 Cod penal.
Se critică cele două hotărâri ca fiind nelegale și netemeinice. Se arată că la momentul în care mașina cu care călătorea recurentul inculpat a oprit în apropierea autotrenului, acesta a convenit cu șoferul autotrenului să cumpere o cantitate de 60 litri de motorină și o rochie.
În declarația dată șoferul autotrenului nu a menționat faptul că a vândut inculpatului cantitatea de motorină și rochia.
Totodată, așa cum susține recurentul inculpat rochiile identificate la numitul sunt identice cu rochia ridicată de la inculpat cu ocazia efectuării percheziției domiciliare. Cu ocazia acestei percheziții, inculpatul personal a predat rochia organelor de poliție.
Se arată că cele patru rochii ridicate de la domiciliul numitului au fost predate postului de poliție. Acestea au ajuns în posesia recurentului inculpat pe baza unui proces verbal încheiat la Postul de Poliție G, fiind prezentate astăzi în instanță.
Cât timp dintre rochiile aflate în autotren, una doar a fost găsită la recurentul inculpat iar altele se aflau în domiciliul numitului, nu se poate stabili cu certitudine dacă acestea au fost furate, de către cine sau dacă au fost vândute chiar de către șoferul autotrenului.
Față de această situație, se solicită în temeiul art. 38515pct. 2 Cod proc. penală admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și să se restituie cauza la Tribunalul Dâmbovița spre rejudecare, față de faptul că la momentul judecării apelului inculpatul nu s-a putut apăra precum și față de faptul că au apărut elemente noi care conduc la un alt făptuitor decât la inculpatul recurent.
În subsidiar, se solicită ca în cazul în care se va reține cauza spre judecare, să fie achitat inculpatul în temeiul art. 11 pct. 2 rap. la art. 10 lit. c Cod proc. penală în sensul că fapta nu este săvârșită de recurentul inculpat, existând și dovezi în acest sens. Inculpatul a identificat un număr de patru rochii în domiciliul lui, care fac parte dintre cele ce se aflau în autotren.
Tot în subsidiar, în situația în care se va aprecia că inculpatul se face vinovat, să se reducă pedeapsa aplicată acestuia, pedeapsă care este prea mare în raport cu vinovăția reținută în sarcina recurentului inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântularată că este incontestabil că pe autotren s-a găsit urma papilară despre care s-a făcut vorbire și de asemenea că de la domiciliul inculpatului a fost ridicată o rochie care face parte dintre cele ce se aflau în autotren.
În cauză trebuie să se aibă în vedere conduita adoptată de inculpat care anterior a declarat la data de 16.10.2007, că a fost plecat la din ianuarie până în iulie, după care în aceeași declarație își amintește că pe data de 14 iulie a aceluiași an a luat motorină de la șoferul autotrenului. Mai mult, acesta declară că personal a luat rochia și a predat-o organelor de poliție.
Într-o altă declarație, inculpatul arată că în noaptea respectivă, în jurul orelor 20,00 - 21,00 trecut prin zona în care se afla autotrenul. A luat cu acordul șoferului autotrenului două canistre cu motorină, a remarcat că acesta transporta rochii și i-a cerut una, pe care a dus-o acasă și despre care nu a spus nimic nici fiicei, nici soției.
Audiată fiind în cauză, soția inculpatului a declarat că a luat rochia respectivă din târg. Aceste trei declarații au fost luate în data de 16 octombrie 2007, rezultând trei variante diferite.
La 23 octombrie 2007, inculpatul revine asupra declarațiilor date și spune că a trecut prea mult timp de la săvârșirea faptei și nu mai știe cu cine era la momentul comiterii faptei.
La instanța de judecată, inculpatul nu mai menține nimic din ceea ce a declarat la organul de urmărire penală, susținând că la acel moment nu i s-a adus la cunoștință că are nevoie de avocat deși personal în declarație acesta menționase că nu dorește avocat. La prezentarea materialului de urmărire penală inculpatul a avut avocat ales iar la momentul primirii rechizitoriului pentru a lua cunoștință de el, același inculpat constată că a greșit ora la care s-au petrecut faptele, pentru că ora 24.00 era înscrisă pe diagrama autotrenului.
Dacă de alte elemente inculpatul nu își mai aduce aminte, cum de știa ce număr are mașina Regata care l-a luat la ocazie la data comiterii faptei și în acest caz de ce ar mai fi fost nevoie de adresa efectuată din dispoziția instanței la Serviciul Rutier pentru a se comunica numerele autoturismelor Regata înmatriculate în județul Mai mult, după ce a fost indicat autoturismul, conducătorul auto al acestuia a venit în instanță unde a dat o declarație identică cu cea a inculpatului.
Totodată, reprezentantul parchetului arată că autotrenul în cauză transporta rochii pentru export, unicat, ambalate fiecare separat și așezate la aceeași distanță, situație în care este greu de crezut cum de putea inculpatul să ia pur și simplu o rochie din, la invitația șoferului acestuia. rochiilor nu corespund, numai primele patru cifre fiind identice.
Recurentul inculpat a dat declarații contradictorii, a încercat de altfel tot mai multe variante pentru a convinge instanța. Concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvântarată că a făcut cercetări cu privire la Regata. care a fost identificat de el în Târgoviște, acesta a fotografiat numărul de înmatriculare pe care ulterior l-a indicat organelor de cercetare penală.
Precizează că nu este vinovat de comiterea faptei, mai mult a făcut cercetări pentru a identificat adevăratul vinovat.
Solicită admiterea recursului și efectuarea unei anchete pentru a se stabili faptele așa cum s-au petrecut în realitate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr.262 din 27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviștea fost condamnat inculpatul, zis, fiul lui și, născut la 9.11.1952 în satul Mici, județul P, având CNP -, cetățean român, recidivist, studii școală profesională, domiciliat în Târgoviște, - - nr. 337, județul D, la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208-209 alin.1 lit. e, g și Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 14/15 iulie 2007, prin forțarea și spargerea sistemului de siguranță a ușilor remorcii autotrenului cu nr. de înmatriculare -, staționat din cauza unor defecțiuni tehnice pe drumul public DN 72 Târgoviște-G, în zona apropiată podului din localitatea -, județul D, acesta și-a însușit pe nedrept din confecțiile transportate și aflate în acel mijloc de transport un număr de 275 rochii de damă, creând un prejudiciu societății transportatoare SRL A I de 5.858 lei.
Potrivit art.71 alin.2 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării acestei pedepse.
În baza art. 88 Cod penal, s-a computat din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada arestării preventive începând cu data de 16.10.2007, până la data de 6.12.2007.
Potrivit art. 350 alin.1 Cod proc. penală, a fost revocată măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, măsură dispusă prin încheierea din 4.10.2007.
În latură civilă, conform disp. art. 14 Cod proc. penală cu art. 346 Cod proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 5.848 lei RON către asigurătorul Unita-Vienna Insurance, reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate transportatorului SC -SRL AIp entru cele 275 bucăți rochii sustrase din mijlocul de transport nr.-.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probatoriilor administrate în cauză, procesul-verbal de constatare la fața locului, planșele fotografice, fotograma urmei papilare identificată pe unul dintre obloane, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.41450/5.10.2007, procesul-verbal de percheziție domiciliară din 16.10.2007, procesul-verbal de examinare criminalistică efectuat asupra confecțiilor ridicate de la domiciliul inculpatului, diagrama tahograf, declarațiile administratorului SC 2000 SRL - și declarația martorului - șoferul autotrenului, vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat comis în noaptea de 14/15 iulie 2007, când prin forțarea și spargerea ușilor de la remorca autotrenului nr.-, staționat pe DN 72-Târgoviște-G, din cauza unor defecțiuni tehnice, a sustras 275 rochii de damă, cauzând un prejudiciu în sumă de 5.848 lei SRL A
Apărările inculpatului că nu este autorul faptei au fost înlăturate ca nedovedite, depozițiile martorilor audiați în apărarea sa, și, fiind date în mod evident în sprijinul susținerilor inculpatului.
Instanța a reținut că declarația martorului este irelevantă, deoarece acesta nu arată decât împrejurarea că într-o seară, în vara anului 2007, inculpatul a venit la imobilul din str.- și ar fi adus trei canistre cu motorină, fără a preciza data exactă.
Chiar și cu privire la această împrejurare declarațiile martorului sunt contradictorii, nu concordă cu cele ale inculpatului, care a susținut că a fost condus până la acea locație de către șoferul de ocazie pentru a-și lua înapoi canistra pe care i-o împrumutase, în timp ce martorul declară că din cele trei canistre cu motorină pe care i le-a dat inculpatul numai una a descărcat-o, iar celelalte două pline cu motorină le-a pus înapoi în mașină, deși susținuse inițial că inculpatul a venit cu o mașină în care se aflau un și o femeie, a descărcat trei canistre de motorină, după care a plecat împreună cu persoanele cu care venise.
Cu privire la declarația martorului, se arată că acesta a făcut referire la a aceleași detaliile ca și inculpatul, însă nu este convingătoare, întrucât îl plasează pe inculpat la locul faptei într-o dată neprecizată din luna iulie 2007, dar la ora 24,00, oră la care autotrenul nu era staționat la locul respectiv conform diagramei.
Totodată, instanța a reținut că acest martor a fost prezentat drept alibi al inculpatului și că declarația dată este neveridică, deoarece martorul, conducătorul autovehiculului din care s-au sustras confecțiile nu l-a recunoscut, nu a confirmat aspectele privitoare la accesul inculpatului în autocamion și nici că a vândut motorină sau că i-ar fi dat acestuia o rochie.
În ceea ce privește apărarea inculpatului în legătură cu urma papilară descoperită pe ușa autovehiculului, instanța a reținut că conducătorul -ului nu ar fi putut să distrugă sistemul de închidere al propriului autovehicul numai pentru a-i da inculpatului bidoane pentru motorină.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere pericolul social sporit al faptei comise, rezultat de împrejurările în care a acționat inculpatul, pe timp de noapte, pe un drum public destinat circulației rutiere și prin forțarea sistemelor de închidere a unui autovehicul staționat din motive tehnice pe calea publică, dar și antecedentele penale ale inculpatului.
În soluționarea laturii civile, s-a constatat că mărfurile sustrase erau asigurate pe timpul transportului prin Unita Vienna Insurance Filiala A I, care a despăgubit transportatorul SRL A I, potrivit adresei nr.788 din 26.10.2007 aflată la dosarul de urmărire penală, cu contravaloarea confecțiilor sustrase de inculpat (275 rochii), în valoare de 5.848 lei și reținându-se vinovăția inculpatului, acesta a fost obligat la plata despăgubirilor către partea civilă.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie fără a formula motive în scris, iar prin decizia penală nr. 149 din 16.09.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins, ca nefondat, apelul declarat de acesta.
S-a constatat de tribunal că situația de fapt reținută de instanța de fond este cea reală, astfel cum aceasta a fost stabilită și în actul de acuzare, făcându-se o analiză completă și judicioasă a probelor administrate în cele două faze procesuale pe care cauza de față le-a parcurs și o aplicare corectă a dispozițiilor de drept substanțial și de procedură în materie, că s-a respectat dreptul apelantului inculpat la un proces echitabil, pentru a da eficiență disp. art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că potrivit disp. art 320 alin. 3 cod pr.penală, judecătorul fondului a procedat atît la audierea martorilor propuși în acuzarea sa dar și a celor propuși în sprijinul apărărilor pe care acesta și le-a formulat pe parcursul cercetării judecătorești, precum și că s-a dat eficiență disp. art. 52cod pr.penală referitoare la prezumția de nevinovăție, exercitîndu-se în permanență rolul activ pe care instanța trebuie să îl aibă în desfășurarea procesului.
Instanța de control judiciar a stabilit că sancționarea apelantului inculpat a fost pronunțată în urma examinării și coroborării tuturor probelor administrate în cauză, care i-au confirmat vinovăția sub forma intenției directe, stabilindu-se în mod corect că fapta există, constituie infracțiunea de furt calificat prevăzută de disp. art. 208-209 alin. 1 lit. e, g și i cod penal, în forma consumată, și a fost săvîrșită de către acesta.
În ceea ce privește negarea sistematică a inculpatului că ar fi autorul faptei, instanța de apel a apreciat că mijloacele de probă existente la dosar l-au plasat la locul săvîrșirii faptei, în seara zilei de 14.07.2007, acestea fiind de altfel, singurele aspecte recunoscute în declarațiile sale, avându-se în vedere în acest sens, în mod special, urma papilară identificată pe unul dintre obloanele autotrenului ca aparținînd inculpatului și rochia de culoare albastru indigo descoperită la percheziția efectuată la domiciliul său la 16.10.2007, identică celor care au făcut obiectul transportului cu autotrenul nr. -.
Împotriva ambelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în termen legal, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că nu este vinovat de fapta reținută în sarcina, că a fost prezent la locul faptei, doar pentru a cumpăra 60 l motorină și șoferul autotrenului i-a oferit o rochie ce a fost găsită la locuința sa cu ocazia percheziției domiciliare.
Susține că urma papilară identificată pe oblonul semiremorcii s-a produs când s-a urcat în remorcă, cu acordul șoferului, pentru a lua bidoane în care a fost pusă motorină.
Inculpatul a mai arătat că deși la locuința numitului au fost găsite mai multe rochii asemănătoare cu aceea găsită la locuința sa, Postul de Poliție al comunei G nu a început urmăririi penală față de aceasta, astfel că nu se poate cunoaște cine este autorul infracțiunii.
Se mai invocă faptul că șoferul autoturismului de ocazie nu a fost audiat deși acesta ar fi putut arăta împrejurările în care a cumpărat motorină.
Se solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, întrucât i s-a încălcat dreptul la apărare și sunt elemente noi care probează comiterea infracțiunii de furt de către o altă persoană, iar în subsidiar, achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c cod proc. penală, deoarece nu este el autorul infracțiunii sau reducerea pedepsei, în situația în care se va aprecia că la dosar există probe care susțin vinovăția sa.
Fiind audiat în fața instanței de recurs, conform art.38514alin.11cod proc. penală, recurentul susține că este nevinovat, că în noaptea de 14/15 iulie 2007 a cumpărat de la șoferul autotrenului motorină și neavând vase, cu acordul acestuia, s-a urcat în semiremorcă pentru a lua două bidoane, ocazie cu care i-a cerut să-i dea o rochie din cele aflate în interior.
De asemenea, inculpatul precizează că a refuzat să fie confruntat cu șoferul de, deoarece acesta nu ar recunoaște că a vândut motorină, menționând totodată că "fie acesta a valorificat rochiile, fie a avut loc o spargere".
Curtea, examinând hotărârile criticate, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele invocate de recurent și din oficiu în limitele prev. de art.3859alin.3 cod proc. penală, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Situația de fapt, împrejurările și modalitățile de săvârșire a infracțiuni sunt corect stabilite de instanțele de fond și apel, fiind confirmate de probele administrate în cauză, în sensul că în noaptea de 14/15 iulie 2007, prin forțarea și spargerea sistemului de siguranță ale ușilor remorcii autotrenului cu nr. de înmatriculare -, staționat din cauza unei defecțiuni tehnice în zona localității, inculpatul au sustras un număr de 275 rochii produse de 2000, pentru export, în valoare de 5.848 lei.
Vinovăția inculpatului a fost corect reținută, fiind dovedită cu probatoriilor administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească - proces verbal de cercetare la fața locului întocmit în dimineața zilei de 15 iulie 2007 de către organele de cercetare penală sesizate de conducătorul autotrenului, numitul, planșe fotografice reprezentând urmele de forțare a sistemului de închidere a obloanelor din spate ale remorcii și a lacătului, fotografiile confecțiilor din interiorul remorcii, fotograma urmei papilare identificată pe unul din obloanele autotrenului, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.41450/5.10.2007, filele 39-44 dosar urmărire penală, procesul verbal de percheziție domiciliară din 16.10.2007, examinarea criminalistică efectuată asupra rochiei de damă de culoare albastră indigo ridicată din domiciliul inculpatului, declarațiile martorilor audiați și.
În cursul procesului penal, în pofida probelor de vinovăție, inculpatul a negat în mod constant săvârșirea faptei, susținând mai multe variante în scopul sustragerii de răspundere penală.
Astfel, în cele trei declarații date la 16 octombrie 2007, filele 68, 122 și 127-129 dosar urmărire penală, inculpatul susține că în seara de 14 iulie 2007, în jurul orelor 20,00- 21,00, împreună cu fiul său A, a trecut prin zona unde se afla staționat autotrenul, a cumpărat motorină de la șoferul acestuia, cu acceptul căruia s-a urcat în remorca -ului pentru a lua două bidoane în care să pună motorină din rezervorul mașinii și că i-ar fi spus "ia și tu o rochie sau o bluză", acestea fiind neambalate.
În cea de a doua declarație, susține că în perioada ianuarie - iulie 2007 nu era în țară, fiind plecat în Franța, amintindu-și în mod inexplicabil că într-adevăr a cumpărat motorină de la un șofer al unui autocamion staționat cu avariile în funcțiune, iar în cea de a treia declarație revine și arată că la acea dată s-a deplasat cu o mașină de ocazie și șoferul acestuia a oprit pentru a cumpăra motorină, ocazie în care a cumpărat și el motorină, pe care a depozitat-o în două bidoane luate din remorca autotrenului, în care s-a urcat cu acordul conducătorului auto al acestuia.
În cea de a patra declarație dată la 23 octombrie 2007, inculpatul revine și arată că a trecut prea mult timp de la data la care se pretinde că s-a comis fapta, însă își amintește că a luat o mașină de ocazie iar la instanța de fond, filele 52-54, și-a retractat declarațiile anterioare, precizând că a circulat pe DN 72 de la G spre Târgoviște, cu o mașină de ocazie Regata de culoare roșie al cărui nr. de înmatriculare nu l-a reținut, a oprit în jurul orelor 22,00 în zona unde se afla -ul staționat cu avariile în stare de funcționare și de la conducătorul acestuia au cumpărat atât el cât și șoferul de ocazie motorină, menționând că i-a cerut o rochie, care a fost găsită în locuința sa la percheziția domiciliară efectuată.
În aceiași declarație, susține că autorul infracțiunii este șoferul autoturismului de ocazie, ca apoi în motivarea recursului să-l indice ca autor al infracțiunii pe numitul.
Apărările inculpatului au fost corect înlăturate în mod justificat de cele două instanțe, pe baza probelor științifice efectuate în cauză, respectiv a raportului de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.41450/5.10.2007, filele 329-44, expertizei criminalistice asupra rochiei de damă de culoare albastră indigo ridicată din locuința inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare și pe baza declarațiilor martorilor și.
Din conținutul procesului verbal de constatare, filele 9-10, precum și din planșele fotografice rezultă că oblonul din partea dreaptă a autotrenului a fost forțat, lacătul sistemului de închidere era spart și prezenta urme de lovire în toartă, la cercetarea efectuată la fața locului s-au identificat urme papilare pe oblonul remorcii.
Este exclus ca șoferul autotrenului să procedeze la distrugerea sistemului de închidere al propriului autovehicul pentru a lua două bidoane și a le da inculpatului pentru a le umple cu motorină, așa cum inculpatul a susținut.
Din raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.41450/5.10.2007, filele 329-44, rezultă că urma papilară prelevată de pe oblonul dreapta spate a remorcii autotrenului aparține inculpatului, fiind creată de impresiunea zonelor tenară și hipotenară de la palma a acestuia, astfel că susținerea recurentului că aceasta s-ar fi format în momentul în care s-a urcat în autotren pentru a lua două bidoane, este lipsită de temei.
Martorul, șoferul autotrenului, care precizează că în în afara confecțiilor nu erau și alte bunuri, că la ora la care inculpatul pretinde că a cumpărat motorină (21,00-22,00) nu se afla în zonă, staționarea cauzată de defecțiunea la sistemul electric având loc între orele 0,21-8,53, în data de 15 iulie 2007, conform diagramei tahograf și că nu a văzut și nu a stat de vorbă cu nici o persoană.
De altfel, inculpatul a refuzat confruntarea cu șoferul autocamionului, pretextând că acesta nu ar putea să recunoască că a valorificat bunurilor din patrimoniul societăți și din mărfurile transportate, însă, autovehiculul fiind echipat cu dispozitiv, care permitea societății să urmărească permanent ruta pe care se deplasează și cantitatea de motorină consumată, nu era posibil să se efectueze înstrăinarea acestor bunuri.
În ceea ce privește apărarea inculpatului că a primit rochia găsită la locuința sa de la șoferul autotrenului după ce a cumpărat motorină și apoi susținerea acestuia că rochia a fost cumpărată de la piață de către soția sa, a fost înlăturată în mod justificat, fiind infirmată de martorul, care în toate declarațiile date arată că în acea seară nu a luat legătura cu nici o persoană și din examinarea criminalistică a caracteristicilor rochiei descoperită la locuința inculpatului rezultă că aceasta este identică cu cele sustrase din autotren.
Totodată, susținerea inițială a martorei, soția inculpatului, că a achiziționat rochia de la piață a fost infirmată și de martora, administratorul firmei 2000, care a precizat că la solicitarea beneficiarului din Anglia, cu materialul și modelul acestuia, au fost executate confecțiile și că acestea nu s-au valorificat niciodată pe piața românească.
Declarațiile martorilor propuși de inculpat în apărare, și, au fost corect înlăturate de instanța de fond și de apel, fiind contradictorii și irelevante și mai mult acestea nu au fost de natură să înlăture mijloacele de probă materiale care au dovedit cu certitudine prezența inculpatului la locul faptei, accesul său în mijlocul de transport al cărui sistem de închidere fusese forțat și de unde au fost sustrase confecțiile.
Astfel, martorul, filele 128-129, a susținut că în luna mai inculpatul a venit la locația din str.- cu șoferul autoturismului de ocazie și din cele trei canistre cu motorină numai una a descărcat-o, celelalte două le-a pus înapoi în mașină și inculpatul a plecat împreună cu persoanele care venise, în timp ce inculpatul a susținut că a rămas în locație și a după golire a înapoiat numai canistra împrumutată.
Și declarația martorului, conducătorul mașinii de ocazie, a fost apreciată în mod corect ca neveridică, aspectele pe care acesta le-a relatat sunt aproape identice cu cele susținute de inculpat, fiind date pentru a confirma apărările acestuia și după o perioadă mai mare de 1 an, audiat în fața instanței de fond, în mod surprinzător a indicat culoarea rochiei, suma pe care inculpatul a plătit-o pentru combustibil, discuția pe care a avut-o cu șoferul autotrenului, ora la care a cumpărat motorină și locația unde l-a transportat pe recurent, elemente care dovedesc că declarația sa este dată pro causa.
Susținerea recurentului că autorul faptei este o altă persoană, respectiv, întrucât în locuința acestuia s-au găsit mai multe rochii asemănătoare cu cea găsită în locuința sa, nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, așa cum s-a cerut, deoarece potrivit art.317 cod proc. penală judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare și față de probele științifice sus-arătate, care au făcut dovada pe deplin a vinovăției inculpatului, în lipsa unor date și elemente definitorii privind săvârșirea faptei de o altă persoană și având în vedere faza procesuală, precum și adresa nr.4567 din 6.02.200 a Postului de Poliție al comunei G, Curtea consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile art.337 cod proc. penală.
Critica recurentului că la judecarea apelului i s-a încălcat dreptul la apărare, este neîntemeiată. Din lucrările dosarului și din partea introductivă a deciziei rezultă că acesta a fost prezent în instanță la termenul din data de 1 august 2008, conform încheierii de la fila 12, când inculpatul a fost asistat de apărătorul desemnat din oficiu și pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu intimata parte civilă s-a acordat un nou termen de judecată, pentru data de 16 septembrie 2008, când apelul s-a soluționat, interesele acestuia fiind susținute de apărătorul din oficiu, desemnat conform art.171 alin.4 cod proc. penală, doamna avocat, cu împuternicirea avocațială nr.1037/16.09.2008, care a substituit-o pe avocata, desemnată în baza împuternicirii avocațiale nr.273/1.08.2008.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că s-a realizat o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor art.72 și art.52 cod penal, la dozarea sancțiunii s-a ținut seama de pericolul social sporit la faptei comise, materializat prin aceea că inculpatul a acționat pe timp de noapte, pe un drum public destinat circulației rutiere, prin forțarea sistemelor de închidere a unui autovehicul staționat din motive tehnice, de limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, precum și antecedentele penale ale inculpatului care a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, anterior fiind condamnat de mai multe ori pentru fapte de același gen, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar aflată la fila 130
Pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și nu se justifică reducerea acesteia, cum recurentul a solicitat, întrucât ar fi lipsită de eficiență și s-ar încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare.
După comiterea prezentei infracțiuni, inculpatul a fost prins în flagrant delict la data de 25 august 2007, sustrăgând motorină dintr-un autotren parcat în loc public, fiind arestat preventiv, măsură înlocuită ulterior cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, aspecte care demonstrează predispoziția inculpatului la comiterea de infracțiuni de același gen și perseverența infracțională a acestuia, precum și faptul că pedepsele executate anterior nu și-au atins scopul preventiv-educativ.
Direcția de Investigații Criminale din cadrul, prin adresa nr.36817 din 12.02.2007, relevă că inculpatul a fost cercetat și în Franța pentru comiterea unor fapte penale, situație recunoscută de acesta, care a precizat însă că nu a fost arestat ci a fost cercetat sub supraveghere.
Așadar, pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție este corect individualizată, fiind situată în apropierea minimului special prevăzut de textul incriminator și nu se justifică reducerea acesteia.
Concluzionând, în raport de cele arătate Curtea constată că nu subzistă cazurile de care prev. de art.3859pct.14 și 18 cod proc. penală și în consecință, hotărârile recurate fiind legale și temeinice, recursul inculpatului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare, în temeiul art.38515pct.1 lit.b cod proc. penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, împotriva deciziei penale nr. 149/16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și a sentinței penale nr. 262/27.05.2008 a Judecătoriei Târgoviște.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. ZE/Tehnored.
2 ex./27 februarie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec. Târgoviște
Judec. fond G
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
