Jurisprudenta furt calificat Spete Art 209 cp. Decizia 143/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 143
Ședința publică de la 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
JUDECĂTOR 3: Cheptene Micu
Grefier -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - reprezentat prin procuror
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 126/A/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect infracțiunea de furt calificat (art. 209.Cod Penal).
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane citate în proces, constatându-se că se prezintă av., apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și prezența la termenul de azi, că recursul de față nu este motivat, la instanța de fond inculpatul fiind condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, apelul fiind respins ca nefondat, că la dosarul cauzei a fost depusă prin Serviciul de Registratură al instanței o cerere din partea inculpatului recurent, care solicită acordarea unui termen de judecată pentru a achita prejudiciul, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că se opune cererii de amânare depusă la dosarul cauzei de către inculpatul recurent, considerând că acesta urmărește tergiversarea nejustificată a cauzei.
Curtea, față de cererea de amânare depusă la dosarul cauzei de către inculpatul recurent, dispune respingerea ei, nefiind justificată, și, întrucât în cauză nu mai sunt de formulat cereri prealabile dezbaterilor se acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat de acesta și redozarea pedepsei în sensul micșorării pedepsei ce i-a fost aplicată, având în vedere circumstanțele existente în favoarea acestuia, respectiv atitudinea cooperantă și sinceră, regretul sincer manifestat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că circumstanțele invocate în susținerea recursului au fost invocate atât la instanța de fon cât și în apel, au fost analizate și avute în vedere de cele două instanțe, neexistând vreun motiv de reformare a celor două hotărâri. Prin urmare, solicită a se constata că recursul inculpatului nu este fondat, urmând a fi respins.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA,
Prin sentința penală nr.324/10.03.2009 a Judecătoriei Vasluis -a dispus:
În baza art.208 al. 1-209 al. 1 lit. a,g Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a fost condamnat inculpatul, fiul lui și a, născut la 30.12.1985 în V, domiciliat în sat de, comuna, județul V, -, recidivist, la pedeapsa de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare cu aplicarea art. 74 lit. c Cod penal raportat la art. 76 lit. c Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 538 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1894/2006 al Judecătoriei Bârlad, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1(un) an și 6(șase) luni închisoare, în regim de detenție.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II lit. b Cod penal în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală s-a constatat că partea vătămată, domiciliat în V, str. - -,. 327,. A,. 9, județul V nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 200 lei.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei - cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și a judecății, din care suma de 200 lei - onorariu avocat oficiu a fost suportată don fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că inculpatul obișnuia să stea pe timpul nopții cu numiții și, care erau angajați ca paznici la o casă aflată în construcție în zona. În același loc, partea vătămată depozitase 31 de plase se sârmă și 3 stâlpi de beton.
În seara zilei de 21.05.2008, inculpatul s-a deplasat la un bar în apropierea Liceului V cu intenția de a găsi o persoană căreia să-i vândă bunurile părții vătămate.
Astfel, inculpatul l-a abordat pe numitul dacă nu este de acord să-i dea acele bunuri și, fiindcă acesta a consimțit, în aceeași seară, în jurul orei 22,00, cei doi s-au deplasat cu autoturismul numitului la terenul unde erau depozitate bunurile părții vătămate.
În autoturism se afla și numitul care i-a ajutat pe cei doi să încarce cele 31 de plase de sârmă și 3 stâlpi de beton, după care au plecat spre locuința părinților numitului din satul.
În apropierea SA V, inculpatul a coborât din autoturism, primind suma de 200 lei, urmând ca a doua zi să i se mai dea încă 250 lei, după care ceilalți doi și-au continuat drumul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, invocând netemeinicia ei, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate, sens în care, față de circumstanțele sale procesuale, a solicitat reducerea acesteia
Analizând apelul, Tribunalul Vasluia constatat că este nefondat, motiv pentru care l-a respins ca atare, prin decizia penală nr. 126/A/18.06.2009, reținând următoarele:
Instanța de fond a realizat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului - în cadrul criteriilor generale prevăzute de art.52,72,Cod penal - cu luarea în considerare a împrejurărilor comiterii faptei, a prejudiciului produs și a elementelor ce caracterizează persoana inculpatului.
Din fișa de cazier judiciar existentă la 6 din dosarul de fond, rezultă că inculpatul a suferit până în prezent multiple condamnări, pentru fapte similare cu aceea care face obiectul prezentei judecăți. Pedepsele anterioare, dintre care ultima de 4 ani și 2 luni închisoare nu și-au atins scopul cu toate că au fost executate în regim de detenție.
Perseverența infracțională manifestată de inculpatul apelant, care a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, evidențiază astfel un grad de pericol social care a fost corect evaluat de instanța de fond în procesul complex al individualizării pedepsei.
La stabilirea pedepsei s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv conduita procesuală sinceră și valoarea relativ redusă a prejudiciului (care nu a fost recuperat), fiind reținute circumstanțe atenuante în condițiile art. 74 lit. c Cod penal.
De altfel, cuantumul acesteia se situează mult sub minimul special de 3 ani prevăzut de lege pentru infracțiunea de furt calificat, în limita permisă de art. 76 lit. c Cod penal și este unul echilibrat pedeapsa fiind de natură a asigura reeducarea inculpatului și atingerea scopului prevăzut de art.52 al.1 teza ultimă Cod penal "prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, reiterând motivele de apel, sens în care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, în raport de circumstanțele sale personale.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art.3859alin.1 pct.14 Cod Procedură Penală, precum și din prisma dispozițiilor art.3859alin.3 Cod Procedură Penală, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, ca urmare a coroborării acestuia, statuând asupra vinovăției inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod Penal și art. 74 lit. c raportat la art. 76 alin. 1 lit. c Cod Penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, apreciindu-se că reeducarea inculpatului s-ar putea realiza prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea, într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, ca urmare a analizării corelative a condițiilor menționate.
În apel, Tribunalul a menținut hotărârea instanței de fond constatând că motivele invocate de către inculpat nu sunt întemeiate, nejustificând reducerea pedepsei stabilite de către instanța de fond.
Curtea constată că în cauza de față instanțele au făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, ținându-se seama de gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, de modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatului care este recidivist, fiind condamnat în antecedență pentru mai multe infracțiuni de furt calificat, aspect care vădește specializarea infracțională a recurentului și neatingerea scopului tuturor acestor pedepse aplicate în antecedență.
În pofida acestei antecedențe penale a inculpatului, instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c Cod Penal, relativ la conduita din timpul procesului penal iar, în temeiul art. 80 Cod Penal, s-a aplicat o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, deși exista concursul între cauzele de agravare și de atenuare a pedepsei.
Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului recurent este optimă atingerii scopurilor și funcțiilor acesteia, toate aspectele invocate în recurs fiind deja avute în vedere la stabilirea ei, astfel încât redozarea solicitată nu este întemeiată, atâta timp cât nu este de natură a asigura reeducarea și reinserția socială a inculpatului.
Așa fiind, Curtea, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod Procedură Penală va respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpat împotriva deciziei penale nr. 126/A din 18.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de către inculpatul împotriva deciziei penale nr. 126/A din 18.06.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul recurent să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.03.2010
Tribunalul Vaslui:
-
-
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena, Cheptene Micu
