Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 127/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 127/R/2009
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Săndel Macavei judecător
JUDECĂTORI: Săndel Macavei, Luminița Hanzer Claudia Ilieș
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinarerecursul declarat asigurătorul de răspundere civilă ASIGURĂRI SA împotriva deciziei penale nr. 76/10 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălajcauza privind pe inculpatul - trimis în judecată pentru infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4.pen.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă partea civilă, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul -, apărătorul desemnat din oficiu al acestuia, av., partea civilă Clinica de Ortopedie C-N și partea civilă - asigurator de răspundere civilă Asigurări SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea, față de lipsa de apărare a inculpatului - dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru prezentarea apărătorului din oficiu.
La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare se prezintă inculpatul -, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar și partea civilă, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea civilă Clinica de Ortopedie C-N și partea civilă - asigurator de răspundere civilă Asigurări SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului - arată că este de acord cu admiterea recursului declarat de către asigurator, apreciind că față de motivele invocate, instanța de recurs poate diminua până la 20.000 lei cuantumul despăgubirilor aplicate. Arată, totodată, că susține motivele invocate de asigurator în ceea ce privește culpa comună a leziunilor reținute prin certificatul medico-legal, respectiv că partea vătămată nu purta centura de siguranță și că dacă ar fi purtat-o, nu ar fi suferit aceleași leziuni. Dovadă în acest sens stă faptul că atât inculpatul cât și martorul din mașină au purtat centura de siguranță și nu au suferit astfel de leziuni. De asemenea, arată că susține și practica depusă la dosar în motivarea recursului, având în vedere că nu există o leziune definitivă, respectiv o vătămare ce nu poate fi înlăturată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat în cauză așa cum acesta a fost formulat. Cu onorariu din.
Apărătorul părții civile constată că din actele dosarului rezultă că la data producerii accidentului inculpatul împreună cu martorul din autoturism -, au plecat spre Z dinspre Șimleu și că s-a produs accidentul rutier din vina exclusivă a inculpatului. Cu ocazia audierii martorului în fața instanței de fond acesta a declarat că nu a văzut ca partea vătămată să fie sau nu asigurat cu centura de siguranță, același lucru fiind susținut și de către inculpat. Pentru aceste motive consideră că nu este îndeplinit motivul de recurs referitor la nepurtarea centurii de siguranță de către partea civilă.
Solicită a se avea în vedere că în urma accidentului partea vătămată a suferit trei intervenții chirurgicale și au fost necesare mai multe cheltuieli medicale, pe care le-au cuantificat și care - o parte - au fost probate și cu martori. În acest sens, solicită a se reține că la aceea dată partea vătămată era elev în clasa a 12-a, iar numai transportul acasă - școală, respectiv școală - acasă a costat cel puțin 2.500 lei, doar benzina.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că există o legătură de cauzalitate între daunele morale și cele materiale. Astfel, învederează faptul că este de notorietate că o simplă intervenție medicală implică anumite sume de bani acordate personalului medical, precum și că partea civilă mai are nevoie de încă două intervenții chirurgicale pentru a ajunge în starea de normalitate, însă toate suferințele cauzate și starea sufletească a elevului, care nu a putut participa la toate activitățile școlare, au condus la solicitarea de acordare a daunelor morale. Mai mult, partea civilă în urma accidentului nu mai are posibilitatea de a conduce câțiva ani autoturisme.
Referitor la practica judiciară depusă în susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că sunt cauze unde daunele morale acordate părților vătămate sunt mult mai mari decât cele solicitate în cauză, deoarece suferințele nu pot fi stabilite și cuantificate.
Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii penale atacate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentantul Parchetului, apreciind că soluția pronunțată de Tribunalul Sălaj este legală și temeinică, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat de societatea de asigurare.
CURTEA
Prin sentința penală nr.98 din 16 octombrie 2008 Judecătoria Șimleu Silvaniei, în baza art.184 alin.1,4 Cod penal, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit.e Cod penal, art.63 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul - la 1000 lei RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
S-a atras atenția inculpatului asupra art.63 indice 1 Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală și art.998 cod civil inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul Asigurări SA la 60.100 lei despăgubiri civile către partea civilă - reprezentând 50.000 lei daune morale și 10.100 lei daune materiale.
Inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul Asigurări SA la 3.370,92 lei despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Clinica de Ortopedie C N, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Hotărârea s-a dat cu drept de apel în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul -, partea civilă -, asigurătorul Asigurări SA Z și de la comunicare cu Clinica de Ortopedie C
Pentru a pronunța această sentință instanța a avut în vedere următoarele:
În data de 13 septembrie 2007 inculpatul - a condus autoturismul -, ajungând pe H din direcția în direcția pe o porțiune de drum ce era semnalizată cu indicatorul drum denivelat nu a adaptat viteza la condițiile de drum, astfel încât a pierdut controlul volanului, s-a răsturnat în partea, determinând proiectarea prin luneta din spate a părții vătămate -, care era așezată pe bancheta din spate.
Din raportul de constatare medico-legală de la fila 37 dosar urmărire penală a rezultat că în urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 85-90 zile îngrijiri medicale.
În vederea dovedirii despăgubirilor materiale solicitate, partea vătămată a solicitat audierea martorilor, care audiată fiind, a arătat că l-a îngrijit pe acesta la domiciliu, fiind plătită cu suma de 3000 lei și în valoare de 500 lei cadouri, martorul a arătat că a fost plătit de către partea civilă cu suma de 1500 euro, martorul a arătat că a făcut ședințe de recuperare cu partea vătămată iar totalul cheltuielilor achitate de acesta este de 700 lei.
Instanța de fond a constatat că fapta inculpatului de a cauza din culpă părții vătămate - leziuni care au necesitat pentru vindecare 85-90 zile ingrijiri medicale, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la conducerea pe drumurile publice a autovehiculelor, nerespectare ce constă în încălcarea dispozițiilor legale referitoare la adaptarea vitezei la condițiile de drum pe o porțiune semnalizată cu indicatorul "drum cu denivelări" întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.184 alin.2,4 Cod penal.
În baza acestui text de lege, având în vedere pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului care este de vârstă tânără, a recunoscut săvârșirea faptei iar potrivit caracterizării de la fila 43 dosar urmărire penală nu a săvârșit abateri in cadrul școlii, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.74 lit.a, art.76 lit.e Cod penal precum și art.63 Cod penal inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă de 1000 RON amendă penală, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, atrăgând atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.631Cod penal.
În baza art.14 Cod procedură penală, art.998 Cod civil, văzând și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a obligat inculpatul la 10.100 RON daune materiale considerate ca dovedite de instanță față de partea civilă iar în privința daunelor morale, având în vedere împrejurarea că și partea vătămată este de asemenea tânără, luând în considerare suferințele provocate acestuia de către accidentul de circulație, respectiv șocul produs, instanța a acordat acestuia un cuantum de 50.000 lei daune morale.
Având în vedere că inculpatul pentru autovehiculul condus avea încheiat contractul de asigurare de răspundere civilă auto obligatorie cu Asigurări SA nr.-/2007, instanța a obligat inculpatul la daunele de mai sus, alături de asiguratorul Asigurări SA.
Văzând înscrisurile depuse de către partea civilă Clinica de Ortopedie din cadrul Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. C instanța a obligat de asemenea pe inculpat alături de asigurator la plata sumei de 3.370,92 lei cheltuieli de spitalizare către această parte civilă, cu dobânzi legale de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri.
În baza art.191 alin.2 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a apelului de către inculpatul - și asiguratorul Asigurări SA
În concret s-au invocat următoarele:
Apelantul - solicită a se avea în vedere că leziunile părții vătămate se datorează atât inculpatului cât și părții vătămate, care așa cum rezultă din starea de fapt reținută nu a purtat centura de siguranță.
Arată că raportat la această stare de fapt se impune stabilirea proporției vinovăției și în consecință determinarea daunelor în funcție de gradul de vinovăție al celor două părți.
În motivele de apel, asiguratorul Asigurări SA solicită a se avea în vedere că prin sentința apelată a fost obligat alături de inculpat pe latura civilă să plătească daune morale în sumă de 50.000 lei, deși în urma accidentului partea vătămată nu a rămas cu infirmități permanente, a suferit leziuni care au fost recuperate, iar accidentul nu a provocat leziuni care să împiedice pentru viitor participarea la viața socială sau o dezvoltare optimă atât în plan personal cât și profesional.
Învederează și faptul că în stabilirea culpei în producerea prejudiciului nu a fost luată în considerare și conduita părții civile -, care nu a purtat centura de siguranță deși locul pe care l-a ocupat era prevăzut cu acest dispozitiv de siguranță, sens în care invocă dispozițiile art.36 din OUG nr.195/2002.
Prin decizia penală nr.76 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj, s-au admis apelurile declarate de inculpatul - și asigurătorul ASIGURĂRI SA S, desființându-se hotărârea atacată numai cu privire la cuantumul daunelor morale acordate.
Judecând în această limită, inculpatul a fost obligat alături de asigurătorul Asigurări SA la plata către partea civilă - a sumei de 30.000 lei, cu titlu de daune morale, în limita contractului de asigurare.
S-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Onorariul avocațial în sumă de 200 lei (pentru inculpatul -), a fost avansat din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că s-a reținut, de către instanța fondului, în baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de 13 septembrie 2007, în timp ce conducea autoturismul - pe DN 1H între localitățile și, avându-i ca pasageri pe martorul - pe locul din dreapta și partea vătămată - pe bancheta din spate, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în partea a direcției de mers, partea vătămată - fiind aruncată din mașină.
În urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale.
În mod corect, fapta inculpatului a fost încadrată în infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Aceasta deoarece, așa cum a constatat și prima instanță, prin această faptă s-a pricinuit integrității corporale a părții vătămate o vătămare care a necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, iar fapta este urmarea nerespectării dispozițiilor legale pentru exercitarea unei profesii respectiv neadaptarea vitezei la condițiile de drum pe o porțiune semnalizată cu indicatorul "drum cu denivelări".
Chiar dacă partea vătămată, aflată pe bancheta din spate nu a purtat centura de siguranță, prima instanță a apreciat corect culpa exclusivă a inculpatului, deoarece acesta nu a luat măsurile de prevedere pe care le impune exercitarea profesiei de șofer, așa cum prevăd dispozițiile legale, în sensul că nu a ținut seama de indicatorul "drum cu denivelări", care impune adaptarea vitezei la condițiile de drum.
Așa fiind, motivul de apel invocat de cei doi apelanți privind existența unei culpe comune, apare ca neîntemeiat.
În schimb, Tribunalul a constatat întemeiată critica apelanților în ceea ce privește cuantumul daunelor morale în sumă de 50.000 lei, în acest sens apelurile declarate se apreciază ca fiind fondate.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă cu suma de 48.583 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
Instanța de fond la stabilirea daunelor materiale în cuantum de 10.100 lei a avut în vedere declarațiile martorilor, iar în privința daunelor morale acordate în sumă de 50.000 lei a ținut seama de vârsta părții vătămate, de suferințele provocate prin accidentul de circulație și de șocul produs acesteia.
Potrivit practicii judiciare în materie, stabilirea cuantumului daunelor morale este atributul instanței de judecată, care trebuie să aibă în vedere anumite criterii obiective ce se regăsesc în doctrina și literatura de specialitate.
Este cert faptul că în speță, inculpatul, prin fapta sa i-a adus părții civile un prejudiciu moral, ce rezultă din probatoriul administrat în cauză (raportul de constatare medico-legală) însă leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei.
Ca urmare a acestui accident, partea vătămată a fost supusă unor suferințe fizice și psihice, cu posibilități de remediere a prejudiciului suferit.
Astfel, în cauză nu se pune problema existenței condițiilor cerute de art.998 Cod civil, acestea fiind în mod evident întrunite, acordarea unor daune morale fiind justificată.
La stabilirea cuantumului acestora, trebuie însă ca instanța să țină seama și de practica judiciară în materie, în vederea respectării principiului practicii unitare.
În cazul în speță este necesar a se avea în vedere atât sumele acordate cu acest titlu pentru diferitele categorii de infracțiuni, urmarea produsă și posibilitatea refacerii fizice și psihice a părții vătămate.
Împotriva deciziei, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către asigurătorul ASIGURĂRI SA
În motivele de recurs scrise asiguratorul Asigurări SA solicită a se avea în vedere că prin sentința apelată, ulterior decizia, a fost obligat alături de inculpat pe latura civilă să plătească daune morale în sumă de 30.000 lei, deși în urma accidentului partea vătămată nu a rămas cu infirmități permanente, a suferit leziuni care au fost recuperate, iar accidentul nu a provocat leziuni care să împiedice pentru viitor participarea la viața socială sau o dezvoltare optimă atât în plan personal cât și profesional. Învederează și faptul că în stabilirea culpei în producerea prejudiciului nu a fost luată în considerare și conduita părții civile -, care nu a purtat centura de siguranță deși locul pe care l-a ocupat era prevăzut cu acest dispozitiv de siguranță, sens în care invocă dispozițiile art.36 din OUG nr.195/2002.
S-au prezentat și o serie de hotărâri judecătorești pronunțate în materie, cu stabilirea unor despăgubiri morale mai scăzute în cuantum decât cele din speță.
Instanța de recurs reține următoarele:
La data de 13 septembrie 2007, în timp ce conducea autoturismul - pe DN 1H între localitățile și, avându-i ca pasageri pe martorul - pe locul din dreapta și partea vătămată - pe bancheta din spate, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pierdut controlul volanului și s-a răsturnat în partea a direcției de mers, partea vătămată - fiind aruncată din mașină. În urma accidentului partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 85-90 zile de îngrijiri medicale.
În mod corect, fapta inculpatului a fost încadrată în infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2 și 4 Cod penal.
Chiar dacă partea vătămată, aflată pe bancheta din spate nu a purtat centura de siguranță, prima instanță a apreciat corect culpa exclusivă a inculpatului, deoarece acesta nu a luat măsurile de prevedere pe care le impune exercitarea profesiei de șofer, așa cum prevăd dispozițiile legale, în sensul că nu a ținut seama de indicatorul "drum cu denivelări", care impune adaptarea vitezei la condițiile de drum.
Partea vătămată - s-a constituit parte civilă cu suma de 48.583 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
Instanța de fond la stabilirea daunelor materiale în cuantum de 10.100 lei a avut în vedere declarațiile martorilor, iar în privința daunelor morale acordate în sumă de 50.000 lei a ținut seama de vârsta părții vătămate, de suferințele provocate prin accidentul de circulație și de șocul produs acesteia. Tribunalul a pronunțat o reducere a daunelor morale la 30000 lei.
La stabilirea acestui din urmă cuantum s-a avut în vedere practica judiciară în materie. Tribunalul s-a aplecat în detaliu asupra acestor detalii, cu trimiteri exprese la alte hotărâri judecătorești pronunțate, orice fel de completări și critici nu apar astfel a fi obiective, fiind implicit de înlăturat.
Este cert faptul că în speță, inculpatul, prin fapta sa i-a adus părții civile un prejudiciu moral, ce rezultă din probatoriul administrat în cauză (raportul de constatare medico-legală) însă leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei. Ca urmare a acestui accident, partea vătămată a fost supusă unor suferințe fizice și psihice, cu posibilități de remediere a prejudiciului suferit. Sumele stabilite sunt corect dozate și evidențiate, recursul în consecință urmează a fi respins ca nefundat, pe considerentele art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen.
Văzând și disp. art. 192 al.2.proc.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ASIGURARI, cu sediul in Z, B-dul -, nr. 14, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 76 din 10 decembrie 2008 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.SM/MR
27.02.09/4 ex.
Președinte:Săndel MacaveiJudecători:Săndel Macavei, Luminița Hanzer Claudia Ilieș
