Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 144/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 144
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 378 din 08.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, având ca obiect "vătămare corporală din culpă".
Conform dispozițiilor articolului 297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și al celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă inculpatul recurent asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind partea vătămată intimată
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că recursul inculpatului este nemotivat, că la instanța de fond acesta a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, apelul promovat fiind respins ca nefondat, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea apărătorului desemnat din oficiu pentru lua cunoștință de conținutul dosarului, a pregăti apărarea și motivele de recurs, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Av. depune la dosarul cauzei două caracterizări privind pe inculpatul recurent și precizează că recursul acestuia vizează redozarea pedepsei aplicate, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului. Arată că nu mai are de formuat cereri prealabile.
Din oficiu, curtea dispune rectificarea dispozitivului încheierii de ședință de la termenul de judecată anterior, în sensul că termenul acordat a fost 25.02.2010 ș nu 11.02.2010, cum în mod greșit s-a trecut, iar motivul amânării cauzei a fost cererea apărătorului inculpatului recurent pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului, a pregăti apărarea și motivele de recurs.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de acesta și redozarea pedepsei aplicate, având în vedere conduita procesuală corectă, împrejurarea că nu are antecedente penale, este singurul întreținător al familiei, a recunoscut și regretă fapta.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că toate aspectele invocate în susținerea recursului au fost avute în vedere de instanța de fond și cea de apel, recursul inculpatului nu este fondat, motiv pentru care solicită a fi respins.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că este la prima abatere, regretă fapta comisă, solicitând reducerea pedepsei.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr. Prin sentința penală nr. 1372/08.04.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
"Condamnă pe inculpatul, fiul lui și, născut la 31.05.1959 în comuna, I, cu domiciliul în sat, comuna, jud. I,: -, studii medii, stagiul militar satisfăcut, fără loc de muncă, căsătorit, 3 copii majori, fără antecedente penale la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod.
Condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de " conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge", prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din OUG195/2002, republicată.
În temeiul disp. art. 33 lit. raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal contopește pedepsele concurente de mai sus și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare.
Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe perioada și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1, lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul disp. art. 81 Cod penal suspendă executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 Cod penal, termen care va curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri".
Prin decizia penală nr. 370 din 08 octombrie 2009 Tribunalului Iașis -a decis:
"Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data e 31.05.1959, domiciliat în comuna, județul I, sat, împotriva sentinței penale nr. 1372/08.04.2009 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr-, pe care menține.
În baza disp. art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei".
Tribunalul Iașia reținut:
"Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința penală criticată, prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele și condițiile prevăzute de art. 371 alin 2 Cod procedură penală, tribunalul constată că apelul de față este nefondat și urmează să-l respingă ca atare pentru următoarele considerente:
Prima instanță a administrat în mod legal un probatoriu pertinent concludent și util, pe care l-a evaluat corect și în baza căruia a stabilit just situația de fapt, ce nu comportă critici.
Totodată, prima instanță a făcut o analiză atât a mijloacelor de probă pe baza cărora a stabilit vinovăția inculpatului, precum și a apărărilor formulate de acesta, care au fost înlăturate motivat. De asemenea, a fost descrisă fapta reținută în sarcina inculpatului, cu indicarea datei la care a fost săvârșită și a locului comiterii ei și a modalității de săvârșire.
Prin urmare, se constată că au fost respectate exigențele art. 356 lit. b,c Cod procedură penală.
Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate pe tot parcursul procesului penal relevă, fără echivoc, vinovăția inculpatului în ce privește fapta dedusă judecății. Astfel, în mod corect s-a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea a două fapte penale, rezultând din activitatea acestuia de a conduce, în timp ce avea în sânge o alcoolemie peste limita legală pe drumurile publice un autoturism, în ziua de 16.06.2007, împrejurări în care a acroșat partea vătămată G, cauzându-i acestuia leziuni vindecabile în 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale.
În mod corect, s-a reținut deci de către prima instanță că inculpatul a săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 87 alin 1 din nr.OUG 195/2002 și art. 184 alin 2, 4 Cod penal, încadrarea juridică fiind deci cea corectă.
În mod corect prima instanță a înlăturat apărarea inculpatului privitoare la reținerea culpei comune a părții vătămate, având în vedere că nefiind marcaje pietonale în zonă, aceasta a trecut prin loc permis, în conformitate cu disp. art. 72 alin 3 teza a II-a din nr.OUG 195/2002.
Situația existentă la locul faptei, precum și momentul surprinderii părții vătămate pe carosabil, în timpul în care aceasta era în imediata apropiere a trotuarului, conduc la ideea că autoturismul condus de inculpat a pătruns intempestiv în zonă, cel care acea vizibilitate fiind însă conducătorul auto.
Mai mult, conducătorul auto avea obligația, potrivit art. 35 alin 1 din nr.OUG 195/2002, să manifeste atenție și prudență în conducere, el încălcând această obligație.
Mai mult instanța reține că inculpatul a încălcat și obligația de a nu conduce autovehicule pe drumurile publice având în sânge o alcoolemie peste limita legală, efectele induse de cantitatea de alcool ingerată, fiind prezumate a avea efect direct asupra diminuării capacității sale de concentrare și abilităților de evitare a pericolelor.
Tribunalul reține, totodată că faptele săvârșite de inculpat prezintă gradul de pericol social prevăzut de lege pentru existența atât a infracțiunii de vătămare corporală din culpă ( având în vedere urmările faptei săvârșite de către inculpat sau care s-ar fi putut produce, respectiv leziunile create părții vătămate, vindecabile în 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale) dar și a infracțiunii prev. de art. 87 alin 1 Cod penal, care este o infracțiune de pericol.
Astfel, tribunalul constată că la stabilirea gradului de pericol social al unei fapte se ține seama, conform art. 18 indice 1 alin 2 Cod penal, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
În ceea ce privește infracțiunea de pericol reținută în sarcina inculpatului, Tribunalul reține că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice a unui autoturism în timp ce avea o alcoolemie de 1,20 grame la mie, prezintă pericolul social pentru existența infracțiunii prevăzute de art. 87 alin 1 din nr.OUG 195/2002.
Infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge îmbibație alcoolică de 1,20 grame la mie este o infracțiune de pericol social ce constă tocmai în aceea că legea a stabilit că a conduce un autoturism cu o alcoolemie de peste 0,80 grame la mie constituie infracțiune; pericolul, unei asemenea fapte fiind obiectiv, legal și efectiv. Or, inculpatul a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală într-o zonă deschisă cu circulație intensă, neexistând nici un temei că acesta a acționat în acest fel pentru a răspunde unei nevoi imperioase.
Prin urmare, motivele ce țin de aprecierea lipsei gradului de pericol social al faptei săvârșite sunt nefondate.
Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, prima instanță a făcut o justă aplicare a criteriilor prev. de art. 72 penal. Astfel, s-au avut în vedere, pe de o parte, dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise, de urmările produse, iar pe de altă parte, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Având în vedere circumstanțele reale ale producerii accidentului, astfel cum au fost reținute de prima instanță, cât și de instanța de apel, se apreciază că pedeapsa aplicată reflectă gradul de pericol social al faptei și corespunde exigențelor reacției penale adecvate în raport de persoana infractorului.
Datele personale ale inculpatului nu pot fi apreciate în mod unilateral, ci în coroborare și contextual, prin raportare la circumstanțele reale ce caracterizează fapta și periculozitatea acesteia.
Reținând împrejurările concrete de săvârșire a faptei - în condiții de trafic ce presupuneau o atenție sporită cât și starea de pericol creată prin punerea în circulație a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o alcoolemie de 1,20 grame la mie, dar și toate circumstanțele personale favorabile - inculpatul fiind o persoană integrată social, căsătorit, cunoscut ca o persoană cu un comportament corect, Tribunalul apreciază că pedepsele aplicate de prima instanță la nivelul minim-ului special legal obiectivează, în conținutul său concret, toți factorii pozitivi ce caracterizează conduita socială a inculpatului.
Tribunalul reține că scopul pedepsei este prevăzut de art. 52 Cod penal, pedeapsa fiind o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, având totodată și rolul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
Modalitatea de individualizare a executării pedepsei rezultante satisface de asemenea exigențele procesului penal, în mod corect apreciindu-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 81 Cod penal ( respectiv, pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani - cum este cazul în speță, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar din actele și lucrările dosarului se poate aprecia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta).
În aceste împrejurări, reformarea hotărârii atacate nu se impune în latura penală a acesteia.
În termen legal inculpatul a recurat decizia penală sus menționată solicitând redozarea pedepsei aplicată în sensul reducerii cuantumului acesteia, invocând prin avocat oficiu circumstanțe personale (lipsa antecedentelor, atitudinea procesuală, singurul întreținător al familiei). În susținerea recursului, inculpatul a depus la dosar acte în circumstanțiere.
Curtea a examinat legalitatea și temeinicia hotărârilor recurate, constatând următoarele:
Inculpatul a fost judecat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal și art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În ziua de 16.06.2007, după ora 14:00, inculpatul, după ce consumase 1 litru de vin între orele 08.00-09.00, a plecat din zona Liceului spre b-dul - - conducând autoturismul Renault, având o alcoolemie, stabilită ulterior, de 1,2 gr % trecând de strada - -, inculpatul s-a înscris pe str. - - unde circulația se desfășoară pe două benzi pe același unic sens de circulație. Acest sector de drum este în linie dreaptă pe lângă blocul nr. 15, după care urmează o curbă spre stânga în unghi de 90 de grade, dar cu o bună vizibilitate. Inculpatul s-a înscris în acea curbă pe de lângă trotuar, însă chiar la colțul străzii, întrucât nu s-a înscris în siguranță pe de rulare și deviind direcția spre dreapta, a acroșat-o cu partea din dreapta față a autoturismului pe partea vătămată G care finaliza traversarea străzii dinspre stânga spre dreapta conducătorului auto, acesta aflându-se cu un picior pe trotuar și cu unul pe carosabil (mai exact pe o rampă de beton amenajată pentru accesul în garaj). În urma acroșării, partea vătămată a suferit o fractură subtuberozitară a tibiei drepte, fără deplasare, pentru vindecarea căreia a necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale. În urma reexaminării din data de 23.04.2008, numărul de zile de îngrijiri medicale a rămas neschimbat.
Situația de fapt reținută de prima instanță a fost legală și temeinică, rezultând și în urma reaprecierii probatorii a instanței de apel - situație recunoscută și de inculpat.
Sub aspectul criticilor ce au vizat modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, instanța de recurs le-a apreciat raportat strict și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și al gradului de pericol social al faptei - în condiții de trafic ce presupuneau o atenție sporită cât și starea de pericol creată prin punerea în circulație a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o alcoolemie de 1,20 grame la mie, dar și toate circumstanțele personale favorabile - inculpatul fiind o persoană integrată social, căsătorit, cunoscut ca o persoană cu un comportament corect, instanța realizând o temeinică individualizare a cuantumului pedepsei și a modalității de executare.
Prin prisma acestor argumente, nu se justifică probator o reducere a cuantumului pedepsei, criticile recurentului-inculpat nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmând a fi respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 370 din 08.10.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - --
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
--
08.03.2010
2 ex.
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena, Cheptene Micu
