Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 121/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 121
Ședința publică din data de 12 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
JUDECĂTOR 2: Elena Negulescu
JUDECĂTOR 3: Elena Zăinescu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 29.08.1967, domiciliat în comuna nr. 734, județul P împotriva deciziei penale nr. 282/10.11.2008 prin care s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpat împotriva sentinței penale nr. 227/06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina.
Prin această decizie, s-au extins efectele apelului declarat de inculpatul și asupra inculpaților și, s-a desființat în parte, în latură penală, sentința apelată și în consecință:
S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit.a, e, g și alin.3 lit.h Cod penal, cu aplic. art.75 lit.c, art.76 lit.c și art.74 lit.a, c Cod penal, de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.
Totodată s-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 82 cod penal, pentru inculpatul.
A fost înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal aplicată inculpaților, și. S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Prin sentința penală nr. 227/06 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,g, i Cod penal, alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b și art. 75 lit. c Cod penal, a fost condamnat inculpatul fiul lui și, născut la data de 29.08.1967 în comuna, județul P, domiciliat în comuna nr. 734, județul P, CNP -, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, muncitor la SC Co B, divorțat, un copil minor, recidivist, la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul disp. art. 71 al. 2 cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul, personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu din Baroul Prahova, conform delegației nr. 2856/2009 aflată la fila 10 dosar, lipsă fiind intimata parte civilă SC SA
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită să se constate cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul arată că nu are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul arată că acesta critică sentința pronunțată de Judecătoria Câmpina și decizia Tribunalului Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie. Susține că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și pe fond redozarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul diminuării cuantumului acesteia sub minimul prevăzut de lege, având în vedere că inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și are un copil minor în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de admitere a recursului formulat de inculpat, casarea celor două hotărâri cu privire la individualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt arată că recunoaște și regretă fapta comisă, solicitând reducerea pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.227 din 06.06.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în temeiul disp. art.208-209 alin.1 lit.a,g,i, alin.3 lit.h, cu aplic. art.37 lit.b și art.75 lit.c cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 29.08.1967 în com., jud.P la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 18/19.11.2006;, fiul lui G și, născut la 15.07.1987 în V de M, jud.P, în temeiul disp. art.208-209 alin.1 lit.a,g,i, alin.3 lit.h, cu aplic. art.75 lit.c, art.76 lit.c rap. la art.74 lit.a și c cod penal la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 18/19.11.2006;, fiul lui G și, născut la 20.05.1989 în V de M, jud.P, în temeiul disp. art.208-209 alin.1 lit.a,g,i, alin.3 lit.h, cu aplic. art.109, art.76 lit.d rap. la art.74 lit.a și c cod penal, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă din 18/19.11.2006.
Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art.71 alin.2 cod penal rap. la art.64 lit.a și b cod penal pentru inculpatul, iar cu privire la inculpații a disp. art.81 cod penal, respectiv art.110 cod penal în cazul inculpatul, în privința acestora din urmă dispunându-se suspendarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza disp. art.118 lit.b cod penal s-au confiscat, în folosul statului, un ferăstrău mecanic tip bomfaier fără, culoare gri, clește mecanic 20 cm, foarfecă mecanică tip gura de, cinci saci rafie, sacoșă rafie, toate depuse la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Mun. Câmpina.
În soluționarea laturii civile inculpații au fost obligați în solidar, iar inculpatul minor în solidar și cu partea responsabilă civilmente G, să plătească părții civile SC SA B suma de 10.291 lei către, reprezentând despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probatoriilor administrate în cauză, următoarele:
În noaptea de 18/19.11.2006 în intervalul 0,30-2,15 inculpații, împreună cu (minor în vârstă de 17 ani) au tăiat pe o lungime de aproximativ 400 metri și au sustras cablul telefonic din rețeaua în funcțiune ce aparținea SC SA-Departamentul P Nord- Compartiment rețea Câmpina, amplasată pe stâlpi din lemn, în vecinătatea DJ 214, cauzând un prejudiciu evaluat de partea vătămată la suma de 10.291,00 lei.
A mai reținut prima instanță că organele de poliție s-au sesizat din oficiu și s-au deplasat la fața locului, însă cei trei inculpați au fugit, abandonând cablul telefonic pe care l-au secționat anterior în bucăți cu lungimea de 20- 25 cm și l-au strâns sub formă de colaci, precum și un foarfece tip gură de, o sacoșă de rafie, cinci saci din același material, un bomfaier și un clește.
În raport de această situație de fapt, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților, și, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev.de art.208-209 al.1 lit.a,g,i cod penal și alin.3 lit.h cod penal.
Pentru inculpatul instanța de fond a reținut și dispozițiile art.37 lit.b și art.75 lit.c cod penal, pentru inculpatul dispozițiile art.75 lit.c cod penal, iar pentru inculpatul minor dispozițiile art.109 cod penal.
Totodată, instanța de fond a obligat în solidar pe cei trei inculpați, iar pe inculpatul minor în solidar și cu G, la plata despăgubirilor civile către partea civilă, în cuantum de 10.291 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul.
În motivarea apelului, parchetul a criticat latura penală a procesului, cu privire la nelegalitatea hotărârii pronunțate, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului, în sensul că Judecătoria Câmpinai -a aplicat o pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită în alte limite decât cele prevăzute de lege și totodată, a aplicat în mod greșit dispozițiile art.81 cod penal, dispunând suspendarea condiționată, deși pedeapsa aplicată este mai mare de 3 ani închisoare.
Astfel, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței, menținerea pedepsei aplicate și aplicarea disp. art.861cod penal, în loc de art.81 cod penal.
Apelantul-inculpatul a criticat hotărârea numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate, pe care a apreciat-o prea aspră în raport cu natura faptei comise și modalitatea în care a fost săvârșită, solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și reducerea pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
Prin decizia penală nr.282 din 10.11.2008, Tribunalul Prahovaa admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina și inculpatul, a extins efectele apelului declarat de acesta și asupra inculpaților și, a desființat în parte, în latură penală, sentința apelată și în consecință:
A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 - 209 alin. 1 lit. a,e,g și alin. 3 lit. h Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. c, art.76 lit. c și art.74 lit.a,c Cod penal, de la 3 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare și s-a menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 5 ani, conform disp. art. 82 cod penal.
Totodată, a fost înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege prev. de art. 64 lit. a teza I Cod penal aplicată inculpaților, și.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
În seara zilei de 18.11.2006 în timp ce inculpatul se afla în locuința sa din comuna, sat, în jurul orelor 21,30, a fost vizitat de inculpatul și de fratele minor al acestuia,.
De comun acord cu cei doi frați, inculpații s-au deplasat cu căruța ce aparținea familiei, către comuna, ajungând în punctul "Două poduri".
În acest loc cei trei inculpați s-au oprit și s-au deplasat într-o zonă indicată de către inculpatul, unde se afla cablul telefonic ce face legătura între localitățile limitrofe.
Inculpatul a acceptat propunerea făcută de făptuitorul de a primi o sumă de bani dacă îl va ajuta să transporte niște cablu telefonic, știind că acesta este sustras, întrucât aflase prin localitatea de domiciliu că furase cablul telefonic. Acesta s-a deplasat în noaptea respectivă împreună cu fratele său minor și inculpatul în locul respectiv, în care a sosit și, dar și numitul.
În acest moment, a tăiat cablul telefonic amplasat pe stâlp, folosind o foarfecă tip "gură de ", după care a început să tragă de cablul telefonic și să-l adune făcându-l, numai că la fața locului și-a făcut apariția un echipaj de poliție care se deplasa către comuna, fără a observa acțiunea organizată de către făptuitori.
Cei doi frați au cărat cablul în apropierea unei gârle, iar pentru toată activitatea pe care o prestau urmau să primească suma de 50 lei.
Aceștia au părăsit locul în care fusese tăiat cablul în momentul în care au observat autoturismul poliției, lăsându-i pe ceilalți doi făptuitori la fața locului, cu care s-a întâlnit după câteva ore pe drumul public.
În raport de această situație de fapt, s-a constatat de prima instanță de control judiciar că judecătoria a dat o corectă încadrare juridică faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați.
În ceea ce privește reținerea stării de recidivă prev. de art.37 lit.b cod penal în sarcina inculpatului, s-a constatat de tribunal că acesta într-adevăr a mai fost condamnat la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, conform sentinței penale nr.447/16.10.2002 a Judecătoriei Vălenii d Munte, respectiv la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pe care a executat-o de la 01.07.2003 și până la 08.09.2004, când a fost liberat condiționat, având un rest rămas neexecutat de 295 de zile, condamnare ce constituie primul termen al recidivei.
Totodată, s-a constatat că în mod corect s-a reținut în sarcina acestuia și incidența disp. art.75 lit.c cod penal, deoarece inculpatul a comis fapta împreună cu inculpatul minor, cunoscând starea de minoritate a acestuia.
Astfel, având în vedere că atât recidiva, cât și circumstanța agravantă constituie temeiuri pentru agravarea facultativă a pedepsei aplicate inculpatului, iar infracțiunea reținută în sarcina acestuia se pedepsește cu închisoarea de la 4 la 18 ani, tribunalul a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanță este justă, aceasta luând în considerare pe lângă circumstanțele menționate anterior și pe cele ale inculpatului, apreciind astfel că motivul invocat de către inculpat, referitor la greșita individualizare judiciară a pedepsei, este neîntemeiat.
În ceea ce privește apelul parchetului, tribunalul a constatat că acesta se referă numai la inculpatul, căruia i s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a,c cod penal și art.76 lit.c cod penal, împrejurări în raport de care instanța este obligată să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege în cazul reținerii unor astfel de circumstanțe, apreciindu-se însă că în situația în care există concurs între circumstanțe atenuante și circumstanțe agravante, coborârea pedepsei nu mai este obligatorie potrivit art.80 alin.2 cod penal, dar instanța are posibilitatea să coboare pedeapsa.
În speță, s-a constatat că în mod nelegal s-au aplicat dispozițiile art.81 cod penal privind suspendarea condiționată, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului trebuia să fie de maximum 3 ani, ori judecătoria a aplicat acestuia pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Procedând în acest mod, s-a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, însă tribunalul a apreciat că apelul parchetului este declarat în favoarea inculpatului, situație în care, pentru înlăturarea nelegalității, în temeiul art.379 pct.2 lit.a pr. a admis apelul și a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 3 ani închisoare, menținând suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani, apreciind că scopul acesteia poate fi atins și fără executarea ei în regim de detenție.
Din oficiu, tribunalul a constatat că prima instanță a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 lit.a și b cod penal, pentru cei trei inculpați, fără a motiva în vreun fel interzicerea pedepsei accesorii a dreptului de a alege prev.de art.64 lit.a teza I cod penal.
În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele împotriva Marii Britanii și și împotriva României, potrivit căreia trebuie să existe o legătură între fapta ce face obiectul judecății și dreptul ce urmează a fi interzis, din care să reiasă că acuzatul este nedemn să exercite acest drept, fiind exclusă aplicarea automată a acestei interdicții, tribunalul a reținut că în raport de natura și gravitatea faptelor deduse judecății nu se justifică interzicerea exercitării dreptului de a alege prev. de art.64 alin.1 teza I cod penal și prin urmare, a înlăturat pentru cei trei inculpați aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege.
Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, care a criticat soluțiile pronunțate de nelegalitate și netemeinicie, fără a motiva în scris calea de atac formulată, astfel cum cer disp. art.38510alin.1 și 2 cod proc. penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat a criticat hotărârile pronunțate de instanțele anterioare de netemeinicie, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, susținând că față de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut și regretat fapta comisă și are un copil minor în întreținere, pedeapsa de 5 ani închisoare este prea aspră, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond, redozarea pedepsei, în sensul diminuării cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea, examinând hotărârile recurate, în raport de criticile invocate, circumscrise cazul de casare prev. de art.3859pct. 14 cod proc. penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, în limitele prev. de art.3859alin.2 și 3 cod proc. penală, constată că recursul declarat de inculpat este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor și mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, respectiv procesul-verbal de cercetare a locului faptei, însoțit de planșele foto, procese verbale de conducere în teren, procese verbale de depistare și investigații, adresa părții vătămate, procese verbale de confruntare, raport de constatare tehnico-științifică traseologică nr.-/4.01.2007, dovadă de predare a corpurilor delicte, declarații de martori și declarațiile inculpaților, ambele instanțe au reținut în mod corect și complet situația de fapt, astfel cum a fost expusă pe larg anterior, ce nu a fost contestată de către nici unul dintre inculpați.
Mijloacele de probă la care s-a făcut referire anterior au fost complet analizate și just apreciate de instanțe, care, reținând vinovăția inculpatului, în forma prevăzută de lege, respectiv intenție directă, în mod temeinic și legal a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat conform disp. art.208-209 alin.1 lit.a,g,i cod penal și alin.3 lit.h cod penal, faptă din 18/19 noiembrie 2007.
Totodată, în mod corect s-a reținut la încadrarea juridică a infracțiunii starea de recidivă postexecutorie prev. de art.37 alin. 1 lit.b cod penal, atrasă de pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.447/16 octombrie 2002 Judecătoriei Vălenii d Munte, ce a fost executată în perioada 1 iulie 2003 - 8 septembrie 2004, când inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest neexecutat de 295 zile închisoare, ce s-a împlinit până la data comiterii infracțiunii deduse judecății, precum și a art.75 lit.c cod penal, având în vedere că a comis fapta împreună cu inculpatul minor, cunoscând starea de minoritate a acestuia.
Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea constată că instanțele anterioare nu au evaluat în mod corespunzător criteriile cuprinse în art.72 cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al infracțiunii dedusă judecății, limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru această faptă, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, Curtea reține că deși inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat în dauna părții civile în stare de recidivă postexecutorie și în condițiile agravantei prev. de art.75 lit.c cod penal, față de atitudinea procesuală corespunzătoare manifestată de acesta, în sensul că a recunoscut și regretat fapta comisă, potrivit propriei declarații are un copil minor în întreținere, și nu în ultimul rând în raport de cuantumul prejudiciului de 10.291 lei, aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare nu corespunde criteriilor impuse de art.72 și nici scopului prev.de art.52 din codul penal, cu atât mai mult cu cât ceilalți inculpați au fost condamnați la pedepse situate sub minimul special prevăzut de lege pentru această faptă.
Cu toate acestea, circumstanțele menționate anterior nu pot constitui, în opinia instanței de recurs, temeiuri suficiente pentru reținerea disp. art.74 alin.1 lit.c cod penal, cu consecința redozării pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, conform disp. art.76 lit.c cod penal, deoarece, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar a acestuia, inculpatul a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiuni la o pedeapsă privativă de libertate, iar aceasta, prin cuantumul ei, de 2 ani închisoare, nu a constituit motiv de îndreptare a acestuia, așa încât a perseverat pe cale infracțională.
Totodată, la stabilirea cuantumului pedepsei instanța va avea în vedere și frecvența comiterii unor astfel de infracțiuni pe teritoriul județului și consecințele comiterii unei astfel de fapte asupra părții civile și a beneficiarilor de servicii din partea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constatând că recursul declarat de inculpat este fondat, în baza disp. art.38515pct.2 lit.d cod proc. penală îl va admite și casând în parte ambele hotărâri, în latură penală, va reduce pedeapsa la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, se constată că tribunalul a evaluat toate circumstanțele cauzei și în mod întemeiat, a reținut că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege prev. de art.64 alin.1 lit.a teza I cod penal și drept urmare, în calea de atac formulată de inculpat, a înlăturat nelegalitatea sentinței.
Întrucât nu s-au formulat alte critici și nu s-au constatat nulități de ordine publică care să afecteze legalitatea hotărârilor anterioare, vor fi menținute în rest dispozițiilor acestora.
Față de împrejurarea că în raport de sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, asistența juridică este obligatorie conform art.171 alin.3 cod proc. penală, în baza disp. art.192 alin.3 cod proc. penală se va dispune plata onorariului pentru apărătorul desemnat din oficiu din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admis recursul inculpatului, fiul lui și, născut la 29 august 1967, domiciliat în comuna, sat, nr. 734, județul P, împotriva deciziei penale nr. 282/10.11.2008 a Tribunalului Prahova și sentinței penale nr. 227/6.06.2008 a Judecătoriei Câmpina.
Casează ambele hotărâri în parte, în latură penală în sensul că reduce pedeapsa de la 5 (cinci) ani închisoare la 4 (patru) ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Dispune plata sumei de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 februarie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red. NI/Tehnored.
3 ex./23 februarie 2009
Dosar apel nr- Trib.
Judec. apel /
Dosar fond nr- Judec. Câmpina
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea, Elena Negulescu, Elena Zăinescu
